Blogul lui Rotundu

Ilie Ivanache, primarul liberal de Ungureni, mi s-a plâns că Maria Ţiprigan, lidera Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar l-a ameninţat că dacă nu decontează angajaţilor din învăţământ cheltuielile de transport, îl va acţiona în judecată. Ţiprigan i-a vorbit pe un ton de şef care dă ordine ce nu acceptă să nu-i fie executate, tratându-l pe primar ca pe o slugă a sindicatului pe care-l păstoreşte.
Cine îl cunoaşte pe primarul de Ungureni, ştie că acesta este un om cumsecade, politicos şi amabil, săritor la nevoie şi milos cu nevoiaşii. Dacă ar fi bani în bugetul local, nimic nu l-ar împiedica să deconteze aceste cheltuieli, aşa cum o face de ani de zile. Numai că bugetul comunei este secătuit, iar de la judeţ n-are a primi bani. Pe Ivanache l-a durut faptul că Ţiprigan i-a vorbit pe un ton răstit, fără a avea măcar un minim de informaţii despre starea bugetului local şi a problemelor cu care se confruntă comunitatea.
I-am spus primarului că n-are rost să-şi amărască zilele din cauza lui Ţiprigan. Sunt lucruri mult mai serioase de rezolvat în comuna Ungureni, decât să-şi piardă vremea dialogând cu o persoană rămasă cu mentalitatea stană de piatră în regimul comunist, deşi îi place să se joace de-a liderul de sindicat într-un sistem democratic.
Această Ţiprigan, care se crede buricul pământului în materie de sindicat , confundă statutul unui primar ales prin votul a mii de localnici, cum este cazul lui Ivanache, cu statutul său de cucoană aşezată cu curul pe scaunul de lider de sindicat, imediat după 1990, şi de unde nu s-a mai ridicat, considerându-se aşezată acolo pe viaţă.
Cât despre logica sa de a pătrunde mersul treburilor în democraţie, n-am a face aprecieri pozitive pentru simplul fapt că n-am găsit nici un temei de curmei. Femeia asta nu l-a ameninţat pe primar, ci pur şi simplu l-a şantajat, aşa cum o face şi cu alţi primari slabi de îngeri. Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Odată şi odată tot se sparge. Ţiprigan şi-a cam trăit traiul de lider de sindicat şi şi-a cam păpat mălaiul. Vremea ei şi a urmaşilor urmaşilor comuniştilor care sunt social-democraţii de astăzi a cam trecut.
Trăim vremuri grele şi nu poţi face continuu pomeni din banul public, pentru că sunt probleme mult mai grave care se cer rezolvate într-o comunitate locală. Nu-i departe vremea când cheltuielile de transport vor trebui suportate de profesori, aşa cum şi le suportă fiecare alt angajat la stat, dar mai ales în mediul privat. Va trebui înţărcată Bălaia şi cu acele tichete cadou. Cum milioane de angajaţi muncesc pentru leafa lunară, fără a le mai adăuga patronul şi alte favoruri, aşa vor trebui să-şi primească leafa şi cei din învăţământ. Cum milioane de angajaţi plătesc impozitele la stat, din toată sărăcia lor, aşa trebuie să şi le plătească şi profesorii.
De ce madam Ţiprigan n-a luat foc când am scris că directorul şcolii din Ungureni are neplătite impozite ţi taxe locale de peste 40 milioane lei veci? Directoarea vrea şi ea decontarea cheltuielilor de transport, căci vine la serviciu dintr-un sat aflat la 3 km de Ungureni. Ţiprigan n-a zis pentru că directoarea se numeşte Enacache, este soţia unui important lider social-democrat, adică este din şatra sa, cum ar spune ţiganul.
Ţiprigan n-a protestat nici când s-au desfiinţat şcoli care nu trebuiau desfiinţate, nici că sunt şcoli a căror tavan riscă să cadă peste elevi, nici că microbuzele şcolare s-au dat unde nu era nevoie de ele iar în alte comune elevi de clasele I – IV merg zilnic pe jos kilometri întregi.
Câtă vreme ministrul Educaţiei a fost social-democrata Ecaterina Andronescu, Ţiprigan s-a dat la fund cu protestele şi revendicările, acceptând supusă directivele ministeriale. Acum a prin glas din nou. Madama să facă ciocul mic, pentru că după 6 decembrie nu PSD-ul va guverna.
Suntem în criză economică şi nu pomenile sociale ale PSD-ului ne va scoate din ea. Ne trebuie un guvern de dreapta, tăios, care să ne oblige la muncă chiar şi pe bani puţini şi care să subţieze drastic rândul bugetarilor. În vremea lui Ceauşescu munceau zece milioane de români şi erau bugetari numai un milion. Acum muncesc 4,5 milioane de români şi aveam 1,6 milioane de bugetari.  Nu putem merge aşa la infinit!
Îi sfătuiesc pe primari să nu cedeze nici unei forme de şantaj venită din partea oricărui lider de sindicat, fie el şi cu numele de Ţiprigan. În rezolvare au prioritate problemele generale ale comunităţii locale, iar din comunitatea locală fac parte şi cei din învăţământ. După rezolvarea problemelor de interes general, se pot rezolva şi cele secvenţiale şi apoi punctuale. Îmi permit să dau acest sfat pentru că ştiu ce probleme are de rezolvat fiecare unitate administrativă din judeţ, cât de complicate sunt unele, iar decontarea cheltuielilor de transport şi acordarea tichetelor cadou sunt la coada lor.

written by Ioan Rotundu