Liderul PNL Botoşani, Florin Ţurcanu, vrea cu orice preţ să-şi împlinească moftul de a pune vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani o liberală cvasinecunoscută şi nepricepută în treburile administraţiei publice. Pentru Ţurcanu nu contează că protejata sa, o anume Cătălina Lupaşcu, până de curând educatoare, prin nepriceperea ce-o caracterizează îşi va bate joc de banul public, de interesele majore ale judeţului, care sunt şi ale noastre.
Liberalul, în dispreţul unui număr de peste patru sute mii de locuitori ai judeţului, îşi permite să-şi bată joc de banul public. Trecând peste imaginea dezastruoasă pe care Lupaşcu şi-a format-o de puţinul timp de când a scos capul în lume, de şoaptele legate de moralitatea sa, odată ajunsă în funcţie, ea va prelua atribuţiunile democrat-liberalului Cristian Achiţei. Iar aceste atribuţiuni sunt de ordin tehnic, solicită cunoştinţe de inginer. Să acceptăm teza cum că acest post, fiind unul eligibil, nu trebuie să îndeplinească anumite condiţii de studii. Să mai acceptăm că, în calitate de vicepreşedinte, are la dispoziţie specialiştii Consiliului Judeţean.
Corect. Numai că aceşti specialişti trebuie conduşi, trebuie să ştii ce să le ceri. De pe post de vicepreşedinte va trebui să organizeze licitaţii publice, să negocieze cu patroni de firmă, să urmărească execuţia unor lucrări, nu în detalii tehnice, ci pe faze de lucru. Mai trebuie să ştie să dialogheze cu un diriginte de şantier. Însă, cel mai important, să aibă cunoştinţele necesare de a coordona întocmirea de proiecte capabile să atragă fonduri europene.
Fata asta n-are nici cea mai vagă noţiune de cum se procedează în a obţine un fond european, n-are nici o relaţie la Regiunea Nord – Est Piatra Neamţ, n-are cunoştinţe la Compania Drumurilor Naţionale, ori cu aceste instituţii trebuie să colaborezi, dacă vrei să faci treabă bună.
Dacă Ţurcanu îşi imaginează că ea va face figuraţie, iar el va conduce judeţul prin telefon din Parlament, se înşeală amarnic. Dacă Ţurcanu speră să facă avere pe seama drumurilor din judeţ, cum a mai încercat să facă în perioada cât a fost vicepreşedinte, iar se înşeală. Nu mai sunt acele vremuri, iar Ţurcanu, în ignoranţa sa de licenţiat în ştiinţe juridice, ar trebui să priceapă că botoşănenii nu mai sunt dispuşi să fie conduşi de toate năpârcile analfabete.
În simplitatea sa educaţională, Ţurcanu şi-a permis să-i recomande preşedintelui CJ, Mihai Ţîbuleac, să-şi vadă de ale sale şi să nu-i dea lui lecţii despre cine şi cum trebuie promovat. Chiar dacă lui Ţâbuleac i se pot aduce unele reproşuri, nu Ţurcanu este cel nimerit s-o facă. Ţîbuleac este ales prin vot uninominal şi nu la hurtă, pe listă de partid, ca Lupaşcu. Pe Ţâbuleac îl poate trage la răspundere alegătorii, nici măcar partidul care i-a desemnat candidatura n-are dreptul s-o facă oricum.
Dacă Lupaşcu va ajunge vicepreşedinte, se va repeta situaţia din perioada când preşedintele CJ era Constantin Conţac iar unul din vicepreşedinte Marcela Lozneanu.
Neştiind ce are de făcut, Lozneau a încasat timp de patru ani indemnizaţia de vicepreşedinte, bând cafeaua în birou. Cam scumpă distracţia, având în vedere că un vicepreşedinte CJ are leafă de câteva zeci de milioane de lei.
În ce-l priveşte pe liderul PNL, Florin Ţurcanu, acesta, în dispreţul unui judeţ întreg, continuă să-şi împlinească poftele personale şi de haită liberală. Doamne, ce zile mi-ai dat să trăiesc!
written by Ioan Rotundu
 Viorel Şerbănoiu (foto) este vrânceanul ajuns comisarul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani, funcţie preluată în urma promovării ca secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor a lui Gheorghe Plai, ajuns şi el şef la Poliţia Botoşani venit de la Iaşi.
Gheorghe Plai, a ajuns şef la Botoşani, mutat fiind disciplinar din fruntea Poliţiei Iaşi. Omul s-a cam dat în cârdăşie cu grupările mafiote ieşene de ordin politic şi a intrat în vizorul celor de la DNA. Probabil un sfânt din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) veghea asupra sa. Aşa că, în loc să ajungă în faţa judecătorilor, a ajuns la Botoşani, tot şef. N-a stat mult. Îngerul său păzitor l-a luat la MAI, pe post de ministru cu rang de secretar de stat, confirmându-se încă odată că orice şut în fund (în cazul de faţă cizmă) este un pas în faţă.
Plecarea lui Plai la Bucureşti a vacantat funcţia de şef suprem al IJP Botoşani, iar câţiva ofiţeri de rang superior de prin instituţie dădeau din coate să ocupe scaunul rămas liber. S-au postat pe la uşa politicienilor să obţină râvnitul huzmet de numire în funcţie. Mare le-a fost dezamăgirea când în sediul IJP de pe B-dul Eminescu a intrat vrânceanul Viorel Şerbănoiu, însoţit de un secretar de stat din MAI, care l-a instalat oficial în funcţie.
Şerbănoiu a fost mutat de la IJP Vrancea la Botoşani tot disciplinar. Presei botoşănene i s-a şoptit că tomnaticul flăcău poliţist a fost mutat la Botoşani pentru că este cercetat de DNA pentru falsificarea unor menţiuni în cărţile de muncă ale unor poliţişti dornici să iasă la pensie. Iar presa a digerat informaţia care i s-a servit.
Realitatea însă este alta. De la bun început, eu, care am fost o perioadă de timp şi şef birou personal-retribuire al UJCC Botoşani, ştiam din practică faptul că în cărţile de muncă nu operează conducătorul de unitate, ci un salariat special desemnat pentru aşa ceva, numit inspector de personal. Tot investigând în aceste zile nişte informaţii legate de un material la care lucram, material pe care îl voi publica începând de luni, am dezlegat şi enigma ajungerii lui Şerbănoiu la Botoşani.
În calitatea sa de şef al Poliţiei vrâncene, Şerbănoiu a avut curajul să se ia de afacerile lui Marian Oprişan, baronul PSD de Vrancea, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea. Numai că s-a legat de Oprişan într-un moment total nepotrivit. Baronul tocmai devenise omul de casă al preşedintelui Băsescu, graţie fiicei acestuia Ioana, care ajunsese în Vrancea pe post de notar, după ce divorţase de soţul său baterist pe la nu ştiu ce formaţie de rock. Baronul flăcău, Ioana Băsescu divorţată, gulu, gulu şi gata, s-au împrietenit la toartă.
În perioada inundaţiilor, când preşedintele Băsescu a ajuns la Focşani, l-a invitat pe Oprişan în elicopterul prezidenţial ca să-l însoţească în zona inundaţiilor. Deşi pe baricade politice diferite, la acea vreme aparent ireconciliabile, baronul PSD s-a înţeles extrem de bine cu şeful de facto al PDL.
O vorbă strecurată la (pe atunci posibilul viitor tată socru) şeful statului care era şi mai este mentorul DNA, şi baronul Oprişan a scăpat de poliţistul ce voia să fie aidoma celebrului poliţist american Eliot Ness, care l-a băgat după gratii pe celebrul bandit din Chicago, Al Capone. Baronul a rămas baron, iar Şerbănoiu a ajuns în nordul ţării, la Botoşani, mulţumind şi el lui Stalin, aidoma lui Bulă, că ne-a luat Bucovina de Nord şi n-a ajuns la graniţa cu Polonia.
Ajuns şef la Botoşani graţie celor din PDL, străin fiind, vrânceanul poliţist s-a apropiat sufleteşte de Cătălin Flutur, preşedintele PDL. Numai că numirea sa şef la Botoşani a dărâmat speranţele ofiţerilor locali care se şi vedeau pe postul de comisar şef.
Cu timpul, relaţia Şerbănoiu – Flutur s-a cimentuit, poliţistul a ajuns la concluzia că-i timpul să întemeieze o familie, iar Flutur i-a devenit părinte spiritual, adică naş de cununie.
Înnemurirea celor doi i-a cătrănit şi mai mult pe ofiţerii locali cu aspiraţii la şefie, văzând cum şansele ca Şebănoiu să primească un şut în fund pentru un pas în faţă s-au redus drastic. De unde, până atunci concurenţi la şefie, şi-au unit forţele locale şi au început să-l boicoteze pe Şerbăniu şi PDL-ul lui Flutur.
Aşa se explică faptul că în campania alegerilor locale şi parlamentare de anul trecut toată suflarea poliţistă a judeţului s-a situat vizibil de partea candidaţilor PSD. Cei mai înrăiţi au fost şi sunt cei care coordonează zona Săveni. În campania sa de a ajunge preşedintele CJ, Mihai Ţâbuleac a fost bătut cu pietre, huiduit şi ameninţat de Stelică Trofin, primarul PSD de Dângeni, susţinut de nevastă şi frate. Ţâbuleac a mai încasat-o şi de la Dumitru Viţel, primarul PSD de la Curteşti. Nici una din sesizările sale adresate Poliţiei n-a fost rezolvată favorabil, bătutul fiind şi vinovatul, recalcitrantul, instigatorul la violenţă.
În duminica alegerilor din 22 noiembrie, toţi poliţiştii din judeţ au ieşit la drumul mare şi au constatat infracţiuni numai din partea oamenilor PDL. Iar unde au primit şi reclamaţii la adresa celor din PSD, nici una nu s-a dovedit a fi întemeiată.
Şi pentru duminică, 6 decembrie, poliţiştii fac exerciţii de susţinere a PSD-ului, strecurând printre dinţi oamenilor PDL ca să se liniştească. „Alegerile trec, dar voi rămâneţi cu mine”, este mesajul poliţiştilor către oamenii PDL.
Cunosc cel doi comisari din IJP Botoşani care au convingerea că Şerbănoiu va plecat din Botoşani imediat ce Băsescu nu va mai fi preşedinte. Acei ofiţeri îi recomandă lui Flutur să-l urmeze. Aşa stând lucrurile, şi duminică 6 decembrie, cei din PSD vor striga că cei din PDL fraudează alegerile, timp în care, păziţi de poliţie, vor fura la greu. Ce să-i facem, aşa-i în politică! Numai că toate oalele sparte le plătim noi!
Dar dacă Băsescu mai rămâne preşedinte cinci ani, cu Şerbănoiu cum rămâne? Întreb, nu dau cu parul! Sunt curios cine pe cine va popi.
written by Ioan Rotundu
Abia aseară am aflat că băiatul, care este viceprimar PDL la Dângeni, a fost bătut de primarul PSD Stelică Trofin şi consilierul său Neculai Buliga. Nu mi-a venit a crede când am citit pe site-ul „Martor incomod”, după ce am primit pe mail un link către acest site. De obicei citesc presa locală spre seară, în timpul zile având mult mai multe pe cap.
Spun că nu mi-a venit a crede ce-am citit pentru că miercuri la amiază, la Direcţia Muncii din Botoşani, m-am întâlnit cu primarul Trofin şi ne-am salutat civilizat, schimbând câteva vorbe de complezenţă. Dealtfel, de câte ori m-am întâlnit cu primarul s-a purtat extrem de civilizat şi respectuos. Numai că tot miercuri, dar seara, l-a bătut pe băiat şi noră.
De când feciorul a candidat la alegerile din 2008, după ce a ajuns în Dângeni prin moştenirea lăsată de părinţii mei decedaţi, şi a fost ales de consilierii locali viceprimar, pe la Dângeni am fost foarte rar şi nu m-am implicat deloc în politica lor locală. Dealtfel, l-am şi atenţionat pe băiat să-şi vadă de ale lui, că în Dângeni oamenii sunt răi: violenţi, mincinoşi, duşmănoşi, reclamagii, dedaţi la hoţii şi extrem de leneşi. De unde şi sărăcia cruntă în care trăiesc, baza venitului lor fiind ajutorul social, primarul Trofin având în asistare peste 200 de persoane, pe care le consideră voturile sale sigure.
Trofin este primar la al treilea mandat, dar n-a făcut nimic pentru comună. N-a accesat un program cu finanţare europeană, n-a realizat vreo investiţie, n-a schimbat cu nimic viaţa mizeră pe care dânginenii o duc de când mă ştiu. Băiatul s-a implicat, s-a folosit de relaţiile avute în Botoşani, prin Prefectură şi Consiliul Judeţean din perioada cât a fost director la cotidianul Evenimentul de Botoşani, a pietruit uliţele şi drumurile săteşti, deşi primarul s-a opus cu înverşunare, susţinând că nu merită osteneala. Comuna Dângeni a fost printre primele din judeţ care a rezolvat problema gropii de gunoi şi a protecţiei mediului, băiatul, ca viceprimar fiind dat exemplu de Prefectura Botoşani.
Secretarul primăriei, Marcel Andrei, înrudit cu primarul, a umplut primăria cu neramuri, inclusiv fiica. Numai cu liceul teoretic, Andrei era depăşit de mulţi ani pentru a face faţă funcţiei de secretar. Băiatul a insistat la Prefectură, i-a întocmit dosar şi l-a trimis la pensie, iar de atunci şi l-a făcut un crunt duşman.
A adus la Primărie un jurist calificat, care a fost examinat de Prefectură şi care a luat examenul pentru a îndeplini funcţia de secretar. Primarul a refuzat să-i încheie contract, păstrând postul pentru fiica fostului secretar Andrei.
Apoi, primarul Trofin şi fostul secretar au eliberat documente false pentru un angajat al Cooperativei de credit Dorbârceni, care a angajat credite fictive în numele unor persoane din Dângeni, furând astfel peste un miliard de lei. Fiind prinsă, contabila Ioana Bunduc a fugit în Italia, iar dânginenii au rămas să plătească împrumuturi de care n-au beneficiat vreodată. Cazul a fost prezentat pe larg în presa locală, dar totul s-a înmormântat la Poliţie şi Parchet, Andrei având o fostă colegă de liceu judecătoare la Judecătoria Săveni, cu care s-a lăudat în comună că a rezolvat totul.
Recent, Parchetul Botoşani a confirmat cercetarea penală a primarului Trofin pentru comiterea mai multor infracţiuni. Mai sunt şi altele. Până acum n-am scris niciodată despre aceste aspecte, considerând că nu-i lupta mea.
Numai că de când am început să dezvălui nişte lucruri neplăcute pentru liderii locali PSD, am primit pe site-ul Jurnalului mai multe ameninţări că dacă nu mă liniştesc o voi păţi. Sunt obişnuit să primesc astfel de ameninţări, aşa că nu le-am băgat în seamă. Într-o altă zi m-a sunat cineva şi m-a avertizat că la Dângeni se pune la cale, de către oamenii de încredere ai primarului, o bătaie asupra băiatului. I-am răspuns binevoitorului că băiatul este major şi că va şti să se apere.
Recent, ameninţările s-au îndesit. Mai ales de când am avut nişte discuţii cu jurnalişti de la Chişinău, de la care am primit informaţii extrem de interesante. Comentatori a căror comentarii n-au fost validate m-au atenţionat să nu mai public materiale împotriva PSD, că-mi semnez sentinţa. M-am întrebat de unde naiba ştiu ei de discuţiile mele cu persoane din Chişinău, dar n-am căutat să dezleg enigma. În aceste zile am finalizat un material de investigaţii care va fi prezentat luni şi care va aduce în prim plan dezvăluiri importante, undele vehiculate deja prin presa centrală.
Acum, că băiatul şi nora au fost bătuţi de primar şi consilierul său Neculai Buliga, un personaj violent şi semianalfabet, încep să iau seamă la ameninţările primite. Am doar un singur mesaj: lichelelor din PSD, răfuiţi-vă cu mine şi nu cu un copil!
Cât despre poliţiştii Coroi de la Săveni şi Mândru de la Botoşani, le adresez rugămintea să-şi facă datoria în mod corect, profesionist, şi să nu ţină cont de culoarea politică a nimănui. Am relaţii la vârf în aceste instituţii, dar n-am sunat niciodată pe nimeni ca să-mi facă favoruri şi nici n-am să sun. Am convingerea că ştiu să-şi facă datoria şi fără intervenţiile mele.
În ce mă priveşte, nu mă va opri nimeni din ce am de scris şi dezvăluit public. Le spun doar atât unor politicieni locali şi unor şefi de instituţii publice: Nu-mi forţaţi politica redacţională să transform Publicaţiile Jurnalul în tabloide şi să scriu eu despre viaţa voastră publică şi privată, cât de mârşavă şi murdară este, cât de corupţi şi imorali sunteţi. Sper că vă ajung insomniile care le aveţi ştiind că eu cunosc faptele voastre mârşave şi că le-aş putea face publice. Nu mă obligaţi să trec la fapte. Faceţi-vă meseria conform legii şi eu mă mulţumesc numai cu coşmarurile şi remuşcările pe care le trăiţi. Recunosc, o astfel de pedeapsă este mai cruntă decât cea a legii, dar voi aţi ales această cale.
written by Ioan Rotundu
Luat prin surprindere de rezultatele dezastruoase obţinute în judeţul Botoşani pentru candidatul PDL, preşedintele Traian Băsescu, preşedintele PDL Botoşani, Cătălin Flutur, a început să caute vinovaţii. Măsurile pe care le ia le consideră un preludiu la demisia sa din funcţia supremă deţinută în partid.
Pentru început a stabilit să le retragă mandatul de consilier municipal lui Mihai Vieriu, preşedintele Organizaţiei de Tineret şi pentru Lucel Butnariuc. Vor mai fi eliminaţi consilierul judeţean Timocei Cârligeanu şi consilierul local din Curteşti, Florin Aconstantinesei.
Degeaba îi sacrifică pe aceştia. Sunt nişte personaje mărunte ajunse în funcţii eligibile din chiar neştiinţa lui Flutur. Nici unul din cei patru n-aveau ce căuta pe listele de candidaţi. Mihai Vieru a fost reporter la mine vreme de aproape opt ani. Un reporter modest, disciplinat, bun executant dar lipsit de profunzime în a mesteca subiectul. Nu s-a distins ca o personalitate în domeniu şi n-are veleităţi de politician. Mai mult, de când face politică la PDL şi-a lăsat nevasta şi şi-a luat amantă, abandonând orice implicare politică. Acum, că l-a dat afară din PDL se va duce la PNL, că acolo se adună toţi cei care-şi lasă nevasta şi-şi iau amantă.
Lucel Butnariu, un fost poliţist, numai de consilier municipal nu era bun. Nu poţi face din „căcat” bici! De Cârligeanu nici n-am auzit, iar Aconstantinesei a fost omul de bază al PSD. Cum de l-a luat Flutur sub aripa sa ocrotitoare, când îl ştia că a fost omul de încredere al lui Egner? Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă iar cine a devenit social-democrat aşa moare.
A mai retras Flutur sprijinul politic pentru Gabriel Amitrului director la Silvic, Ioan Constantin director la APIA, Teodor Harabagiu director adj. la Direcţia Sanitar – Veterinară şi Rodica Zelincă – comisar şef la Garda de Mediu. Cică nu s-au implicat în campania de susţinere a lui Băsescu. Nu ei sunt vinovaţi. Vina aparţine celor din partid care i-au propus în acele funcţii. Nu se ştia că domnişoara bătrână Zelincă este social-democrată din naştere, boită galben şi portocaliu din conjunctură politică?
Desigur, pentru lipsă de activitate aceştia trebuiau sancţionaţi cumva. Dar nu ei sunt principalii vinovaţi. De exemplu, la Botoşani, scriu de când Flutur este primar că Florin Ghiorghiţă este un personaj politic şi cu funcţie administrativă de conducere care are o imagine publică jenant de catastrofală. De numele lui se leagă introducerea parcărilor cu plată, ridicatul maşinilor şi amendarea posesorilor de câini de companie.
Ori de câte ori Ghiorghiţă a apărut în presă, a fost înjurat copios de comentatori. L-am atenţionat pe Flutur de mai multe ori că locul lui Ghiorghiţă nu-i în prim planul partidului, pentru că-i dăunează la imagine. N-am fost ascultat, cum nici Câmpanu, când era preşedintele PNL, nu m-a ascultat iar cum Ţurcanu i-a suflat funcţia.
Nici deputatul Cătălin Buhăianu nu-i un brand pentru PDL, dar măcar a dispărut din atenţia publică o perioadă de timp. Iar când botoşănenii îl uitaseră, a apărut la braţ cu catastrofa de Ada Macovei, pusă şefă la IŞJ. Să mai amintim şi de lipsa de diplomaţie a Rodicăi Huţuleac, director la CAS, care a băgat spaima în asiguraţii de sănătate şi pacienţi cu fel de fel de ameninţări de plată la medicul de familie şi în spital.
La vârf de partid trebuie să umble Flutur şi să facă lumină, eliminând nulităţile şi cei care sunt pentru PDL un balast de imagine.
Însă adevărata cauză a dezastrului este chiar preşedintele Băsescu. Cu această piatră de moară legată de picior, PDL a pierdut enorm în faţa electoratului, deşi are la vârf şi lideri demni de încredere. Dar acesta-i un subiect ce merită tratat separat, pentru că deja de ieri au început să iasă la lumină adevăratele personaje care se află în spatele lui Geoană şi Antonescu. Aşezate faptele în noua lumină, s-ar părea că nu Băsescu este cel mai negru în cerul gurii.
Sunt convins că botoşănenii, dacă mâine ar fi alegeri locale, l-ar vota din nou primar pe Flutur din turul I. Cele câteva secături care-l atacă prin comentarii, şi care au culoarea social-democraţiei, sunt cei care au profitat din plin când primarul oraşului era Egner.
Flutur a schimbat faţa oraşului, iar botoşănenii oneşti recunosc acest lucru şi-i respectă munca şi eforul depus. Numai că duminică Flutur le-a cerut voitul pentru Băsescu. Ceea ce este cu totul altceva!
written by Ioan Rotundu
La comunişti, şi cei care le-au moştenit tradiţia cum sunt social-democraţii de astăzi, răfuielile sunt la ordinea zilei. Şi nu sunt răfuieli la nivel de vorbe sau şicane, sunt răfuieli cu vărsări de sânge şi suprimări de vieţi omeneşti.
Încă înainte de 8 mai 1921, data oficială de înfiinţare a Partidului Comunist în România, răfuielile se practicau cu multă asiduitate. Cred că mâncărimea dintre comunişti, nu de puţine ori soldată cu suprimarea vieţii adversarului, îşi are originea în Internaţionala I a Muncitorilor (1864) fondată de Karl Marx şi scindată de rusul Bakunin în 1872. Din acest moment al istoriei comunismului par să-şi aibă izvorul cruntele răzbunări.
În Românie aceste răzbunări şi lupte interne pentru putere au devenit mai cunoscute după alegerile din 1947, fraudate de comuniştii care au preluat puterea prin Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Ghiorghiu-Dej. Muncitorul revoluţionar Dej a văzut în intelectual rasat Lucreţiu Pătrăşcanu un comunist capabil să-i ia puterea. Aşa că l-a trimis în faţa plutonului de execuţie. Au urmat evreii instruiţi la Moscova şi descălicaţi în România de pe turelele tancurilor Diviziei „Tudor Vladimirescu”, divizie instruită la Moscova pentru a prelua puterea militară în România. Mă refer la Ana Pauker şi Vasile Luca, ambii suprimaţi la ordinul lui Dej.
Pe Dej l-au „aranjat” oamenii lui Nikita Hruşciov, undeva pe la Moscova. Vom afla după ce se vor găsi istorici care să studieze dosarele acelor vremuri. Ceauşescu s-a aşezat pe scaunul lui Dej, dar n-a avut parte de linişte. Şi în jurul său roiau personalităţi de vază ale PCR, care voiau să-i ia locul.
Virgil Trofin a fost unul dintre ei. Trofin a fost un apropiat al Anei Pauker, dar a reuşit să se ridice până la funcţia de secretar al CC al PCR şi chiar membru în Comitetul Politic Executiv. În 1982, Ceauşescu l-a simţit că vrea mai sus. A ajuns direct de IAS la Mircea Vodă. În 1984 a fost găsit mort. Cică spânzurat. Moartea lui a făcut vâlvă la acea vreme, dar pe şoptite, că Securitatea veghea la liniştea stăpânului suprem. Nu se ştie nici acum cum a murit. Poate nici nu vom afla.
Contemporan lui Trofin era şi Ion Iliescu. El a fost mazilit definitiv din politică în anul morţii lui Trofin, Ceauşescu simţindu-l că lucrează pe la spate. Iliescu a răbdat până în decembrie 1989, când providenţa i-a surâs printre gloanţe şi sânge şi s-a ridicat din anonimatul în care a fost aruncat. El nu s-a mulţumit numai să-l vadă pe Ceauşescu îndepărtat de la putere, l-a şi pus la zid, ciuruindu-l în Ajunul Crăciunului, ca adversarii săi să ia aminte că el nu glumeşte.
La sânul lui Iliescu a crescut purtătorul de pulover roşu, Petre Roman, revoluţionar înfocat şi cu adânci ancore în sistemul comunismului prin tatăl său Valther Roman. Tânărul fără gât, iubit de femeile de la celebra uzină APACA, voia şi el să se joace de-a puterea şi s-a uitat spre jilţul de preşedinte. L-a mirosit tătucul Iliescu şi a pus minerii să-l reeduce. Rebelul s-a refugiat la opoziţie şi, de acolo, la alegerile prezidenţiale din 1996 şi-a unit eforturile cu Emil Constantinescu şi l-a detronat pe Iliescu.
Nu l-a trimis în faţa plutonului de execuţie şi rău a făcut. În anul 2000 tătucul a revenit şi a mai făcut istorie patru ani. Avea să-l scoată din dispozitiv un alt dornic de putere, şi el bine ancorat în structurile comuniste. Mă refer la Traian Băsescu, omul cu o mie de feţe, desprins din stirpea neo-comunismului creat de Iliescu.
În tot acest timp, ascuns în spatele tătucului Iliescu, lucra cu asiduitate să ajungă la putere, un alt tânăr revoluţionar. Mircea Geoană, cu dosar beton în interiorul comunismului întocmit de tatăl său Ioan Geoană, general de Securitate. El l-a îngenuncheat pe tătuca Iliescu, luându-i partidul.
Acum şi-a orientat întreg arsenalul de luptă comunistă spre fratele vitreg, Traian Băsescu. Care pe care? Nu contează, important este să fie păstrată tradiţia comunistă şi, dacă nu va curge sânge, să curgă regrete. Tot va fi ceva! Că va ajunge sau nu preşedinte, Geoană va sfârşi ca înaintaşii săi, că deja sunt în spatele său tineri revoluţionari care-l lucrează, cum ar fi Titus Corlăţean. Îşi va primi şi el răsplata. Şi încă nesperat de repede!
written by Ioan Rotundu
La Botoşani, portocalii democrat-liberali au fost bătuţi măr de către roşii social-democraţi, aşa cum şi roşii ruşi, la 1917, i-au bătut măr pe albgardiştii care apărau interesele burgheziei şi moşierimii de invazia comuniştilor lui Lenin.
Harta Moldovei s-a înroşit din nou, ca în vremurile de glorie ale lui Iliescu şi Năstase, semn că aşchia Geoană n-a sărit departe de trunchiul lor ideologic. Nici Simirad la Ieşi, nici Pinalti la Neamţ n-au reuşit să apere onoarea portocaliilor. Doar Flutur la Suceava se poate lăuda că este Greuceanu din poveste, învingând zmeul roşu.
Dar să nu uităm că mare partea din judeţul Suceava a vieţuit o perioadă sub mâna de fier a Imperiului Austro-Ungar, adică a fost învăţată să gândească Occidental şi nu „La steluţa cea de sus…” de pe Kremlin. Două treimi din judeţ n-a fost colectivizat, iar oamenii n-au fost obişnuiţi să trăiască din furatul de la CAP, iar mai nou din pomenile publice făcute cu largheţe din bugetul ţării de către PSD.
Întorcându-mă la Botoşani, nu putem să nu constatăm că prin sediul PSD este la modă a fredona viersul „Fluturaş nu mai ai aripioare!”. Da, Cătălin Flutur nu mai are aripioare, că i le-a tăiat electoratul printr-un vot negativ dat lui Băsescu şi nu din dragostea neţărmurită faţă de Geoană. Apoi, cei din PDL au aplicat la indigo tactica PSD-ului din alegerile anului 2004. Adică au dat spectacole, au organizat adunări grandioase şi au împărţit găleţi de plastic şi eşarfe frumos colorate portocaliu. PSD-ul a pierdut atunci alegerile, iată că acum le-a pierdut şi PDL-ul.
În timp ce pedeliştii savurau la sediul lor viitoarea victorie, stropind-o cu de toate, social-democraţii au ieşit în teren pentru a compensa sărăcia botoşănenilor cu sume între 5 şi 10 lei sau cu câte un borcan cu fasole şi cârnăciori. Oare de unde or fi avut bani? Unii zic că „de la steluţa cea de sus”, în contul viitorului Transgaz promis de Geoană când s-a furişat la Moscova, legământ întărit ulterior şi prin vocea lui Cozmin Guşă, dornic şi el să vadă Kremlinul în chiar plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale.
Iată că uriaşa fraudă pusă la cale de către PDL şi mult mediatizată de PSD, la Botoşani şi în zona Moldovei a adus un surplus de voturi social-democraţilor. Să fi fost pesediştii din zona Moldovei mai vigilenţi? Sau s-au priceput mai bine la strigat cât mai tare „prinde hoţul!”, timp în care şi-au folosit „în mod constructiv” experienţa organizării atâtor alegeri. De-o fi una, de-o fi alta rezultatele vorbesc. Iar pentru pedelişti rezultatele sunt catastrofale.
În Botoşani, deşi botoşănenii îi recunosc lui Flutur meritele sale ca primar, nu l-au iertat că le-a ridicat maşinile din faţa porţii şi nici că i-a pus pe proprietarii de câini de companie să-şi cumpere gentuţă cu măturiţă, făraş, pungă de unică folosinţă şi mănuşi. Dacă Flutur va număra maşinile ridicate de către Ricovery şi va adăuga numărul posesorilor de câini, înmulţind totul cu doi, va descoperi că sunt voturile care-i lipsesc lui Băsescu, dar se regăsesc la Geoană.
PSD-ul n-a pus pietre pe uliţele satelor, pe drumurile comunale sau judeţene, cum au făcut primarii PDL şi preşedintele CJ, pentru că toate acestea nu ţin de foame. În schimb, a dat păpică la votanţi, le-a dat bani de buzunar. Bunăvoinţa social-democraţilor s-a suprapus cu ura botoşănenilor faţă de Băsescu, totul spre paguba PDL.
Pentru turul II PDL-ul nu mai are resurse financiare să susţină o campanie de lux. În schimb, la PSD s-adună chirpicii financiari, că sunt mulţi cei care speră să obţină un oscior, văzând deja PSD-ul la guvernare. Drăcia dracului va fi când, de Sf. Neculai, pus pe şotii, Moşul ar putea inversa scorul.
written by Ioan Rotundu
Deşi unii comentatori mi-au adresat reproşuri că în campania electorală aş fi devenit fan Băsescu, iată că rezultatele sondajelor de la ieşirea de la vot mi-au dat dreptate. Câştigătorul primului tur al alegerilor prezidenţiale este preşedintele Traian Băsescu, aşa cum am anticipat, secondat de social-democratul Mircea Geoană.
Am avut de ales în a scrie comentarii pe placul cititorilor, beneficiind de gratitudinea acestora, şi de a expune realitatea, riscând să-mi atrag oprobiul unora, cum s-a şi întâmplat. Am ales calea adevărului, deşi adevărul a adus multora durei de cap şi adânci nemulţumiri sufleteşti.
Acum, că turul I a luat sfârşit şi cunoaştem rezultatele, să anticipăm ce va fi în turul II al acestor alegeri. Deja în cuvântul său rostit aseară, Mircea Geoană a trimis două bezele câtre Crin Antonescu. Numai că liberalul s-a făcut că nu pricepe aluzia şi n-a răspuns invitaţiei de a se „cununa” cu Geoană, pentru a-l scoate preşedintele României, cum acesta îşi doreşte cu multă ardoare.
În schimb, prin cuvântul său, Antonescu a a avut accente băsăsciene şi vadimiene. El s-a răfuit cu televiziunile lui Voiculescu şi Vântu, cum că ar fi publicat sondaje neadevărate, deşi adevărul era mai evident ca niciodată. Culmea, tocmai aceste două televiziuni l-au ridicat în slăvi şi l-au invitat să-şi expună crezul de potenţial preşedinte al României. A vorbit precum Băsescu şi Vadim, ceea ce m-a dezamăgit.
Credeam că este mai cerebral, mai detaşat de emoţii şi sincer cu adevărat, cum a încercat să ne convingă în campanie. N-a făcut decât să dovedească românilor că şi el se regăseşte în acea clasă politică imorală acuzată de preşedintele Băsescu de dezmăţ şi validată de către români prin votul pozitiv dat referendumului, dând dreptate preşedintelui.
Preşedintele Băsescu porneşte în turul II cu prima şansă, nu numai prin procentul de vot cu care a fost acreditat de români, ci şi prin conjunctura politică creată. Crin Antonescu a a obţinut 22 % din voturile românilor prezenţi la urne, mult peste scorul electoral al partidului. Votanţii săi nu se vor îndrepta către Geoană, chiar dacă le va fi cerut de către Antonescu. Susţinătorii lui Antonescu nu vor socialismul cu faţă umană pe care Geoană vrea să-l implementeze la români, după cum i-a cerut tătuca Iliescu.
Dacă vor merge la vot, liberalii vor vota cu Băsescu.
Nici nu cred că Antonescu le va cere susţinătorilor săi să-l voteze pe Geoană. Pierzând competiţia turului II, ca să-şi salveze pielea în partid, Antonescu va trebui să facă tot ce-i stă în putinţă şi să bage PNL-ul la guvernare. Şi n-o poate face decât bătând palma cu preşedintele Băsescu, acceptând reînvierea Alianţei DA.
A bate palma cu Geoană, pentru un viitor Guvern PSD – PNL este un risc prea mare. Băsescu poate câştiga alegerile şi fără sprijinul lui Antonescu. Să nu uităm că victoria colosală obţinută prin validarea referendumului va fi fructificată la maxim de preşedinte. El va cere românilor să-l voteze, pentru a putea pune în practică voinţa lor exprimată prin votul dat la referendum. Iar românii, sătui de o clasă politică extrem de coruptă şi de nişte parlamentari marionete, vor satisface pofta ce-o pofteşte Băsescu, investindu-l pentru încă cinci ani preşedintele României.
Iată de cel Antonescu şi liberalii săi se vor îndrepta către o alianţă cu Băsescu şi PDL şi nu către una cu Geoană şi PSD.
Aşa stând lucrurile, Crin Antonescu nu va putea, prin decizia sa politică luată pentru turul II al alegerilor prezidenţiale, să înflorească o Românie ofilită.
written by Ioan Rotundu
Astăzi dimineaţă, persoana care se ocupă din partea PSD Botoşani de partea publicitară a campaniei lui Mircea Geoană m-a sunat să mă someze că dacă nu dau jos de pe site-ul Jurnalului banner-ele publicitare ale partidelor, mă vor reclama la Biroul Electoral Judeţean Botoşani. Somaţia mi-a adresat-o în baza faptului că ziua de sâmbătă nu mai era zi publicitară, campania fiind interzisă.
I-am explicat ofuscatului domn aflat la telefon că site-ul nostru este găzduit undeva în Panama, iar administratorul de site a fost convocat de urgenţă în SUA, la baza firmei pentru care lucrează şi că noi nu dispunem de parolele necesare intrării în sistemul de administrare. Apoi, între România şi Panama este o diferenţă de fus orar de 7 ore, ora şase dimineaţa de la ei corespunzând orei 13.00 de la noi.
Dar, surpriză! Când am reuşit să iau legătura cu administratorul, acesta ne-a încunoştinţat că acele bannere aflate pe site nu ne aparţin, ci fac parte din publicitatea Google, iar responsabilitatea juridică, dacă există prin reglementările româneşti, aparţine partidelor care au postat pe Google acele bannere.
Aşa stând lucrurile, am accesat mai multe publicaţii naţionale care au găzduită publicitate Google şi aveau afişate cam aceleaşi bannere. Chiar accesarea motorului de căutare Google mi-a afişat o întreagă suită de imagini publicitare ce formau un grupaj de reclamă anti-Geoană.
Problema este că, legislativ, presa electronică nu are reglementări juridice iar Google este un motor de căutare internaţional şi totodată virtual. A te lupta cu el este ceva similar în a te lupta cu imaginea ta din oglindă. Apoi, de vreme ce (nu este cazul nostru) bannerele publicitare au fost postate în perioada când campania era permisă, de ce să fie date jos? Ce, în Botoşani, banner-ele, posterele, alte materiale publicitare au fost date jos? Dimpotrivă, în noaptea de vineri spre sâmbătă, PSD-ul a făcut risipă de materiale publicitare, posterele cu Geoană ajungând să acopere şi porţiuni de trotuare. Chiar de ce au fost aruncate pe jos? Vor fi utile şi pentru turul II, sau cei din PSD au convingerea că, după prestaţia de vineri seară, Geoană nu va mai intra în turul II?
Nici n-a ajuns Mircea Geoană preşedinte şi PSD-ul dă dovadă de agresiune asupra mass-mediei, aşa cum a făcut-o şi Năstase în perioada de guvernare 2000 – 2004. Nu cred că răfuiala cu presa este cea mai nimerită cale de a-l ajuta pe Geoană să ajungă preşedinte. Nu toată presa face parte din Trustul Intact al lui Voiculescu, să joace, precum Antenele, cum le cântă Felix Motănel.
Geoană tot ne ameninţă că face parte din marea familie europeană a socialiştilor, că dacă va fi ales preşedinte, asupra României se vor revărsa binefacerile socialismului. Mulţumim de astfel de binefaceri. Socialiştii sunt cei care vor scoaterea simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ, socialiştii stau în spatele Curţii Europene a Drepturilor Omului care au hotărât scoaterea crucifixelor din şcolile Italiei, socialiştii greci vor eliminarea simbolurilor credincioase ale ortodoxismului din şcolile Greciei.
Această tendinţă de eliminare a simbolurilor credinţei din şcoli îşi are originea în socialismul utopic francez, a făcut obiectul revendicărilor revoluţionarilor francezi.
Aducând-o din nou în actualitate, socialiştii şi-au ridicat în cap atât Biserica Ortodoxă cât şi pe cea Catolică. Iar românii, credincioşi din moşi-strămoşi, nu mai vor să aibă iar de-a face cu ateismul „ciumei roşii”. De unde şi repulsia manifestată faţă de social-democraţia pe care încearcă Geoană s-o implementeze în România, faţă de bazaconiile cu care acesta şi-a pigmentat campania electorală.
Am mai spus-o, lumea se află într-o continuă schimbare, progres. Democraţia socialistă serveşte dictaturii acestui regim, democraţia capitalistă are menirea de a-i sluji pe cei bogaţi, dar o face într-o formă mai diplomatică. Ambele democraţii sunt imperfecte, iar omenirea se află în căutarea unui alt sistem socială. Un sistem care să-i ţină în frâu pe cei mulţi, dându-le impresia că ei îşi hotărăsc soarta, dar care să nu afecteze privilegiile celor puţini. Guvernul mondial din umbră există şi lucrează cu multă asiduitate la aşa ceva.
Numai că astfel de lucruri nu sunt cunoscute şi pricepute la nivel de PSD Botoşani. De unde şi comportamentul lor agresiv faţă de tot ce le este potrivnic.
written by Ioan Rotundu
Clasamentul a fost întocmit prin acordarea de puncte pentru fiecare întrebare – răspuns. S-a pornit de la punctajul minim de 1 la cel maxim de 3, după care au fost totalizate. Clasamentul exprimă evaluarea mea, stabilită în pe baza modului în care candidaţii au răspuns întrebărilor puse de moderator.
Ca o impresie generală, am văzut un Crin Antonescu cerebral, spontan, poate prea ironic şi uneori şi-a acoperit abil lipsa de informare. Preşedintele Traian Băsescu, în stilu-i cunoscut, şi-a cerut iertare pentru greşelile comise dar a preferat să enumere realizările. Mircea Geoană a vorbit mult, populist, inexpresiv.
Redau mai jos punctele acordate fiecărui candidat, în raport de răspunsul dat la întrebarea primită:
1. De ce vreau să fiu preşedinte?
a) Mircea Geoană – 1 punct
b( Crin Antonescu – 3 puncte
c( Traian Băsescu .- 2 puncte
2. Dialog încrucişat.
a) Mircea Geoană – 2 pct.
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu .- 1 pct.
3. Întrebările moderatorului
1 Reformarea statului:
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu – 3 pct.
3.2 Educaţia
a) Mircea Geoană – 2 pct
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu – 1 pct.
3.3 Criza morală
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu – 2 pct.
3.4 Politica externă
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu – 3 pct.
3.5 Sănătate
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu –2 pct.
3.6 Agricultura
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu –2 pct.
3.7 Formarea guvernului
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu – 2 pct.
3.8 Criza economică
a) Mircea Geoană – 1 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu – 3 pct.
3.9 Forma de guvernare: modelul prezidenţial
a) Mircea Geoană – 2 pct.
b) Crin Antonescu – 3 pct.
c) Traian Băsescu –2 pct.
4. Întrebare din public
a) Mircea Geoană – 2 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu - 1 pct.
5. Cea mai frumoasă faptă din viaţă
a) Mircea Geoană – 2 pct.
b) Crin Antonescu – 2 pct.
c) Traian Băsescu – 3 pct.
6. Mesaj final
a) Mircea Geoană – 2 pct.
b) Crin Antonescu – 1 pct.
c) Traian bBăsescu - 3 pct.
Total:
I. Crin Antonescu – 34 de puncte
II. Traian Băsescu – 30 de puncte
III. Mircea Geoană - 20 de puncte
written by Ioan Rotundu
Spuneam în comentariul de ieri că Mircea Geoană şi Crin Antonescu n-au nici un interes ca Guvernul Negoiţă să ajungă pe ordinea de zi a Parlamentului. Dacă ar ajunge şi ar fi respins, iar Băsescu ar rămâne preşedinte, Parlamentul ar fi dizolvat. Nici preşedintele Băsescu şi PDL-ul n-au interes ca Guvernul Negoiţă să ajungă în Parlament, ei mulţumindu-se că Guvernul Boc organizează şi controlează desfăşurarea alegerilor prezidenţiale. Dealtfel, aceasta a şi fost dorinţa preşedintelui Băsescu. Sub acest aspect, complicitatea PSD – PNL – PDL funcţionează perfect, răfuiala dintre ele urmând a avea loc după alegeri.
Dar complicitatea dintre putere şi opoziţie merge şi mai departe, totul fiind în dauna noastră. Câteva zile, cei din PSD şi PNL mureau de grija Legii bugetului pentru anul 2010. Au încălcat până şi Constituţia României, dând o lege prin care au dat dezlegare Guvernului Boc că emită proiectul de lege pentru buget.
Fac o paranteză. Odată demis, Guvernul Boc nu mai are nici o putere de a iniţia legi. Conform Constituţiei, el are numai prerogativa administrării, deci a emiterii de Hotărâri de guvern şi nimic în plus. Ori, majoritatea parlamentară constituită în susţinerea lui Klaus, majoritate care l-a acuzat pe preşedinte că-şi bate joc de Constituţie, în dispreţul aceleaşi Constituţii a modificat Legea răspunderii guvernamentale dând voie Guvernului Boc să vină în Parlament cu legea bugetului.
Constituţia nu poate fi modificată printr-o modificare la o lege, ci numai în condiţiile speciale, prevăzute tot în Constituţie şi numai în urma unui referendum. Ştiţi de ce PSD şi PNL au ales calea încălcării Constituţiei, obligând practic Guvernul Boc să vină cu legea bugetului în Parlament? Pentru că aveau informaţii cum că PDL-ul a prevăzut în lege majorările de taxe şi impozite, a introdus noi biruri fiscale. Astfel de prevederi ar fi devenit pentru Antonescu şi Geoană mană cerească să scuipe în fel şi chip asupra preşedintelui Băsescu şi PDL, arătând cum vor ei să-l jupoaie pe român.
Faptul că ne-am apropiat de ziua alegerilor, iar Geoană a simţit că ar avea oarece şanse de-al învinge pe Băsescu, a lăsat-o mai moale cu Legea bugetului. Dacă ajunge preşedinte şi PSD-ul la guvernare, nu le va conveni să guverneze după o lege a bugetului concepută de PDL. Lucru conştientizat şi de Crin Antonescu, care poate băga PNL-ul la guvernare, fie alături de PDL, fie la braţ cu PSD.
Aşa că, de-o vreme încoace, şi gura lui Geoană şi cea a lui Antonescu au muţit cu privire la Legea bugetului. Nu mai vor să ne spună ce intenţii au cei de la PDL cu privire la viitoarea fiscalitate, cu privire la dezvoltarea economică şi implicit în privinţa locurilor de muncă. Indiferent cine va ajunge la guvernare, va fi nevoit să majoreze taxele şi impozitele, poate chiar TVA-ul, va trebui să lase leul să se devalorizeze, totul pe spinarea noastră.
Cu privire la viitoarea politică fiscală, toate cele trei mari partide au înţeles că n-au altă cale decât să ne împovăreze şi mai mult fiscal, aşa că în disputa dintre candidaţii lor la prezidenţiale n-au mai fost incluse şi aspecte din ce va cuprinde viitoarea lege a bugetului. Aşadar, complicitatea puterii cu opoziţia funcţionează şi în această direcţie.
Indiferent cine va ieşi preşedinte, viaţa noastră nu va fi mai uşoară. Mint toţi trei candidaţii, poate mai puţin Crin Antonescu, dar nu-i cu folos nici pentru el, nici pentru noi.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments