Sep 11

Ieri m-a sunat un cunoscut să-mi spună că Jurnalul de Botoşani a dispărut şi din formatul online. M-a mai întrebat dacă îmi pare rău că s-a închis această publicaţie. Desigur, îmi pare rău! Am muncit pentru acea publicaţie vreme de 13 ani, iar cititorii ştiu foarte bine acest lucru.
Din motive financiare, în mai 2007 a trebuit să vând partea tipărită. A cumpărat omul de afaceri Victor Mihalachi. În acel moment Jurnalul era pe zero. Adică nu producea profit, dar nici pierderi. Cu un minim efort financiar, apreciat atunci la vreo 500 milioane lei, Jurnalul putea deveni un ziar de forţă, în stare să se bată cu Monitorul de la egal la egal.
Eu am plecat în Grecia, iar când am venit deja Mihalachi schimbase colectivul redacţional, politica redacţională. Am refuzat să mai fiu director şi l-am avertizat că cine l-a sfătuit să facă acele modificări, nu l-a sfătuit de bine. Într-un an de zile Jurnalul s-a prăbuşit ca tiraj. Nu se vindeau zilnic nici trei sute de bucăţi, iar Mihalachi cheltuia lunar vreo două sute de milioane de lei fără a putea recupera ceva.
În tot acest timp eu am dezvoltat Jurnalul Online, păstrând titlurile de Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi şi Jurnalul de dimineaţă, branduri cu care botoşănenii erau obişnuiţi. Sătul să tot cheltuiască bani fără vreo finalitate, Mihalachi a dăruit publicaţia unui alt constructor: Gheorghe Odae. Nici Odae n-a făcut prea mulţi pureci cu el şi l-a vândut către ieşeanul Dănuţ Prisecaru.
Ieşeanul a transformat ziarul, pe faţă, într-un oficios al portocaliilor. Reporterii n-aveau voie să scrie nimic negativ despre liderii PDL, despre oamenii de afaceri agreaţi de PDL şi alte persoane sus puse. De exemplu, Marian Moroşanu începuse nişte dezvăluiri despre vameşii de la Stânca, fără să ştie relaţiile acestor vameşi în mediul politic botoşănean. A fost dat afară. L-am recuperat, cu condiţia să continue seria dezvăluirilor. Abia am publicat un episod, că Moroşanu a fost momit înapoi la Jurnalul lui Prisecaru. I-am spus că totul este în scop de a-l opri să mai publice serialul cu vameşii. Nu ştiu cât i-au oferit, dar după nici două săptămâni l-au dat din nou afară. Îşi atinseseră scopul, iar Moroşanu era de acum compromis. La plimbare a fost trimis şi reporterul Bogdan Caliniuc, care a scris ce nu trebuia despre un cunoscut om de afaceri, acum ales local portocaliu a scris .
Cititorii au observat toate aceste manevre şi n-au mai cumpărat Jurnalul, aşa că Prisecaru a fost nevoit să renunţe la a-l mai tipări. A ales calea online. Numai că n-a avut oameni cu experienţă în acest domeniu, pentru că presa online are alte reguli decât presa scrisă. La nicio lună de zile de activitate online, timp în care numărul cititorilor n-a crescut, ci s-a mai redus din puţinii care erau, iată că Dănuţ Prisecaru a renunţat şi la apariţia online.
Ieri, reporterii umblau bezmetici. Le-au fost retrase telefoanele mobile şi li s-a spus că vor avea dosare pentru şomaj. Prevăzusem că va pica ziarul, dar mă aşteptam ca Prisecaru îl închidă după alegerile prezidenţiale, el fiind pro Băsescu. Dacă l-a închis înainte, înseamnă că este strâmtorat rău financiar. Acest lucru se poate vedea şi după ritmul de melc al lucrărilor de la mall.
Regret dispariţia jurnalului şi din alt  punct de vedere. Judeţul Botoşani este judeţul cu cele mai puţine publicaţii. Numărul redus de publicaţii permite apariţia dictaturii prin presă. Este uşor să cumperi două publicaţii care să tipărească numai ceea ce vrei tu, ca să-ţi atingi un scop.
Când am vândut partea tipărită a Jurnalului, mulţi au fost cei care au răsuflat uşuraţi că au scăpat de Rotundu. Când au constatat că prin apariţia online este şi mai greu să mă faulteze, au încercat alte soluţii. Deocamdată rezist şi sper să pot rezista în continuare, dându-le încă insomnii.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Desigur, îmi pare rău!”

  1. 1. cititor fidel Says:

    cainii latra….caravana trece…
    si Rotundu ii intrece.;)

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia