Oct 20

În perioada 29 – 30 octombrie a.c., la Botoşani urmează să se desfăşoare Forumul Regional Nord – Est, Ediţia a VI-a, având ca parteneri: Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, Centrul Europe Direct Nord-Est, Consiliul Judeţean Botoşani, Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani, Primăria Municipiului Botoşani, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani.
Ei bine, printre cei nominalizaţi a fi lectori şi moderatori se află Ada Macovei, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani şi Teodor Dimitriu, director al AJOFM Botoşani.
Despre Ada Macovei se ştie cât de contestată a fost şi este în funcţia ce o deţine. Mai mult, numită inspector general, şi apoi înlocuită din funcţie, în perioada cât ministrul Educaţiei era Ecaterina Andronescu, cu încălcarea legislaţiei în vigoare (nu întruneşte condiţiile profesionale de a ocupa acest post), Macovei a revenit în fruntea acestei importante instituţii. Iar ca dovadă că incompetenţa care i s-a reproşat nu o pune în inferioritate şi nu o lezează în orgoliul propriu şi profesional, ea va rosti o alocuţiune chiar în deschiderea lucrărilor Forumului.
Şi mai interesant este directorul Teodor Dimitriu. Demisionat ieri din funcţia de director al AJOFM, Dimitriu nu numai că va aduce salutul său de bun venit participanţilor la Forum, dar va şi modera o secţiune de lucrări.
Ela va modera Sesiune în plen  1„Tendinţe româneşti – soluţii europene”, o  dezbatere pe tema politicilor publice în scopul creşterii competenţelor profesionale. În calitatea sa de moderator, Dimitriu va fi ascultat cu sfinţenie de către D-l Liviu Voinea, Director Executiv, Grupul de Economie Aplicată , care va prezenta referatul cu tema “Analiza tendinţei calificărilor forţei de muncă în România”
Şi D-l Călin Georgescu, Director Executiv, Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare va sta sluj în faţa moderatorului Teodor Dimitrie, pentrju a primi binecuvântarea sa în a prezenta referatul intitulat  “Şansa României-oamenii, reprofesionalizarea României”.
Aşadar, cei doi botoşăneni, Ada Macovei şi Teodor Dimitriu, nu sunt consideraţi buni manageri, dar sunt aporeciaţi ca fiind capabili să ne reprezinte judeţul la cel mai înal nivel ştiinţific, fiind consideraţi buni lectori.
Doamne, cu ce-au greşit botoşăneni i în faţa ta ca să suporte asztfel de umilinţe?

written by Ioan Rotundu

Oct 19

Dacă e să facem referire la schimbarea din funcţie a directorului de la Casa de Pensii, cunoscutul jurist Ştefan Dodiţă, membru PDL, şi la menţinerea pe postul de şef al Gărzii Financiare a lui Cristian Calimandruc, membru PSD, aparent, avem de-a face cu nişte ciudăţenii de ordin politic.
Aparent, pentru că în spatele aparenţelor sunt de fapt nişte interese politice. Preşedintele PDL Cătălin Flutur a declarat presei că şeful Gărzii Financiare a rămas în post pentru că în această săptămână omul urmează să se însoare şi n-a dorit să-i facă drept „cadou de nuntă” destituirea din funcţie.
 Adevărul pare să fie altul. Cristian Calimandruc a ajuns şef la Garda Financiară pus în funcţie de către cei din PSD, dar cei cel care a tras sforile ca acesta să deţină acest post cheie sunt de fapt liberalul Florin Ţurcanu şi democrat-liberalul Stelică Strugaru. Înainte de a fi comisar şef la Gardă, Calimandruc a lucrat în cadrul Direcţiei Finanţelor Publice. Şi Ţurcanu, şi Strugaru derulează afaceri comerciale generatoare de obligaţii fiscale. Se întâlneşte munte cu munte, dar nu om cu om. Între cei trei s-au creat nişte relaţii de colaborare reciproc avantajoase, iar când s-a ivit momentul, Calimandruc şi-a primit răsplata, adică a fost sprijinit să ajungă şef.
Dacă nici după nuntă nu va fi schimbat, înseamnă că el s-a orientat cu serviciile sale spre tabăra noii puteri pedeliste.
Cu directorul de la Casa de Pensii, democrat-liberalul Ştefan Dodiţă, situaţia este chiar hazlie. Schimbarea s-a din funcţie a stârnit nedumerire. Ştefan Dodiţă este juristul botoşănean cel mai bine cotat în domeniul cunoaşterii legislaţiei muncii, nu numai în prezent, ci era şi înainte de 1990. Un astfel de specialist şi-ar dori multe judeţe din ţară.
Aşa că, era firesc ca demiterea sa să stârnească nu numai nedumerire, ci şi proteste.
Ce s-a întâmplat, de s-a ajuns la demiterea lui Dodiţă? La Bucureşti, preşedintele Casei Naţionale de Pensii este social-democrata Doina Pârcalabu. Ştiind că va fi demisă de către Guvernul Boc, social-democrata i-a luat-o înainte şi a demis din funcţii toţi directorii democrat-liberali aflaţi la Casele de pensii de la judeţe, printre ei aflându-se şi Ştefan Dodiţă.
Desigur, în aceste zile demiterea poate fi revocată sau reparată printr-o nouă investire în funcţie. Răzbunarea l-a care a recurs social-democrata Pârcalabu nu-i un caz singular.
La Botoşani, înainte de a fi demis, social-democratul Paul Mustiaţă, directorul Agenţiei de Administrare Fiscală, a trimis controla la primarii, viceprimarii şi consilierii PDL care au afaceri comerciale. N-a mai apucat să ducă la bun sfârşit acţiunea pusă la cale pentru că a fost demis.
Iată, dar, cum politicienii nu se sfiiesc să-i dea la gioale ori de câte ori au prilejul.

written by Ioan Rotundu

Oct 17

mustiata.jpg Averea este cea declarată prin declaraţia de avere nr.360/9 iunie 2009, vizualizată pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Bucureşti. Pentru a putea fi realizată valoarea întregii averi, acolo unde valoarea bunurilor n-a fost precizată, am luat în calcul preţul pieţei. Preţurile sunt în lei noi.
I. Venituri
1. Clădiri
- vilă pe Calea naţională 244 m.p…………………………………………. 507.000 lei
- garaj 41 m.p……………………………………………………………..   10.000 lei
- Garsonieră (Primăverii nr.30, sc.D, ap.3)  49 m.p……………………….    91.000 lei

2. Bunuri imobile (terenuri)
- Botoşani – Calea Naţională (1993) 540 m.p (50 euro/mp/200 lei)…………108.000 lei
- Suceava (Pojorâta) (1999) 1449 mp – deţine 50% (50 euro/mp/200 lei)….. 145.000 lei
- Curteşti (1999) 40.000 mp (5 euro/mp/20 lei)……………………………..  800.000 lei
- Dângeni (2001) 20.000 mp (1000 euro/ha/4000 lei)……………………….      8.000 lei
- Cişmea (2005) 8.400 mp /deţine 50%) 10 euro/mp/40 lei)…………………  168.000 lei
- Lebăda (2006) 40.000 mp (deţine 50%) (10 euro/mp/40 lei)………………  400.000 lei
- Lebăda (2006) 10.636 mp (deţine 50%) (10 euro/mp/40 lei)………………  236.720 lei
- Botoşani – B-dul Eminescu (2008) 950 mp (50 euro/mp/200 lei)…………  190.000 lei
- Lebăda (2008) 7200 mp (10 euro/mp/40 lei)……………………………… 148.000 lei

3. Bunuri de valoare (bijuterii)
- ceasuri (2007)……………………………………………………………   40.000 lei
- bijuterii…………………………………………………………………..    20.000 lei

4. Depozite bancare
- BRD Botoşani(2008)……………………………………………………..   200.000 lei
- BRD Botoşani (2008)…………………………………………………….   300.000 lei
- BDR Botoşani – cont curent…………………………………………….     81.460 lei
- Raiffeisen – card (2009)…………………………………………………     11.366 lei

5. Plasamente financiare, investiţii directe
- Rapsodia Conf SA Botoşani 70.888 acţiuni……………………………..    177.220 lei
- Rapsodia Moldova SA Botoşani 7.451 acţiuni…………………………..     18.267 lei
- Rapsodia Plus SA Botoşani 13.613 acţiuni………………………………    34.032 lei
- R – 2004 SA Botoţşani 7.200 acţiuni…………………………………….     18.000 lei
- S.C. Dorical Disigne srl 5 părţi sociale………………………………….           50 lei
- S.C. Dorical Disigne…………………………………………………….   325.300 lei

6. Bani din vânzări
- Teren Curteşti 5000 mp vândut la SC OINDIA SRL (august 2008)……….   832.184 lei  

Total bunuri dobândite…………………………………………………..4.869.599 lei

II. Datorii
1. Împrumuturi bancare
- BRD Botoşani (credit 2006)……………………………………………     66.940 lei
- BRD Botoşani (credit 2009)……………………………………………       4.720 lei
. BRD Botoşani (credit 2008)……………………………………………      10.562 lei
. BRD Botoşani (credit 2009)……………………………………………        3.906 lei
- Banca Transilvania (credit 2009)……………………………………..       11.834 lei
- Raiffeisen Botoşani (card 2009)………………………………………..       6.000 lei
Total datorii……………………………………………………………..   103.962 lei

Avere netă estimată conform declaraţiei de avere…………………..   4.765.637 lei
Sau aproximativ 47 miliarde lei vechi, respectiv un 1,2 milioane euro.

III. Venituri realizate în ultimul an fiscal (2008)
- Mustiaţă Paul – dir.adj. ANAF………………………………………….   55.006 lei
- Mustiaţă Elena (soţia) adminsitrator soc. Rapsodia şi preşedinte CAR..    51.954 lei
- Mustiaţă Elena – dividende Rapsodia………………………………….    62.145 lei

Total venituri în anul fiscal 2008……………………………………….     169.105 lei
Sau 1,7 miliarde lei vechi. Suma se regăseşte în averea dobândită de 4.765.637 lei

written by Ioan Rotundu

Oct 16

Jurnalistul botoşănean Sergiu Bălăşcău a stat ieri dimineaţă la sediul Poliţiei Botoşani mai multe ore. El este cercetat penal pentru furt intelectual. Acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a postului de televiziune Tele’M Botoşani, patronat de către omul de afaceri ieşean Dănuţ Prisecaru. Adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, plângerea a ajuns spre anchetă la Biroul de cercetări penale din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani.
Jurnalistul, care o perioadă de timp a fost realizatorul emisiunii „Martor incomod” la postul de televiziune Tele’M, s-a retras pentru a pune bazele unui site cu aceeaşi denumire. Patronatul postului  de televiziune l-a reclamat penal pentru că şi-a însuşit ilegal denumirea de „Martor incomod”, aducând grave prejudicii de imagine postului, cu impact asupra veniturilor publicitare.
Jurnalistul Bălăşcău se consideră nevinovat. El susţine că cei de la Tele’M n-au marcă înregistrată la OSIM cu numele de „Martor incomod”, ci doar creat un depozit de rezervare de marcă, aşa cum are şi el. Bălăşcău susţine că numai OSIM va stabili cine va avea drept de proprietate asupra mărcii cu numele de „Martor incomod”, până atunci având tot dreptul să folosească această sintagmă aşa cum crede de cuviinţă.
 Precizez că jurnalistul Sergiu Bălăşcău şi-a început cariera în urmă cu vreo zece ani, ca reporter la Publicaţiile Jurnalul Botoşani. De la jurnalul a plecat la publicaţia Monitorul, apoi s-a remarcat ca realizator de emisiuni la Tv  Somax, de unde a fost recrutat la Tele’M.
Despre cariera sa profesională se pot spune numai lucruri frumoase. Bălăşcău face parte din categoria acelor jurnalişti botoşăneni, puţini la număr, care nu pot fi arătaţi cu degetul că au primit bani pentru a scrie sau a nu scrie despre anumite fapte. De asemenea, s-a dovedit a fi un jurnalist incomod la propriu, el insistând până la agasare în aflarea adevărului. Nu puţini oameni politici locali l-au evitat tocmai pentru insistenţa sa de a nu prelua informaţia fără o verificare amănunţită.
În perioada când Constantin Conţac era vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani şi devenise preşedintele PSD, între acesta şi Bălăşcău au existat o serie de disensiuni apărute tocmai pe seama celor scrise de jurnalist, la cel mai incomod mod de exprimare. Conţac a rezolvat conflictul într-un stil aparte, dându-i jurnalistului un şut în fund, evident că fără martori, nemaiprimindu-l o perioadă de timp în biroul său.
Revenind la conflictul cu postul de televiziune Tele’M, de vreme ce acesta are rezervată marca fără a deţine şi decizia de atribuire, până când OSIM-ul se va pronunţa cui va reveni dreptul de proprietate, sintagma de „Martor incomod” nu poate face obiectul unui drept de proprietate intelectuală, putând-o folosi în mod liber orice persoană interesată.

written by Ioan Rotundu

Oct 15

Ciofu Te. Tamara, abia numită de PSD directorul Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani, alaltăieri a fost demisă. De această dată numirea politică nu i-a fost de mare ajutor, motiv să-şi bage capul în pernă şi să plângă amarnic, pentru că are de ce. La vârsta sa, de aproape cinci decenii, acel vino-ncoace pe seama căruia şi-a construit cariera în viaţă nu mai ispiteşte vreun lideri de partid, ca să se bucure de clipe plăcute ale vieţii contra unui huzmet de numire într-o funcţie de şef.
Bilanţul carierei politice a Ciofulesei, cum i se mai spune prin târg, nu este tocmai impresionant. Mai exact nu se ridică dincolo de obişnuitele şperţuri pe care un şef le primeşte, sau îşi determină subalternii să i le ofere, pentru a-şi recupera cheltuielile de numire în funcţie şi ceva pe deasupra.
Cel mai prolific mandat al său a fost şefia la DSP din perioada 2000 – 2004 a Guvernului Năstase. În acea perioadă, după cum a consemnat presa locală, a pârlăcit pe cei angajaţi dar a practicat şi ceva negoţ cu medicamentele din import primite gratuit prin anumite fundaţii sau asociaţii de caritate.
Actuala numire de şefă la DSP a avut părţile sale picante. Când PSD-ul a acceptat guvernarea alături de PDL, preşedintele social-democraţilor era încă bădia Costică Conţac. Omul s-a trezit în situaţia de a fi asaltat să împartă huzmeturi de şef, iar Ciofuleasa voia mort-copt şefia DSP. Ştia ea ce ştia! Chiar a depus şi o cerere. Ca să scape de insistenţele sale, Conţac a lansat zvonul că PSD-ul va prelua Casa se Sănătate în locul DSP.
Ciofu n-a disperat. Cu ajutorul lui Vâzdoagă a sustras cererea depusă la Conţac şi a înlocuit-o cu o alta, prin care cerea şefia CAS. Uns cu toate alifiile, bădia Costică a observat subtilizarea, dar a tăcut. Oricum, avea numere de înregistrare pe fiecare cerere şi totodată o copie pe care o păstra acasă, pentru a contracara veventualele probleme viitoare.
Ca să-şi bată joc de ea, Conţac iar a revenit şi a lansat zvonul că PDL doreşte CAS, iar PSD-ul va primi DSP. Din nou Vâzdoagă şi-a făcut datoria. A sustras cererea cu dorinţa pentru şefia CAS şi a pus în loc una cu şefia la DSP. Care o fi fost câştigul lui Vâzdoagă de pe urma acestor mărunte mişmaşuri, Conţac nu s-a interesat niciodată. La viaţa sa, de pârlaci ca Vâzdoagă s-a folosit tot timpul, dar de preţuit ca oameni nu i-a preţuit niciodată.
Până la urmă Conţac a fost mazilit de la preşedinţia PSD, iar Ciotu Te Tamara a ajuns în funcţia râvnită. Nu i-a fost dat să se bucure prea mult. Numai că de această dată, destituirea înseamnă pentru ea şi înscrierea pe drumul vieţii politice fără de întoarcere. Pentru că a sosit timpul să fie trecută pe linie moartă, din toate punctele de vedere. Înţeleagă fiecare ce vrea din aceste vorbe!

written by Ioan Rotundu

Oct 14

De ieri, deputatul Nicolae Rebenciuc este oficial membru al PDL. Omul a părăsit PNL-ul condus de baciul Florin Ţurcanu, după spusele sale, sătul de manifestările ciobăneşti ale liderului PNL. Trecerea făcându-se în preajma votării moţiunii de cenzură, când PDL-ul era acuzat că racolează parlamentari plătind sume de bani cuprinse între zece mii şi o sută de mii de euro, Rebenciuc este suspectat că n-a sărit gratuit în barca cu probleme ale PDL.
Cum astfel de aranjamente politice nu se fac cu martori, este greu de dovedit că Rebenciuc a băgat în buzunar o sută de mii de euro sau mai puţin, dar nici nu poţi spune că a apărut fumul fără a fi şi foc la început.
Dar la altceva vreau eu să fac referire. Nicolae Rebenciuc este din Flămânzi. În alegerile locale de anul trecut a candidat la funcţia de primar al oraşului Flămânzi din partea PNL. Contracandidatul său, care l-a şi învins, a fost democrat-liberalul Constantin Pitorac. Între cei doi s-a dat o luptă pe viaţă şi pe moarte, porcăindu-se reciproc în fel şi chip.
Pierzând fotoliul de primar, Rebenciuc n-a disperat bşi a candidat la funcţia de deputat în Colegiul Flămânzi, având de luptat cu doi adversari virtuoşi într-ale politicii. Mă refer la prof. Mircea Dănuţă şi fostul deputat democrat-liberal Radu Drgăguş. În bătălia politică purtată între cei trei, Rebenciuc nu s-a comportat faţă de ei cu mănuşi, mai ales faţă de Drăguş, care l-a susţinut din plin pe Pitorac să ajungă primarul Flămânzilor.
Stau şi mă întreb acum ce va urma. Cum se va împăca Rebenciuc cu primarul Pitorac şi cu Drăguş, acum director la Direcţia Muncii şi posibil viitor subprefect? Răspunsul mi l-am dat singur. Nesimţirea care domină clasa noastră politică permite o astfel de împăcare. Aşa că nu va trebui să ne mirăm dacă-l vom vedea pe Rebenciuc stând la dreapta primarului Pitorac şi lăudând realizările acestuia în administraţia oraşului Flămânzi, sau alături de Drăguş, la vreo conferinţă de presă, atacând virulent foştii colegi liberali.
Rebenciuc a ajuns deputat printr-o conjunctură politică nesperată vreodată. În Colegiul Flămânzi, alegerile la Camera Deputaţilor au fost câştigate de către prof. Mircea Dănuţă, pe locul II clasându-se Radu Drăguş. Liberalul Rebenciuc a ocupat locul III, la ceva distanţă de voturi faţă de primii doi clasaţi.
Numai că desemnarea câştigătorului s-a făcut în faza a treia a repartizării mandatelor, unde totul a depins de înţelegerile politice la vârf de partide, adică la Bucureşti. Locul i se cuvenea lui Dănuţă, dar…
La Congresul PSD din 2007, Dănuţă, ca delegat, se afla într-un restaurant din Bucureşti, împreună cu preşedintele de atunci Constantin Conţac şi alţi delegaţi botoşăneni. La masa lor a venit Miron Mitrea, solicitându-le votul pentru a fi ales preşedintele Consiliului Naţional al PSD. Dănuţă, încălzit de tăria servită, l-a abordat direct:
- Mitrea, dai ceva de băut şi te votăm!
Mitrea n-a zis nimic, dar s-a interesat de Conţac şine-i „beţivanul” care i-a vorbit aşa de ireverenţios. A doua zi, lui Mitrea i-au lipsit vreo cinci voturi să câştige funcţia. A rămas cu impresia că „beţivanul” şi cei de la masă lui nu l-au votat.
Când la Bucureşti, la faza a treia de repartizare a mandatelor, a apărut numele lui Dănuţă, Mitrea s-a opus validării şi a dat postul unui alt judeţ, făcând un troc cu liberalii . Aşa a ajuns Rebenciuc, de pe locul trei, să fie validat deputat. Dănuţă a plătit pentru gura sa bogată, iar Rebenciuc a cules nesperatele roade.

written by Ioan Rotundu

Oct 13

Ieri, a făcut ce-a făcut Ţurcanu şi iar a intrat în atenţia televiziunilor naţionale, mai ales a postului de ştiri Antena 3. Văzând cum unii dintre colegii săi se laudă că au fost sunaţi de către mahări de la PDL, care le-au oferit suma de o sută mii euro să treacă la ei, Ţurcanu a simţit cum îl ia cu ameţeli de ciudă că n-a fost sunat şi el.
A stat omul în fotoliul de deputat până ce a aţipit. Ajuns în starea de amorţeală mintală, când neuronii nici trezi nu sunt, dar nici cufundaţi în mrejele somnului de tip tun, se făcut că sta la stână, sprijinit în toiagul biblicului Moise, aşteptând ca ţâncul retardat, angajat strungar tocmai pentru că se mulam pe calapodul gândirii stăpânului, să strângă oile pentru muls.
Deodată, în faţa sa, apăru o zână cu cosiţe aurii, aşa cum auzise el că s-ar afla desenate prin cărţile cu poveşti, dar pe care încă n-ajunsese să le vadă, că oieritul cere condiţie fizică, nu ştiinţă de poveşti. Zâna îi zâmbi frumos, la început, dar cu timpul zâmbetul şi faţa se transformă, iar în lumina soarelui luă chipul Roxanei, şefa sa de cabinet devenită amantă cu pretenţii de viitoare soţie:
- Florine, Florine m-ai lăsat grea!, bani nu mai avem, ce facem? Eu cu doi copii, tu cu trei, iar cu al nostru pe drum se fac şase. Fă ceva, că aşa nu mai putem s-o ducem!
Ţurcanu scutură din cap energic, că vecinul de bancă parlamentară îl privi cu interes, dar şi invidie, pentru că Ţurcanu dormea fără să sforăie zgomotos, aşa cum i se întâmpla lui.
- Femeie, nu mai am de unde face rost. Mi-au luat pâinea cei de la PDL. Şi cea de toate zilele, ce-o adunat când eram la guvernare, şi pe cea de la Poieniţa.
- Dar sunt colegi de-ai tăi care se descurcă. Se dau cu c ei de la PDL şi se umplu de bani. Fă şi tu ca iei, că nu te-ai născut şi nici n-o să mori liberal.
Nu-i rea ideea, gândi Florin. Când ideea îşi făcea loc în mintea sa odihnită, retardatul strigă că oile-s în strungă şi se poate începe mulsul. Strigătul copilului îl aduse la realitate. Se trezi, privind bezmetic către coleg. Acesta-i zâmbi complice şi-i şopti:
- Ai tras un pui de somn! Să-ţi fie de bine!
Florin se ridică să-şi dezmorţească oasele. Ieşi pe hol. Unul de la presă, care-l ştia de liberal nedus de multe ori pe la biserică, îl abordă, aşa, într-o doară:
- Este adevărat că cei din PDL i-au mituit pe unii dintre colegii dvs. pentru a trece la partidul lor?
- Aşa este, întări Florin afirmaţia reporterului. Şi mie, mi s-a propus duminică, la Botoşani, de către un om de afaceri de-al PDL-ului, suma de zece mii de euro, numai să nu votez moţiunea, se lăudă, mândru că n-a cedat ispitei.
- Ne puteţi da numele acelui om de afaceri? Insistă reporterul.
- Asta nu se poate. Cel puţin nu în momentul de faţă. Poate mâine, după ce se va supune moţiunea la vot.
Reporterul se mulţumi şi cu această informaţie. În numai o jumătate de oră toate posturile de televiziune au preluat-o, iar Florin Ţurcanu a ajuns să fie comparat cu Eliot Ness, incoruptibilul, deşi el habar n-avea cine a fost acest celebru poliţist american ce l-a învins pe celebrul bandit Al Capone.  
Auzind declaraţia amantului, amanta Roxana îl sună să-l certe:
- Florine, ce, acesta-i preţ? Cum zece mii de euro, nici cât un berbec tarat? Bine ai făcut c-ai refuzat, zgârciţii dracului!
Lacomă, amanta!

written by Ioan Rotundu

Oct 12

Despre social-democrata Elena Condrei se poate spune pe bună dreptate că a ajuns precum în situaţia celui despre care se spune că-i tuns ras şi bărbierit, adică a pierdut totul. Dar să reluăm firul trăirilor sale politice, ca să putem înţelege finalul dramatic pe care-l trăieşte încă.
Cu ani în urmă, pe vremea când preşedintele PNL era Mihai Ţâbuleac, Condrei s-a declarat susţinătoarea doctrinei liberale, intrând pe sub pielea acestuia. Era şi normal, întrucât la acea vreme PNL-ul intrase la guvernare, având drum deschis spre privilegiile puterii.
Când Ţâbuleac a plecat la PDL, iar locul său las preşedinţia partidului a fost luat de către deputatul Liviu Câmpanu, Condrei a căzut în dizgraţie. Simţul său de conservare a îndemnat-o să-şi mute bagajele în PSD, gudurându-se pe lângă preşedintele Constantin Conţac. Iar Conţac i-a făcut loc în faţă, pe lista de consilieri judeţeni, ajungând să fie validată.
Integrată rapid în PSD, Condrei a prins gustul măririi. A aspirat la şefia Culturii botoşănene, dar nu i-a reuşit strategia. Conţac a fost mazilit din PSD, dar Condrei n-a disperat. La şefia judeţului a ajuns Mihai Ţâbuleac, protectorul său mai vechi. Cu sprijinul lui Ţâbuleac şi-a păstrat contractul de închiriere către Muzeul Judeţean Botoşani pentru secţia de Artă, închiriere ce-i aduce lunar în buzunar o mie de euro.
Apoi, şi-a ridicat privirea spre şefia Memorialului Ipoteşti. Nu s-a putut numi imediat ce a fost forţat Coşereanu să demisioneze, pentru că era prea mare scandalul. S-a recurs la interimatul cu Jijie, cel venit de la fabricarea de motoraşe şi tractoraşe (Mecanex) să pună la punct şi instituţia ce promovează memoria marelui poet botoşănean, român şi universal. Condrei urma să intre în scenă după ce se vor mai calma lucrurile, adică prin ianuarie 2010.
Numai că lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată pentru Condrei. Pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Judeţean Botoşani s-a inclus un proiect de hotărâre iniţiat de Florin Ţurcanu, şeful liberalilor, prin care se dorea revocarea vicepreşedintelui pedelist Cristi Achiţei şi alegerea liberalei Cătălina Lupaşcu. Pentru ca proiectul să devină hotărâre, Ţurcanu avea promise şi cele zece voturi ale consilierilor social-democraţi.
Condrei se afla între ciocan şi nicovală. Dacă vota pentru demiterea lui Achiţei, se strica cu Ţâbuleac, iar tot ce construise cu acesta risca să se năruie. Aşa că a ales să nu se prezinte la acea şedinţă.
Nu s-a prezentat, dar şefii săi din PSD nu i-au iertat duplicitatea şi au exclus-o din partid, retrăgându-i şi sprijinul politic pentru funcţia de consilier judeţean. Aşa că, în momentul de faţă, Condrei şi-a luat adio de la şefia Memorialului Ipoteşti. Iar vineri mi-a fost dat să aflau că s-a pregătit şi rezilierea contractului de închiriere cu Muzeul, adică va pierde şi venitul lunar de o mie de euro. Chiar că a ajuns tunsă ras şi bărbierită! Cine-o mai face ca ea, ca ea să păţească, zice-o vorbă din bătrâni.

written by Ioan Rotundu

Oct 09

Trimis la plimbare din PNL de către preşedintele Florin Ţurcanu, Viorel Ciobanu nu disperă. Omul s-a întors la PDL, partidul de unde a pornit în cariera sa de demnitar ales în administraţia publică locală. Pentru că Viorel Ciobanu, în urma alegerilor locale din 1996, când era membru marcant al Partidului Democrat, a ajuns viceprimarul municipiului Botoşani.
Din anul 2000, în dorinţa de a se menţine în fruntea administraţiei locale şi de a ocupa funcţii de conducere, a tot migrat de la un partid la altul. Puţin a lipsit ca în urma alegerilor parlamentare de anul trecut să părăsească PNL-ul în favoarea PSD, pentru a-şi păstra funcţia de inspector şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Dacă a rămas în PNL, i se datorează preşedintelui PSD de atunci, Constantin Conţac, care s-a cam codit să-l primească în PSD.
Recent, preşedintele liberalilor, deputatul Florin Ţurcanu l-a propus pentru funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, în demersul său comun cu PSD-ul de a-l da jos din funcţie pe vicepreşedintele PDL Cristian Achiţei.
Ceva n-a funcţionat, iar Ţurcanu s-a întors cu faţa de la Ciobanu spre liberala Cătălina Lupaşcu. Ciobanu s-a supărat şi nu s-a prezentat la respectiva şedinţă CJ. Iar Ţurcanu l-a exclus din PNL, odată cu liberalul dorohoian Petrică Nechita. Ambii fiind şi consilieri judeţeni, Ţurcanu a solicitat CJ-ului excluderea acestora şi validarea altor doi candidaţi liberali de pe listă.
Dat afară din PNL, Ciobanu s-a dus glonţ la PDL, trecând cu uşurinţă peste „sindromul Canossa” apărut în urma umilirii împăratului german Henric al IV-lea de către Papa Grigore al VII-lea (21 ianuarie 1077). Ajuns în PNL, situaţia din  Consiliul Judeţean Botoşani s-a schimbat în privinţa celor trei excluşi (pe lângă Ciobanu şi Nechita excluşi din PNL, PSD-ul a exclus-o pe Elena Condrei).
Ciobanu s-a întors în PDL având promisiunea că va fi sprijinit să ajungă vicepreşedinte, dar de această dată în locul social-democratului Constantin Manolache. Care este jocul politic ce-l poate propulsa pe Ciobanu vicepreşedinte? Socoteala pare să fie următoarea: 11 consilierii judeţeni PDL, la care se alătură cei doi consilieri PRM şi votul celor trei consilieri excluşi din partide fac 16 voturi. Mai trebuie un vot, ca să se întrunească majoritatea faţă de numărul total de consilieri judeţeni care este 33. Acest un singur vot poate veni din PNL sau PSD, fiind uşor de obţinut contra unei promisiuni politice.
Dacă socoteala lui Ciobanu este susţinută şi de realitatea din Consiliu, atunci cei trei excluşi din PNL şi PSD nu vor putea fi excluşi şi din Consiliul judeţean. Mai mult, dacă mecanismul de vot nou creat va funcţiona, iar PDL-ul îşi va onora promisiunea faţă de Ciobanu, acesta va ajunge în scurt timp vicepreşedintele CJ, în detrimentul lui Constantin Manolace şi a PSD-ului.
Vorba românului: tot răul spre bine!

written by Ioan Rotundu

Oct 08

Să nu vă supăraţi, respectabili cititori devoratori de fapte mondene cu implicaţii politice, dar pentru a da curs întâmplării asupra căreia vă aplecaţi ochii în acest moment, musai trebuie să dau ceasul înapoi, nu cu câteva ore, ci cu câţiva ani.
În urmă cu vreo şase ani, în sala de şedinţe a unei Prefecturi se aşezaseră în scaunele comode din jurul mesei rotunde domnii şi doamnele care, printr-o simplă ridicare de mână, ne pot ferici sau amărî viaţa cea de toate zilele. Printre cei adunaţi ciopor în jurul mesei, aşteptând să-şi facă apariţia domn’ Costică, prefectul, care să le ceară rapoartele de activitate, se aflau şi două doamne. Anuela, cea mărunţică la trup, poreclită şi croitoreasa şefă a judeţului, poreclă cu care au gratulat-o muncitoarele din fabrica ce-o conduce când nu face politică prin sediul partidului sau a instituţiilor statului. În faţa sa stătea Etronela, poreclită şi petrolista, pentru că de ea depindea existenţa sau nonexistenţa benzinei în staţiile PECO.
Cele două cuconete turuiau nimicuri, când Anuela îşi mişcă poziţia pe scaun, punând picior peste picior. Ochilor ageri ai Etronelei nu-i scăpară faptul că Anuela purta o frumoasă pereche de chiloţi roşii, dantelaţi mişto. Se aplecă spre Anuela şi o întrebă discret de unde i-a cumpărat.
- Din Germania dragă, când am fost la contractări, îi răspunse Anuela cu emfază. Mi-am cumpărat mai multe seturi de culori diferite.
Intrarea prefectului puse capăt discuţiei şoptite.
*
Domn’ Costică avu partea de o zi grea şi plină de neîmpliniri. De când a fost pus prefect, n-a avut parte de o astfel de zi nenorocită. Sta în biroul său şi n-avea chef să deschidă mapa de corespondenţă. Simţea nevoia unei relaxări. Un amor i-ar pica bine. În spatele biroului său se afla o cameră cu un pat, amenajată încă de pe vremea primilor secretari PCR. Deschise uşa, aruncă o privire şi verifică cealaltă uşă care dă direct în holul mare dacă este încuiată. Totul era în ordine. Se aşeză pe scaunul de la birou şi chemă secretara.
- Fă-mi legătura cu Anuela.
Nu dură mult şi secretara îl anunţă că Anuela nu răspunde.
- Caut-o pe Etronela, aproape că se răsti dom’ Costică la secretară. Apoi oftă dezamăgit, blestemând ziua afurisită ce i-a fost dat s-o trăiască. Când aproape se consolase cu gândul că n-are noroc nici în amor, îi sună mobilul. Cu o voce suavă, Anuela îl întrebă:
- M-ai căutat, dragule? Trebuie să trec pe la tine, pe la birou? Vineee fetiţa! Se alintă ea şi închise telefonul.
Domn’ Costică se însenină la faţă. Nu-i dracul chiar aşa negru, gândi el. Mai ales că Anuela nu era o mofturoasă. Ori de câte ori simţea nevoia s-o vadă, se înfăţişa mieluşică. Se retrase în cameră şi se întinse pe pat, aşteptând-o pe Anuela. Nu dură mult, şi la uşa dinspre hol se auzi o bătaie discretă. Era Anueala.
*
Etronela sta la biroul său, în semiobscuritatea camerei, şi privea în curte, la cisternele mamut pline cu benzină, motorină sau combustibil lichid uşor. Nu putea să-i iasă din minte imaginea chiloţilor Anuelei. Roşii, dantelaţi mişto, chiloţii i-au trezit o gelozie greu de stăpânit.
Cam aceste gânduri îi măcinau inteligenţa sa de petrolistă, când sună telefonul:
- Doamna Etronela, sunt secretara domnului prefect. Vă invită la biroul dumnealui. Zice că-i ceva urgent. Îi cam nervos.
Cunoştea Etronela această stare de spirit a lui domn’ Costică, prefectul, şi mai ştia cum poate fi calmat. Asigură secretara că ajunge cât poate de repede. Chemă şoferul, aruncă o privire în oglinda din baia personală, îşi aşeză părul din obişnuinţă, netezindu-l cu mâna, zâmbi ademenitor şi…
*
Domn Costică tocmai terminase o partidă de amor cu Anuela şi s-a întins în pat, fumând o ţigară. În birou sună telefonul fix. Se ridică din pat şi răspunse. Era secretara, care-l anunţa că la uşă se află Etronela. Pe domn’ Costică îl trecură fiorii. Îi ceru secretarei s-o mai reţină două minute, după care s-o introducă. Apoi, repede, îi făcut semn Anuelei să se îmbrace şi să plece. Are de primit o persoană importantă.
Nici bine nu ieşi Anuela pe uşa dinspre hol, că pe cealaltă uşă, a biroului, intra Etronela, veselă şi zâmbind cu subînţeles. Îl cuprinse pe domn’ Costică pe după umeri şi-l sărută, părinteşte, pe frunte, după care intră în camera din spate, fără a mai aştepta să fie rugată. Ştia exact pentru ce venise. În cameră observă patul desfăcut şi cearceaful boţit. Îşi încruntă privirea. Ceva nu i se părea a fi în regulă. Nu mai era atmosfera cu care se obişnuise. Ceva i se părea schimbat. Strânse din umeri, se aşeză pe marginea patului şi începu să-şi scoată bluza când i se păru că printre creţurile cearceafului se iveşte ceva de culoare roşie. Trase, şi dintre cutele cearceafului se ivi o pereche de chiloţi roşii, dantelaţi mişto. Răcni ca o leoaică:
- Coaticăăăăă…!
*
Anuela ieşi discret pe uşa camerei prefectului direct în hol. Străbătu holul, coborî scările la parter şi ieşi afară din clădire. Dintr-odată simţi între picioare aerul răcoros al serii. Abia atunci realiză că în graba cu care s-a îmbrăcat nu şi-a tras şi chiloţii. Se opri, neştiind ce să facă. Raţionă că uşa de la cameră rămase deschisă, iar prefectul dacă a primit o persoană importantă, care a venit cu treburi, a primit-o în birou şi nu în camera din spate. Aşa că se poate întoarse să-şi recupereze chiloţii. Urcă scările, străbătu holul, ajunse în faţa uşii pe care o deschise discret.
Imaginea din cameră o şocă de-a binelea. Etronea, desfigurată la faţă, cu bluza desfăcută, ţinea în mână chiloţii săi. În uşa dinspre birou, domn’ Costică sta îndoit din spate, având o mutră de adâncă pocăinţă.
Prima îşi reveni Etronela, care aruncă chiloţii în faţa prefectului, se repezi la Anuela şi îi înfipse mâinile adânc în păr. Domn’ Costică se retrase în birou, închise uşa şi exclamă dezamăgit:
- Afurisită zi!
*
Cei şase ani au trecut, iar neplăcutul episod cu chiloţeii buclucaşi s-a uitat. A rămas doar în memoria audio-vizuală a unei pelicule ce stă bine păstrată în arhiva unei instituţii pe care cei avizaţi o numesc stâlcit “doi şi un sfert”. De acolo, odată la patru ani stă să iasă ameninţător la vedere, dacă cumva domn’ Costică calcă strâmb faţă de cine nu trebuie.
Iar domn’ Costică s-a lăsat de nobila meserie de prefect şi s-a făcut deputat, că-i stă mai bine şi-i sporeşte succesul la chiloţeii şi de altă culoare decât roşie, cum ar fi galbeni sau portocalii.
Anuela, croitoreasa şefă s-a îndrăgostit de poezia lirică şi a păşit mândră, cu huzmet politic, pe meleagurile eminesciene. Etronela s-a dus spre zări străine. De la întâmplarea cu chiloţeii suferă de daltonism şi nu mai deosebeşte culoarea roşie.
Afurisită viaţă! Şi-ar şopti domn’ Costică în barba ce-i lipseşte.

N.A. – Orice asemănare a personajelor din acest pamflet cu personaje din viaţa reală este permisă numai persoanelor care poartă chiloţei roşii, dantelaţi mişto.

written by Ioan Rotundu