Liderul PNL Botoşani, Florin Ţurcanu, vrea cu orice preţ să-şi împlinească moftul de a pune vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani o liberală cvasinecunoscută şi nepricepută în treburile administraţiei publice. Pentru Ţurcanu nu contează că protejata sa, o anume Cătălina Lupaşcu, până de curând educatoare, prin nepriceperea ce-o caracterizează îşi va bate joc de banul public, de interesele majore ale judeţului, care sunt şi ale noastre.
Liberalul, în dispreţul unui număr de peste patru sute mii de locuitori ai judeţului, îşi permite să-şi bată joc de banul public. Trecând peste imaginea dezastruoasă pe care Lupaşcu şi-a format-o de puţinul timp de când a scos capul în lume, de şoaptele legate de moralitatea sa, odată ajunsă în funcţie, ea va prelua atribuţiunile democrat-liberalului Cristian Achiţei. Iar aceste atribuţiuni sunt de ordin tehnic, solicită cunoştinţe de inginer. Să acceptăm teza cum că acest post, fiind unul eligibil, nu trebuie să îndeplinească anumite condiţii de studii. Să mai acceptăm că, în calitate de vicepreşedinte, are la dispoziţie specialiştii Consiliului Judeţean.
Corect. Numai că aceşti specialişti trebuie conduşi, trebuie să ştii ce să le ceri. De pe post de vicepreşedinte va trebui să organizeze licitaţii publice, să negocieze cu patroni de firmă, să urmărească execuţia unor lucrări, nu în detalii tehnice, ci pe faze de lucru. Mai trebuie să ştie să dialogheze cu un diriginte de şantier. Însă, cel mai important, să aibă cunoştinţele necesare de a coordona întocmirea de proiecte capabile să atragă fonduri europene.
Fata asta n-are nici cea mai vagă noţiune de cum se procedează în a obţine un fond european, n-are nici o relaţie la Regiunea Nord – Est Piatra Neamţ, n-are cunoştinţe la Compania Drumurilor Naţionale, ori cu aceste instituţii trebuie să colaborezi, dacă vrei să faci treabă bună.
Dacă Ţurcanu îşi imaginează că ea va face figuraţie, iar el va conduce judeţul prin telefon din Parlament, se înşeală amarnic. Dacă Ţurcanu speră să facă avere pe seama drumurilor din judeţ, cum a mai încercat să facă în perioada cât a fost vicepreşedinte, iar se înşeală. Nu mai sunt acele vremuri, iar Ţurcanu, în ignoranţa sa de licenţiat în ştiinţe juridice, ar trebui să priceapă că botoşănenii nu mai sunt dispuşi să fie conduşi de toate năpârcile analfabete.
În simplitatea sa educaţională, Ţurcanu şi-a permis să-i recomande preşedintelui CJ, Mihai Ţîbuleac, să-şi vadă de ale sale şi să nu-i dea lui lecţii despre cine şi cum trebuie promovat. Chiar dacă lui Ţâbuleac i se pot aduce unele reproşuri, nu Ţurcanu este cel nimerit s-o facă. Ţîbuleac este ales prin vot uninominal şi nu la hurtă, pe listă de partid, ca Lupaşcu. Pe Ţâbuleac îl poate trage la răspundere alegătorii, nici măcar partidul care i-a desemnat candidatura n-are dreptul s-o facă oricum.
Dacă Lupaşcu va ajunge vicepreşedinte, se va repeta situaţia din perioada când preşedintele CJ era Constantin Conţac iar unul din vicepreşedinte Marcela Lozneanu.
Neştiind ce are de făcut, Lozneau a încasat timp de patru ani indemnizaţia de vicepreşedinte, bând cafeaua în birou. Cam scumpă distracţia, având în vedere că un vicepreşedinte CJ are leafă de câteva zeci de milioane de lei.
În ce-l priveşte pe liderul PNL, Florin Ţurcanu, acesta, în dispreţul unui judeţ întreg, continuă să-şi împlinească poftele personale şi de haită liberală. Doamne, ce zile mi-ai dat să trăiesc!
Viorel Şerbănoiu (foto) este vrânceanul ajuns comisarul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani, funcţie preluată în urma promovării ca secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor a lui Gheorghe Plai, ajuns şi el şef la Poliţia Botoşani venit de la Iaşi.
Gheorghe Plai, a ajuns şef la Botoşani, mutat fiind disciplinar din fruntea Poliţiei Iaşi. Omul s-a cam dat în cârdăşie cu grupările mafiote ieşene de ordin politic şi a intrat în vizorul celor de la DNA. Probabil un sfânt din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) veghea asupra sa. Aşa că, în loc să ajungă în faţa judecătorilor, a ajuns la Botoşani, tot şef. N-a stat mult. Îngerul său păzitor l-a luat la MAI, pe post de ministru cu rang de secretar de stat, confirmându-se încă odată că orice şut în fund (în cazul de faţă cizmă) este un pas în faţă.
Plecarea lui Plai la Bucureşti a vacantat funcţia de şef suprem al IJP Botoşani, iar câţiva ofiţeri de rang superior de prin instituţie dădeau din coate să ocupe scaunul rămas liber. S-au postat pe la uşa politicienilor să obţină râvnitul huzmet de numire în funcţie. Mare le-a fost dezamăgirea când în sediul IJP de pe B-dul Eminescu a intrat vrânceanul Viorel Şerbănoiu, însoţit de un secretar de stat din MAI, care l-a instalat oficial în funcţie.
Şerbănoiu a fost mutat de la IJP Vrancea la Botoşani tot disciplinar. Presei botoşănene i s-a şoptit că tomnaticul flăcău poliţist a fost mutat la Botoşani pentru că este cercetat de DNA pentru falsificarea unor menţiuni în cărţile de muncă ale unor poliţişti dornici să iasă la pensie. Iar presa a digerat informaţia care i s-a servit.
Realitatea însă este alta. De la bun început, eu, care am fost o perioadă de timp şi şef birou personal-retribuire al UJCC Botoşani, ştiam din practică faptul că în cărţile de muncă nu operează conducătorul de unitate, ci un salariat special desemnat pentru aşa ceva, numit inspector de personal. Tot investigând în aceste zile nişte informaţii legate de un material la care lucram, material pe care îl voi publica începând de luni, am dezlegat şi enigma ajungerii lui Şerbănoiu la Botoşani.
În calitatea sa de şef al Poliţiei vrâncene, Şerbănoiu a avut curajul să se ia de afacerile lui Marian Oprişan, baronul PSD de Vrancea, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea. Numai că s-a legat de Oprişan într-un moment total nepotrivit. Baronul tocmai devenise omul de casă al preşedintelui Băsescu, graţie fiicei acestuia Ioana, care ajunsese în Vrancea pe post de notar, după ce divorţase de soţul său baterist pe la nu ştiu ce formaţie de rock. Baronul flăcău, Ioana Băsescu divorţată, gulu, gulu şi gata, s-au împrietenit la toartă.
În perioada inundaţiilor, când preşedintele Băsescu a ajuns la Focşani, l-a invitat pe Oprişan în elicopterul prezidenţial ca să-l însoţească în zona inundaţiilor. Deşi pe baricade politice diferite, la acea vreme aparent ireconciliabile, baronul PSD s-a înţeles extrem de bine cu şeful de facto al PDL.
O vorbă strecurată la (pe atunci posibilul viitor tată socru) şeful statului care era şi mai este mentorul DNA, şi baronul Oprişan a scăpat de poliţistul ce voia să fie aidoma celebrului poliţist american Eliot Ness, care l-a băgat după gratii pe celebrul bandit din Chicago, Al Capone. Baronul a rămas baron, iar Şerbănoiu a ajuns în nordul ţării, la Botoşani, mulţumind şi el lui Stalin, aidoma lui Bulă, că ne-a luat Bucovina de Nord şi n-a ajuns la graniţa cu Polonia.
Ajuns şef la Botoşani graţie celor din PDL, străin fiind, vrânceanul poliţist s-a apropiat sufleteşte de Cătălin Flutur, preşedintele PDL. Numai că numirea sa şef la Botoşani a dărâmat speranţele ofiţerilor locali care se şi vedeau pe postul de comisar şef.
Cu timpul, relaţia Şerbănoiu – Flutur s-a cimentuit, poliţistul a ajuns la concluzia că-i timpul să întemeieze o familie, iar Flutur i-a devenit părinte spiritual, adică naş de cununie.
Înnemurirea celor doi i-a cătrănit şi mai mult pe ofiţerii locali cu aspiraţii la şefie, văzând cum şansele ca Şebănoiu să primească un şut în fund pentru un pas în faţă s-au redus drastic. De unde, până atunci concurenţi la şefie, şi-au unit forţele locale şi au început să-l boicoteze pe Şerbăniu şi PDL-ul lui Flutur.
Aşa se explică faptul că în campania alegerilor locale şi parlamentare de anul trecut toată suflarea poliţistă a judeţului s-a situat vizibil de partea candidaţilor PSD. Cei mai înrăiţi au fost şi sunt cei care coordonează zona Săveni. În campania sa de a ajunge preşedintele CJ, Mihai Ţâbuleac a fost bătut cu pietre, huiduit şi ameninţat de Stelică Trofin, primarul PSD de Dângeni, susţinut de nevastă şi frate. Ţâbuleac a mai încasat-o şi de la Dumitru Viţel, primarul PSD de la Curteşti. Nici una din sesizările sale adresate Poliţiei n-a fost rezolvată favorabil, bătutul fiind şi vinovatul, recalcitrantul, instigatorul la violenţă.
În duminica alegerilor din 22 noiembrie, toţi poliţiştii din judeţ au ieşit la drumul mare şi au constatat infracţiuni numai din partea oamenilor PDL. Iar unde au primit şi reclamaţii la adresa celor din PSD, nici una nu s-a dovedit a fi întemeiată.
Şi pentru duminică, 6 decembrie, poliţiştii fac exerciţii de susţinere a PSD-ului, strecurând printre dinţi oamenilor PDL ca să se liniştească. „Alegerile trec, dar voi rămâneţi cu mine”, este mesajul poliţiştilor către oamenii PDL.
Cunosc cel doi comisari din IJP Botoşani care au convingerea că Şerbănoiu va plecat din Botoşani imediat ce Băsescu nu va mai fi preşedinte. Acei ofiţeri îi recomandă lui Flutur să-l urmeze. Aşa stând lucrurile, şi duminică 6 decembrie, cei din PSD vor striga că cei din PDL fraudează alegerile, timp în care, păziţi de poliţie, vor fura la greu. Ce să-i facem, aşa-i în politică! Numai că toate oalele sparte le plătim noi!
Dar dacă Băsescu mai rămâne preşedinte cinci ani, cu Şerbănoiu cum rămâne? Întreb, nu dau cu parul! Sunt curios cine pe cine va popi.
Abia aseară am aflat că băiatul, care este viceprimar PDL la Dângeni, a fost bătut de primarul PSD Stelică Trofin şi consilierul său Neculai Buliga. Nu mi-a venit a crede când am citit pe site-ul „Martor incomod”, după ce am primit pe mail un link către acest site. De obicei citesc presa locală spre seară, în timpul zile având mult mai multe pe cap.
Spun că nu mi-a venit a crede ce-am citit pentru că miercuri la amiază, la Direcţia Muncii din Botoşani, m-am întâlnit cu primarul Trofin şi ne-am salutat civilizat, schimbând câteva vorbe de complezenţă. Dealtfel, de câte ori m-am întâlnit cu primarul s-a purtat extrem de civilizat şi respectuos. Numai că tot miercuri, dar seara, l-a bătut pe băiat şi noră.
De când feciorul a candidat la alegerile din 2008, după ce a ajuns în Dângeni prin moştenirea lăsată de părinţii mei decedaţi, şi a fost ales de consilierii locali viceprimar, pe la Dângeni am fost foarte rar şi nu m-am implicat deloc în politica lor locală. Dealtfel, l-am şi atenţionat pe băiat să-şi vadă de ale lui, că în Dângeni oamenii sunt răi: violenţi, mincinoşi, duşmănoşi, reclamagii, dedaţi la hoţii şi extrem de leneşi. De unde şi sărăcia cruntă în care trăiesc, baza venitului lor fiind ajutorul social, primarul Trofin având în asistare peste 200 de persoane, pe care le consideră voturile sale sigure.
Trofin este primar la al treilea mandat, dar n-a făcut nimic pentru comună. N-a accesat un program cu finanţare europeană, n-a realizat vreo investiţie, n-a schimbat cu nimic viaţa mizeră pe care dânginenii o duc de când mă ştiu. Băiatul s-a implicat, s-a folosit de relaţiile avute în Botoşani, prin Prefectură şi Consiliul Judeţean din perioada cât a fost director la cotidianul Evenimentul de Botoşani, a pietruit uliţele şi drumurile săteşti, deşi primarul s-a opus cu înverşunare, susţinând că nu merită osteneala. Comuna Dângeni a fost printre primele din judeţ care a rezolvat problema gropii de gunoi şi a protecţiei mediului, băiatul, ca viceprimar fiind dat exemplu de Prefectura Botoşani.
Secretarul primăriei, Marcel Andrei, înrudit cu primarul, a umplut primăria cu neramuri, inclusiv fiica. Numai cu liceul teoretic, Andrei era depăşit de mulţi ani pentru a face faţă funcţiei de secretar. Băiatul a insistat la Prefectură, i-a întocmit dosar şi l-a trimis la pensie, iar de atunci şi l-a făcut un crunt duşman.
A adus la Primărie un jurist calificat, care a fost examinat de Prefectură şi care a luat examenul pentru a îndeplini funcţia de secretar. Primarul a refuzat să-i încheie contract, păstrând postul pentru fiica fostului secretar Andrei.
Apoi, primarul Trofin şi fostul secretar au eliberat documente false pentru un angajat al Cooperativei de credit Dorbârceni, care a angajat credite fictive în numele unor persoane din Dângeni, furând astfel peste un miliard de lei. Fiind prinsă, contabila Ioana Bunduc a fugit în Italia, iar dânginenii au rămas să plătească împrumuturi de care n-au beneficiat vreodată. Cazul a fost prezentat pe larg în presa locală, dar totul s-a înmormântat la Poliţie şi Parchet, Andrei având o fostă colegă de liceu judecătoare la Judecătoria Săveni, cu care s-a lăudat în comună că a rezolvat totul.
Recent, Parchetul Botoşani a confirmat cercetarea penală a primarului Trofin pentru comiterea mai multor infracţiuni. Mai sunt şi altele. Până acum n-am scris niciodată despre aceste aspecte, considerând că nu-i lupta mea.
Numai că de când am început să dezvălui nişte lucruri neplăcute pentru liderii locali PSD, am primit pe site-ul Jurnalului mai multe ameninţări că dacă nu mă liniştesc o voi păţi. Sunt obişnuit să primesc astfel de ameninţări, aşa că nu le-am băgat în seamă. Într-o altă zi m-a sunat cineva şi m-a avertizat că la Dângeni se pune la cale, de către oamenii de încredere ai primarului, o bătaie asupra băiatului. I-am răspuns binevoitorului că băiatul este major şi că va şti să se apere.
Recent, ameninţările s-au îndesit. Mai ales de când am avut nişte discuţii cu jurnalişti de la Chişinău, de la care am primit informaţii extrem de interesante. Comentatori a căror comentarii n-au fost validate m-au atenţionat să nu mai public materiale împotriva PSD, că-mi semnez sentinţa. M-am întrebat de unde naiba ştiu ei de discuţiile mele cu persoane din Chişinău, dar n-am căutat să dezleg enigma. În aceste zile am finalizat un material de investigaţii care va fi prezentat luni şi care va aduce în prim plan dezvăluiri importante, undele vehiculate deja prin presa centrală.
Acum, că băiatul şi nora au fost bătuţi de primar şi consilierul său Neculai Buliga, un personaj violent şi semianalfabet, încep să iau seamă la ameninţările primite. Am doar un singur mesaj: lichelelor din PSD, răfuiţi-vă cu mine şi nu cu un copil!
Cât despre poliţiştii Coroi de la Săveni şi Mândru de la Botoşani, le adresez rugămintea să-şi facă datoria în mod corect, profesionist, şi să nu ţină cont de culoarea politică a nimănui. Am relaţii la vârf în aceste instituţii, dar n-am sunat niciodată pe nimeni ca să-mi facă favoruri şi nici n-am să sun. Am convingerea că ştiu să-şi facă datoria şi fără intervenţiile mele.
În ce mă priveşte, nu mă va opri nimeni din ce am de scris şi dezvăluit public. Le spun doar atât unor politicieni locali şi unor şefi de instituţii publice: Nu-mi forţaţi politica redacţională să transform Publicaţiile Jurnalul în tabloide şi să scriu eu despre viaţa voastră publică şi privată, cât de mârşavă şi murdară este, cât de corupţi şi imorali sunteţi. Sper că vă ajung insomniile care le aveţi ştiind că eu cunosc faptele voastre mârşave şi că le-aş putea face publice. Nu mă obligaţi să trec la fapte. Faceţi-vă meseria conform legii şi eu mă mulţumesc numai cu coşmarurile şi remuşcările pe care le trăiţi. Recunosc, o astfel de pedeapsă este mai cruntă decât cea a legii, dar voi aţi ales această cale.
Luat prin surprindere de rezultatele dezastruoase obţinute în judeţul Botoşani pentru candidatul PDL, preşedintele Traian Băsescu, preşedintele PDL Botoşani, Cătălin Flutur, a început să caute vinovaţii. Măsurile pe care le ia le consideră un preludiu la demisia sa din funcţia supremă deţinută în partid.
Pentru început a stabilit să le retragă mandatul de consilier municipal lui Mihai Vieriu, preşedintele Organizaţiei de Tineret şi pentru Lucel Butnariuc. Vor mai fi eliminaţi consilierul judeţean Timocei Cârligeanu şi consilierul local din Curteşti, Florin Aconstantinesei.
Degeaba îi sacrifică pe aceştia. Sunt nişte personaje mărunte ajunse în funcţii eligibile din chiar neştiinţa lui Flutur. Nici unul din cei patru n-aveau ce căuta pe listele de candidaţi. Mihai Vieru a fost reporter la mine vreme de aproape opt ani. Un reporter modest, disciplinat, bun executant dar lipsit de profunzime în a mesteca subiectul. Nu s-a distins ca o personalitate în domeniu şi n-are veleităţi de politician. Mai mult, de când face politică la PDL şi-a lăsat nevasta şi şi-a luat amantă, abandonând orice implicare politică. Acum, că l-a dat afară din PDL se va duce la PNL, că acolo se adună toţi cei care-şi lasă nevasta şi-şi iau amantă.
Lucel Butnariu, un fost poliţist, numai de consilier municipal nu era bun. Nu poţi face din „căcat” bici! De Cârligeanu nici n-am auzit, iar Aconstantinesei a fost omul de bază al PSD. Cum de l-a luat Flutur sub aripa sa ocrotitoare, când îl ştia că a fost omul de încredere al lui Egner? Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă iar cine a devenit social-democrat aşa moare.
A mai retras Flutur sprijinul politic pentru Gabriel Amitrului director la Silvic, Ioan Constantin director la APIA, Teodor Harabagiu director adj. la Direcţia Sanitar – Veterinară şi Rodica Zelincă – comisar şef la Garda de Mediu. Cică nu s-au implicat în campania de susţinere a lui Băsescu. Nu ei sunt vinovaţi. Vina aparţine celor din partid care i-au propus în acele funcţii. Nu se ştia că domnişoara bătrână Zelincă este social-democrată din naştere, boită galben şi portocaliu din conjunctură politică?
Desigur, pentru lipsă de activitate aceştia trebuiau sancţionaţi cumva. Dar nu ei sunt principalii vinovaţi. De exemplu, la Botoşani, scriu de când Flutur este primar că Florin Ghiorghiţă este un personaj politic şi cu funcţie administrativă de conducere care are o imagine publică jenant de catastrofală. De numele lui se leagă introducerea parcărilor cu plată, ridicatul maşinilor şi amendarea posesorilor de câini de companie.
Ori de câte ori Ghiorghiţă a apărut în presă, a fost înjurat copios de comentatori. L-am atenţionat pe Flutur de mai multe ori că locul lui Ghiorghiţă nu-i în prim planul partidului, pentru că-i dăunează la imagine. N-am fost ascultat, cum nici Câmpanu, când era preşedintele PNL, nu m-a ascultat iar cum Ţurcanu i-a suflat funcţia.
Nici deputatul Cătălin Buhăianu nu-i un brand pentru PDL, dar măcar a dispărut din atenţia publică o perioadă de timp. Iar când botoşănenii îl uitaseră, a apărut la braţ cu catastrofa de Ada Macovei, pusă şefă la IŞJ. Să mai amintim şi de lipsa de diplomaţie a Rodicăi Huţuleac, director la CAS, care a băgat spaima în asiguraţii de sănătate şi pacienţi cu fel de fel de ameninţări de plată la medicul de familie şi în spital.
La vârf de partid trebuie să umble Flutur şi să facă lumină, eliminând nulităţile şi cei care sunt pentru PDL un balast de imagine.
Însă adevărata cauză a dezastrului este chiar preşedintele Băsescu. Cu această piatră de moară legată de picior, PDL a pierdut enorm în faţa electoratului, deşi are la vârf şi lideri demni de încredere. Dar acesta-i un subiect ce merită tratat separat, pentru că deja de ieri au început să iasă la lumină adevăratele personaje care se află în spatele lui Geoană şi Antonescu. Aşezate faptele în noua lumină, s-ar părea că nu Băsescu este cel mai negru în cerul gurii.
Sunt convins că botoşănenii, dacă mâine ar fi alegeri locale, l-ar vota din nou primar pe Flutur din turul I. Cele câteva secături care-l atacă prin comentarii, şi care au culoarea social-democraţiei, sunt cei care au profitat din plin când primarul oraşului era Egner.
Flutur a schimbat faţa oraşului, iar botoşănenii oneşti recunosc acest lucru şi-i respectă munca şi eforul depus. Numai că duminică Flutur le-a cerut voitul pentru Băsescu. Ceea ce este cu totul altceva!
La comunişti, şi cei care le-au moştenit tradiţia cum sunt social-democraţii de astăzi, răfuielile sunt la ordinea zilei. Şi nu sunt răfuieli la nivel de vorbe sau şicane, sunt răfuieli cu vărsări de sânge şi suprimări de vieţi omeneşti.
Încă înainte de 8 mai 1921, data oficială de înfiinţare a Partidului Comunist în România, răfuielile se practicau cu multă asiduitate. Cred că mâncărimea dintre comunişti, nu de puţine ori soldată cu suprimarea vieţii adversarului, îşi are originea în Internaţionala I a Muncitorilor (1864) fondată de Karl Marx şi scindată de rusul Bakunin în 1872. Din acest moment al istoriei comunismului par să-şi aibă izvorul cruntele răzbunări.
În Românie aceste răzbunări şi lupte interne pentru putere au devenit mai cunoscute după alegerile din 1947, fraudate de comuniştii care au preluat puterea prin Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Ghiorghiu-Dej. Muncitorul revoluţionar Dej a văzut în intelectual rasat Lucreţiu Pătrăşcanu un comunist capabil să-i ia puterea. Aşa că l-a trimis în faţa plutonului de execuţie. Au urmat evreii instruiţi la Moscova şi descălicaţi în România de pe turelele tancurilor Diviziei „Tudor Vladimirescu”, divizie instruită la Moscova pentru a prelua puterea militară în România. Mă refer la Ana Pauker şi Vasile Luca, ambii suprimaţi la ordinul lui Dej.
Pe Dej l-au „aranjat” oamenii lui Nikita Hruşciov, undeva pe la Moscova. Vom afla după ce se vor găsi istorici care să studieze dosarele acelor vremuri. Ceauşescu s-a aşezat pe scaunul lui Dej, dar n-a avut parte de linişte. Şi în jurul său roiau personalităţi de vază ale PCR, care voiau să-i ia locul.
Virgil Trofin a fost unul dintre ei. Trofin a fost un apropiat al Anei Pauker, dar a reuşit să se ridice până la funcţia de secretar al CC al PCR şi chiar membru în Comitetul Politic Executiv. În 1982, Ceauşescu l-a simţit că vrea mai sus. A ajuns direct de IAS la Mircea Vodă. În 1984 a fost găsit mort. Cică spânzurat. Moartea lui a făcut vâlvă la acea vreme, dar pe şoptite, că Securitatea veghea la liniştea stăpânului suprem. Nu se ştie nici acum cum a murit. Poate nici nu vom afla.
Contemporan lui Trofin era şi Ion Iliescu. El a fost mazilit definitiv din politică în anul morţii lui Trofin, Ceauşescu simţindu-l că lucrează pe la spate. Iliescu a răbdat până în decembrie 1989, când providenţa i-a surâs printre gloanţe şi sânge şi s-a ridicat din anonimatul în care a fost aruncat. El nu s-a mulţumit numai să-l vadă pe Ceauşescu îndepărtat de la putere, l-a şi pus la zid, ciuruindu-l în Ajunul Crăciunului, ca adversarii săi să ia aminte că el nu glumeşte.
La sânul lui Iliescu a crescut purtătorul de pulover roşu, Petre Roman, revoluţionar înfocat şi cu adânci ancore în sistemul comunismului prin tatăl său Valther Roman. Tânărul fără gât, iubit de femeile de la celebra uzină APACA, voia şi el să se joace de-a puterea şi s-a uitat spre jilţul de preşedinte. L-a mirosit tătucul Iliescu şi a pus minerii să-l reeduce. Rebelul s-a refugiat la opoziţie şi, de acolo, la alegerile prezidenţiale din 1996 şi-a unit eforturile cu Emil Constantinescu şi l-a detronat pe Iliescu.
Nu l-a trimis în faţa plutonului de execuţie şi rău a făcut. În anul 2000 tătucul a revenit şi a mai făcut istorie patru ani. Avea să-l scoată din dispozitiv un alt dornic de putere, şi el bine ancorat în structurile comuniste. Mă refer la Traian Băsescu, omul cu o mie de feţe, desprins din stirpea neo-comunismului creat de Iliescu.
În tot acest timp, ascuns în spatele tătucului Iliescu, lucra cu asiduitate să ajungă la putere, un alt tânăr revoluţionar. Mircea Geoană, cu dosar beton în interiorul comunismului întocmit de tatăl său Ioan Geoană, general de Securitate. El l-a îngenuncheat pe tătuca Iliescu, luându-i partidul.
Acum şi-a orientat întreg arsenalul de luptă comunistă spre fratele vitreg, Traian Băsescu. Care pe care? Nu contează, important este să fie păstrată tradiţia comunistă şi, dacă nu va curge sânge, să curgă regrete. Tot va fi ceva! Că va ajunge sau nu preşedinte, Geoană va sfârşi ca înaintaşii săi, că deja sunt în spatele său tineri revoluţionari care-l lucrează, cum ar fi Titus Corlăţean. Îşi va primi şi el răsplata. Şi încă nesperat de repede!
