Recent, Tibi Apostol, preşedintele organizaţiei comunale Truşeşti a PDL şi totodată consilierul personal al primarului PDL Mihai Puruhniuc, a fost băgat după gratii şi ţinut acolo timp de 24 de ore. Reţinerea sa s-a făcut în urma unei percheziţii domiciliare. Chiar dacă a fost eliberat, sunt voci care susţin că rearestarea acestuia este iminentă.
Cine este acest Tibi Apostol şi cum a ajuns el personaj important al PDL? În jurul acestui Apostol sunt multe nebuloase care se cer elucidate. Tipul este perceput mai mult ca un escroc de slabă calitate, care n-a adunat mai nimic avuţie. Casa şi-a pierdut-o în urma unui împrumut la bancă, pe care nu l-a achitat. Stă în Botoşani, într-un apartament închiriat.
O perioadă Apostol a fost omul de casă şi de încredere al liderului PNL, actualul deputat Florin Ţurcanu. Relaţia sa cu Ţurcanu a fost una extrem de strânsă, ajungându-se până acolo ca Ţurcanu să-l numească administrator la societatea sa din Dracşani, numită Carni Com. Afacerile derulate prin această societate sunt controversate, iar Apostol, ca administrator a jucat un rol important în a păcăli Fiscul prin a-i restitui TVA necuvenit..
Paguba totală produsă statului de către societatea lui Ţurcanu, potrivit actualului director al Finanţelor, ec.dr. Radu Ţurcanu, este apreciată la 1,5 milioane euro. În prezent Fiscul derulează verificările de rigoare. Eliberarea după numai 24 de ore de la reţinere pare să aibă legătură cu fosta sa calitate de administrator al societăţii Carni Com.
Cititorii să-şi amintească de ieşirea în presă, de acum o săptămână, a liderului PNL, care s-a plâns că societăţile sale din Dracşani sunt supuse unor controale ordonate politic. Ţurcanu n-a spus presei şi faptul că are o societate cu grave probleme fiscale şi că administratorul ei a fost băgat un timp după gratii, dar eliberat suspect de repede.
De la liberali, Apostol s-a oploşit în curtea PDL. Omul s-a remarcat repede ca fiind un bun activist. În alegerile locale de anul trecut s-a ocupat de Truşeşti, localitatea sa de baştină. A obţinut rezultate bune, în sensul că a scos consilieri locali şi chiar primar, ceea ce l-a ridicat în ochii şefilor de la Botoşani. O sursă din PSD, care mi-a şoptit că de arestarea lui Apostol liderii PSD nu sunt străini, susţine că Apostol s-a ocupat şi de o firmă a fostului deputat PDL Radu Drăguş. O firmă prin care s-a efectuat comerţ cu maşini second-hand, în condiţii nu tocmai legale. Numai că Radu Drăguş, acum director la Direcţia Muncii, a negat că ar fi avut vreo societate la care să-l fi numit pe Apostol administrator.
Cert este că pentru PDL Apostol a devenit o piatră de moară, şi încă una grea de tot. Este consecinţa uşurinţei cu care partidele îşi promovează în funcţii importante oameni despre a căror trecut nu cunosc prea multe sau îi folosesc tocmai pentru trecutul lor dubios, punându-i să facă treburile murdare.
Pot exemplifica aici şi cazul social-democratului Macaleţi care s-a folosit în campania de a ajunge deputat de serviciile interlopului Răzvan Rotaru, pus acum şef la Garda de Mediu, cazul preşedintelui CJ Mihai Ţâbuleac care s-a folosit în campanie de bişniţarul cu ţigări Bulgariu, numit apoi consilier al său ş.a.
Revenind la Apostol, acesta a fost descoperit de Fisc ca fiind administrator al mai multor societăţi comerciale, toate cu evaziune fiscală. Omul a mai reuşit să păcălească şi câteva bănci, angajând credite în favoarea altor patroni sau persoane fizice.
Se spune că reţinerea sa s-a făcut în cadrul unui plan mai amplu de atacuri succesive asupra oamenilor de bază ai PDL, dar pentru că la percheziţie s-au găsit la domiciliul său şi documente aparţinând unor firme patronate de persoane importante, printre care şi Florin Ţurcanu, lucrurile s-au complicat, iar Apostol a fost pus în libertate.
Unii zic că Apostol şi-a câştigat libertatea promiţând că va da în vileag anumite lucruri despre persoane importante din PDL. Deocamdată sunt speculaţii. Poate că în curând vor apărea şi certitudinile. Doar poliţia şi cei din PSD ştiu mai multe!
written by Ioan Rotundu
După o răsărire în plan politic, când a ajuns din viceprimar la Suliţa şef de cabinet parlamentar la deputatul Liviu Câmpanu, liberalul Florin Ţurcanu a fost nevoit să se reîntoarcă în comuna natală, reluându-şi activităţile sale de fermier cu oi şi vaci.
Apoi, când PNL Botoşani s-a rupt prin plecarea preşedintelui Mihai Ţâbuleac la PD, iar preşedinte PNL a devenit deputatul Liviu Câmpanu, Ţurcanu a ajuns din nou în vârful partidului. Cum, necum, în cursul anului 2007 a fost promovat în funcţia de secretar Cancelarie Prefect în cadrul Instituţiei Prefectului Botoşani.
Numai că venit de la ferma sa din satul Dracşani, Ţurcanu nu prea arăta a orăşean şi cu atât mai puţin a demnitar în cadrul Prefecturii.
Potrivit lui Constantin Rotaru, în acea vreme secretar în cadrul Biroului Permanent Judeţean al PNL, acesta şi cu inginerul Dan Constantinică, preşedintele organizaţiei comunale PNL Gorbăneşti, l-au luat pe Ţurcanu şi l-au dus la un magazin pentru a-l dezbrăca de ţinuta rurală şi a-l îmbrăca nemţeşte, cum spuneau pe vremuri ţăranii la hainele de orăşean. Pe cheltuiala lor, cei doi i-au cumpărat lui Ţurcanu pantaloni, pulover, cămaşă, el purtând un fel de trening pe care-l considera haină de gală. Toate acestea s-au consumat în anul 2007, înainte de sărbătoarea Floriilor.
Apoi, Ţurcanu a fost preluat de cumătrul său, Costel Calistru, patronul societăţii Dalbera, cea care producea la acea vreme, la greu, alcool la negru incinta fostului SPA – Secţia de Producţie Alimentară, vecină cu Termica. Cumătrul Calistru i-a cumpărat costume, cămăşi, chiloţi, cravate iar, seara, când Ţurcanu i-a fost oaspete, a constatat că are şosetele sparte la vârful degetului mare. A scos omul din şifonier un set de şosete noi şi i le-a dăruit.
A nu se înţelege că Florin Ţurcanu era sărac lipit pământului şi nu avea bani să-şi cumpere de îmbrăcat. Bani avea, dar nu avea gust în a-şi cumpăra de îmbrăcat şi nici nu îndrăznea să calce prin magazinele de lux.
Legat de modul în care Ţurcanu a devenit licenţiat, iată ce mi-a relatat acelaşi Constantin Rotaru. Acesta susţine că l-a însoţit pe Ţurcanu la mall-ul din Iaşi, unde s-a întâlnit cu un profesor universitar de la Universitatea Ecologică „Dimitrie Cantemir” care, contra sumei de 150 milioane lei vechi, i-a dat foia matricolă cum că a absolvit facultatea de drept. Totodată i-a recomandat lui Ţurcanu să-şi obţină licenţa pe la o facultate din Ardeal, pentru că el nu n-avea cum să-i obţină şi diploma. Rotaru susţine că pe Ţurcanu l-a mai costat 100 milioane lei. Şi a obţinut diploma de licenţă de la o facultate din Alba Iulia.
Diploma i-a fost înmânată chiar pe malul iazului Dracşani, unde Ţurcanu a organizat un chef pe cinste. Mai susţine Rotaru că pe diploma de licenţă a lui Ţurcanu, luna eliberării este „februari”, în loc de februarie, aşa de beţi erau cei care „l-au licenţiat”.
Când relaţia Rotaru – Ţurcanu s-a deteriorat, Rotaru l-a ameninţate pe Ţurcanu că dacă se declară în Parlament că este licenţiat în drept, povesteşte la presă cum a ajuns să obţină diploma. O perioadă, pe site-ul Camerei Deputaţilor la Florin Ţurcanu figura profesia de asistent veterinar, acum scrie licenţiat în drept, motiv pentru Rotaru să-mi relateze cele consemnate în comentariul de faţă.
written by Ioan Rotundu
Atmosfera de la Garda de Mediu este una extrem de tensionară, de când la şefia instituţiei a fost pus social-democratul Răzvan Rotaru. Fost valutist în piaţă, considerat fost „peşte” prin ţările Europei, tipul pare să fie o mare pacoste pe capul inginerilor de specialitate. Pe lângă faptul că n-are habar de obiectul de activitate al Gărzii de Mediu, de normele europene ce trebuie duse la îndeplinire, de principalele probleme de mediu cu care se confruntă judeţul, Rotaru îşi dă aere de mare şef, deşi de abia reuşeşte să citească un text scris.
Surse din interiorul instituţiei susţin că Rotaru este marioneta deputatului PSD Costică Macaleţi, care ori de câte ori este în Botoşani, îşi petrece timpul în biroul lui Rotaru, stabilind ce şi cum trebuie făcut., nu pe probleme de mediu, ci în interesul PSD
Cu pretenţia de a fi absolvit o facultate de drept, Rotaru habar n-are de cele mai vagi cunoştinţe juridice, funcţionarii leşinând de râs, ascultându-l cum vorbeşte. Dealtfel, cu excepţia unei blonde, nici un alt angajat al Gărzii de Mediu nu-l ia în serios. Blonda pare să contrazică bancurile cu blondele, aflându-se în relaţii apropiate cu şeful Rotaru, ajutându-l pe acesta să mai priceapă câte ceva din activităţile care se derulează.
Să ne amintim că în urmă cu ceva timp, prefectul Roman i-a cerut lui Rotaru să-i prezinte un raport de activitate. Iar acesta s-a prezentat cu un raport catastrofă, ceea ce l-a determinat pe prefect să ceară un control din partea Gărzii Naţionale de Mediu. Iar comisarul general, care a fost la Botoşani, i-a pus în vedere lui Rotaru că zilele lui la şefie sunt numărate. A realizat şi comisarul general ce catastrofă umană conduce Garda de Mediu Botoşani.
Mai nou, atenţia deputatului PSD Macaleţi şi a lui Rotaru s-a concentrat asupra inginerei Rodica Zelincă, fosta şefă a Gărzii de Mediu. Femeia, ajunsă domnişoară bătrână, îşi construieşte o casă, împreună cu mama şi alte rude. Cineva a lansat zvonul că Zelincă îşi ridică vilă din banii pe care i-a luat mită în perioada de şefie. Aşa că poliţia îi tot filmează construcţia, căutând probe s-i înfunde. În spatele acţiunii stau, bineînţeles, mahări din PSD.
Sincer să fiu, cât a fost şefă la Garda de Mediu, pusă acolo de liberali, Zelincă a executat ordinele lui Câmpanu sau Ţurcanu, a mai protejat primari liberali şi I-a sancţionat pe cei a altor partide, dar n-am auzit pe nimeni să spună că ia mită. De obicei, cei care iau mită nu rămân anonimi, pentru că cei care i-au mituit vorbesc, fie din bravură, fie de necaz că au trebuit să dea un ban pentru a-şi cumpăra dreptatea.
Într-un comentariu al meu anterior i-am solicitat lui Răzvan Rotaru să iasă în media şi să-şi expună public biografia vieţii, pentru a pune capăt speculaţiilor care se fac pe seama sa. N-a făcut-o, dovadă că ce se spune sunt lucruri adevărate.
Mai mult, Rotaru confundă instituţia Gărzii de Mediu cu proprietatea personală, interzicând reprezentanţilor media să aibă acces în interior. Când a venit comisarul general, i-a dat afară pe reporterii de la Tele’M, crezând că astfel nu se va afla în exterior de ce a venit generalul la Botoşani. Doar cei putinţei la minte pot gândi astfel.
written by Ioan Rotundu
Florin Ţurcanu s-a plâns presei că afacerile sale sunt controlate din ordin politic. Iar motivul, susţine Ţurcanu, ar fi încercarea sa de a-l schimba pe vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, democrat-liberalul Cristian Achiţei.
Lamentarea lui Ţurcanu este un amestec de realitate cu fariseism. În urmă cu câteva zile, în comunele unde sunt primari sau viceprimari PDL, au năvălit controale din partea ITM şi ale Gărzii Financiare, cei aflaţi în control fiind însoţiţi de jandarmi. De exemplu, se afirmă că la Primăria Mihălăşeni, cu primar PDL, s-a prezentat în control Garda Financiară, care nici n-are competenţe de control asupra unor astfel de instituţii.
Iar în spatele acestor controale se spune că se află chiar liderul PNL, deputatul Florin Ţurcanu, care şi-a dat mâna cu liderul PSD Marcu pentru a-l schimba pe vicele Achiţei şi a se răzbuna pe oamenii consideraţi a fi ai PDL.
Probabil că în urma acestor controale, de care cei din PDL au luat act, au reacţionat în aceeaşi manieră. Au trimis controale la „Poeniţa” lui Florin Ţurcanu, respectiv brutăria acestuia din Dracşani – Suliţa. Iar Florin Ţurcanu, care n-a aflat că „ce ţie nu-ţi place, altuia nu face” s-a plâns presei că este supus unei opresiuni politice.
Săptămâna trecută am fost prin comunele Manoleasa şi Roma. În ambele comune, patronii de magazine alimentare vând pâinea lui Ţurcanu. O vând pentru că a băgat frica în ei şi oamenii se tem să-l refuze. Majoritatea cantităţilor de pâine sunt aduse fără documente. Garda Financiară a confiscat în Botoşani o maşină pentru că transporta fără documente 50 de pâini. Maşinile lui Ţurcanu cutreieră judeţul pline cu pâine fără acte, iar comisarii financiari când văd inscripţia „Poeniţa”, ori se întorc cu spatele, ori salută amical şoferii.
Am încercat să aflu de ce comisarii financiari evită să controleze maşinile cu pâine ale lui Ţurcanu. Cel puţin două persoane mi-au spus că actualul şef de la Garda Financiară, Cristi Calimandruc, este omul lui Ţurcanu. Chiar dacă este pus şef la Gardă de către PSD, Calimandruc a ieşit în lumina rampei de şef datorită unor aranjamente nebuloase făcute cu Ţurcanu.
Chiar dacă brutăria sa a fost controlată, Ţurcanu ar fi trebuit să tacă din gură. Lucrătorii care au fost daţi afară de la brutărie vorbesc că acolo se introduce făină fără acte, adusă de la moara lui Gelu Tofan din Todireni, de unde şi livrarea de pâine fără documente. Fosta soţie a lui Ţurcanu, care se ocupa de afacere, a fost fugărită de la brutărie. Acum şefă a devenit profesoara Roxana Marandiuc, care şi-a părăsit soţul pentru a deveni amanta lui Ţurcanu. Sora acesteia ţine evidenţa contabilă a afacerilor.
Deci, totul se petrece în familie şi sub un control strict. Ori controlorii care au verificat activitatea brutăriei n-au descoperit cum se derulează activitatea la negru, motiv pentru Ţurcanu să fi tăcut din gură şi să se fi declarat mulţumit.
În ce priveşte încercarea lui Ţurcanu de a-l demite pe vicele CJ, Cristian Achiţei şi a-i face loc liberalului Viorel Ciobanu va fi sortită eşecului. Visul său va deveni realitate după alegerile prezidenţiale când, fie că le va câştiga Băsescu, fie un altul, PNL-ul va intra la guvernare iar Ţurcanu va fi din nou călare pe osul puterii, dând frâu liber capacităţii sale de a scoate bani şi din piatră seacă. Căci este plin de datorii, iar nevoia de bani îi este acută.
written by Ioan Rotundu
Ieri, am avut curiozitatea, firesc omenească, să asist la decapitarea unui consilier liberal. Condamnatul se numeşte Viorel Damache, iar judecătorul care l-a condamnat la moarte politică se numeşte Florin Ţurcanu, oierul ajuns cioban şef peste stâna liberală a judeţului Botoşani. Eşafodul execuţiei a fost ridicat la Văculeşti, iar călăii desemnaţi, consilierii ce formează curcubeul politic aş aleşilor locali.
Pentru că execuţia lui Damache urma să lase în urmă un gol, judecătorul Ţurcanu a decis ca acest gol să fie umplut cu Raisa Cotic, un medic pediatru moldovean ce-a prin rădăcini româneşti la Văculeşti, având fluorescenţă galbenă, adică liberală.
Ca totul să decurgă fără incidente, judecătorul şi-a desemnat un asistent în persoana vicepreşedintelui PNL Mihai Aniţulesei, care urma să-i aducă la cunoştinţă că execuţia a avut loc cu succes iar moldoveanca romanizată Raisa a şi umplut golul.
Ceva n-a funcţionat ieri. Sătui să tot decapiteze confraţi întru suferinţa politică, o parte dintre călăi au fost cuprinşi brusc de o milă creştină şi n-au mai ridicat satârul pentru a lovi, pardon, mâna pentru a vota excluderea lui Damache din rândul lor. Mai ales că, de pe eşafod, Damache privea ameninţător, transpirând a răzbunare.
Degeaba a încercat asistentul judecătorului să-i încurajeze pe călăi, spunând că Lăpuşneanu a murit şi Damache nu mai poate popi pe nimeni, de vreme ce i se va tăia capul. De la nivelul celor patru clase ale sale, transformate între timp în clase de liceu, asistentul Aniţulesei n-avea cum să priceapă că Lăpuşneanu a murit fizic, dar ameninţarea sa proverbială şi totodată istorică a devenit înţelepciune populară. În schimb, călăii consilieri, mult mai pragmatici, au înţeles că şi cu capul tăiat, Damache îi poate popi. Cu de la alegători putere cu care au fost investiţi, l-au iertat pe Damache, care s-a ridicat de pe eşafod şi li s-a alăturat vesel, aruncând vorbe ironice către asistentul judecătorului .
Asistentul, nemaiavând alte vorbe de duh, căci în cele patru clase transformate în clase de liceu n-a auzit decât de Lăpuşneanu, şi-a tras coada între picioare şi a plecat ca un câine plouat, probabil să-l anunţe pe judecător că din sentinţa sa praful s-a ales.
În sală a rămas moldoveanca Raisa Cotic, care a constatat cu amărăciune că nu s-a creat nici un gol pe care să-l umple. Însă necazul său cel mare a fost că, pe deasupra, a mai rămas acasă şi cu un oloi cu sarmale, pregătite să-şi cinstească viitorii colegi consilieri.
Cineva, negru în cerul gurii, a şoptit că o va consola mai spre seară asistentul Aniţulesei, când o va vizita să-şi primească porţia de sarmale şi să-i insufle tărie sufletească, întărindu-şi jurământul că o va pune şefă la DSP, în locul social-democratei Ciofu, pe care PNL-ul o va trimite la plimbare imediat după alegerile prezidenţiale.
Şi pentru că veni vorba de şefiile pe care vicepreşedintele liberal Aniţulesei le împarte credulilor din zona Dorohoiului, nu pot să nu amintesc că şi prin preajma Botoşanilor se află un alt vicepreşedinte PNl care împarte funcţii. Este vorba de Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu. Gireadă nu numai că împarte funcţii, dar şi-a tras şi partea, susţinând că în curând va fi numit ambasador în oarecare ţară de pe glob. Îi ţin pumnii! Avem ambasadori cu fel de fel de profesii, dar nici unul n-a fost tractorist la origine. Va fi Verginel Gireadă!
written by Ioan Rotundu
Ieri, iarăşi televiziunile au avut-o din nou în atenţie pe Elena Udrea, această Mata Hari a preşedintelui Băsescu. Comisia “Organ” a finalizat ancheta şi a propus ca Parlamentul s-o revoce din funcţie şi s-o dea pe mâna procurorilor. Mă îndoiesc că se va întâmpla aşa, câtă vreme la Cotroceni va sta în fotoliul de preşedinte Traian Băsescu.
Elena Udrea este pentru preşedintele Băsescu un fel de Mata Hari, celebra spioană dansatoare cu nume exotic. Numai că frumoasa spioană, olandeză la origine, a spionat Franţa în favoarea Germaniei, în timpul Primului Război Mondial. Descoperită, francezii au împuşcat-o, fără a se lăsa impresionaţi de frumuseţea sa.
Spionând în favoarea preşedintelui Băsescu, încă din perioada când acesta era primarul general al Capitalei iar ea consilier municipal liberal, iată că a sosit vremea ca liberalii s-o demaşte şi să-i ceară execuţia publică. Numai că, în timp ce Băsescu poate fi asemuit cu Hitler al Germaniei, liberalii nu pot fi asemuiţi cu francezii. Aşa că, liberalii vor rămâne cu dorinţa neîmplinită. Iar de cumva parlamentarii îşi vor învinge la vot colegii din PDL, aprobând predarea lui Udrea pe mâna Parchetului, aceasta tot nu va păţi nimic, pentru că protectorul său veghează ca nu cumva protejata sa să fie umilită.
Însă nu umilirea Eleneu Udrea, prin îngenuncherea acesteia în faţa puterii legii, mă intrigă cel mai mult ci modul total inexplicabil în care parlamentarii democrat-liberali s-au solidarizat cu aceasta. Este clar că Elena Udrea, ca ministru al Turismului, a încălcat legea licitaţiilor publice şi a fituit banii publici în rezolvarea unor interese proprii şi de grup. Dar oameni cu capul pe umeri, cu greutate în viaţa politică a ţării, s-au solidarizat cu Udrea, clamând că liberalii şi social-democraţii vor să umilească un ministru PDL, trecând cu uşurinţă peste ilegalităţile comise de aceasta.
Am mai observat această cerinţă de solidaritate a liderilor PDL şi faţă de colegii lor de guvernare ai PSD. Cică nu-i voie să fie criticaţi miniştrii PDL că n-au făcut una sau alta, sau că au făcut prost ceva ori au risipit banul public, pentru că sunt colegi la guvernare şi trebuie să dea dovadă de solidaritate.
Cel mai mult m-a surprins citind ieri pe blogul senatorului PDL, Iulian Urban, un comentariu prin care afirma că cei din PSD au umplut paharul, votând în comisia de anchetă trimiterea lui Udrea la Parchet. Iulian Urban nu este oricine. Este un tânăr instruit în facultăţile americane, cu concepţii democratice şi cu o gândire progresistă.
Chiar dacă este tânăr, este un jurist experimentat şi conduce o asociaţie juridică profesională de proporţie. Cum poate un astfel de tânăr să ceară solidaritate cu un ministru dovedit, cel puţin din punct de vedere administrativ, că a încălcat legea.
Ce-a putut face Băsescu din oamenii respectabili ai PDL şi mai ales din cei tineri!
S-au să fie adevărat că odată descoperit gustul puterii, şi cel mai tânăr şi mai cinstit politician îşi pierde uzul raţiunii şi devine la fel ca toţi ceilalţi, nişte profitori.
written by Ioan Rotundu
Preoţii sunt o categorie de bugetari aparte. Ei nu sunt privaţi sau amânaţi cu drepturile salariale, nu sunt ameninţaţi cu reducerea posturilor sau cu trecerea în şomaj. În timp ce unităţile de producţie cu capital privat sau de stat (câte au mai rămas) îşi închid porţile, neputând rezista consecinţelor crizei economice şi financiare, în întreaga ţară se construiesc o puzderie de biserici, unele extrem de maiestuoase şi luxoase. Numai în Botoşani, în momentul de faţă se află în diferite stadii de construcţie zece biserici. Poate că vor fi mai multe, dar de astea zece am ştiinţă eu.
Iar toată această risipă de forţe financiare în plină criză economică nu se realizează pe seama colectelor de la credincioşi, ci cu sume alocate de la bugetul statului. Nu dăm bani pentru infrastructură, pentru dezvoltarea economică, pentru finalizarea şcolilor şi grădiniţelor începute a se construi dar alocăm bani pentru ridicarea de biserici.
Guvernul Boc, în plină criză economică şi când bugetarii se alarmau că legea salarizării unice le va aduce micşorări de salarii în locul mult promiselor majorări salariile, a majorat salariile tuturor angajaţilor Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte culte religioase recunoscute de lege.
În timp ce în învăţământ se caută a se reduce numărul disciplinelor şcolare, pentru a se crea reduceri de cadre didactice, pe lângă faptul că s-au păstrat orele de religie s-au mai înfiinţat şi posturi de inspectori pe probleme religioase. La Botoşani, postul de inspector a fost ocupat de preotul Vizitiu, nimeni altul decât ginerele preotului Grigore Diaconu, fost colaborator de nădejde al fostei Securităţi.
Este o mare nedreptate ca, în timp ce Biserica a adunat averi colosale, personalul preoţesc şi auxiliar să fie plătit din bugetul public. Rămân la convingerea fermă că actul credinţei este o problemă personală a fiecăruia dintre noi. Iar credinţa îşi are locul la biserică şi nu în şcoli. Dacă s-ar desfiinţa orele de religie, care nu sunt altceva decât surse de venituri suplimentare pentru familiile de preoţi, n-ar mai fi nevoie de scoaterea din programa şcolară a unor discipline.
Prin Constituţie, Biserica este despărţită de stat. Şi, atunci, de ce este finanţată de stat în dauna unor nevoi publice cum ar fi sănătatea?
Credinţa este o nevoie spirituală care nu trebuie amestecată cu învăţătura şcolară. Credinţa se poate primi şi înţelege doar la biserică şi în familie. Restul nu-i decât un bâlci de proastă calitate. Cum poate fi numit, dacă nu bâlci, acea aglomeraţie de mii de credincioşi care se înjură şi se calcă pe picioare în faţa unor moaşte sau a unei presupuse icoane făcătoare de minuni?
Dacă enoriaşii vor biserică din zece în zece case, să pună ban peste ban şi să le construiască. Dar nu sunt de acord ca din impozitele şi taxele pe care eu le plătesc pentru a avea copii mei şi a altora asigurate condiţii minime de învăţământ, de a avea eu, părinţii şi copiii condiţii egale de tratament medical, de a avea o armată capabilă să mă apere, de a primi părinţii şi bunicii mei la timp pensia pentru care au muncit ca nişte robi zeci de ani.
Accept solidaritatea socială până la credinţă. Credinţa, aşa cum am afirmat, este o nevoie personală de natură spirituală şi pentru asta trebuie să contribui separat la susţinerea duhovnicului.
S-au înmulţit şi se înmulţesc bisericile ca ciupercile după ploaie, iar statutul de preot se cumpără cu bani grei, totul devenind o afacere comercială veroasă, care nu mai are nimic comun cu credinţa. Devin preoţi fel de fel de neaveniţi, care n-au nici o chemare pentru rolul de duhovnic. O spun preoţii bătrâni, care se ruşinează de ce-a ajuns biserica zilelor noastre.
Să facă bine Guvernul Boc, pentru ca şi preoţii să simtă efectele crizei economice, să-i scoată din sistemul de plată bugetară. Le ajunge faptul că toate veniturile bisericii sunt scutite de orice plată de impozite şi taxe. Să scoată din programa şcolară orele de religie şi să lase religia pe seama preoţilor şi a bisericii.
Iar dacă Guvernul Boc n-are acest curaj, atunci să interzică preoţilor să mai perceapă vreo taxă de botez, cununie, înmormântare sau orice alt serviciu religios. Sunt plătiţi de la buget, atunci această cheltuială publică să se regăsească în servicii gratuite. Şi dacă tot vrea Biserica să fie părtaşă la banul public, atunci să fie impozitate toate veniturile sale, urmând a se supune controlului Fiscului aşa cum o facem cu toţii. Aşa ar fi corect!
written by Ioan Rotundu
Ieri, aflându-mă prin centrul localităţii Roma, întrebând de localnici cum îl percep pe viceprimarul comunei, am dat peste un cetăţean mai hâtru, care aflând de cine anume ne interesăm, a avut o expresie foarte plastică: „Vicepirmarul este după chipul şi asemănarea celui care l-a pus în funcţie”. Mi-a plăcut expresia, sau mai bine zis aluzia, semn că cetăţenii din comunele judeţului nu sunt chiar străini de anumite jocuri politice practicate de către şefii de partide prin sediul lor din Botoşani.
Această remarcă m-a determinat să trec din nou în revistă cine sunt proaspeţii aleşi liberali, începând cu şeful cel mare, luat ca model. Florin Ţurcanu provine dintr-o familie de oieri. Însăşi profesia sa de tehnician veterinar este înrudită direct cu creşterea oilor. Acest statut social, luat în derâdere de către mulţi botoşăneni, devenit subiect de savuroasă ironie, nu l-a împiedicat pe Florin Ţurcanu să ajungă şeful unui important partid istoric cum este PNL-ul.
Între timp Ţurcanu s-a rostuit şi cu o diplomă de absolvent al unei facultăţi de drept. Cum a obţinut diploma şi cât l-a costat, voi scrie într-un alt comentariu. Cert este că un apropiat al său, devenit apoi duşman înrăit, i-a atras atenţia ca nu cumva să declare la Camera Deputaţilor că este jurist de profesie, pentru că va da în vileag cum a obţinut diploma de licenţă. Iar Ţurcanu, luând în serios această ameninţare, s-a declarat deputat cu profesie de bază tehnician veterinar. Ulterior a declarat că este şi jurist, aşa cum se poate vedea pe site-ul Camerei Deputaţilor. Aflând, duşmanul său mi-a promis că îmi va destăinui cum a devenit Ţurcanu jurist şi cât l-a cotat diploma de licenţă.
Un alt lider de frunte al PNL, ales în recenta conferinţă judeţeană, este dorohoianul Mihai Aniţulesei. Omul este absolvent a patru clase, cel puţin aşa susţine un vechi liberal dorohoian, economist de profesie. Faptul că n-are studii nu l-a împiedicat pe Aniţulese să fie ales vicepreşedinte la nivel de judeţ. E firesc ca orice om normal să se întrebe cum este posibil ca oameni cu un statut social respectabil, precum inspectorii şcolari Pavel Rusu, Horia Negrescu etc, să fie conduşi de un agramat cu patru clase. Pentru că, dincolo de onestitatea sa, Aniţulesei este un Vanghelie, dar cu „agramaticalele” la puterea a opta.
Un alt vicepreşedinte ales în fruntea PNL este Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu. Toată lumea-l ştie de tractorist. Iată că de la volanul tractorului a trecut la volanul comunei şi, recent, la volanul liberal nr. 2 la nivel de judeţ.
Şi din nou am dreptul să mă întreb, cum se simt inginerii, economiştii, profesorii liberali când la masa prezidiului ia loc cu emfază tractoristul Gireadă, iar ei iau loc în sală, pentru a primi indicaţii asupra a ceea ce au de făcut sau pentru a da socoteală pentru ce n-au făcut.
Aşa privite lucrurile, cetăţeanul din Roma avea perfectă dreptate când a spus că aleşii liberali sunt după chipul şi asemănarea şefului. Cum puteam să-l contrazic, când viceprimarul lor, din cioban la stână a ajuns demnitar în comună prin votul şi a unor intelectuali locali.
Într-una din multele sale scrieri, Lenin a făcut afirmaţia cum că ce-l mai uşor de condus şi păcălit sunt intelectualii, cei ruşi în special, ei putând fi şi cel mai uşor de dezbinat. Observaţia lui Lenin este valabilă şi pentru intelectualii noştri de astăzi.
written by Ioan Rotundu
Se apropie alegerile prezidenţiale şi partidele care vor avea candidaţi sunt înnebunite după fonduri pentru campanie. Cele mai avantajate sunt cele aflate la putere, respectiv PDL şi PSD. Toţi cei ajunşi şefi prin instituţiile statului, pe lângă „taxa de promovare” pe care au achita-o la partid în momentul în care i s-a înmânat huzmetul de numire în funcţie, taxă care este apreciată a fi între 10 – 50 mii euro, sunt acum mobilizaţi şi motivaţi politic să mai dea bani şi pentru alegerile prezidenţiale.
În comentariul de astăzi am să mă opresc asupra modului în care se adună şpaga de către comisarii din cadrul Gărzii Financiare. Această instituţie a fost întotdeauna importantă pentru partidul aflat la putere. Iar când Guvernul s-a format dintr-o alianţă politică, cum a fost în vremea CDR sau cum este în prezent, partidele aliate s-au luptat la sânge să-şi revendice instituţia.
Spre exemplu, sub Guvernul Tăriceanu, Garda Financiară a fost obţinută de către PNL, în defavoarea PD-ului. În momentul preluării puterii de către Guvernul Tăriceanu, Alianţa DA funcţiona din plin, iar Mihai Ţâbuleac, ca preşedinte PNL Botoşani, s-a trezit în postura de a numi un şef la Garda Financiară. L-a numit în persoana lui Liviu Mihai, un ofiţer de credite de duzină la Banca „Ion Ţiriac”, obişnuit cu şperţuri de valori mici primite de la agenţii economici aflaţi în situaţia de a solicita un credit sau de a i se majora linia de creditare.
Fiind consătean cu şeful liberalilor, ambii din Crasnaleuca, comuna Coţuşca, Ţâbuleac l-a promovat şef la Garda Financiară, considerându-l omul său de încredere.
Numai că Ţâbuleac a plecat cu gruparea Stolojan către PD, iar Liviu Mihai a rămas cu Liviu Câmpanu şi Florin Ţurcanu. Cu un simţ dezvoltat al strângerii de fonduri pentru partid, fără remuşcări şi vreo reţinere de ordin moral, Ţurcanu l-a pus, în 2008, pe Liviu Mihai să adune bani pentru campania alegerilor locale şi parlamentare. Iar omul a adunat, încât şi Ţurcanu a nevoit să recunoscut că-i om de nădejde.
Plecarea liberalilor de la putere a însemnat şi plecarea lui Liviu Mihai din funcţia de şef la Garda Financiară. Când noua putere, alianţa PDL – PSD, şi-a intrat în pâine, PSD-ul a ţinut şi cu dinţii să obţină Garda Financiară. Pentru că PDL a pus mâna pe Vamă, sursă mult mai sigură şi mai bănoasă pentru partid, a cedat Garda Financiară celor de la PSD.
Prin împrejurări extrem de tulburi, încă nedesluşite, PSD-ul l-a pus în fruntea Gărzii pe Cristian Calimandruc, un alt cvasinecunoscut scos din tenebrele Dorohoiului. Despre şpaga pe care comisarii Gărzii Financiare o percep lunar de la agenţii economici nu-i ceva de mirat. Chiar şi prefectul Cristian Roman, în prima sa domnie sub Guvernul Tăriceanu, a clamat public că cei de la Garda Financiară percep taxe de la agenţii economici. Prefectul a zis, prefectul a auzit, căci cei de la Gardă şi-au văzut de afacerile lor.
Numai că în momentul de faţă, pe lângă şpaga obişnuită, agenţii economici controlaţi trebuie să mai participe şi cu contribuţii financiare la fondul de campanie. Tehnica de colectare a şpăgii este următoarea: de dimineaţă vin în control comisarii mai hârşâiţi, doi câte doi. Cum amenzile sunt mari, iar nod în papură găseşti oricând să-l amendezi pe „tătar”, pentru a scăpa cu amendă cât mai mică, agentul economic acceptă plata unei amenzi, de obicei cinci milioane lei vechi, dând şi şpaga cuvenită pentru că a scăpat cu atât, şpaga însemnând alte cinci milioane de lei. Pentru că s-adună bani la partid, agentul mai trebuie să dea, pe lângă cele două sume şi un supliment. Suplimentul îl încasează un comisar mai tânăr, novice în branşă, care-şi face apariţia după amiaza, când primeşte semnalul de la cei care au trecut dimineaţa în control.
Unii agenţi economici, care fac evaziune fiscală de ordinul miliardelor, le convin să dea şpagă, inclusiv suplimentul pentru partid. Dar sunt şi din cei care abia îşi duc zilele de azi pe mâine, şi nu mai au de unde da. Într-o zi, unul dintre aceştia va da toate pe una şi va acţiona. Adică se va duce la poliţie şi procuratură să anunţe că se află în situaţia de a oferi mită.
Problema lui va fi să găsească un poliţist şi un procuror de bună credinţă, care să nu telefoneze comisarului că i se pregăteşte un flagrant. Ştiu un astfel de agent economic şi-i ţin pumnii strânşi!
written by Ioan Rotundu
 Despre Mircea Mihai, primarul de Manoleasa, nu ştiu dacă să-l consider un om cinstit, cum se declară, sau este un bun actor, care stăpâneşte arta de a poza în om cinstit.
Până a ajunge primar, Mihai s-a remarcat în comună ca un om de afaceri prosper. Are două unităţi comerciale, un bar şi un magazin, şi peste o sută de vaci cu lapte. Omul recunoaşte că afacerile sale îi asigură întregii familii un trai mai mult decât mulţumitor.
În comună părerile sunt împărţite. Cei care-l simpatizează, îl laudă, atât ca om gospodar cât şi ca primar. Cei care sunt de partea lui Alexandru Boroleanu, un alt om local de afaceri, îl consideră pe Mihai un farsor, în prefăcut. Cert este că în campania alegerilor locale de anul trecut, Mihai a candidat la primărie din partea PNL iar Boroleanu din partea PDL. Localnicii l-au votat pe Mihai, spre dezamăgirea lui Boroleanu, care şi-a dorit tare mult să ajungă primar, din mai multe motive. Acum, cei doi sunt duşmani de moarte. Despre lupta dintre ei voi scrie un material separat, ce-l voi publica pe site-ul Jurnalului.
Ce vreau să dezvălui în comentariul de faţă, este o afacere locală pe care primarul Mihai mi-a relatat-o, susţinând că a adus Primăriei Manoleasa o economie de peste zece miliarde lei vechi. Despre ce este vorba?
Primăria locală funcţionează de zeci de ani într-un sediu total necorespunzător, rămas moştenire din perioada comunistă. Clădirea a tot fost cârpită, dar n-o mai duce mult. Aşa că s-a simţit nevoia unui nou sediu. De construit, n-a avut curajul nici un primar să să încerce, nefiind bani aşa de mulţi. Singura soluţia acceptabilă era să se cumpere o clădire potrivită.
Iar prilejul n-a întârziat să apară. Medicul veterinar din comună, Constantin Pânzaru, care şi-a ridicat o mândreţe de vilă, cu subsol, parter, două etaje şi mezanin, s-a arătat dispus s-o vândă. Vila este amplasată chiar în centrul satului, aproape de sediul actual al primăriei.
Pentru că s-au apropiat alegerile locale, fostul primar Ioan Vatamaniuc n-a mai apucat să cumpere vila lui Pânzaru. Numai că vila a făcut cu ochiul noilor pretendenţi la funcţia de primar, şi chiar mai departe, unora de la judeţ. De unde şi bătălia de a ajunge primar, toţi cu gândul că va da peste el norocul să achiziţioneze clădirea, prilej de a se rostui cu un comision gras.
Norocul i-a surâs lui Mircea Mihai să iasă primar. Omul s-a trezit că persoană importantă de la judeţ, nu spune cine, i-a recomandat să plătească pe vilă 25 miliarde lei. La replica primarului că nu are aceşti bani, i s-a spus că-i vor fi repartizaţi. Iar ca cel de la judeţ să-l convingă pe primarul Mihai că nu glumeşte cu preţul, a apărut şi un evaluator al clădirii, care a stabilit preţul de 23, 8 miliarde lei.
Primarul n-a avut curajul să muşte la acest preţ. El a negociat separat cu Pânzaru şi a scos preţul de 12 miliarde lei, informând consilierii locali şi perfectând formele.
Modul său de a proceda a trezit mare dezamăgire personajului de la judeţ, alegându-se pe deasupra şi cu duşmani puternici. Cert este că acum Manoleasa are un sediu nou de primărie, pentru că vila lui Pânzaru abia a fost terminată de finisat.
Clădirea are multe camere, instalaţie de apă curentă, grupuri sanitare, uşi trainice, pardosele din parchet şi gresie, băile faianţate modern şi cu căzi. Adevărul este că preţul de 25 de miliarde, cât ar fi dorit personajul de la judeţ să se plătească, ar fi fost extrem de exagerat, cel plătit de primărie fiind corect.
N-am putut pătrunde taina acestei tranzacţii imobiliare. O fi primarul Mihai cinstit, cum pretinde, n-o fi vrut medicul să accepte un preţ umflat ca apoi să de-a un comision gras de-a mâna, sau ceva n-a funcţionat pe filieră şi a blocat mecanismul şpăgii, care în România funcţionează aproape perfect.
Din toată afacerea, un ştab de la judeţ a fluierat a pagubă, iar primarul Mircea Mihai luptă din greu cu duşmanii, cărora abia le face faţă.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments