Blogul lui Rotundu

Guvernul Boc i-a umilit din nou pe cei din învăţământ. După ce un amploiat al ministrului Sârbu, din cadrul ministerului Muncii, cu de la sine putere a diminuat cu 25% grila de salarizare negociată cu sindicatele din învăţământ pentru viitoarea lege a salarizării unice, iată că din nou s-a operat o reducere de salarii, şi tot asupra celor din învăţământ. Numai că de această dată reducerea întrece bunul simţ, pentru că ea nu mai asigură o creştere a salariilor, dimpotrivă, le diminuează şi pe cele existente.
Desigur, reducere a grilei de salarizare s-a operat şi la alte categorii de bugetari, dar cea mai mare reducere s-a operat asupra celor din învăţământ. Aşa s-a ajuns la situaţia că, după ce nu li s-a mai aplicat majorarea cu 50% promisă în preajma alegerilor parlamentare, nu li s-a aplicat nici majorarea promisă cu luna aprilie a acestui an, acum li s-a diminuat şi lefurile avute, salariile învăţătorilor şi profesorilor, după noua reducere operată, fiind printre cele mai mici din sistemul bugetar.
Cum a fost posibil să se ajungă la o astfel de situaţie? Am mai explicat aceste cauze şi în cadrul unor comentarii anterioare, referitoare tot la această temă. Ca şi guvernele anterioare, şi Guvernul Boc a observat că cei din învăţământ, ori de câte ori au fost privaţi de anumite drepturi, numai au ameninţat cu greva, dar n-au trecut niciodată la fapte.
Liderii de sindicat din învăţământ sunt din generaţia formată şi educată înainte de 1989. Ori au o mapă profesională şantajabilă, ori pur şi simplu se lasă influenţaţi de putere, pentru că aşa sunt educaţi. Priviţi-l pe acest profesor Isvoranu de la Federaţia „Spiru Haret” şi veţi observa în comportamentul său că nimic din ce spune nu va ajunge vreodată să devină fapte. Se răţoieşte pe sticla televizorului, ameninţă cu greve, dar toată lupta sa sindicală se rezumă la vorbe.
Apoi, liderii de sindicat nu sunt uniţi în acţiunile lor şi nici nu se bucură de o mare consideraţie din partea liderilor de confederaţii sindicale. Aşa se face că Guvernul Boc a negociat reducerile salariale cu liderii de confederaţii, fără ca la negocieri să participe şi liderii de sindicat din învăţământ. Aceştia au aflat de la televizor că iar s-a operat o reducere asupra grilei de salarizare pentru cei din învăţământ.
Au ieşit la televizor, au ameninţat cu greva, dar nici un alt lider de sindicat de confederaţie nu le-a dat asigurări că vor fi sprijiniţi în demersul lor. Guvernul Boc a procedat mişeleşte, dar cu eficienţă. Au operat reducerea ştiind că profesorii sunt în vacanţă, deci n-au cum să se opună în vreun fel. Până la începerea anului şcolar este aproape o lună de zile, timp în care se vor obişnui cu măsura luată, aşa cum s-au obişnuit şi până acum cu măsurile anterioare.
Sunt convins că profesorii vor rămâne la actualul nivel de salariu stabilit de ministrul Sârbu şi nu vor mai primi nimic în plus. Există în spatele acestei decizii o anume strategie. În total bugetari, masa cadrelor didactice deţine o pondere importantă. Guvernului Boc i-a convenit să acorde privilegii bugetarilor puţini la număr şi să taie de la învăţământ, făcând astfel economii serioase.
Dacă cei din învăţământ vor să-şi recapete demnitatea socială, dacă vor să fie luaţi în serios de actualul guvern şi de viitoarele care vor mai fi, trebuie să-şi schimbe liderii de sindicat şi să-şi aleagă lideri tineri, bătăioşi, neşantajabili. După care să nu tot dea din gură, ci să treacă la greva efectivă îngheţând anul nou şcolar. Abia atunci vor fi băgaţi în seamă, respectaţi  şi trataţi cu seriozitate. Până atunci vor continua să fie cârpa bugetară cu care guvernul va lustrui falsele măsuri anticriză.

written by Ioan Rotundu