Nov 25

La comunişti, şi cei care le-au moştenit tradiţia cum sunt social-democraţii de astăzi, răfuielile sunt la ordinea zilei. Şi nu sunt răfuieli la nivel de vorbe sau şicane, sunt răfuieli cu vărsări de sânge şi suprimări de vieţi omeneşti.
Încă înainte de 8 mai 1921, data oficială de înfiinţare a Partidului Comunist în România, răfuielile se practicau cu multă asiduitate. Cred că mâncărimea dintre comunişti, nu de puţine ori soldată cu suprimarea vieţii adversarului, îşi are originea în Internaţionala I a Muncitorilor (1864) fondată de Karl Marx şi scindată de rusul Bakunin în 1872. Din acest moment al istoriei comunismului par să-şi aibă izvorul cruntele răzbunări.
În Românie aceste răzbunări şi lupte interne pentru putere au devenit mai cunoscute după alegerile din 1947, fraudate de comuniştii care au preluat puterea prin Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Ghiorghiu-Dej. Muncitorul revoluţionar Dej a văzut în intelectual rasat Lucreţiu Pătrăşcanu un comunist capabil să-i ia puterea. Aşa că l-a trimis în faţa plutonului de execuţie. Au urmat evreii instruiţi la Moscova şi descălicaţi în România de pe turelele tancurilor Diviziei „Tudor Vladimirescu”, divizie instruită la Moscova pentru a prelua puterea militară în România. Mă refer la Ana Pauker şi Vasile Luca, ambii suprimaţi la ordinul lui Dej.
Pe Dej l-au „aranjat” oamenii lui Nikita Hruşciov, undeva pe la Moscova. Vom afla după ce se vor găsi istorici care să studieze dosarele acelor vremuri. Ceauşescu s-a aşezat pe scaunul lui Dej, dar n-a avut parte de linişte. Şi în jurul său roiau personalităţi de vază ale PCR, care voiau să-i ia locul.
Virgil Trofin a fost unul dintre ei. Trofin a fost un apropiat al Anei Pauker, dar a reuşit să se ridice până la funcţia de secretar al CC al PCR şi chiar membru în Comitetul Politic Executiv. În 1982, Ceauşescu l-a simţit că vrea mai sus. A ajuns direct de IAS la Mircea Vodă. În 1984 a fost găsit mort. Cică spânzurat. Moartea lui a făcut vâlvă la acea vreme, dar pe şoptite, că Securitatea veghea la liniştea stăpânului suprem. Nu se ştie nici acum cum a murit. Poate nici nu vom afla.
Contemporan lui Trofin era şi Ion Iliescu. El a fost mazilit definitiv din politică în anul morţii lui Trofin, Ceauşescu simţindu-l că lucrează pe la spate. Iliescu a răbdat până în decembrie 1989, când providenţa i-a surâs printre gloanţe şi sânge şi s-a ridicat din anonimatul în care a fost aruncat. El nu s-a mulţumit numai să-l vadă pe Ceauşescu îndepărtat de la putere, l-a şi pus la zid, ciuruindu-l în Ajunul Crăciunului, ca adversarii săi să ia aminte că el nu glumeşte.
La sânul lui Iliescu a crescut purtătorul de pulover roşu, Petre Roman, revoluţionar înfocat şi cu adânci ancore în sistemul comunismului prin tatăl său Valther Roman. Tânărul fără gât, iubit de femeile de la celebra uzină APACA, voia şi el să se joace de-a puterea şi s-a uitat spre jilţul de preşedinte. L-a mirosit tătucul Iliescu şi a pus minerii să-l reeduce. Rebelul s-a refugiat la opoziţie şi, de acolo, la alegerile prezidenţiale din 1996 şi-a unit eforturile cu Emil Constantinescu şi l-a detronat pe Iliescu.
Nu l-a trimis în faţa plutonului de execuţie şi rău a făcut. În anul 2000 tătucul a revenit şi a mai făcut istorie patru ani. Avea să-l scoată din dispozitiv un alt dornic de putere, şi el bine ancorat în structurile comuniste. Mă refer la Traian Băsescu, omul cu o mie de feţe, desprins din stirpea neo-comunismului creat de Iliescu.
În tot acest timp, ascuns în spatele tătucului Iliescu, lucra cu asiduitate să ajungă la putere, un alt tânăr revoluţionar. Mircea Geoană, cu dosar beton în interiorul comunismului întocmit de tatăl său Ioan Geoană, general de Securitate. El l-a îngenuncheat pe tătuca Iliescu, luându-i  partidul.
Acum şi-a orientat întreg arsenalul de luptă comunistă spre fratele vitreg, Traian Băsescu. Care pe care? Nu contează, important este să fie păstrată tradiţia comunistă şi, dacă nu va curge sânge, să curgă regrete. Tot va fi ceva! Că va ajunge sau nu preşedinte, Geoană va sfârşi ca înaintaşii săi, că deja sunt în spatele său tineri revoluţionari care-l lucrează, cum ar fi Titus Corlăţean. Îşi va primi şi el răsplata. Şi încă nesperat de repede!

written by Ioan Rotundu


9 Responses to “Tradiţia de a se căsăpi între ei este respectată”

  1. 1. gicu` Says:

    1. Cui apartine articolul ?
    2.”Nu l-a trimis în faţa plutonului de execuţie şi rău a făcut. În anul 2000 tătucul a revenit şi a mai făcut istorie patru ani. ”
    Cine si pe cine sa il trimita in fata plutonului de executie????? Dupa cum este scris, nu pare a fi o metafora!
    Oricum, o insiruire de date copiate ( probabil de pe internet) si “lipite” neinspirat si cu erori , cea mai mare fiind cea cu trimiterea in fata plutonului de executie.
    3. Oare veti posta comentariul ?

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Domnule Stratulat, care te-ai definit Gicu, poate îmi spui şi mie ce erori am comis în cele scrise în acest comentariu? Nu sunt informaţii de pe Internet, sunt constatări ale istoricilor şi consemnate în scrierile lor. O parte dintre ele le-am trăit pe viu. Nu cred că aveţi în biblioteca personală cărţile pe care le am eu şi nici n-aţi citit, cât aţi fost director la Banca Agricolă şi mai nou primar PSD la Băluşeni, ceea ce am citit şi învăţat eu. Cunosc bine sistemul pe care-l apăraţi, iar dacă aţi fi citit cartea mea “Întâmplări hazlii dar avedărate” aţi fi luat act că nu obişnuiesc să sciu din auzite ci pe baza unor informaţii sigure.

  3. 3. Licurici Says:

    Măi Stratulat, tu vorbeşti? Ai uitat ce despot erai la BA şi cum îţi băteai joc de oameni? Cum dracu de ai ajuns primar.

  4. 4. miriam Says:

    Domnule Rotundu, tot respectul pentru ce ganditi si ,,glasuiti”! va citesc cu placerea ce ti-o da o cafea de calitate, aromata si facuta bine…referitor la stratulat, care n-are tihna nici acuma cand ar trebui sa-si vada de sanatate (ca nu-l lasa imensa-i lacomie) sfatuiti-l cum sa aduca toata comuna gratuit la moara personala, ca sa cumpere in chip penibil votul pt clasa bolsevica, de care (bolsevism) nu se poate vindeca nici sa se mai nasca odata -el si toti comunistii…adriana a restituit suma delapidata??? a-propos…

  5. 5. Vasilica Says:

    Istoria comuniştilor este una urîtă şi sîngeroasă. De aceea trebui să-i scoatem din istoria noastră şi să nu-i mai votăm. Rog tinerii să iasă la vot şi să voteze împotriva comuniştilor lui Geoană. Să nu-i lăsăm pe cei trei milioane de comunişti care mai trăiesc să hotărască pentru noi.

  6. 6. gicu` Says:

    1.Nu mi-ati raspuns la nedumerea privind aceasta fraza :
    “Nu l-a trimis în faţa plutonului de execuţie şi rău a făcut”
    2.La fel ca si miriam citesc si eu de cele mai multe ori cu placerece scrieti… Dar ce ati scris acum pare a fi scris de dragul de a avea si azi pe blog un articol.
    Opinia pe care am avut-o anterior se datoreaza acelei fraze la care nu mi-ati raspuns(desi v-a deranjat ce am postat si v-ati deranjat sa-mi raspundeti partial) si insist sa imi “explicati ce ati vrut sa spuneti!
    3. Spre deosebire de alte situatii cand nu ati postat comentarii oarecum “incomode”, va multumesc de aceasta data ca a aparut opinia mea.
    4.Este posibil sa nu am in biblioteca mea cartile pe care le aveti Dvs. (vedeti, spre deosebire de Dvs. eu ma adresez cu “Dvs. :) ) dar am o biblioteca bogata si ca numar si ca substanta.Si, mirati-va, am si citit si citesc inca ..Nu sunteti singurul care o face….
    Am o varsta la care am trait si eu multe si in multe localitati din tara asta, inclusiv Bucuresti.(Prin Baluseni am trecut doar de catteva ori). Ba, spre deosebire de Dvs am avut sansa sa cunosc unele “personaje” din vremurile pe care le descrieti. Pe ana pauker am vazu-to escortata de masinile secu` in vremea cand era “arestata la domiciliu in resedinta ei din Barbu Delavrancea, unde apoi s-a mutat Gheorghe Apostol. Daca va intereseaza amanunte despre aceste personaje, va stau la dispozitie.
    Oricum INCA astept raspuns la nedumerirea pe care mi-ati provocato cu fraza aceea ..ciudata.

  7. 7. gicu` Says:

    scuze…ca sa nu speculati greseala…”provocat-o”

  8. 8. Ioan Rotundu Says:

    Răspunsul este foarte clar. Roman n-a respectat întru totul tradiţia comunistă de a-şi trimite adversarul în faţa plutonului de execuţie. L-a tratat pe Iliescu “uman”, deşi Iliescu pe Ceauşescu l-a executat cu sânge rece. Titlul comentariului meu este explicit. Astfel de comentarii, unele în stil pamflet, scriu la anumite intervale de timp. Am scris despre miniştrii de Interne postdecembrişti care, ajunşi în funcţie, s-au îngrăşat ca porcii, am scris despre politicienii botoşăneni postdecembrişti aşa cum se poate citi în cartea mea “Politică, alcool şi tutun” lansată de curând. Nu scriu după ureche sau Internet. “Urechea” deformează prea mult adevărul iar Internetul este plin de erori. Cu bine!

  9. 9. gicu` Says:

    Nu era mai simplu sa spuneti ca a fost o metafora?
    Cu bine !

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia