Se pare că Florin Ţurcanu, deputatul ajuns preşedintele Organizaţiei judeţene a PNL Botoşani, a început să aibă probleme. Surse din interiorul PNL susţin că în partid se pune de-o rebeliune, care i-ar putea aduce mari necazuri.
Potrivit aceloraşi surse, Ţurcanu a primit sarcină de la Ludovic Orban, prim-vicepreşedintele PNL să obţină un post de vicepreşedinte la Consiliul Judeţean Botoşani. Ori, se ştie, Ţurcanu a încercat acest lucru, a iniţiat chiar un proiect de hotărâre care a fost inclus pe ordinea de zi a şedinţei CJ, dar care n-a avut succes.
Insuccesul s-a datorat persoanei pe care a ţinut s-o promoveze în acest post, respectiv consiliera judeţeană Cătălina Lupaşcu, o liberală nu tocmai apreciată în partid.
Planul lui Ţurcanu ar fi reuşit poate, dacă mergea pe susţinerea lui Viorel Ciobanu, cum anunţase iniţial. S-a răzgândit, considerându-l pe Ciobanu neloial persoanei sale. Mai ales că Ciobanu a refuzat, dacă ajungea să fie ales vicepreşedinte, s-o facă pe spionul împotriva preşedintelui Ţâbuleac şi în favoarea intereselor lui Ţurcanu.
Eşecul lui Ţurcanu n-a fost tocmai bine primit la Bucureşţi, unde Orban i-a pus în vedere că n-a acţionat în interesul partidului şi s-a lăsat mânat de interesele personale. Încurajaţi de critica lui Orban adusă lui Ţurcanu, câţiva liberali mai vechi pregătesc o rebeliune îndreptată împotriva deputatului preşedinte, cu scopul de a-l discredita la Bucureşti şi, dacă se va putea, chiar să-l îndepărteze din funcţie.
La liberali a devenit ceva normal ca preşedintele în exerciţiu să fie înlăturat printr-un puci organizat de cei pe care i-a nemulţumit. Dinu Secrieru a fost detronat de către Ţâbuleac, care a fost detronat de Câmpanu, detronat la rândul său de către Florin Ţurcanu.
Recent, Ţurcanu i-a exclus din partid, şi a cerut Consiliului Judeţean Botoşani să-i excludă şi din rândul consilierilor, pe Viorel Ciobanu şi Petru Nechita, pe motiv că aceştia au boicotat demersul său de a-l detrona pe vicepreşedintele PDL Cristian Achiţei şi a o promova pe Cătălina Lupaşcu, cu sprijinul voturilor consilierilor social-democraţi.
Urmând pilda amicului politic Ţurcanu, liderul PSD, senatorul Gheorghe Marcu a cerut CJ-ului excluderea consilierei Elena Condrei, tot pentru faptul că a boicotat susţinerea propunerii liberalilor.
Condrei a fost avertizată de PDL că dacă votează împotriva lui Achiţei, i se va rezilia contractul de închiriere cu Muzeul Judeţean Botoşani, de unde încasează o mie euro lunar. A preferat să lipsească de la şedinţa CJ, care să-şi salveze afacerea, dar n-au iertat-o şefii de la PSD.
Numai că deciziile luate de către Ţurcanu, la PNL, şi Marcu la PSD, s-ar putea să nu aibă sorţi de izbândă în următoarea şedinţă a CJ. Adică cei trei să nu fie excluşi din rândul consilierilor judeţenei. De ce? Voi veni cu explicaţii.
written by Ioan Rotundu
Despre neînţelegerile dintre Mihai Ţâbuleac, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani şi Cătălin Flutur, preşedintele PDL Botoşani, am mai scris. Cei doi sunt incompatibili din punct de vedere al personalităţii, dar şi politic. Când Mihai Ţâbuleac era preşedintele PNL, Cătălin Flutur, graţie vărului său Gheorghe Flutur aflat în staff-ul PNL Bucureşti, a devenit liberal la Botoşani, în subordinea lui Ţâbuleac.
Primele scântei s-au iscat între cei doi în momentul în care, la alegerile locale din 2004, Flutur a fost desemnat candidatul PNL la postul de primar la Botoşanilor, împotriva dorinţei lui Ţâbuleac. Fără a se bucura în campanie de sprijinul lui Ţâbuleac, ca preşedinte de partid, Flutur a intrat în cursa pentru Primăria Botoşani fiind creditat cu un procent sub 10%, principalul său contracandidat fiind Florin Egner, primar în scaun. Flutur a câştigat primăria, iar Ţâbuleac a trebuit să facă un pas înapoi.
A venit clipa când PNL-ul s-a rupt, iar Ţâbuleac s-a situat de partea lui Stolojan, unde se afla şi Gheorghe Flutur, aşa că şi Cătălin Flutur s-a desprins de PNL, stând pe aceeaşi bancă politică cu Ţâbuleac. Aparent, între cei doi se părea că animozităţile au dispărut.
Aparent, pentru că ele mocneau. După ce gruparea Stolojan a devenit independentă, formându-se Partidul Liberal-Democrat, Ţâbuleac, pe atunci senator, dorea să fie preşedintele noii formaţiuni, pe undeva justificat. Numai că preşedinte a ajuns Cătălin Flutur, iar Ţâbuleac a făcut curul urs şi s-a supărat, retrăgându-se din prim planul politicii locale. A revenit la sentimente mai bune, după ce Stolojan şi ai săi susţinători au trecut la PD, formând actualul PDL. Atunci, Flutur i-a promis lui Ţâbuleac susţinere la preşedinţia consiliului judeţean, şi s-a ţinut de cuvânt, Ţăbuleac câştigând alegerile. Dar tot n-a uitat că Flutur i-a devenit şef politic, ceea ce în sufletul său a considerat o mare jignire şi nedreptate.
Ca preşedinte al CJ, el n-a mai colaborat cu Flutur, multe decizii luându-le contrare intereselor de partid, sau pe dos de cum i s-a cerut la partid. Iar Flutur s-a plâns la şefii de la Bucureşti, care au adunat între copertele unui dosar toate nemulţumirile create de Ţâbuleac partidului care l-a propulsat şef.
Iată că pare să fi sosit momentul răfuielilor. Cine a urmărit declaraţia de lunea trecută, făcută de Vasile Blaga, proaspăt ministru al Administraţiei şi Internelor, acesta, printre altele a spus că pe lângă prefecţi trebuie revocaţi şi unii preşedinţi de CJ, cum ar fi cel de la Botoşani.
Ţâbuleac fiind ales prin vot uninominal, nu poate fi revocat din funcţie printr-o decizie administrativă, ci numai doar printr-un referendum ,procedură greoaie. M-am întrebat, urmărind declaraţia lui Blaga, ce anume are acesta în vedere când a spus că Ţâbuleac va fi revocat din funcţie. N-am găsit o explicaţie logică şi bazată pe vreun text de lege.
Ieri, însă, printr-o întâmplare, am aflat pe ce anume se bazează Blaga. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) se află pe rol dosarul prin care Constantin Conţac a contestat alegerile la funcţia de preşedinte CJ, pe motiv că s-au cumpărat voturi şi s-au falsificat procesele verbale de consemnare a rezultatelor finale. La Tribunalul Botoşani, Conţac a pierdut procesul. Şi la Curtea de Apel Suceava, judecătorii s-au temut să anuleze alegerile de la Botoşani, deşi aveau suficiente proble la dosar, aşa că au menţinut soluţia Tribunalului Botoşani.
Conţac nu s-a lăsat şi a contestat la ICCJ. Dosarul a zăcut pe tot timpul protestelor magistraţilor, timp în care PSD-ul a ieşit de la guvernare iar la Administraţie şi Interne a apărut ministru Blaga.
Cineva a dat undă vedere ca în acest dosar să se admită recursul lui Conţac, iar alegerile de la Botoşani să fie anulate. Să ne gândim că în urmă cu vreo două săptămâni, Conţac a fost primit la preşedintele Băsescu. Întors la Botoşani, Conţac a declarat că susţine candidatura preşedintelui Băsescu. Se leagă cu declaraţia lui Blaga, nu?!
Se leagă, pentru că motivul casării de către ICCJ a deciziei Curţii de Apel Suceava este unul care depinde de Procurorul General al României, Laura Codruţa Koveşi, şi este foarte puternic. Iar Koveşi se află sub controlul preşedintelui Băsescu.
Cei de la Suceava au judecat apelul lui Conţac fără ca la şedinţa de judecată să fie prezent şi procurorul. Ori, lipsa de procedură atrage nulitatea oricărei sentinţe judecătoreşti. Iată de ce cred că scaunul de preşedinte al CJ al lui Mihai Ţâbuleac scârţâie a noi alegeri.
Aflat în pelerinaj la Muntele Sfânt şi Zidul Plângerii, Ţâbuleac are de ce se ruga Tatălui şi Fiului, mai ales că preşedintele Băsescu nu merge la biserică decât în anul când sunt alegeri, şi atunci numai la întruniri publice, unde forţele malefice sunt mai puternice decât cele dumnezeieşti.
written by Ioan Rotundu
Am observat pe site-ul Jurnalului câteva comentarii prin care autorii lor îi plâng pe şefii instituţiilor deconcentrate, puşi în funcţie de PSD, că-i dau afară cei din PDL. În opinia mea, aceşti şefi nu-s de plâns. Au fost numiţi acolo politic, tot politic sunt schimbaţi acum.
Am mai scris despre faptul că la numirea lor se înscenează un examen, care, chipurile, să le legitimeze accederea în funcţie. Acest teatru ieftin cu examenul ar fi trebuit să înceteze demult. Oricum, nu cunosc nici un caz de reuşită la examen a unei alte persoane decât de coloratura politică a partidului de guvernământ, chiar dacă era de o sută de ori mai competentă ca cel declarat admis la examen.
Să ne amintim de situaţia creată după alegerile parlamentare din toamna anului 2000, câştigate de social-democraţi şi când a luat naştere guvernul Năstase. În vreo două luni de zile au fost înlocuiţi toţi directorii de instituţii puşi de către guvernarea Convenţiei Democratice, fără a se ţine cont că erau printre ei şi persoane extrem de competente.
Atunci le-a plăcut social-democraţilor cum s-a procedat de Guvernul Năstase, acum nu le mai place cum procedează Guvernul Boc.
Şi, în fond, pentru cine să plângem? Pentru şeful de la Garda de Mediu, un interlop ajuns şef numai pentru că a finanţat campania deputatului PSD Costică Macaleţi? Pentru şeful Zarug de la Protecţia Consumatorului, un inginer mecanic tratat prin PSD ca un fel de slugă a partidului? Pentru Teodor Dimitriu, un şpriţar afemeiat? Întrebase un comentator de unde ştim noi că Dimitriu este şpriţangiu afemeiat. Că este şpriţangiu a dovedit-o recent, când i-a venit şeful de la Bucureşti, un secretar de stat femeie în faţa căreia s-a prezentat băut. Afemeiat?! Îmi pare rău pentru acel comentator, dar a uitat prea repede de prima domnie a lui Dimitriu la AJOFM (2000 – 2004) când prea locală nu mai prididea să scrie despre aventurile amoroase ale acestuia. Iar cine vrea detalii mai picante, le poate obţine de la Gabi Maxim, fostă subalternă a lui Dimitriu.
Este de plâns Micuţaru de la Inspecţia Teritorială de Muncă? Omul a fost adus de la Dorohoi şi impus în funcţie graţie deputatului dorohoian social-democrat Andrei Dolineaschi. Habar n-are despre configuraţia geografică şi economică a judeţului Botoşani, despre industria judeţului şi rolul acesteia în dezvoltarea locală.
Care este meritul profesoarei Ana Bărculeţ, aflată în prag de pensie, de-a ajuns inspector general adj. la IŞJ Botoşani? Că a organizat mitinguri de susţinere a candidaturii lui Năstase pe platoul Casei Sindicatelor, scoţând elevii de la ore să aplaude la semnul său? Cu acesta voiam noi să reformăm învăţământul la nivel de judeţ? O să aflaţi în curând cu ce s-a ocupat Bărculeţ la IŞJ, când nu va mai fi ce este.
Şi şirul exemplelor poate continua. Desigur, toate aceste loaze politice vor fi înlocuite cu altele, portocalii la culoare. Dar tonul muzicii liderii lor politici l-au dat, aşa că acum să joace cum li se cântă. Să nu-i plângem, că n-avem pentru ce!
written by Ioan Rotundu
   În urma ultimilor dezvăluiri din mediul de afaceri şi politic în care se învârte deputatul liberal Florin Ţurcanu, preşedintele organizaţiei PNL Botoşani, mai ales despre modul în care a devenit licenţiat în ştiinţe juridice, acesta s-a arătat interesat şi de studiile mele.
Despre pregătirea mea profesională am mai scris. O fac din nou, special pentru Florin Ţurcanu, că omul pricepe mai greu, iar odată cu el poate va pricepe şi Mihai Aniţulesei, vicepreşedintele PNL cu şapte clase care s-a lăudat că a absolvit de curând şi liceul, dar şi cu speranţa că vor pricepe şi restul persoane care fac fel de fel de speculaţii pe seama pregătirii mele profesionale.
Aşadar, mi-am început pregătirea carierei în viaţă prin a fi admis în clasa I-a la Şcoala generală Dângeni. Din clasa a III-a am devenit pionier, şef de grupă, de detaşament şi de unitate, adică pe şcoală, iar în clasa a VIII-a m-au făcut utecist, fiind premiant în toţi anii de şcoală.
În 1967 am fost admis în anul I la Şcoala Tehnică de Cooperaţie Oradea, cu durata de 4 ani, specialitatea contabilitate-control. Am fost ultima promoţie a acestei forme de învăţământ, pentru că din 1968, odată cu reforma administrativă a ţării, s-a reformat şi învăţământul cooperatist, Şcoala tehnică transformându-se în liceu economic cooperatist, înfiinţându-se totodată Şcoala profesională cu durata de patru ani, specialitatea contabilitate şi merceologie, formă de învăţământ care nu era asimilată studiilor medii, de unde şi anomalia că unii absolvenţi au urmat facultatea, iar la examenul licenţă au fost trimişi să dea examen de bacalaureat.
În şcoala medie am fost secretar UTC pe clasă, apoi pe şcoală şi membru al Biroului Municipal UTC Oradea. În armată am fost încorporat la data de 25 octombrie n1972, la UM 02840 Grăniceri Trimişoara, iar în 5 decembrie a aceluiaşi an, în urma unor evenimente de frontieră în care am fost direct implicat într-un schimb de focuri cu un grup de nemţi ce-a încercat trecerea frontierei în zona Stamora-Moraviţa, am fost înaintat la gradul de caporal şi decorat cu „Meritul grăniceresc”, transferat apoi din serviciul de pază frontieră la compania transmisiuni, plutonul radio (morsist) baza Timişoara, urmând şi şcoala de gradaţi cu ciclu de instruire de şase luni, după care am fost făcut membru PCR. M-am lăsat la vatră cu gradul de sergent major, specialist clasa a II-a radio, cu diplomă de a ocupa funcţia de radiotelegrafist pe navele comerciale sau în reţele radio cu comunicare în morse.
În perioada august 1971 – ianuarie 1990 am lucrat numai în cooperaţia de consum, sistem de economie privată, aflat în afara planului economic de stat, preşedintele Centrocoop-ului nefăcând parte din guvernele comuniste datorită afilierii sistemului la organizaţia cooperatistă internaţională.
Am început cariera profesională prin a ocupa funcţia de revizor de gestiuni, promovat revizor contabil, adj. şi apoi şef birou Control Financiar Intern, şef birou învăţământ-personal. Am ocupat funcţii politice ca secretar UTC pe întreprindere şi secretar PCR la personalul TESA (conducerea unităţii îmi era subordonată politic). În tot acest timp am urmat cursurile Universităţii de partid cu durata de 5 ani, specialitatea istorie-filozofie, clasa prof.dr. Petre Curcă, apoi cursurile Şcolii interjudeţene de partid Oradea – secţia comerţ interior, ambele forme de învăţământ absolvite cu media zece. Şi astăzi prof. dr. Curcă îşi aminteşte cu plăcere de disputele noastre legate de morala lui Kant, logica lui Leibnitz sau teoriile cosmogonice.
Din ianuarie 1990 am trecut inspector de credite la Bankcoop Botoşani şi, devenind student la ştiinţe juridice, am ocupat şi funcţia de jurisconsult al băncii timp de trei ani. Facultatea de drept am urmat-o în cadrul Fundaţiei Academice „Petru Andrei” Iaşi, admis în urma legitimaţiei de concurs nr. 52/iulie 1991, forma de învăţământ frecvenţă redusă. Am colegi de grupă notari (Lili Bobu), jurisconsult (Rodica Cociorva), avocaţi (Ovidiu Simionovici), cadre SRI Petrică Angheluş, primari (Anton Ţâmpău – Bucecea). Şi acum, când mă întâlnesc cu distinsul prof.univ, rector Doru Tompea, care mi-a fost profesor de Etică juridică, îşi aminteşte cu plăcere de seria noastră, pentru că am fost serie de început ca studenţi,, şi dumnealor ca profesori.
Nu m-a interesat niciodată să practic profesia de jurist, pentru că din 1993 m-am dedicat profesiei de jurnalist, profesie pe care o practic din plăcere şi o fac cu pasiune. Aş fi vrut s-o practic şi înainte de 1989, dar nu mi s-au deschis porţile.
Mai dispun şi de câteva specializări post-universitare precum în domeniul accesului liber la informaţia publică (2004) şi violenţa asupra copiilor prin mijloacele mass-media (2004 – 2005), plus vreo zece diplome de onoare şi excelenţă primite pentru activitatea de jurnalist, inclusiv medalia de aur din partea Comunităţii Europene pentru apărarea drepturilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
Şi, acum că Florin Ţurcanu şi alţii s-au edificat, îi sugerez acestuia să organizeze la sediul PNL o conferinţă de presă la care să vină şi el şi eu cu carnetele de student, pentru a arăta public ce note am primit fiecare, să expunem câte o amintire despre profesorii care ne-au predat, să ne punem întrebări reciproce din materia celor patru ani de studii. Până atunci, poate şi Florin Ţurcanu va nominaliza câţiva dintre colegi săi de facultate şi ce funcţii ocupă în prezent, indicând şi câteva nume de profesori.
Îi promit că la confruntarea publică nu-i voi pune întrebări decât din cursurile anului I, care ţin de alfabetul ştiinţelor juridice, adică de cultura generală, el putând să-mi pună orice întrebare consideră că-l avantajează.
N-am postat toate aceste informaţii pe site pentru că nu simt nevoia să mă justific faţă de nimeni, de vreme ce n-am aspirat şi nu aspir la funcţii publice sau politice eligibile. Apoi, cititorii îşi dau seama şi după modul în care te exprimi cam ce pregătire profesională ai. Spre exemplu, liberalul Gelu Ciubotaru, consătean cu Ţurcanu, fost Prăjitură şi devenit Gelu Străjeru şi-a umplut site-ul cu fel de fel de cursuri absolvite, mai ales în domeniul apărării, fără ca măcar si fi făcut armata şi să fi ţinut o armă în mână. Omul a simţit această nevoie pentru a convinge că a ajuns cineva. Eu nu simt această nevoie. Aştept ca Florin Ţurcanu să ridice mănuşa.
written by Ioan Rotundu
După ce timp de opt luni de zile ne-au împuiat capul că ei au intrat la guvernare pentru binele poporului, iată că social-democraţii au ajuns la concluzia că ne-au făcut suficient bine şi s-au retras din castelul de fildeş al guvernării în cel de piatră din Kiseleff al Capitalei.
Laşitatea lor i-a deschis preşedintelui Băsescu drumul spre al doilea mandat. Mult trâmbiţata grijă pentru popor s-a dovedit iarăşi o minciună gogonată, din cele cu care Geoană ne-a obişnuit deja din campania alegerilor parlamentare de anul trecut când promitea profesorilor salarii majorate şi celor plecaţi în străinătate mii de euro dacă revin în paradisul din România, construit de PSD.
Au plecat de la guvernare numai pentru ca Mircea Geoană să-şi poată susţine campania electorală pentru a ajunge la Cotroceni. Geoană visează cai roşii social-democraţi pe pereţi galbeni liberali. Adică PSD-ul să revină la guvernare, după alegerile prezidenţiale, împreună cu liberalii. Şăguieşte, Prostănacul!
Preşedintele Băsescu, care în vremea Convenţiei Democratice a cântat prohodul ţărăniştilor, va cânta acum prohodul şi social-democraţilor. Iar tonul i l-a dat chiar Geoană, când a decis să-şi retragă miniştrii din Guvernul Boc, dând astfel cale liberă tuturor dorinţelor lui Băsescu, ceea ce nu-i rău, şi-s mulţi care zic aşa.
Dar să-i lăsăm pe cei din Capitală şi să aruncăm o privire prin ce se va întâmpla la Botoşani. Spuneam acum câteva zile într-un comentariu că de va ieşi PSD-ul de la guvernare, câţiva şefuleţi puşi de acest partid în fruntea unor instituţii locale ar cam trebui să-şi facă bagajul.
Iar dintre cei care ar trebui să-şi strângă catrafusele de prin birou şi să-şi facă geamantanul, punându-l la uşă, stând pregătiţi de start sunt câţiva care vor acţiona în regim de urgenţă. Îl am în vedere pe Răzvan Rotaru, interlopul social-democrat ajuns şef la Garda de Mediu, pe dorohoianul Micuţaru, şef la Inspecţia Teritorială de Muncă, care a şi fost avertizat cu vreo două zile în urmă chiar de şeful său de la Bucureşti, care l-a călcat pe bătătură după ce-a aflat că se ţine de controale ordonate politic.
Îl mai am în vedere şi pe afemeiatul de Dimitriu de la AJOFM, care la recenta vizită a şefului său, o femeie secretar de stat în ministerul Muncii, i-a trântit în nas un damf de băutură că avea să leşine biata femeie.
Poate să-şi facă bagajul şi Toma de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, care şi-a pus oamenii din subrodine să strângă, în timpul programului de activitate, semnături pentru candidatura lui Geoană. Îl am în vedere pe acel Agrigoroaie de la APIA Truşeşti, care s-a dovedit a fi cel mai activ prin comunele din estul judeţului.
Să urcăm niţel mai sus, pe la etaj, unde îşi au birourile doi subprefecţi şi un vicepreşedinte. Cei doi subprefecţi PSD, Viorica Afrăsânei şi Paul Popa nu cred că vor aştepta să li se pună geamantanul în mână, şi vor pleca elegant, la demisie.
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Constantin Manolache, plecat azi în Israel, chiar dacă are în programul de vizită şi pelerinaj la Mormântul Sfânt, lumânările pe care le va aprinde şi lacrimile vărsate la Zidul Plângerii nu-i vor ajuta la nimic. România este prea departe de acele locuri sfinte, ca puterea divină să-şi poată face efectul.
Mai sunt şi alţi şefi care vor trebui să-şi ia geamantanul şi să plece, dar mai încolo, spre Sărbătorile de iarnă.
N-avem a-i plânge, pentru că-şi primesc răsplata după plata făcută când şi-au cumpărat funcţiile. Chiar, apropo, cine din conducerea PSD s-a ocupat de încasarea preţului pe huzmeturile de numire în funcţie, să facă bine să restituie fraierilor ce vor fi demişi suma neamortizată. Marcule, dă banii înapoi!
written by Ioan Rotundu
Deputatul liberal Florin Ţurcanu m-a sunat în cursul zilei de ieri să-mi ofere informaţii „reale” despre acuzaţiile care planează asupra sa, în opinia sa cele scrise de către mine fiind denaturate. În primul rând că deputatul nu citise cele scrise, susţinând că l-a informat cineva că l-am acuzat de evaziune fiscală, fapt total neadevărat. Nu este prima dată când sunt sunat de către anumiţi politicieni să-mi spună că cele scrise nu corespund realităţii, fără ca ei să fi citit mai întâi ce-am scris.
Am trecut peste acest aspect şi i-am ascultat propria variantă. Ţurcanu susţine că a fost acţionar la societatea Carni Com Dracşani, dar că în anul 2004 s-a retras. În acel moment societatea avea ca acţionar pe Doru Munteanu, care a preluat şi acţiunile sale, iar de datorii nici vorbă la acea vreme.
Pe truşeşteanul Tibi Apostol îl cunoaşte, dar n-a colaborat la modul direct. Apostol a devenit administrator al societăţii Carni Com după ce Ţurcanu s-a retras din calitatea de acţionar, iar evaziunea fiscală de un milion şi jumătate de euro s-a produs după plecarea sa. Ţurcanu a mai recunoscut că acţionar la Carni Com, pe lângă el, a mai fost şi, deputat la acea vreme, Liviu Câmpanu, care era şi preşedintele PNL. Şi Câmpanu a ieşit din societate când încă nu exista produsă vreo evaziune fiscală.
Despre TVA-ul restituit nelegal societăţii şi în perioada cât era acţionar, Ţurcanu nu-şi aminteşte de aşa ceva. Despre controalele care le-a efectuat poliţia şi inspectori de la Direcţia Agricolă privind încasarea nelegală de subvenţii la animale, Ţurcanu n-a comentat, deşi în presă au apărut astfel de acuzaţii.
Ţurcanu a lăsat să se înţeleagă că Apostol, după ce a devenit administrator la Carni Com, a comis evaziunea fiscală în scop de a aduna bani pentru campania PDL. De asemenea, Ţurcanu a mai confirmat faptul că i s-au adus la cunoştinţă informaţii cum că acest Apostol s-a mai ocupat şi de comerţul cu maşini second-hand printr-o firmă a democrat-liberalului Radu Drăguş.
Menţionez că Drăguş a negat că ar fi avut vreo societate condusă de Apostol în calitate de administrator.
Supărat că este acuzat pe nedrept de evaziune fiscală la Cani Com Dracşani, Ţurcanu n-a amintit nimic despre celălalt comentariu al meu referitor la modul în care a devenit licenţiat în drept. N-a pomenit nimic nici de faptul că maşinile sale, cară pâine de la brutăria „Poeniţa” din Dracşani, fără întocmirea de documente legale pentru întreaga cantitate.
A mai afirmat Ţucanu că astăzi va iniţia o conferinţă de presă şi că-mi va cere să probez cele scrise. N-am nici o obligaţie de a face aşa ceva. Eu am comentat pe blog ce informaţii circulă prin judeţ. Fiind persoană publică, demnitar ales, este în obligaţia sa să demonstreze că acuzaţiile care i se aduc de către foştii săi susţinători şi alegători nu sunt întemeiate. Eu n-am a-i dovedi şi n-are a-mi dovedi nimic. Iar pe viitor să facă bine ca mai întâi să citească ce-am scris, după care să mă sune.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments