Sep 17

În urmă cu doar două zile, mai exact în 15 septembrie, am publicat comentariul intitulat „Lucruri necurate prin IŞJ”. Afirmam în acel comentariu că într-un birou din incinta Consiliului Judeţean Botoşani, probabil în cel al vicepreşedintelui Cristian Achiţei, s-a întocmit o listă cu priorităţile în investiţiile şcolare, listă ce a fost înaintată guvernului spre aprobare.
Când am publicat acest comentariu, n-aveam certitudinea că toate informaţiile primite pe surse sunt şi corecte, pentru că există pioni otrăviţi. Mă refer la acele persoane, gata oricând să-ţi şoptească despre o informaţie „tare”, numai că ţi se plasează informaţii false, pentru a le scrie şi a te discredita.
Spre a nu cădea în astfel de capcane, atunci când am informaţii greu, sau chiar imposibil, de verificat, le scriu pe blog. Imediat se vor găsi doi, trei cititori care să vină cu completări, beneficiind astfel de un ajutor nesperat.
Informaţiile prezentate în acel comentariu s-au dovedit a fi corecte. Iar confirmarea am obţinut-o ieri, de la primarul din Săveni, Relu Târzioru. Primarul a recunoscut că licitaţia pentru construcţia campusului şcolar a ajuns să fie câştigată de către MBB, societatea de construcţii a lui Adrian Bidaşcă, consilier municipal al PDL Valoarea investiţiei se ridică la peste 100 miliarde lei vechi, ceea ce nu-i de ici de acolo.
Până în momentul de faţă, cei de la MBB au executat lucrări de vreo 25 miliarde, dar bani n-au văzut. Cum, necum, deşi primar liberal, Tărzioru s-a învârtit binişor şi a ajuns să înscrie pe lista secretă şi o poziţie privind Campusul şcolar Săveni, fără ca cei de la IŞJ să aibă habar. Nici măcar preşedintele PDL, Cătălin Flutur n-a ştiu de acest aranjament, deşi, după ce s-au alocat banii, s-a lăudat că PDL-ul a dat bani şi la primari liberali.
Faptul că a fost trecut pe listă nu i-a dat primarului Târzioru certitudinea că va primi şi banii. Aşa că s-a urcat în maşină şi s-a dus la sediul PSD din Bucureşti, unde o persoane importantă l-a introdus la cineva de la vârful ministerului Educaţiei, care se ocupa de alocarea banilor pentru investiţii. Primarul n-a dorit să-mi divulge numele persoanelor din PSD, care l-au ajutat, dar ce este cert, e că i s-a repartizat zece miliarde de lei. Cinci miliarde le-a primit şi le-a virat celor de la MBB. Mai urmează alte cinci.
Toată orchestraţia s-a făcut fără ca cineva din conducerea IŞJ Botoşani să cunoască despre aceste învârteli. Când au primit de la ministerul Educaţiei lista aprobată, s-au acuzat reciproc de faulturi politice. Iar ca cineva să fie ţap ispăşitor şi cei din conducere să se simtă cât de cât cineva, l-au sancţionat pe Gheorghe Pleşca, inginerul de la investiţii.
I s-a pus acestuia în cârcă faptul că ar fi trimis lista la minister fără ştiinţa celor din  onducere. Numai că lista a ajuns la minister trimisă fiind pe linie politică, considerându-se că nu-i de nasul Adei Macovei.să cunoască toate aranjamentele politice. Sancţionat nevinovat, ar trebui ca inginerul Pleşca să le ceară socoteală. Aşa ar fi corect!

written by Ioan Rotundu

Sep 16

Ieri, în Parlamentul României, prin discursul la asumarea răspunderii guvernamentale pe pachetul de legi privind Educaţia, premierul Emil Boc, pur şi simplu a umilit într-un mod extrem de jignitor învăţământul românesc de toate gradele.
Premierul a rezumat că învăţământul românesc de până acum este unul dezastruos, total distrugător pentru viitorul actualelor generaţii de elevi, iar dacă nu se aproba legile sale, ar fi rămas distrugător şi pentru generaţiile viitoare.
Începând de la învăţământul preşcolar şi terminând cu cel universitar, în viziunea premierului, toate formele actuale de învăţământ se bazează pe transmiterea informaţiei în stil tocilar şi nu-i pun pe elevi în situaţia de  „a învăţa învăţarea”. Concluzia premierului despre actualul sistem de învăţământ a fost că este lipsit de performanţă şi că din aceste motiv nu creăm valori umane şi nici nu se nasc genii universale. Faptul că liceenii şi studenţii români culeg la olimpiadele internaţionale mai toate premiile, a fost explicat de premier prin dotarea intelectuală a concurenţilor şi nu prin meritul profesorilor care-i educă şi îndrumă.
Ce n-a rostit Boc, lipsindu-i curajul, dar a rostit preşedintele Băsescu, este faptul că învăţământul românesc produce tâmpiţi, filozofi, în timp ce ţara are nevoie de tinichigii, ospătari, cizmari şi alte meserii „brăţară de aur”.
Firesc, mă întreb, Boc a cui produs este? El n-a beneficiat de învăţăturile dascălilor care susţin de peste un secol învăţământul românesc modern? Boc este profesor universitar. Deci, este membru de frunte al actualului sistem de învăţământ pe care l-a hulit în Parlament.
Ce vrea premierul, pardon!, preşedintele României prin vocea premierului, prin pachetul de legi trecut ieri prin Parlament precum gâsca prin apă? Vrea să reformeze sistemul de învăţământ din rărunchii săi. Educatoarele, învăţătorii, profesorii să nu mai transmită informaţii, ci metode de a învăţa singuri, de a crea interacţiuni între discipline, de a nu deţine informaţia în memoria curentă cu care lucrăm, ci să o culegem din calculator, atunci când vom avea nevoie de ea..
Altfel spus, viitoarele generaţii de elevi nu vor fi „tâmpite”, ci ignorante. Se va ajunge, precum acum la americani, să fii absolvent de facultate şi să nu ştii a găsi pe hartă România. Şi exemplele pot continua. Oare să nu poată Boc, la nivelul său intelectual de profesor universitar, să conştientizeze faptul că, odată cu informaţia, învăţătorul, profesorul, transmite şi o stare emoţională, pe care calculatorul n-o poate transmite. Cum poţi înţelege poezia lui Eminescu, citind-o pe calculator? Cum poţi pătrunde simţămintele de patriotism ale românilor în luptele lor de supravieţuire cu năvălitorii, citind cifre seci de ani pe Internet, fără explicaţiile suplimentare date de profesorul de istorie?
Cum poţi pătrunde universul gândirii antice, fără ca profesorul să nu-ţi transmită informaţiile într-un mod atractiv şi cu explicaţiile necesare înţelegerii unui context dispărut de două mii de ani?  Poate fi filozofia învăţată citind pe Internet nume de filozofi, fără a şti în ce curent se încadrează gândirea lor, cât este adevăr ştiinţific şi cât parte speculativă? Şi iar exemplele pot continua.
Învăţământul românesc a fost şi este unul performant. Românii, absolvenţi de facultate, sunt căutaţi în lume tocmai pentru nivelul lor de cunoştinţe profesionale şi de cultură generală.
Renunţând la miezul sistemului de învăţare, transmiterea de informaţie, vom produce acele generaţii de tâmpiţi despre care ne-a vorbit cu atâta patos preşedintele Băsescu.
Stau şi mă întreb dacă după discursul din Parlamentul României, acest Boc mai are curajul de a privi în faţă colegii săi universitari, profesorii, învăţătorii şi educatorii care-şi fac datoria de dascăli cu multă dăruire sufletească.
Sunt produsul şcolii româneşti de până acum, şi mă mândresc cu dascălii pe care i-am avut, începând cu clasa I-a şi până la nivelul universitar. Prefer să rămân acel tâmpit definit de preşedintele Băsescu, dar să pot dialoga în societate fără a da fuga la Internet pentru a afla cine a fost Eschil, Homer, Seneca ori Ştefan Odobleja.

written by Ioan Rotundu

Sep 15

Vă mai amintiţi de acea declaraţie plină de vitejie a inspectorului general adjunct al Inspectoratului Şcolar Botoşani prin care inginerul Gheorghe Pleşca era sancţionat drastic pentru că a comunicat ministerului Educaţiei o situaţie eronată şi nesemnată de către conducere? Declaraţia a fost publicată pe site-ul jurnalului sub titlul „Generala” adjunctă Bărculeţ s-a răfuit cu inginerul Pleşca”.
Citind acea declaraţie, ceva nu mi s-apărut a fi în ordine. Cine a lucrat într-o instituţie, sau lucrează, ştie foarte bine că o corespondenţă oficială către forul tutelar nu o concepe şi trimite un funcţionar de rând, decât numai dacă este văzută de şeful cel mare şi semnată. În primul rând secretara de la registratură nu pune în plic o astfel de corespondenţă, dacă nu este semnată de cineva din conducere.
Totuşi, generala adjunctă Bărculeţ a clamat public că inginerul Gheorghe Pleşca şi-a permis să înainteze la ministerul Educaţiei o situaţie eronată, ceea ce a dus la blocarea unor fonduri care trebuiau să ajungă la şcolile din judeţ pentru reparaţii sau aflate în construcţie.
Ori Bărculeţ a minţit cu seninătate, ascunzând situaţia reală, ori ea a fost omisă de la aranjamentul care s-a făcut pe seama acestor fonduri. Tot investigând situaţia, cred că am descâlcit  tărăşenia petrecută la IŞJ.  Într-un birou din sediul Consiliului Judeţean Botoşani, poate chiar în cel al vicepreşedintelui Cristian Achiţei, s-a întocmit o listă de priorităţi în investiţiile şcolare.
Bineînţeles că lista s-a întocmit  având ca prioritate, nu urgenţa investiţiilor, ci culoarea politică a constructorului. Lista trebuia să devină anexă la o hotărâre de guvern, după care urma să sosească şi banii. H.G. a fost emisă sub nr. 655/3 august 2009, numai că în anexa pentru Botoşani, poziţiile de investiţii nu mai corespundeau cu lista trimisă.
De precizat că lista astfel întocmită în sediul CJ a fost înaintată la guvern, iar Guvernul, după aprobare a trimis-o la ministerul Educaţiei. De la minister a primit IŞJ Botoşani lista cu şcolile care aveau repartizate fonduri guvernamentale, cei din conducerea IŞJ habar neavând unde şi cum s-a pitrocit lista respectivă.
Scandalul a izbucnit când adjuncta Ana Băculeţ a luat act că din puţinii bani primiţi, 10 miliarde lei vechi au fost dirijaţi pentru campusul şcolar Săveni. Ori, primarul Săvenilor, Relu Târzioru, este liberal, ceea ce pe Bărculeţ a şocat-o. Nu s-au dat bani la primarii social-democraţi şi s-au dat atât de mulţi unui primar liberal?
Da! Ce nu ştie Băcruleţ este că investiţia campusului şcolar din Săveni a fost câştigată prin licitaţie de Bidaşcă de la MBB. Iar Bidaşcă este membru de seamă al PDL. Alocarea sumei de 10 miliarde lei vechi primarului din Săveni a supărat şi pe un demnitar de judeţ, participant la întocmirea listei şi căruia nu i s-a spus de protecţia acordată afacerilor lui Bidaşcă.
Revenind la IŞJ, sancţiunea aplicată inginerului Gheorghe Pleşca s-a făcut pentru a-l scoate pe acesta ţap ispăşitor pentru o lucrare ce-a ajuns la ministerul Educaţiei, venind de la Guvern, iar la Guvern a ajuns trimisă fiind din sediul Prefecturii Botoşani. Sper că citind aceste rânduri, generala Bărculeţ îşi va explica şi alte enigme ce-o frământă şi nu le dă nicicum de capăt.

written by Ioan Rotundu

Sep 14

prm-iacob-strugaru-stelica-vicepresedinte-darabani.jpg  Despre deputatul dărăbănean Stelică Strugaru în presa locală s-a scris puţin pentru că este o persoană politică prea puţin cunoscută. Stelică s-a ocupat mai mult cu negoţul, în politica dărăbăneană activând de câţiva ani, începând cu PRM-ul lui Vadim. În plan judeţean a ieşit de când s-a înscris în Partidul Democrat.
Născut şi crescut în Darabani, cândva un puternic târg evreiesc, Stelică a prins de mic arta comerţului. Afacerile sale au mers în salturi. Ba prospere, ba în declin. Depinde cum s-a lăsat antrenat în jocul de poker, joc în urma căruia se spune că ar fi câştigat ceva bani, dar a pierdut mult mai mulţi.
Anul trecut i-a intrat în cap ideea că ar fi bun de parlamentar. S-a învârtit prin PDL, s-a pus bine cu preşedintele Flutur, şi a fost desemnat candidatul PDL la Camera Deputaţilor. Numai Stelică ştie cât a cheltuit, dar a ieşit deputat. Şi acum se glumeşte pe seama sa prin Colegiul Darabani. Pentru a fi votat, se spune că a dăruit mii de perechi de încălţăminte. Gluma este că le-a dat numai un pantof, celălalt urmând a-l primi după vot, aşa că mai sunt şi în prezent persoane care aşteaptă al doilea pantof. Mai în glumă, mai în serios, Stelică le-a transmis că-l vor primi când îi vor înnoi mandatul.
Considerat un fel de păcălici, datorită fizionomiei sale, Stelică este omul  despre care la ţară se spune că ce are în guşă e şi-n căpuşă, adică-i dezarmant de sincer, direct la vorbă şi neobişnuit cu ocolişuri. Aceste însuşiri ale sale nu prea-l recomandă pentru statutul de politician, dar Stelică este tânăr şi are timp să-nveţe a mânui cu abilitate minciuna.
Ca deputat, Stelică a intrat în contact cu diferiţi lideri de marcă ai PDL. Lipicios la vorbă, el s-a făcut repede simpatic, dar şi-a atras antipatii în PDL Botoşani, multora din cei rămaşi la Botoşani neconvenindu-le să audă că Stelică se are bine cu cutare, sau cutare, din vârful PDL.
Săptămâna trecută, o sursă din PDL, mi-a povestit cum a fost văduvit Stelică de gloria de a-l avea invitat la Botoşani, chiar pe preşedintele Băsescu. Ca deputat în Colegiul Darabani, Stelică a gândit o strategie proprie de a-şi recompensa cumva votanţii. El şi-a pus în plan să-l aducă pe preşedintele Băsescu într-o vizită fulger la Baranca şi Rădăuţi Prut, pentru a vedea cum s-au mutat sinistraţii de pe urma inundaţiilor în casă nouă. Mai mult, avea de gând să-i organizeze preşedintelui un miting la Darabani, cu vreo 2000 de localnici, ca să-l impresioneze.
S-a sfătuit cu mai marii din PDL Bucureşti, a trimis o adresă la Cotroceni şi a aşteptat să se fixeze ziua de vizită.
Numai că o vizită prezidenţială se anunţă şi se fixează cu conducerea judeţului. Aşa a luat act preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac şi alţi lideri din PDL Botoşani, că Stelică îl aduce pe preşedinte la Darabani.
Nu le-a convenit. ieşirea în faţă a lui Stelică, aşa că au pus la cale o şarlatanie. În sâmbăta de 22 august Stelică avea nuntă cu fata, iar nunta nu era în judeţ. Omul i-a invitat la nuntă, din timp, şi pe şefii PDL Botoşani.. Moment bun pentru invidioşii din PDL ca preşedintele să fie anunţat că poate veni la Botoşani. A venit vineri, 21 august, când Stelică era departe de Darabani şi n-a mai dat ochii cu preşedintele, pentru a se încununa de glorie.
Stelică a fost tâlhărit de glorie, dar şi preşedintele n-a mai avut organizat miting de amploare la Darabani, lui organizându-i-se la Botoşani o întâlnire cu vreo sută de pedelişti.
Problema lui Stelică nu-i că i s-a furat gloria de a fi gazda preşedintelui, ci faptul că el are în derulare şi alte iniţiative. Iar personaje pitoreşti din PDL Botoşani se pregătesc să-l faulteze iarăşi.

written by Ioan Rotundu

Sep 12

După ce-a ieşit şifonat rău din şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii de joi, preşedintele Băsescu şi-a mai revenit vineri, când a trimis celor din CSM un comunicat-somaţie ca să înceteze protestele. Tot ieri, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a avut un nou dialog cu reprezentanţii magistraţilor. Dacă ministrul a afirmat că s-au făcut progrese minore, dar s-au făcut, Mona Pivniceru – preşedinta Asociaţiei Magistraţilor a declarat că nu s-a ajuns la nici un fel de înţelegeri. Potrivit Monei Pivniceru, ministrul Predoiu va dialoga cu premierul Boc, iar luni le va spune magistraţilor concluziile finale.
Şi tot ieri, potrivit Calendarului alegerilor prezidenţiale urma să se formeze Biroul Electoral Central (BEC), prin desemnarea preşedintelui acestuia din rândul judecătorilor. Cum judecătorii refuză să participe la aceste alegeri, BEC-ul nu s-a format încă şi nici nu se ştie cum se va proceda, dacă protestul magistraţilor va continua.
Este interesant cum se va sfârşit această bătălie dintre preşedintele Băsescu şi magistraţi. Este clar că preşedintele Băsescu are de partea sa ura populaţiei împotriva magistraţilor, care în ultimii ani şi-au cam făcut de cap în ce privesc sentinţele pronunţate, fiind multe, chiar extrem de multe dosarele în care soluţiile judecătorilor s-au dovedit a fi vădit nedrepte. Sondajele de opinie au situat Justiţia în partea de jos a încrederii tocmai datorită modului în care judecătorii şi procurorii îşi fac datoria.
Luptând pe faţă cu judecătorii şi procurorii, preşedintele Băsescu îşi atrage simpatia multor români, care nu sunt nicidecum interesaţi că în lupta sa preşedintele încalcă Constituţia, legile separaţiei puterilor şi principiile statului de drept. Românii primesc cu satisfacţie umilirea magistraţilor de către preşedintele Băsescu, văzând în aceasta o răzbunare a nedreptăţilor de care au avut parte dinspre Justiţie.
Sub acest aspect, magistraţii ar trebui să chibzuiască bine dacă este oportun să continue protestul, sau să-l amâne pentru vremuri mai prielnice, dacă vor mai veni vreodată astfel de vremuri. Este posibil ca preşedintele Băsescu să-şi lărgească sfera răzbunării şi să ceară lui Boc iniţierea unor modificări ale legii de organizare judecătoreşti şi să le restrângă anumite drepturi.
Speranţa judecătorilor că vor fi apăraţi de organismele Uniunii Europene s-ar putea să se transforme într-o mare dezamăgire. Organismele UE pot doar face apel la înţelegere, dar nu vor iniţia şi alte demersuri de sancţionare a României. În momentul de faţă, în rândul ţărilor europene se simte un curent de restrângere a puterii judecătoreşti asupra unor instituţii ale statului. În Franţa, preşedintele Nicolas Sarkozi a desfiinţat instituţia judecătorului de instrucţie, pe care noi încercăm s-o înfiinţăm, dând procurorilor puteri mai mari ca ale judecătorilor. Este un atentat direct la respectarea separaţiei puterilor în stat, dar nimeni din UE n-a condamnat implicarea lui Sarkozi în domeniul Justiţiei.
În Italia, premierul Silvio Berlusconi a modificat legea şi şi-a asigurat imunitate faţă de judecătorii cu care se luptă de ani de zile, fiind inculpat pentru fel de fel de matrapazlâcuri. Şi iar nimeni din UE n-a condamnat faptul că Berlusconi şi-a tras imunitate.
Nu se poate spune despre Monica Macovei că nu este un personaj european bine informat şi că nu ar fi la curent cu tendinţele UE asupra justiţiei europene viitoare. Ori, la şcoala de vară a tinerilor PDL, Macovei a accentuat clar pe faptul că Justiţia trebuie să se afle sub control politic. Afirmaţia sa a şocat pentru noi, românii, care credem că democraţia cere ca justiţia să nu fie sub control politic. Cei din UE văd altfel viitorul Justiţiei şi, deci, la nevoie vor abdica de la unele principii ale democraţiei, considerându-le perimate, ca să fiu în ton cu limbajul juridic.
Cred că preşedintele Băsescu ştie bine noua direcţie spre care se îndreaptă justiţia europeană, motiv de a se juca cu magistraţii precum şoarecele cu pisica. Iar magistraţii, îngropaţi în sutele de dosare ce le au zilnic de judecat, trăiesc într-o altă dimensiune a realităţii decât dimensiunea europeană.
Monica Macovei a dat tonul la transformările care vor fi operate în sistemul justiţiei, fiind destul de explicită că se va reveni la controlul politic asupra acestui sistem. Ori, magistraţii români îşi apără cu cerbicie independenţa faţă de politic. Peste vreo câteva luni vor afla şi ei sensul adevărat al dictonului latin „Vae victis!”.

written by Ioan Rotundu

Sep 11

Ieri m-a sunat un cunoscut să-mi spună că Jurnalul de Botoşani a dispărut şi din formatul online. M-a mai întrebat dacă îmi pare rău că s-a închis această publicaţie. Desigur, îmi pare rău! Am muncit pentru acea publicaţie vreme de 13 ani, iar cititorii ştiu foarte bine acest lucru.
Din motive financiare, în mai 2007 a trebuit să vând partea tipărită. A cumpărat omul de afaceri Victor Mihalachi. În acel moment Jurnalul era pe zero. Adică nu producea profit, dar nici pierderi. Cu un minim efort financiar, apreciat atunci la vreo 500 milioane lei, Jurnalul putea deveni un ziar de forţă, în stare să se bată cu Monitorul de la egal la egal.
Eu am plecat în Grecia, iar când am venit deja Mihalachi schimbase colectivul redacţional, politica redacţională. Am refuzat să mai fiu director şi l-am avertizat că cine l-a sfătuit să facă acele modificări, nu l-a sfătuit de bine. Într-un an de zile Jurnalul s-a prăbuşit ca tiraj. Nu se vindeau zilnic nici trei sute de bucăţi, iar Mihalachi cheltuia lunar vreo două sute de milioane de lei fără a putea recupera ceva.
În tot acest timp eu am dezvoltat Jurnalul Online, păstrând titlurile de Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi şi Jurnalul de dimineaţă, branduri cu care botoşănenii erau obişnuiţi. Sătul să tot cheltuiască bani fără vreo finalitate, Mihalachi a dăruit publicaţia unui alt constructor: Gheorghe Odae. Nici Odae n-a făcut prea mulţi pureci cu el şi l-a vândut către ieşeanul Dănuţ Prisecaru.
Ieşeanul a transformat ziarul, pe faţă, într-un oficios al portocaliilor. Reporterii n-aveau voie să scrie nimic negativ despre liderii PDL, despre oamenii de afaceri agreaţi de PDL şi alte persoane sus puse. De exemplu, Marian Moroşanu începuse nişte dezvăluiri despre vameşii de la Stânca, fără să ştie relaţiile acestor vameşi în mediul politic botoşănean. A fost dat afară. L-am recuperat, cu condiţia să continue seria dezvăluirilor. Abia am publicat un episod, că Moroşanu a fost momit înapoi la Jurnalul lui Prisecaru. I-am spus că totul este în scop de a-l opri să mai publice serialul cu vameşii. Nu ştiu cât i-au oferit, dar după nici două săptămâni l-au dat din nou afară. Îşi atinseseră scopul, iar Moroşanu era de acum compromis. La plimbare a fost trimis şi reporterul Bogdan Caliniuc, care a scris ce nu trebuia despre un cunoscut om de afaceri, acum ales local portocaliu a scris .
Cititorii au observat toate aceste manevre şi n-au mai cumpărat Jurnalul, aşa că Prisecaru a fost nevoit să renunţe la a-l mai tipări. A ales calea online. Numai că n-a avut oameni cu experienţă în acest domeniu, pentru că presa online are alte reguli decât presa scrisă. La nicio lună de zile de activitate online, timp în care numărul cititorilor n-a crescut, ci s-a mai redus din puţinii care erau, iată că Dănuţ Prisecaru a renunţat şi la apariţia online.
Ieri, reporterii umblau bezmetici. Le-au fost retrase telefoanele mobile şi li s-a spus că vor avea dosare pentru şomaj. Prevăzusem că va pica ziarul, dar mă aşteptam ca Prisecaru îl închidă după alegerile prezidenţiale, el fiind pro Băsescu. Dacă l-a închis înainte, înseamnă că este strâmtorat rău financiar. Acest lucru se poate vedea şi după ritmul de melc al lucrărilor de la mall.
Regret dispariţia jurnalului şi din alt  punct de vedere. Judeţul Botoşani este judeţul cu cele mai puţine publicaţii. Numărul redus de publicaţii permite apariţia dictaturii prin presă. Este uşor să cumperi două publicaţii care să tipărească numai ceea ce vrei tu, ca să-ţi atingi un scop.
Când am vândut partea tipărită a Jurnalului, mulţi au fost cei care au răsuflat uşuraţi că au scăpat de Rotundu. Când au constatat că prin apariţia online este şi mai greu să mă faulteze, au încercat alte soluţii. Deocamdată rezist şi sper să pot rezista în continuare, dându-le încă insomnii.

written by Ioan Rotundu

Sep 10

Despre faptul că funcţiile de şef în instituţiile statului se cumpără cu bani grei, nimeni nu mai pune la îndoială acest lucru. Preţul cu care se cumpără o astfel de funcţie diferă de la instituţie la instituţie, el fiind fixat în raport şi de posibilităţile de îmbogăţire pe care o oferă funcţia râvnită. Marţi, 8 septembrie, la Bucureşti a fost organizat concursul pentru ocuparea postului de şef al Poliţiei de frontieră Botoşani, actualul şef Constantin Cârcu fiind trecut pe o funcţie mai joasă, el comiţând nişte gafe în afacerile cu ţigările de contrabandă, adică a încurcat socotelile uni demnitar botoşănean. Dar despre destituirea lui Cârcu, motivaţia oficială fiind schimbarea politică a guvernului, voi reveni într-un alt context.
Aşadar, marţi, la concursul de la Bucureşti s-au prezentat cinci concurenţi, toţi cu speranţa că vor obţine şefia acestei importante, dar mănoase, instituţii. Însă niciunul dintre participanţi n-a achitat preţul fixat. Aşa că, toate cele cinci lucrări au fost notate între 6,70 şi 4, niciunul nefiind admis. Urmează a se organiza un nou concurs. Până atunci, cel care doreşte să ocupe postul, nu de grija cunoştinţelor profesionale nu trebuie să doarmă noaptea, ci de a face rost de suma fixată şi a obţine patalamaua, acea recomandare politică de la nivel de judeţ, care-i va aduce la examen nota trebuincioasă validării pe post. Ştiu cifra în euro care se cere, dar nu o voi scrie pentru că sunt şi eu curios cine va obţine şefia, adică va avea aceşti bani.
Iar ca afirmaţia mea să nu fie privită ca un caz izolat, am să aduc în actualitate un episod petrecut după alegerile din 2004, când Alianţa DA le-a câştigat şi a preluat guvernarea.
S-a pus atunci problema împărţirii instituţiilor între actualul PDL şi PNL. Tribunalul Botoşani, pentru că ministrul Justiţiei era tot Predescu, pe atunci liberal, a revenit PNL Botoşani.
În urma unor discuţii purtate în Biroul Permanent Judeţean, liberalii s-au orientat către judecătorul Georgică Burlacu, drept înlocuitorul lui Vladimir Ţepoi la preşedinţia Tribunalului Botoşani.
Cineva din PNL a primit însărcinarea să se ocupe de Burlacu. Cel în cauză a luat legătura cu cine trebuia de la Bucureşti, pentru a se organiza concursul şi a le face cunoscut că persoana agreată se numeşte Georgică Burlacu. În ziua stabilită pentru examen, delegatul PNL a fost chemat deoparte şi i s-a şoptit că fiind vorba de PNL, preţul funcţiei este de 30 mii euro, altfel ar fi costat 50 mii euro.
Liberalul botoşănean a rămas perplex. Cum să i se ceară o astfel de sumă unui judecător? N-a disperat şi l-a sfătuit pe Burlacu să intre în examen şi să-şi evalueze lucrarea dată după grila de notare. După ce omul a ieşit din sala de examen şi şi-a evaluat lucrarea după grila de notare afişată, a constatat că lucrarea lui ar trebui notată cu 8,30. Când s-a afişat nota, avea 5,30, iar cel admis a fost preşedintele în scaun, Vladimir Ţepoi, care a fost însoţit la examen, ţinut de după umeri, de către omul de afaceri Victor Mihalachi.
Cel care mi-a relatat întreaga poveste este liberalul însărcinat de BPJ  să-l însoţească pe judecătorul Burlacu la Bucureşti, la examen. Dacă vreodată va fi nevoie, am dezlegare să-i rostesc numele.
În contextul faptelor consumate în anul 2005, cum să nu ţipe preşedintele Băsescu că Justiţia este coruptă până în măduva oaselor. Doar şi el este părtaş la introducerea algoritmului politic de împărţire a funcţiilor şi de stabilire a tarifelor de cumpărare a postului.
Revenind la Poliţia de frontieră botoşăneană, faptele de corupţie din sânul acesteia îţi fac părul măciucă. Este şi explicaţia pentru care Constantin Cârcu n-a fost dat afară din sistem, ci trecut pe o funcţie inferioară. Omul ştie prea multe şi trebuie să i se ţină gura închisă.

written by Ioan Rotundu

Sep 09

Invitat ieri după amiază la TV Somax, printre problemele politice trecute în revistă s-au aflat şi cele legate de lupta locală dintre PDL şi PSD şi dacă există o astfel de luptă. Aşa cum am afirmat şi pe postul tv, această luptă există şi reiterez aici aceleaşi argumente.
Prefectul Roman s-a răfuit public cu şeful Gărzii de Mediu, Răzvan Rotaru, descoperindu-l că este părtinitor cu primarii PSD, respectiv cel de la Bucecea şi Dorohoi. Aflat în colimatorul prefectului, cu reale şanse de a fi destituit din funcţie, Rotaru s-a plâns protectorului său, deputatul PSD Costică Macaleţi. Total neinspirat, Macaleţi s-a dus la prefect şi a cerut clementă pentru Rotaru, iar prefectul a făcut publică intervenţia lui Macaleţi.
Până aici nimic nou, numai că moderatorul emisiunii, jurnalistul Dorin Bejenaru, a avansat teza că răzbunarea prefectului Roman asupra comisarului şef de mediu, Răzvan Rotaru, a fost o pedeapsă aplicată lui Rotaru pentru că a îndrăznit să-l critice public pe viceprimarul PDL Florin Ghiorghiţă.
Este de acceptat şi această teză, pentru că oricât ar vrea prefectul Cristian Roman să ni se înfăţişeze politic ca fiind neutru, eticheta de pedelist  tot n-o poate dezlipi de pe frunte.
Însă, deocamdată, pisica stă zburlită în curtea celor din PSD. Mă refer aici la raporturile dintre acest Răzvan Rotaru şi protectorul său Costică Macaleţi.
L-am întrebat pe fostul preşedinte al PSD, Constantin Conţac cum de a ajuns acest Rotaru să urce aşa repede în ierarhia PSD, în prezent vicepreşedinte la nivel de judeţ, şi care-i este trecutul, pentru că pe seama sa se vehiculează fel de fel de poveşti, care de care mai incitantă. Conţac n-a putut să-mi dea prea multe informaţii, doar faptul că Rotaru a fost adus în PSD de către Macaleţi şi că acesta l-a susţinut să fie pus şef la Garda de Mediu. Nici prof. Mircea Dănuţă, şi el fost lider important în PSD n-a putut să-mi ofere mai multe informaţii, rezumând doar că este „copilul” lui Macaleţi.
Despre Răzvan Rotaru se spune că şi-a început experienţa de viaţă ca valutist în piaţa centrală a Botoşanilor, după care a plecat din ţară, având preocupări apropiate proxenetismului. Din aceste activităţi ar fi scos bani frumoşi, iar cu Macaleţi s-ar fi cunoscut oferindu-i anumite „servicii”. Se mai şopteşte că Macaleţi ar fi fost filmat într-o postură de desfrâu sexual, film cu care ar fi şantajat.
Sub acest aspect, fostul preşedinte Conţac a afirmat că a auzit şi el despre existenţa unui film de amor despre Macaleţi, dar că nu l-a vizionat şi nici nu ştie dacă filmul îl are în spate pe Rotaru.
Cert este că în campania alegerilor parlamentare, acest Rozvan Rotaru a apărut în preajma lui Macaleţi, făcându-i campanie electorală. Nu se ştie câţi bani ar fi cheltuit pentru ca Macaleţi să iasă deputat, dar se ştie că Rotaru a ajuns comisar şef la Garda de Mediu la insistenţele lui Macaleţi  Se pare că Rotaru l-ar avea pe Macaleţi cu ceva la mână, de vreme ce deputatul s-a pus în postura umilitoare de a interveni la prefectul Roman în favoarea lui Rotaru. Toate aceste aspecte au gravitatea lor, dacă sunt şi adevărate.
În dezbaterea de pe Somax eu am lansat către deputatul Costică Macaleţi şi Răzvan Rotaru invitaţia de a organiza o conferinţă de presă şi să clarifice toate aceste acuzaţii care planează asupra lor.
Totodată să explice public şi care sunt relaţiile dintre persoanele lor, trecute şi prezente şi în ce împrejurări s-au cunoscut. Vor primi oare provocarea?

written by Ioan Rotundu

Sep 08

Indubitabil, subsolul municipiului Botoşani din zona centrului vechi ascunde încă multe comori arheologice, care să susţină vechimea târgului şi gradul de civilizaţie ce l-a caracterizat în Evul Mediu mijlociu şi târziu.
Însă, odată cu refacerea centrului vechi, apar noi comori. Este vorba de clădirile refăcute, modernizate, şi la care râvnesc mulţi şmecheri din târg, cu punga plină şi cu relaţii la cel mai înalt nivel administrativ al judeţului. Este cunoscut faptul că dacă te ai bine cu politicienii aflaţi călare pe caşcaval, cum a numit ieri Oprescu lupta pentru a fi la putere, cu bani obţii orice.
Deocamdată scriu la nivel de zvon. Circulă prin oraş supoziţia că o anume clădire renovată de pe strada Săvenilor, care nu mai are nimic comun cu caracterul istoric al zonei, ea fiind îmbrăcată în întregime în geamuri fumurii, ar fi rezervată în beneficiul viceprimarului Florin Ghiorghiţă. Aşa să fie oare? Probabil vom afla când lucrurile vor ieşi la vedere. Până atunci totul este ţinut bine dosit.
Tot în acea zonă, în apropiere, unde s-a prăbuşit cu ani în urmă o clădire cuprinsă de flăcări, se află un teren viran, pe care sunt amplasate nişte chioşcuri ţigăneşti. Se spune că şi acel teren are o anumită destinaţie. Terenul în cauză a fost împărţit la masa unor tratative udate din belşug cu whisky cu un alt teren viran. Cel aflat vizavi de fostul cinematograf Luceafărul, unde de ani şi ani de zile se află o groapă.
Cei care au pus ochii pe clădirile renovate din centrul vechi şi terenurile virane, adevărate comori imobiliare, aşteaptă nerăbdători să se încheie lucrările de renovare, după care să-şi intre în pâine.
Am scris aceste rânduri pentru ca cei care se cred stăpânii acestor comori să ştie că afacerile lor nu sunt chiar întru totul secrete şi că încet, dar sigur, ies la iveală. Pentru că viitori stăpâni peste aceste comori se cred atât de siguri că vor intra în posesia lor, încât, la băutură, au început să vorbească şi ce nu trebuie. Iar prin preajma lor se mai află şi urechi care pricep spusele lor, chiar dacă o fac cu un anumit tâlc.

written by Ioan Rotundu

Sep 07

Cred că Florin Ţurcanu a prins gustul declaraţiilor care să-l propulseze în atenţia presei, fiind şi el dornic, nu numai să-şi vadă numele în ziar sau rostit pe la radio şi televizor, ci şi să se înscrie în galeria politicienilor de rang naţional. Nu ştiu dacă nu cumva aspiră la atribute politice şi locuri care-i depăşesc posibilităţile, riscând să nu poată menţine ştacheta ridicată la acelaşi nivel prea mult timp, urmând a sfârşi lamentabil, cum au sfârşit şi alţii care s-au ridicat mai sus decât le-a permis calapodul.
Cert este că în aceste zile a reuşit să se menţină în atenţia mediei locale, dar şi naţionale. Mai întâi a fost acea ştire difuzată la Antena 3 cum că deputatul liberal de Botoşani, Florin Ţurcanu, a declarat că PDL-ul s-a oferit să facă alianţă guvernamentală cu PNL, fiind dispuşi chiar să cedeze şi ministerul Finanţelor. Ştirea a ţinut cap de afiş două zile, timp în care Ţurcanu a mai lansat o ştire de senzaţie. Aceea că Principele Radu Duda va susţine candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţia României. Chiar dacă, ulterior, cineva din preajma Principelui a dezminţit declaraţia, se pare că realitatea este cea prezentată de Florin Ţurcanu. Este clar că Ţurcanu a prins ştirea asistând la o discuţie purtată la vârf, în PNL, şi s-a grăbit să o dea presei, pentru a intra în atenţia ei.
Ieri, la conferinţa judeţeană a PNL, Florin Ţurcanu a mai lansat o ştire de senzaţie. El susţine că s-a înţeles, la nivel de Botoşani, cu un anume partid ca să refacă alegerile din Consiliul Judeţean Botoşani, iar una din funcţiile de vicepreşedinte să revină la PNL, cum a fost de la începutul formării CJ după alegerile din vară. Iar acest fapt se va întâmpla în curând.
Ţurcanu n-a rostit numele acelui partid cu care a bătut palma, dar putem să-l deducem.
Asistăm la o ofensivă a PDL asupra celor din PSD pentru a-i determina să iasă de la guvernare. În plan local avem tot mai multe semnale că dragostea dintre PDL şi PSD s-a cam subţiat în trăinicie. Prefectul Cristian Roman l-a luat la bani mărunţi pe şeful Gărzii de Mediu, social-democratul Răzvan Rotaru, dar şi pe p0rimarii social-democraţi din Dorohoi şi Bucecea, pe motiv că n-au îndeplinit cerinţele de Mediu privind închiderea gropilor de gunoi, iar comisarul şef de la Gardă de Mediu i-a cam acoperit, raportând prefectului o situaţie falsă. Cum prefectul nu glumeşte, comisarul şef Rotaru a intrat în panică şi s-a plâns protectorului său, deputatul PSD Costică Macaleţi. Iar deputatul, ca fraierul, ca să nu-l caracterizez altfel, s-a dus la prefect să ceară clemenţă pentru protejatul său.
În loc de clemenţă, prefectul l-a dat presei pe deputatul neorientat în intervenţii, Macaleţi ieşind şifonat rău iar protejatul său stă cu inima cât un purice, aşteptând destituirea din funcţie. Să mai includem în ecuaţie şi faptul că săptămâna trecută Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a anunţat începerea urmăririi penale împotriva primarului de Dângeni, Stelică Trofin, dosarul acestuia fiind lăsat la dospit de vreun an de zile.
Toate aceste eveniment duc clar la concluzia că şi în plan judeţean, alianţa guvernamentală PDL – PSD este pe sfârşite. În acest context, nu cu Gheorghe Marcu, proaspătul preşedinte al PSD a putut trata Ţurcanu ca să obţină un pst de vicepreşedinte al CJ, mai ales că cel care ar uram să fie dat afară ar fi pedelistul Cristian Achiţei.
Este limpede că Ţurcanu a bătut palma cu Cătălin Flutur, pentru a-l susţine la un post de vicepreşedinte, iar cel care ar trebui să părăsească postul ar fi vicepreşedintele PSD Constantin Manolache.
Dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că pe undeva la vârf, între PDL şi PNL a intervenit o înţelegere de guvernare, după alegerile prezidenţiale. Cum preşedintele Băsescu are prima şansă de a fi reales, se pare că soarta PSD-ului a cam fost pecetluită. De unde şi atacurile tot mai dese ale celor din PDL la adresa PSD.
Numai că şi de această dată pe Ţurcanu l-am cam luat gura pe dinainte. Chiar dacă există perfectată înţelegerea cu PDL, trebuia să păstreze discreţie, ca să pareze orice atacuri din partea PSD, care cu siguranţă nu vor întârzia să apară.

written by Ioan Rotundu