Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a debutat fără mitinguri grandioase. Candidaţii la preşedinţie nu prea au curajul să-şi pună servanţii electorali în postura de organizatori de mitinguri care să impresioneze şi să le dea încredere în forţele proprii.
S-o luăm de la coadă la cap, oprindu-ne asupra a patru dintre candidaţi, consideraţi a fi cei mai importanţi. Doctorul Sorin Oprerscu colindă prin spitalele ţării. Omul vrea să ştie cât de bolnavă este naţiunea română şi să-i pună un diagnostic. La asta se pricepe, fără putinţă de tăgadă! Numai că degeaba se dovedeşte a fi un bun diagnostician de vreme ce nu are la dispoziţie şi medicamentele potrivite tratării bolii noastre. Căci boala noastră este una grea. Dacă suntem acasă, adică în ţară, facem tot ce ne stă-n putinţă să nu muncim, ci să de rostuim cu ceva ajutoare sociale de la stat. Când suntem în afară, robotim din zori până-n seară, de se sperie patronul străin de cât poate munci într-o zi un român. Dacă am munci şi acasă tot aşa, de la banii puţini de acum am ajunge la nivelul salariilor europene. Ce medicament ar putea prescrie doctorul Oprescu românilor pentru a-i vindeca de o astfel de boală, bine cuibărită în mentalitatea lor? Nu s-a inventat încă acest medicament, iar Oprescu nu va deveni vraciul românilor, adică preşedinte. Vizita prin spitale s-o considerăm un util schimb de experienţă profesională, că din această zonă nu se va pricopsi cu voturi.
Crin Antonescu ţine cuvântări în spaţii închise, în săli cu acustică înaltă, pentru ca arta sa oratorică să fie bine pusă în valoare. De când tot rosteşte cuvântări prin aule cu asistenţă limitată de spaţiu, omul pare a fi cuprins de narcisism. Îi place să se asculte vorbind! Numai că vorbele sale nu se prea potrivesc cu nevoile curente ale românilor. Dacă ar fi să cuvânteze în pieţele publice, spaţioase, precum în antichitate oratorii greci, ar risca să se facă de râs, pentru că asistenţa ar fi prea mică faţă de perimetrul pieţei. Îşi va încheia campania tot cu discursuri ţinute în spaţii închise, în faţa unei asistenţe ce va purta eşarfe galbene la gât.
Mircea Geoană începuse bine. Numai în acest an şi-a lansat candidatura în vreo trei rânduri, adunând la Bucureşti mii de social-democraţi. Dar când a fost să se confrunte în pieţele publice şi cu participanţi galbeni sau portocalii la culoare, a făcut un pas înapoi. Umblă prin ţară, dus de baronii locali, prin târguri şi târguşoare modeste, unde se adună câteva sute de gură-cască, cărora le cuvântează grasiat, deşi nu este francofon, ci pro-american. Era în vremurile de glorie comunistă îndemnul „Spic cu spic, patriei snop!” Chiar şi cu mitinguri mărunte se pot aduna ceva voturi. Dar cine-şi garantează că vor fi suficiente ca să-i asigure victoria? Cozmin Guşă? Poate că da!
Preşedintele Băsescu, lupul cel rău, fiara însemnată cu „666”, a debutat în campanie bătrâneşte. Adică nu s-a repezit la vreo lansare grandioasă, ci a preferat una modestă, într-un colţ de ţară, dar bine mediatizată de televiziunile naţionale, pozitiv sau negativ, după cum a venit ordinul de la mogulul de presă.
Nici nu s-a lăsat atras în cursa unei confruntări publice cu contracandidaţii, deşi aceştia îşi doresc cu ardoare aşa ceva. Şi Crin Antonescu şi Mircea Geoană. Băsescu şi-a făcut debutul umplând România cu postere vizând referendumul. Încă n-am văzut nici unul stropit cu cerneală sau vopsea. Ori s-au plictisit românii şi de stropit afişele electorale, ori acceptă tacit demersul preşedintelui de a măcelări parlamentarii la număr, făcându-le loc într-o singură Cameră.
Dar, acest debut nu pare să fie pe placul preşedintelui. El a pregătit, cu ajutorul PDL, câteva mitinguri grandioase. Debutul îl va face duminică, 1 noiembrie, la Iaşi.
Capitala Moldovei va găzdui duminică un miting de amploare, unde sunt aşteptate câteva zeci de mii de moldoveni. Vrea Băsescu că debuteze public cu un miting în fieful social-democratului Geoană. Să fie acest miting debutul unei alte faze din strategia sa de campanie? Poate vom afla de la Cozmin Guşă, fost sfătuitor al lui Băsescu în 2004 şi devenit sfetnic de taină lui Geoană în 2009, urmărindu-l într-una din emisiunile de pe Antena 3.
Preşedintele Băsescu, cerând să i se organizeze mitinguri publice de amploare, opri are un curaj nebun, pentru că riscă să păţească ce-a păţit şi Ceauşescu, ori este prea sigur că astfel de mitinguri îi va înspăimânta şi muia în clanţă pe adversari. Să urmărim cu interes ecoul acestor mitinguri, mai ales în dezbaterile de pe postul Antenei 3.
written by Ioan Rotundu
Bătălia pentru scaunul de la Cotroceni este în plină desfăşurare. Loviturile sub centură sunt aplicate în fiecare zi. Media naţională s-a împărţit în două tabere. Cei de la Antena 3, dirijaţi de mogulul Dan Voculescu şi postul Realitatea Tv dirijat discret de către Sorin Ovidiu Vântu, părăduitorul FNI, s-au asociat împotriva preşedintelui Băsescu. Postul B1, patronat de către părăduitorul Bancorex şi Bankcoop, George Păunescu, s-a poziţionat de partea preşedintelui Băsescu. Postul naţional de televiziune, vrea să pară echidistant, dar nu este. Când audienţa este mai mare, invitatul de onoare este preşedintele în exerciţiu Băsescu, care nu mai pridideşte de a se răfui cu cei pe care îi percepe ca duşmani.
Sondajele de opinie abundă. Antena 3 a luat-o gospodăreşte. Mai întâi l-a apropiat pe Geoană, protejatul lui Voiculescu, de preşedintele Băsescu. Apoi l-a pus pe picior de egalitate. În momentul de faţă l-au declarat cel mai tare candidat, aflat pe primul loc în preferinţele electoratului. Tot Antena 3 a căutat să ne convingă că de va intra în turul II, Geoană îl va bate măr pe Băsescu. Până şi anemicul Oprescu, poziţionat de Antenă pe locul IV, de va intra în turul II (Antena 3 nu ne spune cum poate intra în turul Ii de pe locul IV) îl va bumbăci pe Băsescu.
Singurul care nu-l poate învinge pe preşedinte, în viziunea Antenei 3, ar fi liberalul orator Crin Antonescu. Semn că realizatorii de emisiuni de la Antena 3 au primit de la mogul semnalul s-o lase mai moale cu Antonescu şi să-l urce în slăvi pe Geoană. Cred că lui Antonescu de la Klaus i se trage.
În ce-.l priveşte pe Geoană, omul a pornit pe drumuri de ţară, să vestească românilor cât de darnic va fi de va fi ales preşedintele României. Omului acestuia nu-i este jenă că a minţit cu neruşinare cadrele didactice că de va ajunge PSD-ul la guvernare le va majora salariile cu 50%. Acum minte cu seninătate că va majora pensiile, va acorda subvenţii ţăranilor, va diferenţia alocaţiile pentru copii, va mări indemnizaţiile de şomaj, că ne va scăpa de criza economică şi că va face leul paraleu în faţa monedei euro. Din nou asistăm la desfăşurarea unei campanii mincinoase.
Liberalul Crin Antonescu l-atacă pe Băsescu, în asociere cu Geoană, în privinţa referendumului. Cică referendumul nu-şi mai are rostul, pentru că au iniţiat ei o lege de reducere a numărului de parlamentari şi o alta pentru tăierea pensiilor privilegiate ale acestora. Da, au iniţiat aceste două legi, dar de ce nu le introduc pe ordinea de zi şi să le voteze? Au toate mijloacele legale la dispoziţie să poată vota legile în două şedinţe parlamentare. N-o fac, pentru că nu au interes. Cred că pot prosti electoratul cu intenţii, fără materializarea în fapte.
Dacă acum era Geoană sau Antonescu preşedintele României, tot aşa procedau ca şi Băsescu. Singura diferenţă este că ei nu sunt la Cotroceni, iar Băsescu este şi profită din plin.
Tot îi reproşează preşedintelui că n-a făcut nimic în cei cinci ani de mandat. Eu cred că a făcut ceva. De 20 de ani se chinuiesc parlamentarii să alinieze codurile penale şi civile la cele europene. N-au făcut nimic. S-a enervat Băsescu şi l-a pus pe Boc să-şi asume răspunderea guvernamentală pentru Codul penal şi civil. A fost un întreg scandal, cică n-a fost democratic. Dar dacă Băsescu a lăsat Codul de procedură penală şi civilă să le dezbată Parlamentul, democratic, ce s-a întâmplat? Nimic. Parlamentarii nu mai sunt interesaţi de democraţia codurilor. Dar dacă mâine se ridică Băsescu din nou cu asumarea răspunderii guvernamentale, scandalul este gata. Ce mai tura-vura, parlamentarii lucrează numai de frica băţului.
Iar ideea preşedintelui Băsescu cu referendumul a fost genială. A lovit exact acolo unde-i doare pe parlamentari şi unde se bucură electoratul. Iată de ce PSD, PC, PNL, UDMR au declarat, prin vocea a patru asociaţii non-guvernamentale, că referendumul este imoral. Este imoral, dar este constituţional şi necesar la români. De preşedintele Băsescu va pierde alegerile, nu vom mai auzi de legea anulării pensiilor pentru parlamentari şi nici de reducerea numărului acestora.
De partea cealaltă, preşedintele Băsescu, cu excepţia unor asumări de răspunderi ale Guvernului Boc pe seama unor legi importante şi necesare, nu prea mai are ceva pe fundul sacului cu daruri pentru români. Ministresele Ridzi şi Udrea l-au stors de vlaga electorală de care avea nevoie în aceste alegeri. Acuzaţiile cu Haissan au fost aduse din nou în prim plan de către Antena 3. Mai sunt şi cele două pietre din casă, Ioana şi Elena, care l-au pus în situaţii compromiţătoare.
Nevoia sa zilnică de a provoca măcar un scandal l-a cam micşorat în sondaje, şi nu-i este favorabil deloc.
Aşa stând lucrurile, nici Băsecu, nici contracandidaţii săi Geoană, Antonescu sau Oprescu nu-s mai de Doamne ajută. Pe vremea când făcea politică, fostul om de afaceri în construcţii, Petrică Suceveanu, avea despre politicieni o vorbă: Nişte scârnăvii, domnule! Aferim, cucoane Petrică!
written by Ioan Rotundu
Ieri, un liberal cam guraliv m-a acostat pe stradă să-mi spună că pe postul local de televiziune Tele’M a apărut liderul PNL, deputatul Florin Ţurcanu, care a ţinut să facă public cum îi sancţionează el pe indisciplinaţii din partid cu “vot de blană”.
N-am urmărit acea emisiune, dar liberalul guraliv m-a asigurat că Ţurcanu a repetat de vreo trei ori “vot de blană”. Nu mă miră. Renumit crescător de oi în zona Suliţa, Ţurcanu n-a excelat niciodată la capitolul cultură generală, concurându-l la greu pe confratele său într-ale politicii Marian Vanghele. Însă, ca licenţiat în ştiinţe juridice “care este” ar fi trebui să facă distincţie între sancţiunea din Statutul PNL numită “vot de blam” şi blana oilor de la stâna sa.
Sau poate omul se afla încă sub influenţa farmecului “blănii” Roxanei, amanta sa, care încă mai este.
N-a făcut o astfel de deosebire, adică a confundat “blana” cu “blamul”, semn că are ciobănitul intrat în sânge, ceea ce nu-i de condamnat, oieritul fiind una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale lui homo sapiens. Pentru a nu mai repeta gafa şi a trăi într-o continuă confuzie, sper ca amanta sa, Roxana, profesoară care este, să-i predea lecţia privind sancţiunile din Statutul PNL şi să-i explice semantica cuvântului „blam”. Eventual, dacă-i greu de cap, să-l pună şi să scrie de o sută de ori „vot de blam”.
Până când Ţurcanu va reuşi să înţeleagă deosebirea dintre „blam” şi „blană”, să-i apreciem cerbicia cu care a reuşit să se scuture de liberalul incomod Viorel Ciobanu. Simţindu-l că nu-i trup şi suflet devotat fiinţei sale, Ţurcanu a sărit peste „votul de blană”, ca sancţiune statutară, şi l-a exclus pe Ciobanu din PNL. După care a reuşit să-i ridice şi mandatul de consilier judeţean.
Voci din PNL, printre care şi cea a guralivului cu care m-am întâlnit ieri, susţin că în demersul său Ţurcanu s-a bucurat de sprijinul nemijlocit al preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, democrat-liberalul Mihai Ţâbuleac. Dacă-i aşa, atunci se explică de ce Ciobanu a fost exclus din CJ la o diferenţă de două voturi, deşi el ştia că are asigurate suficiente voturi care să nu aprobe ridicarea mandatului său de consilier judeţean.
Gestul lui Ţâbuleac de a se asocia cu dorinţele lui Ţurcanu nu-i pentru prima oară. Cei doi şi-au mai dat mâna şi în alte rânduri. Altfel spus, din nou Ţâbuleac l-a faultat pe şeful său politic Cătălin Flutur, cu care se duşmăneşte de moarte.
Iar ca totul să fie în stilul romanelor lui Kafka, exclus din PNL, Viorel Ciobanu s-a şi prezentat în sediul PDL pentru a fi luat în evidenţă, devenind astfel coleg de partid cu Ţâbuleac. În momentul de faţă Ciobanu este un ardent susţinător al preşedintelui Băsescu, antrenând după el şi nişte primari liberali.
Încet, încet în jurul lui Ţurcanu se face un cerc larg, din ce în ce mai larg, iar el tot mai mic şi singuratic. Dumnezeu nu bate cu băţul, aruncă cu bâta, ca ciobanul după oi.
written by Ioan Rotundu
Pe postul Realitatea Tv Flămânzi a fost difuzată o ştire cum că nişte jurnalişti de la cotidianul Monitorul au dat dovadă de părtinire politică şi lipsă de profesionalism în publicarea unor articole. Pentru că cel care se simţea lezat în imaginea sa era chiar primarul de Flămânzi, Constantin Pitorac, am purtat cu acesta o discuţie vizavi de nemulţumirile sale cu privire la unii jurnalişti botoşăneni.
Aşa am aflat că la sărbătoarea intitulată „Zilele Oraşului Flămânzi”, care s-a consumat în 14 august a.c., au participat şi doi reporteri de la cotidianul Monitorul. În calitate de organizator al evenimentului, dar şi de gazdă, primarul a avut grijă ca reporterii respectivi să se simţă bine. Aşa că i-a invitat şi la masa de protocol. Nu în orice loc, ci în compania oficialilor veniţi de la judeţ.
Iar reporterii au acţionat cu zel, realizând mai multe interviuri, filmări, între care şi cu primarul Pitorac. Cum la eveniment au participat folcloristul Vasile Pohoaţă şi caricaturistul Popas, reporterii respectivi i-au filmat şi intervievat.
Mâncat bine, băut bine, simţit bine dar nu scris nimic despre eveniment. Nici măcar despre lansarea cărţii „Flămânzi – personaje, drame, întâmplări” n-au pomenit, deşi au primit câte un exemplar cu autograful autorului. „M-am simţit prost că nu s-a scris nimic despre acest eveniment. Mă întreb pentru ce s-au mai deplasat la faţa locului?” – se întreabă nedumerit şi acum primarul Pitorac.
Dar marea sa supărare este alta În 19 septembrie s-a sfinţit biserica din satul Bsânceni, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la ctitorire. Prezenţi la eveniment, reporterii de la Monitorul au consemnat în cele scrise că primarul oraşului Flămânzi este Dumitru Micuţaru, cel care de fapt pierduse alegerile cu mai bine de un an în urmă. Primarul Pitorac nu-şi poate explica cum de reporterii, cu care a stat la masă în 14 august şi care i-au repetat de mai multe ori numele, au putut comite o astfel de eroare.
„În schimb, când a izbucnit scandalul provocat de fostul consilier Eugen Creţu, au venit galop la mine, să ceară detalii, în loc să se ducă la Micuţaru, dacă pe el îl recunoşteau ca primar. Părerea mea este că cei de la „Monitorul” au alte interese şi îi suspectez de „vânarea” mea, efectiv. Dacă până nu demult vorbeau de Flămânzi la superlativ, acum prezintă lucrurile într-o cu totul altă manieră. Probabil că îi deranjez eu cu ceva. Cu toate că lucrurile erau evidente în conflictul amintit, iar afirmaţiile făcute de fostul consilier al lui Micuţaru erau tendenţioase şi defăimătoare, ziariştii publicaţiei menţionate au ţinut partea lui Creţu, pentru că, probabil, sunt la fel ca şi el. Când voi depune plângerea penală împotrivă lui Creţu, voi formula una şi împotriva jurnaliştilor de la „Monitorul de Botoşani”, care au dat dovadă de o lipsă evidentă de deontologie profesională”, s-a spovedit primarul Constantin Pitorac.
Ce să-i faci domn’ primar, evenimentele desfăşurate au fost în preajma declanşării campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Cum matale eşti de-al lui Băsescu, întru salvarea democraţiei româneşti, reporterii respectivi s-au poziţionat în opoziţie, adică de partea social-democratului Geoană.
Va reveni totul la normal după ce vom afla numele viitorului preşedinte al României. Până atunci, interesul poartă fesul, nu numai la Monitorul, ci pe la toate mijloacele mass media. Şi cum scripta manent, cei care vor citi Monitorul peste vreo 50 de ani şi vor da peste numele de Dumitru Micuţaru, ca primar în anul 2009, când în documentele oficiale figurează numele de Constantin Pitorac, îşi vor face cruce de ce se putea scrie în urmă cu jumătate de secol. E şi aceasta o pedeapsă pentru jurnaliştii lacomi şi apucători.
written by Ioan Rotundu
Ieri am fost la Cordăreni şi am stat de vorbă cu mai mulţi localnici despre „Cazul Denisa”. Este vorba de fetiţa de doi ani, pe nume Denisa – Gabriela Suru, dată dispărută de la domiciliu, sâmbătă, 9 octombrie. Forţe importante de poliţişti, pompieri şi localnici au căuta-o vreme de vreo două săptămâni, fără ca fetiţa să fie găsită. Au fost aduşi câini speciali de la Sibiu, dar n-au descoperit vreun indiciu care să conducă la rezolvarea cazului.
Ca o culme a ironiei, în dimineaţa zilei de duminică 25 octombrie, nişte copii se jucau în preajma unei râpe, aflată nu departe de locuinţa de unde a dispărut fetiţa. În joaca lor, copii au observat trupul gol al fetiţei, pe care l-au luat drept o păpuşă. Curioşi, unul din părinţi s-a deplasat la faţa locului şi a făcut tragica descoperire. Denisa era moartă.
Trecând peste explicaţiile penibile ale Poliţiei, încă odată incapabilă să acţioneze eficient, cazul Denisiei a evidenţiat fapte mult mai grave care se consumă în societatea noastră cu pretenţie de tip european. Mama fetiţei, o tânără cu grave devieri psihice, imediat ce a declarat dispariţia fetiţei a fost anchetată la postul de poliţie din comuna Cordăreni .
Se ştia că este fiica unei familii extrem de sărace şi că a născut fetiţa ducând o viaţă destrăbălată.
Nimeni de la asistenţa socială a primăriei Cordăreni nu s-a interesat de soarta fetiţei, de viaţa pe care o duce, de educaţia ce-o primeşte de la o mamă cu probleme psihice.
Bănuită de poliţişti că şi-ar fi ucis fiica, determinată, spun sătenii, de un amant ce-i promisese că o ia în căsătorie dacă scapă de fetiţă, tânăra mamă a fost anchetată în fel şi chip. Iar mintea ei puţină fabula. Ba că şi-a vândut fetiţa, ba că a îngropat-o în cimitirul aflat nu departe de casă.
Într-una din zile, aflată în luna a cincia de sarcină, tânăra a fost anchetată din nou în postul de poliţie. Nu se ştie ce s-a întâmplat acolo, dar odată ieşită din clădire, fata s-a aruncat în fântâna aflată în poarta postului de poliţie şi a murit.
Se pune problema, dacă se ştia că fata are probleme psihice, de ce a fost anchetată fără a se efectua mai întâi o expertiză psihiatrică? De ce a fost anchetată fără a fi de faţă şi un medic psihiatru sau un psiholog? Poate că nu moartea tinerei mame ar trebui să trezească remuşcări şi chiar responsabilităţi juridice anchetatorilor, deşi etica profesională le cere şi aşa ceva, ci acelei fiinţe de cinci luni din burta ei căreia i-a fost curmată viaţa în urma lipsei de profesionalism a anchetatorilor.
Unde au fost în tot acest timp cei de la Protecţia Copilului? De ce n-au avut nici o reacţie şi n-au efectuat nici o anchetă în urma acestei sinucideri cu multe semne de întrebare?
Dar preotul satului? Unde se regăseşte rolul său de părinte spiritual al comunităţii? S-a mulţumit să îngroape mama şi azi fetiţa încasându-şi tariful practicat. Biserica Ortodoxă se opune avortului. În cazul acestei mame se impunea avortul, pentru că ea n-avea responsabilitatea legală de a fi mamă. Ori, în toată această dramă, şi câte altele, Biserica s-a limitat la o înmormântare creştinească. Nu mi se pare etic, moral, în spirit creştinesc.
Dar medicul de familie cum şi-a îndeplinit obligaţiile? Nu s-a receptat nici o reacţie din partea acestuia. O femeie însărcinată n-o supui la interogatorii cu presiune psihică, pentru că există riscul pierderii sarcinii.
Drama de la Cordăreni este o dramă socială care va rămâne fără consecinţe pentru vinovaţii care nu şi-au făcut datoria sau şi-au făcut-o prost, cât şi pentru autorii morali. Morţii au fost, sunt şi vor fi vinovaţi!
De apreciat gestul de solidaritate umană al localnicilor care au pus mână de la mână şi au adunat bani pentru înmormântarea mamei iar astăzi a Denisiei. Solidaritatea umană funcţionează, instituţiile statului nu!
written by Ioan Rotundu
Liderul liberalilor, deputatul Florin Ţurcanu, vrea să organizeze un referendum pentru botoşăneni. Cel puţin aşa a declarat la conferinţa de presă de vineri, săptămâna trecută. Prin acest referendum Ţurcanu vrea să fie sigur că şi botoşănenii, ca şi liberalii din preajma sa, îşi doresc cu ardoare consumul de droguri şi case de toleranţă, măcar câte una în fiecare comună, probabil ca societate comercială în acţionariat comun cu liderul liberal local. De unde până unde a ajuns Ţurcanu la concluzia unui astfel de referendum? Să recapitulăm fapte liberale despre care s-a mai scris prin presa locală. Ajuns liberal de frunte şi deputat pe baza licenţei în ştiinţe juridice primită într-un cadru festiv pe malul iazului Dracşani, printre farfurii cu ciorbă de peşte, străchini cu peşte la grătar şi boluri cu mujdei de usturoi, totul stropit cu vin de Suliţa, Ţurcanu s-a lepădat de nevastă şi copii şi şi-a tras amantă. Nu a fost nicicum impresionat de nevasta cu care a plămădit trei copii, pe care a abandonat-o într-o sărăcie cruntă, fără serviciu şi fără alte venituri. Ţurcanu a fost profund impresionat de arta erotică cu care l-a prins în mrejele sale Roxana Marandiuc, o profesoară ajunsă primă liberală la tineret şi apoi amantă devotată preşedintelui PNL, nimeni altul decât Florin Ţurcanu, om de afaceri specializat în creşterea oilor. Văzând cum şeful şi-a tras amantă, cei din staff-ul liberal i-au urmat exemplul. Gheorghe Iavorenciu, vicepreşedinte, şi-a lăsat nevasta şi şi-a tras amantă mai tinerică cu vreo douăzeci de ani faţă de el. Cu amantă zburdalnică, Iavorenciuc a bătut globul pământesc în lung şi-n lat, dar ce folos, că tot slugă la stâna liberală a lui Ţurcanu a rămas. Nici purtătorul de cuvânt al PNL nu s-a lăsat mai prejos. Şi el şi-a părăsit nevasta pentru a-şi lua amantă tinerică, aşa cum a văzut la şefii săi politici. Cu astfel de „personalităţi” cu fuste liberale, experimentate în tainele sexului profesionist, era firesc ca şeful Ţurcanu să se gândească la un referendum pentru legalizarea prostituţiei. Să mai amintim de faptul că în campania electorală a alegerilor parlamentare de anul trecut, Ţurcanu a fost însoţit de nişte personaje dubioase, cu experienţă de viaţă interlopă acumulată prin ţările Occidentului. Nu cred că în perioada alegerilor Ţurcanu le-a promis „interlopilor” săi legalizarea drogurilor uşoare, dar, cu siguranţă, luând act de dorinţa mezinei familiei Băsescu, s-a gândit că n-ar strica să i-o ia înainte. Dacă Ţurcanu va reuşi cu referendumul, îmi imaginez următoarea scenă: Stând umăr la umor, cocoţaţi pe gardul strungii şi privind la slugile care le mulg oile, Roxana şi Florin trag cu nesaţ dintr-o ţigară făcută din droguri uşoare, haşiş spre exemplu. După ce şi-au ostoit sufleţelul lor liberal cu fumul de cânepă indiană, cei doi, prinşi de mână, se retrag în stâna acoperită cu stuf şi blănuri de oaie pe jos, pentru o trântă ciobănească, punând mult suflet, aşa cum numai amanţii ştiu s-o facă. Doamne, ăştria sunt oamenii din teritoriu cu care Cxrin Antonescu vrea să câştige alegerile şi să ne fie preşedinte?
written by Ioan Rotundu
Omul de afaceri, primul constructor al judeţului care este numit Victor Mihalachi, după ce a cumpărat de la mine partea tipărită a Jurnalului, acum a cumpărat şi studioul local de televiziune Somax.
Jurnalul cumpărat l-a falimentat în numai jumătate de an, după ce a cheltuit câteva miliarde de lei vechi. Când I-am vândut Jurnalul, publicaţia era pe zero, adică nu aducea profit dar nici pierderi, iar tirajul de două mii de bucăţi zilnice era vândut aproape integral, botoşănenii cumpărând ziarul pentru politica sa redacţională independentă pe care o promovam, dar mai ales pentru lupta împotriva corupţiei locale şi atitudinea critică faţă de politicieni.
Imediat ce a cumpărat publicaţia, Mihalachi a renunţat la reporterii cu studii superioare şi şi-a format un colectiv de reporteri modeşti profesional, pe care i-a aservit intereselor sale. Mai mult, a făcut gafa enormă de a schimba capul publicaţiei, intrat deja în reflexul vizual al cumpărătorilor şi a adoptat un titlu total inexpresiv. Cum reporterii erau puşi să scrie laude la adresa patronului Mihalachi şi să împroaşte cu noroi concurenţa, botoşănenii, care cereau de la chioşcuri „Jurnalul lui Rotundu”, au renunţat să mai cumpere făcătura lui Mihalachi. Aşa că falimentul nu l-a iertat.
Recent, Mihalachi a cumpărat studioul local Somax. Numai că a cam luat plasă. El a cumpărat licenţa de emisie şi aparatura din dotare. Dar cu aparatura are o mare problemă. Cea mai mare parte a aparaturii din dotarea studioului aparţinea directorului Ionuţ Poclid şi redactorului şef Adrian Şorodoc.
Imediat ce a cumpărat studioul, Mihalachi s-a lăudat că pe Poclid şi Şorodoc îi va da afară. Cei doi au aflat la timp intenţiile noului patron, aşa că şi-au luat acasă aparatura ce le aparţinea. Când Mihalachi a trimis un agent de pază care să preia studioul şi să interzică lui Poclid şi Şorodoic de a mai avea acces, aceştia plecaseră de bună voie, dar cu aparatura.
Când s-a dezmeticit, Mihalachi a constatat că studioul ce l-a cumpărat a cam rămas pustiu.
Interesant este şi faptul că Mihalachi l-a numit director al studioului pe Sorin Bradu, cel dat afară de la Tele’M pentru că ar fi sustras din încasările de la publicitate peste o sută milioane de lei.
Aşadar, Mihalachi vrea cu orice preţ să devină un mogul al presei locale. Omul vrea, dar mai trebuie şi altceva, ceva ca-i lipseşte cu desăvârşire. Pricepere în domeniu şi autoritatea morală publică, astea-i lipsesc!
written by Ioan Rotundu
Preşedintele Traian Băsescu a decis că referendumul privind exprimarea voinţei populare în diminuarea numărului de parlamentari şi a reducerii celor două Camere la una se va desfăşura odată cu alegerile prezidenţiale. Parlamentarii au făcut tot ce le-a stat în putinţă să oprească acest referendum. Două motive sunt suficiente. Parlamentarii nu vor să fie mai puţini decât sunt şi nu vor un Parlament unicameral, chipurile periculos pentru România, care se îndreaptă spre autoritarism prezidenţial. Apoi, găselniţa preşedintelui cu referendumul îi dă superioritate acestuia în alegerile prezidenţiale faţă de cei doi concurenţi mai de soi: Crin Antonescu şi Mircea Geoană-
Argumentele parlamentarilor sunt justificate, numai dacă privind lucrurile din curtea lor. Dacă privind curentul pe care preşedintele Băsescu vrea să-l impună în conducerea ţării, constatăm că acest curent este unul european şi că sunt şi alte ţări în care şeful de stat vrea puteri discreţionare.
Silvio Berlusconi, premierul Italiei, a introdus o serie de măsuri care restrâng libertăţile de exprimare, mai ales la ziarişti. Acuzat de încalcă drepturile omului la informare şi ale ziariştilor la exprimare, Parlamentul European i-a dat dreptate lui Berlusconi. Altfel spus, măsurile forte şi autoritariste ale lui Berlusconi au fost pe placul majorităţii parlamentarilor europeni.
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarcozy, în perioada în care a fost ministrul Internelor, i-a bontănit fără menajamente pe africanii din suburbiile Parisului, care au recurs la acte de violenţă. Nimeni n-a condamnat acţiunile sale că ar încălca drepturile omului, iar Sarcozy a ajuns preşedinte, francezii mulţumindu-i astfel pentru că le-a redat liniştea nopţii.
Cu puţin timp în urmă, de la Bruxelles, Monica Macovei era acuzată că a încălcat drepturile omului prin butoiul cu pulbere al Serbiei, unde a fost trimisă pe post de emisar european. Se cerea anchetarea sa de către o comisie europarlamentară. Nu se mai pomeneşte nimic de abuzurile sale comise pe meleagurile sârbilor, semn că la Parlamentul Uniunii Europene lucrurile s-au tranşat în favoarea sa.
Iar şirul exemplelor poate continua. Încadrate în acest curent europarlamentar de toleranţă a abuzurilor faţă de drepturile omului, faţă de libertăţile de exprimare, de încercare a introducerii autoritarismului, ca anticameră a dictaturii, în actul de conducere al şefilor de stat, deciziile din ultima perioadă ale preşedintelui Băsescu nu fac notă discordantă.
Ce concluzie putem desprinde de aici? Concluzia că democraţia, ca formă de guvernare, şi-a cam trăit traiul şi şi-a cam mâncat mălaiul. Puterile europene, dar mai ales cea americană, au constatat că prea multă libertate strică omenirea, duce la ieşirea de sub controlul puterii statului a unor forme de manifestare socială, că democraţia majorităţii este uneori dăunătoare şi că o decizie forte a unui singur om, luată în cunoştinţă de cauză, este mai potrivită decât o voinţă a majorităţii exprimată în afara contextului.
Forurile instituţionale ale Uniunii Europene cedează încet, dar sigur, formei autoritariste de conducere a statului. Nu trebuie să ne mirăm. Istoria ne arată că în decursul ultimilor două mii de ani, la anumite intervale de timp, dinspre mari (măsurate în secole) spre tot mai mici (măsurate în zeci de ani, cum a fost comunismul) formele de guvernare s-au schimbat, evoluând cu respectarea legilor progresului. Am păşit în era de după Hristos sub dictatura împăratului Nero, am trecut prin democraţiile greceşti, am cunoscut dictaturile religioase ce-au culminat cu Inchiziţia şi simbolul ei Torquemada, am parcurs fazele diferenţiale ale monarhiei, am revenit la dictaturile de partid cum a fost naţionalismul lui Hitler sau cea a comunismului, cunoaştem binefacerile şi imperfecţiunile tot mai vizibile ale democraţiei şi ne îndreptăm spre ceva. Ce anume? Nu ştiu, nu-mi dau seama. Dacă preşedintele Băsescu va obţine cel de-al doilea mandat, cu siguranţă că vom afla ce formă de guvernământ va succeda democraţia.
written by Ioan Rotundu
Dacă tot am ajuns ieri prin Flămânzi, am dat o raită şi pe la primarul Constantin Pitorac. Eram curios să aflu din gura sa cum a fost cu bătaia aplicată consilierului local Creţu şi cum s-a împăcat cu fostul deputat liberal Nicolae Rebenciuc, devenit peste noapte membru democrat-liberal şi colegul său de partid.
Cu ceva timp în urmă primarul Pitorac a fost acuzat de consilierul local Eugen Creţu că, intrat în biroul acestuia pentru a rezolva o problemă, primarul l-a luat la bătaie. Pitorac râde când i se aminteşte de acest episod. Totul a fost o înscenare prost regizată de către Creţu. De bătut, primarul l-a bătut, dar cu acte în instanţa de judecată, unde l-a adus pe Creţu pentru a da socoteală de afacerile oneroase derulate în perioada primarului social-democrat Dumitru Micuţaru.
Iar Creţu are de ce plânge pe la toate colţurile de stradă. În perioada când primar era Micuţaru, Creţu a cumpărat de la Primăria Flămânzi terenul şi două blocuri dezafectate cu suma de numai 5000 euro, la cursul din anul 2001 însemnând mai puţin de 150 milioane lei. Ori terenul se află chiar în centrul oraşului Flămânzi şi valorează o mică avere. Pentru că tranzacţia imobiliară moşită de primarul Micuţaru era vădit ilegală şi subevaluată ca preţ, noul primar Pitorac, la cerea consilierilor locali, i-a intentat lui Creţu un proces prin care a solicitat instanţei de judecată anularea actului de vânzare.
Primăria a câştigat procesul la Judecătorie, la Tribunal şi este pe care să-l câştige şi pe cel de la Curtea de Apel Suceava. Disperat, într-una din zile Creţu a dat buzna în biroul primarului, trecând peste secretară, după care a început să ţipe că primarul l-a luat la bătaie. Numai că poliţiştii veniţi la faţa locului au constatat că nici vorbă ca primarul să-l fi lovit. Totuşi, Creţu şi-a făcut rost de un certificat medico-legal cum că a fost lovit peste nas. Cum certificatul nu-l va ajuta să câştige procesul de la Suceava, va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să inventeze şi altceva.
Cu privire la noul său coleg de partid, primarul Pitorac pare să fie împăcat cu gândul că fostul său rival la scaunul de primar i-a devenit şef politic. În campania alegerilor locale din primăvara anului 2008, actualul deputat Neculai Rebenciuc a candidat la funcţia de primar al oraşului Flămânzi din partea PNL. În lupta electorală care a avut loc, Rebenciuc nu s-a purtat faţă de Pitorac, candidatul PDL, cu mănuşi. L-a porcăit în fel şi chip şi l-a acuzat de toate relele existente pe Pământ.
Recent, în cadrul campaniei PDL de racolare de parlamentari de la alte partide, Rebenciuc a trecut de la PNL la PDL. Se spune că preţul trecerii sale de la galben la portocaliu ar fi fost de o sută mii de euro. Pitorac nu crede aşa ceva, dar nici nu susţine că Rebenciuc a venit la PDL de dragul preşedintelui Băsescu.
Cert este că a avut deja contacte cu deputatul Rebenciuc, pe care l-a pus la curent cu proiectele întocmite şi depuse de Primăria Flămânzi în vederea obţinerii de finanţări guvernamentale şi europene, rugându-l pe deputat să-l sprijine în demersurile sale. Singura nemulţumire al lui Pitorac faţă de Rebenciuc ar fi faptul că acesta nu şi-a cerut scuze pentru acuzele ce i le-a adus în campania alegerilor locale din anul trecut.
În faţa clădirii Primăriei Flămânzi de află o piaţă spaţioasă. Poate că citind aceste rânduri, deputatul Rebeniuc îl va invita pe primarul Pitorac în mijlocul pieţei şi-l va ţuca pe ambii obraji, în aplauzele funcţionarilor, ce vor asista de la balcon, dar şi ale flămânzenilor, bucuroşi că sintagma carageliană „pupat piaţa Independenţei” este mai actuală ca oricând.
written by Ioan Rotundu
Liderul PNL deputatul Florin Ţurcanu nu s-a lecuit de jocurile politice periculoase. Din nou el a pus la cale, cu liderul PSD senatorul Gheorghe, schimbarea din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, democrat-liberalul Cristian Achiţei. În acest sens, Ţurcanu pregăteşte includerea pe ordinea de zi a unui nou proiect de hotărâre.
Numai că, înainte de a propune demiterea lui Achiţei, Ţurcanu vrea să se răfuiască cu Viorel Ciobanu, consilierul judeţean care a lipsit de la şedinţa de Consiliu judeţean prin care Ţurcanu voia demiterea aceluiaşi Achiţei, demitere ratată.
De la acea şedinţă de consiliu au lipsit doi consilieri judeţeni liberali: Viorel Ciobanu şi Petru Nechita. Supărat că cei doi consilieri au evitat prezenţa la şedinţă ca să nu voteze împotriva lui Achiţei, liderul PNL a cerut Biroului Judeţean Permanent să voteze excluderea din PNL a celor doi.
Ulterior, în privinţa dorohoianului Petru Nechita, Ţurcanu şi-a nuanţat decizia deoarece dorohoianul i-a demonstrat cu acte că în ziua respectivă se afla internat la Spitalul de neuropsihiatrie Iaşi. Lui Ţurcanu i-a mai rămas răfuiala cu Ciobanu.
Din câte am aflat, în ziua lipsei de la şedinţă şi Ciobanu se afla la Iaşi. Deţinând funcţia de inspector şef adj. la Inspectoratul de Stat în Construcţii Botoşani, Ciobanu a fost convocat în ziua cu pricina la Iaşi, de către şeful pe zona Moldovei. Se pare că Ciobanu deţine şi documente care să-i ateste prezenţa imperioasă la Iaşi.
Referitor la Viorel Ciobanu, chiar dacă i se poate reproşa că a trecut pe la mai multe partide, urmându-l pe prof. Mircea Dănuţă, în 2000 el a intrat în PNL şi a rămas fidel acestui partid. Dealtfel gândirea lui Ciobanu este una liberală încă de pe vremea când deţinea funcţia de viceprimar la Primăria Botoşani. Să mai adăugăm faptul că Ciobanu s-a implicat în activităţi private imediat după 1990, el fiind asociat la firma CARA SRL, firmă care a produs materiale de construcţii.
Referitor la excluderea sa din PNL, Ciobanu susţine că n-a primit nici o înştiinţare oficială, dar că este hotărât să-şi apere calitatea de membru PNL. În caz că va fi exclus, el va uza de toate căile de atac statutare pentru a-şi demonstra nevinovăţia.
Cert este că în ultima perioadă Ţurcanu a procedat la o epurare drastică a PNL-ului de toţi cei pe care i-a considerat incomozi persoane sale sau care sunt bine cotaţi în partid. Iar Ciobanu este o persoană cu relaţii în mediul de afaceri, un bun cunoscător al judeţului şi capabil să desfăşoare o eficientă muncă de activist de teren.
Numi că şi Ciobanu a adoptat o poziţie greşită faţă de liderul PNL. Ameninţat cu excluderea din partid, Ciobanu n-a mai trecut pe la sediul partidului şi nici n-a avut o discuţie bărbătească cu Ţurcanu, ca să-i prezinte cum stă situaţia şi de ce a lipsit în ziua şedinţei cu pricina.
Cert este că Ciobanu nu vrea să părăsească PNL-ul şi că-şi va căuta dreptatea la forurile superioare ale partidului. În ce-l priveşte pe Ţurcanu, politica sa de epurare a membrilor de partid după criterii personale s-ar putea întoarce în curând asupra sa. Nici insistenţa sa de a-l schimba din funcţie pe vicepreşedintele Achiţei nu-i va aduce glorie, ci doar sfârşitul carierei de politician, pentru că Ţurcanu are numeroase puncte vulnerabile atât ca om de afaceri cât şi ca politician.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments