Nov 19

Ieri, şefii de campanie a candidaţilor la prezidenţiale au negociat aproape toată ziua ca seara, pe TVR1, să se înfrunte într-o dezbatere publică primii clasaţi, respectiv: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu.
După ce toate detaliile au fost puse la punct, Alexandru Sassu, directorul general al televiziunii publice, i-a anunţat pe participanţi că la dezbatere vor mai lua parte Vadim Tudor şi Gigi Becali. S-a aflat ulterior că Sassu a acţionat la ordinul lui Mircea Geoană, transmis prin Viorel Hrebenciuc. Geoană n-a dorit o confruntare directă cu Antonescu şi Băsescu, participarea lui Vadim şi Becali urmând a transforma emisiunea într-o panaramă televizată, el scăpând de a mai răspunde întrebărilor incomode ale lui Băsescu şi Antonescu.
Apoi, de parcă n-a mâncat usturoi ca să-i miroase gura, Geoană s-a prezentat la poarta televiziunii, chipurile pentru a participa la emisiune. L-a dat în vileag Crin Antonescu, care a explicat pe postul Antenei 3 dedesubturile contramandării întâlnirii.
Cu multă şiretenie, Geoană a declarat la rându-i că-i acceptă întâlnirea în trei stabilită pentru astă seară, tot la TVR 1. Tare mă tem că va fi o nouă cacealma.
Panarama politică de ieri, menită să ne ameţească de cap, a avut şi un rol pozitiv. A ieşit la iveală faptul că liberalii au bătut palma cu democrat-liberalii, lucru sesizat aseară, la emisiunea „Ştirea zilei” şi de către Vadim Tudor. Modul în care Antonescu l-a acuzat pe Geoană de laşitate şi comportamentul cu mănuşi faţă de Băsescu a fost primul pas făcut de Antonescu spre a-i obişnui pe români să primească vestea unei viitoare guvernări formată din Alianţa DA, care juridic n-a fost niciodată desfiinţată.
Să ne amintim că pe tot parcursul acestei campanii, niciodată Antonescu n-a dat un răspuns clar cui va da voturile sale dacă nu va intra în turul II, nici măcar la insistenţele lui Geoană din emisiunea de aseară de la Sinteza zilei.
Am intuit încă de la începutul campaniei că totul se va sfârşit prin refacerea Alianţei DA, PSD-ul urmând a suporta chinurile opoziţiei. Ce anume l-a determinat pe Antonescu să accepte colaborarea cu PDL şi, implicit, cu Băsescu? După confruntarea de la Cluj, Antonescu a înţeles că n-are nici o şansă de a intra în turul II. Au înţeles şi liderii PNL. Iar majoritatea liderilor liberali locali au anunţa că în turul II îl vor sprijini pe Băsescu. Dacă Antonescu s-ar fi situat împotriva acestui curent, şi-ar fi agravat situaţia în PNL. A ales calea de a se alătura susţinătorilor lui Băsescu, deschizând astfel drum PNL-ului la guvernare, ceea ce-i va linişti pe toţi duşmanii săi din partid, care-i vor ierta neputinţa de a fi ajuns preşedintele României.
Toate aceste manevre politice de ieri au pus în umbră un alt crunt adevăr. Geoană, în calitatea sa de preşedinte al Senatului, a reuşit ieri, prin lipsa parlamentarilor social-democraţi, să nu întrunească cvorumul pentru şedinţa Birourilor permanente ale celor două Camere, spre a hotărî soarta Guvernului Negoiţă.
Şi iar derularea faptelor îmi dă dreptate. Nici PSD, nici PNL n-au interes să se pronunţe asupra Guvernului Negoiţă decât numai după alegeri. Dacă o fac înainte, şi-l pică, de Băsescu rămâne preşedinte, soarta Parlamentului este pecetluită, adică va fi dizolvat. Nici un parlamentar nu doreşte acest lucru. Cum toate semnalele conduc la concluzia că Băsescu va câştiga alegerile, după 6 decembrie Negoiţă îşi va depune mandatul de premier desemnat, iar Băsescu va desemna un alt premier din partea Alianţei DA. Guvern pe care parlamentarii îl vor vota cu ambele mâini.
Aceasta este partea  vizibilă a evenimentelor aflate în derulare. Există şi o parte ascunsă a lor, pentru că în spatele lui Băsescu şi Geoană există nişte forţe externe care îi susţin, având interese total diferite. Să ne amintim de recentele vizite ale lui Cozim Guşă la Moscova şi Washington. Guşă n-a efectuat aceste vizite în numele vreunei instituţii de stat, pentru că el nu deţine nici un fel de funcţii oficiale. Şi totuşi a fost primit de înalţi demnitari, şi la Moscova şi la Washington. În ce calitate l-au primit? În numele unei anumite frăţii, spun eu.
Băsescu nu aparţine nici unei organizaţii secrete, de unde i s-a tras şi izolarea internă şi externă. Conducerea Uniunii Europene este masonică sută la sută, dar de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. În America, Masoneria aparţine Ritului York. UE nu vrea ca România să fie condusă de un preşedinte controlat de SUA, aşa că-l preferă pe Băsescu. Şi iată cum ajungem să alegem dintre două rele răul cel mai mic.
Am să mai atrag atenţia asupra unui fapt. Guvernul Boc a fost trântit de PSD într-un moment cheie al relaţiilor României cu FMI. Iar FMI este o instituţie internaţională controlară de Masoneria americană. Cu un pic de efort, se poate înţelege de ce ne-a fost suspendată tranşa a III-a de împrumut. S-a dorit răstignirea lui Băsescu pentru a-l avantaja pe Geoană. Numai că strategia FMI, strategia americanilor care îi consiliază lui Geoană actuala campanie, nu s-au conceput pornind de la gândirea românului de rând, de mutaţiile sentimentale pe care le pot produce în sufletul său anumite decizii politice.
Avem un exemplu proaspăt. Greva de la Metrou este clar că a fost pusă la cale de PSD, pentru a-i instiga pe bucureşteni împotriva lui Băsescu, via Berceanu. Numai că totul s-a întors împotriva lui Geoană, iar sfătuitorii săi n-au avut în vedere un asemenea deznodământ.
Diversiuni ca cele de ieri vom trăi şi astăzi şi încă două săptămâni. În opinia mea cred că va învinge UE şi nu americanii. Iar Crin Antonescu a priceput din ce parte bate vântul, că-i băiat deştept şi face parte din categoria celor ce poară papion şi au faţă de european.

written by Ioan Rotundu

Nov 18

Ieri, am publicat pe site-ul Jurnalului, aşa cum o fac de mulţi ani, mai multe articole referitoare la evenimentele din Republica Moldova, printre care şi cel intitulat „Consider necesar să-l sprijinim pe Traian Băsescu”. Este vorba de declaraţia lui Dorin Chitoarcă, vicepreşedinte al Partidului Liberal şi totodată primarul Chişinăului. Am constatat, cu tristeţe, că declaraţia sa a fot tratată într-un mod nepermis de jignitor de către unii comentatori.
Sunt acei comentatori care habar n-au prin ce momente cruciale a trecut în acest an Republica Moldova, rolul covârşitor al lui Dorin Chitoarcă în derularea evenimentelor care au adus la alungarea comuniştilor de la putere şi ce contribuţii a avut România în susţinerea morală şi de altă natură a opoziţiei ajunsă acum la putere. Sunt acei comentatori care, în loc să citească un articol de presă care surprinde un clişeu din viaţa noastră politică, economică, socială şi să-şi exprime o opinie constructivă, preferă să citească bancul zilei, ştirile de scandal şi cele referitoare la infracţiuni şi accidente rutiere. Cât despre interesul pentru viaţa culturală, nu mai putem aduce vorba.
Dacă moldovenii de dincolo de Prut, cu drept de vot pentru alegerea preşedintelui României, au ale să-l sprijine pe Traian Băsescu, o fac pentru că preşedintele nostru a fost nemijlocit implicat în evenimentele din Republica Moldova. O fac pentru că, spre deosebire de preşedintele Iliescu, care a avut unirea României cu Moldova în vârf de stilou, şi a ratat-o datorită concepţiei sale filo-ruse, preşedintele Băsescu s-a implicat în miezul problemei moldoveneşti.
A făcut-o indirect, prin anumite instituţii ale statului, prin anumite pârghii pe care un şef de stat le are la dispoziţie, iar alături de demersul său a stat şi o parte  a presei româneşti, printre care, fără falsă modestie, s-a aflat şi Jurnalul. Am participat şi noi, cu sufletul de român, cu trăirile şi simţămintele noastre patriotice, acceptând cu deschidere totală o anumită colaborare. Sunt convins că la momentul potrivit efortul nostru va fi răsplătit prin mulţumiri publice.
Recenta vizită a premierului moldav la Bucureşti, respectiv a lui Vlad Filat are conotaţia sa şi trebuie înţeleasă şi ca o vizită de mulţumire adusă Preşedinţiei şi Guvernului României pentru sprijinul de care au beneficiat toate cele patru partide care astăzi formează Guvernul Republicii Moldova.
Dorin Chitoarcă, Vlad Filat şi toţi ceilalţi care au simţit pe pielea lor guvernarea păguboasă a comuniştilor lui Voronin, înţeleg mai bine decât noi de ce un partid precum PSD-ul, care îşi trage originea din fostul PCR, nu trebuie sprijinit politic. Moldovenii ştiu că accederea lui Mircea Geoană la preşedinţia României le-ar îndepărta şi mai mult perspectivele de unire cu Ţara. Sub Guvernul Năstase, moldovenii vedeau cum gardul de sârmă al lui Stalin montat de-a lungul Prutului se reface într-un mod neaşteptat de brutal.
Pentru a se împopoţona cu meritul de a fi băgat România în UE, Năstase ne-a izolat de Moldova. Dumnezeu nu i-a ajutat, iar gloria de a ne fi dus în UE a fost împărţită între preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Dar răul făcut de Năstase i-a împins pe moldoveni să mai rabde câţiva ani guvernarea comuniştilor. A trebuit ca România să aibă în fruntea sa „un preşedinte jucător”, care nu s-a lăsat impresionat de limbajul diplomatic, care a trecut cu nonşalanţă peste regulile internaţionale de protocol dintre şefii de state  şi i-a spus lui Voronin, pe de-a dreptul, tot ceea ce a gândit. A procedat rău, dar finalul a fost unul fericit şi răul i se iartă.
 Alegătorii moldoveni, mijloacele media ale Republicii Moldova, sunt  în cea mai mare parte pro Băsescu. E dreptul lor şi nu-i dreptul nostru să-i judecăm. Dacă ar fi trăit, Doina şi Aldea Teodorovici ne-ar fi răspuns: „De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece.”

written by Ioan Rotundu

Nov 17

Despre vizita secretă pe care preşedintele PSD Mircea Geoană a efectuat-o la Moscova nu vrea nimeni să ne vorbească. Nici Mircea Geoană, nici preşedintele Băsescu care, cu siguranţă a fost informat în detaliu. Să deţină această vizită înalte secrete de stat? Mă îndoiesc! Mai degrabă a fost o vizită prin care Geoană a pus bazele dezvoltării unor afaceri private pe care baronii săi din PSD le derulează de mai mulţi ani cu persoane moscovite dubioase.
Să nu uităm că firma rusească Lukoil a pătruns pe piaţa românească în vremea Guvernului Năstase. Tot în acele vremuri de guvernare social-democrată ne-am pricopsit cu nişte contracte de furnizare a gazului rusesc în urma cărora plătim cel mai mare preţ dintre toate ţările Uniunii Europene.
În miezul acestor afaceri stă fostul spion GRU (KGB) rus Boris Golovin, cel care i-a intermediat vizita lui Geoană la Moscova, fără ca noi să ştim cu cine a avut contacte şi ce s-a discutat.
Acest spion Golovin este un om oligarh rus cu adânci rădăcini în mediul ieşean de afaceri. Golovin este un bun amic cu primarul ieşean Gheorghe Nechita, vicepreşedinte al PSD şi sfetnic de taină al lui Geoană. Vizita lui Geoană la Moscova a fost moşită la Iaşi, între Golovin şi Nechita.
Golovin este persoana cheie în firma Global International 2000, firmă care aprovizionează cu cărbune, de ani buni, CET Iaşi. Bineînţeles că se practică cel mai ridicat preţ, ca şi la gazul metan, ieşenii suportând din buzunarul lor sume importante. Spre exemplu, în anul 2007 CET Iaşi a achiziţionat cărbunele de la firma lui Golovin la preţul de 238 dolari/tona. Înainte de firma lui Golovin cărbunele era cumpărat la 96 de dolari/tona. Afacerea cu CET-ul este prosperă, iar Golovin a pus ochii pe societatea furnizoare de căldură. În 2008, Global International 2008, firma lui Golovin, a depus
scrisoare de intenţie pentru a prelua CET, iar primarul Nechita pregăteşte terenul pentru a-i împlini dorinţa.
Boris Golovin stă cu călcâiul pe gâtul CET, având la dispoziţie titlurile executorii pe care le-a obţinut în urma furnizării către CET de cărbune pe credit. Totul este pregătit, ajungerea lui Geoană la Cotroceni urmând a facilita drumul lui Golovin de a deveni proprietar al CET Iaşi. Să fie acesta preţul pe care Geoană îl plăteşte lui Golovin pentru că i-a intermediat vizita la Moscova? Este posibil!
Să ne amintim că şi Năstase, când era premier, a făcut o vizită la Moscova, soldată cu preţul cel mai mare la gazul metan, pentru că a acceptat livrarea prin intermediari. Năstase ne-a scumpit gazul, Geoană se mulţumeşte să scumpească tona de cărbune şi, dacă se va confirma, să predea ROM Gaz-ul pe mâna ruşilor. Cum? Odată ajuns preşedintele României va desemna un premier social-democrat şi va forma un Guvern PSD. Apoi totul va fi OK.
Bineînţeles că din acest tandem Golovin-Geoană-Nechita nu putea lipsi numele lui Viorel Hrebenciuc. Acesta, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei de afaceri
externe din Parlament, nu a produs niciun document oficial către Parlamentul European, care să arate orientarea noastră politică către Moscova, deşi ea a devenit evidentă.
Se spune despre Boris Golovin că, împreună cu mai mulţi oameni de afaceri ruşi, a căpuşat sistemul energetic naţional. “Este adevărat că lucrăm în domeniul energiei. Facem acest lucru de mai mulţi ani”, a declarat Boris Golovin, în Ziarul de Iasi (2007), afirmând însă că afacerile sale din România sunt perfect legale.
Golovin are avantajul că ştie foarte bine comportamentul românilor. El s-a născut la Soroca, în Republica Moldova, este de-al nostru. El a mai fost acuzat că a livrat armament rusesc în Africa. Tot în Africa este acuzat că a livrat armament şi Băsescu, prin interpuşi. Să fie acesta motivul pentru care preşedintele Băsescu tace în privinţa vizitei lui Geoană la Moscova? Ar putea Geoană să-l folosească pe Golovin drept martor cheie în a-l dovedi pe Băsescu că este implicat în traficul ilegal cu armament? L-a ameninţat cu aşa ceva pe Băsescu? Cu ce-l are Geoană la mână pe Băsescu şi Băsecu pe Geroană? Poate vom afla în turul doi al alegerilor prezidenţiale, dacă confruntarea va fi Geoană – Băsescu, şi dacă preşedintele Băsescu se va simţi încolţit.

written by Ioan Rotundu

Nov 16

Sâmbătă, la Cluj, preşedintele Băsescu s-a gândit să dea satisfacţie celor de la Antena 3, mai ales comentatorilor de la Sinteza zilei, şi a lansat către adversari provocarea la o confruntare politică televizată în direct. Numai că preşedintele a lansat invitaţia la provocare după chipul şi asemănarea sa şi nu după voinţa celor de la Antena 3 care, luaţi prin surprindere de către preşedinte, abia au reuşit să-şi revină şi să-şi regrupeze forţele de atac.
Te umfla râsul, urmărind sâmbătă strădania celor de la Antena 3 de a găsi nod în papură spuselor şi comportamentului preşedintelui pe parcursul dezbaterilor. În graba mare, Mihai Gâdea şi-a adunat trupa de şoc, pentru a nu rata „o sinteză” de zile mari. Numai că totul s-a soldat cu un fâs de zile mari.
Trecând peste neputinţa celor de la Antena 3 de a ţine pasul cu mişcările politice de campanie electorală ale preşedintelui Băsescu, vreau să fac câteva remarci asupra conţinutului confruntării.
În primul rând este de salutat curaju8l candidatului Crin Antonescu de a da curs provocării lui Băsescu şi de a se prezenta la Cluj, la o măsurare a forţelor politice în faţa întregii ţări. Este de dezavuat laşitatea candidatului Mircea Geoană de a nu accepta provocarea, mai ales că tocmai el era cel care-l acuza pe Băsescu că evită o astfel de dispută publică.
Refuzul lui Geoană nu poate avea nici un motiv, oricare ar fi el. Era pentru el un  prilej de a demonstra românilor că dincolo de vorbăria sa goală şi plină de promisiuni deşarte poate demonstra că în fondul său este un bun şi abil politician, capabil să devină salvatorul României şi cioclul lui Băsescu din funcţia de preşedinte. A ratat un astfel de prilej, iar cum naşul nu mai vede puţa finei de la botez încolo, nici Geoană nu va mai avea un astfel de prilej până la alegeri.
Referitor la confruntarea Băsescu – Antonescu, câteva concluzii s-au desprins cu multă evidenţă. Cu certitudine că Antonescu este un om cult, înzestrat cu multă voinţă şi dorinţă de a-l învinge pe Băsescu, este spontan şi la replicile lui Băsescu a răspuns cu promptitudine şi multă inteligenţă. De partea cealaltă a stat un Băsescu ce-a făcut mult efort să-şi stăpânească pornirile vulgare, marinăreşti, replicile tăioase şi răspunsurile de pumnal înfipt mişeleşte. Sub acest aspect, stăpânirea de sine de care a dat dovadă Băsescu l-a avantajat.
Analizând conţinutul disputei sub aspectul experienţei politice, a convingerii electoratului că merită a fi votat, candidatul liberal Crin Antonescu n-a prea avut argumente pentru care să convingă a fi votat. El a încercat să braveze în faţa românilor folosindu-se de o zestre din viitor. Adică a spus ce va face dacă va fi ales preşedinte, el neavând în spatele carierei sale politice realizări care să-l recomande pentru o astfel de funcţie.
De partea cealaltă, Băsescu a evitat să intre în detaliul neputinţei sale de a-şi împli promisiunile făcute acum cinci ani, dar a avut suficientă abilitate de a recunoaşte că nu i-au ieşit toate pentru că nu s-a aşteptat să avem o clasă politică şi un Parlament atât de greu de reformat. De unde şi cerinţa sa către români de a-i înnoi mandatul prezidenţial pentru a duce la bun sfârşit ce a început.
Despre partea de impresie, Crin Antonescu a cam lăsat multora un gust amar, de dezamăgire. Cu ochii săi albaştri, reci şi inexpresivi, Antonescu a lăsat impresia unui om neiertător, fără milă, preocupat numai de interesul său de a obţine funcţia supremă în stat. El nu s-a sfiit să se lepede de colegii de partid care au făcut partea din guvernarea Tăriceanu, numai pentru a se prezenta românilor ca un om politic cu cariera neştirbită de participarea liberalilor la guvernare, de parcă el n-ar fi făcut parte şi până acum din conducerea partidului.
Băsescu nu s-a străduit să-şi falsifice personalitatea pentru a apărea ca un personaj plin de responsabilitatea funcţiei deţinută, preocupat până în profunzimea sufletului de problemele românilor. A preferat naturaleţea comportamentului său, plăcut unora, hulit de alţii şi cu adâncă mânie înfierat de către cei de la Antena 3.
Ne apropiem de ziua alegerilor, iar institutele de sondaje încep să devină responsabile asupra sondajelor pe care le dau publicităţii, pentru că riscă să-şi compromită grav imaginea dacă nici în al 12-lea ceas nu vor fi corecte în rezultate. Iar aceste sondaje indică clar o creştere în favoarea preşedintelui Băsescu şi o intrare în turul doi a tandemului Băsescu – Geoană. Iar în turul doi liberalii îi pot aduce lui Băsescu cel de-al doilea mandat prezidenţial. Cu sau fără vrerea lui Antonescu. Numai o ieşire masivă a românilor la vot ar putea schimba rezultatul care se prefigurează.

written by Ioan Rotundu

Nov 14

Anunţându-ne că va fi un preşedinte jucător, Traian Băsescu s-a ţinut de cuvânt. Cât de bine a jucat în interesul poporului pe care-l reprezintă, este suficient să ne amintim de urarea sa „Să trăiţi bine!” şi suntem pe deplin edificaţi asupra traiului nostru zilnic de cinci ani încoace.
Altceva însă vreau eu să aduc în prim plan. Modul imprevizibil în care a acţionat preşedintele a dat la iveală ce Constituţie găunoasă are România. Să ne amintim câte controverse s-au iscat pe seama referendumului iniţiat de către cei „322” parlamentari de suspendare a lui Traian Băsescu din funcţia supremă în stat. De atunci şi până acum au trecut câţiva ani. Timp suficient ca parlamentarii să repare, să cârpească, lipsurile constituţionale prin adoptarea unor legi. N-au făcut-o, iar acum, la referendumul iniţiat chiar de cel care a simţit pe propria-i piele ce putere are un astfel de „medicament politic” aplicat electoratului, parlamentarii se lamentează din nou că preşedintele comite abuzuri în funcţie, încălcând Constituţia.
Tot jucând sârba pe la festivalurile din ţară, geamparalele pe litoral şi manele pe la corturile ţiganilor, preşedintele Băsescu i-a antrenat în dansurile sale şi pe parlamentari. Numai că parlamentarii joacă cum le cântă, el, preşedintele. Am tot scris că preşedintele Băsescu nu-şi doreşte un alt guvern decât numai după alegerile prezidenţiale şi iată că evenimentele aflate în derulare confirmă supoziţia mea.
Adunaţi ad-.hoc într-o majoritate de conjunctură, parlamentarii au trântit Guvernul Boc, fără a
analiza mai întâi, constituţional, ce consecinţe se vor naşte. N-au făcut-o, iar preşedintele Băsescu le-a dat cu tifla. Acum, aceeaşi parlamentari imprudenţi, se vaită ca nişte vădane că preşedintele nu respectă Constituţia. Preşedintele o respectă, dar după cum îi sunt interesele. Constituţia fiind găunoasă, nici judecătorii Curţii Constituţionale n-o mai pot cârpi, aşa că joacă şi ei după cum le cântă preşedintele.
Aşadar, dacă majoritatea parlamentară formată din nevoia de a-l învinge în alegeri pe preşedinte nu vor să-i recunoască acestuia oarece merite în funcţie, sunt nevoiţi să-i recunoască acestuia puterea malefică de a fi dat la iveală lipsurile grave de care suferă Constituţia. Ne-a trebuit un preşedinte ca Băsescu şi un premier ca Boc, ca politicienii noşţri să poată realiza că avem o Constituţie depăşită şi imprecisă în reglementări.
Văzându-se umiliţi de preşedinte, parlamentarii, cu excepţia celor ai PDL, vor răzbunare. Liderul neîncoronat al noii majorităţi, social-democratul Geoană, profitând de funcţia sa de preşedinte al Senatului blochează validarea sau invalidarea Guvernului Negoiţă. Cu mult fariseism, Geoană perora românilor că lui Băsescu nu-i pasă de faptul că ţara n-are guvern. Iar acum, că Băsescu i-a desemnat un alt premier decât cel dorit de majoritatea parlamentară făcătură, respectiv sibianul Klaus, brusc, Geoană nu mai constată că România şi românii au nevoie acută de un guvern legitimat în Parlament. Nici faptul că cele 45 de zile avute la dispoziţie de Guvernul Boc, ca interimat, au expirat, nu-i mai alarmează aşa tare pe Geoană şi Antonescu.
Şi ştiţi de ce? Geoană se şi vede preşedintele României. Aşa că-şi păstrează privilegiul de a forma el guvernul, după alegeri. Nu cu Klaus, care este jucăria oferită de Patriciu lui Antonescu, ci cu un credincios al său din PSD. Iar ca un politician „spălăţel şi vorbitori de limbi străine”, cum l-a numit liberalul Antonescu, Geoană şi-a luat şi o măsură de precauţie. Dacă rămâne Băsescu preşedinte, atunci se va linguşi pe lângă acesta, aşa cum a făcută şi în toamna anului trecut, pentru a readuce PSD-ul la guvernare. Iată de ce nu vrea Geoană ca Guvernul Negoiţă să ajungă spre aprobare în Parlament.
Şi mai are Geoană un motiv de a tergiversa aprobarea sau respingerea Guvernului Negoiţă, extrem de puternic. Băsescu are tot interesul ca Guvernul Negoiţă să ajungă în Parlament şi să fie respins. Dacă îi va reuşi acest joc politic, după ce-şi va reînnoi mandatul de preşedinte, va dizolva Parlamentul, provocând alegeri anticipate.
Ori Geoană caută să amâne o astfel de situaţie până după alegeri. Dacă nu-l bate pe Băsescu, PSD-ul va vota orice guvern va trimite în Parlament Băsescu, ca preşedinte proaspăt reales, pentru a preveni dizolvarea Parlamentului.
Aşa privite lucrurile, peroraţia lui Geoană că preşedintele Băsescu ţine România fără guvern legitim este total falsă şi fariseică. Şi Băsescu şi Geoană vor ca viitorul guvern al ţării să se formeze după alegeri. Toată disputa dintre ei nu-i decât teatru politic oferit  românilor, de Băsescu cu urarea rostită tare „Să trăiţi bine”, de Geoană cu urarea rostită printre dinţi „Nemernicii dracului!”. Este firesc să ne întrebăm: Cu ce-am greşit noi, de ne-a pedepsit Dumnezeu să alegem între Năstase şi Băsescu, iar acum între Geoană şi Băsescu? Cred că răspunsul se află bine încifrat între versurile baladei Mioriţa, dar poate fi rostit printr-un singur cuvânt: fatalitate!

written by Ioan Rotundu

Nov 13

Indiferenţi la consecinţele care devin tot mai agravante ale gripei porcine, sau gripa nouă, cum a fost botezată la români, farmaciştii au găsit în gripă un prilej de îmbogăţire. Lăcomia lor, lipsită de orice sentiment de umanitate, a devenit de-o rapacitate ieşită din comun. Chiar dacă fac parte din tagma medicilor, şi ar trebui mai întâi să se gândească la bolnav şi apoi la câştig, unii farmacişti, că nu trebuie băgaţi toţi în aceeaşi oală a lăcomiei, au ridicat enorm preţurile la medicamentele necesare tratării gripei, preventiv sau când ea a dat năvală peste noi.
Cu nici o săptămână în urmă, directorul medical al Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani, medicul Gheorghe Apetroaie, declara presei locale cum că are semnale din partea unor bolnavi de gripă că farmaciştii fac speculă pe seama umor medicamente necesare tratării acesteia. N-am dat prea mare atenţie acelei declaraţii, considerând-o ca aparţinând senzaţionalului cu care unii demnitari publici vor să se facă remarcaţi în presa locală.
Numai că ieri mi-a fost dat să-mi vină la redacţie doi cetăţeni din judeţ, care au venit să caute în farmaciile din Botoşani medicamente contra gripei. 
Unul dintre ei, cu numai zece zile în urmă cumpărase capsule de solpadeine la preţul de 1,50 lei/capsula. Ieri a plătit 2 lei/capsula, adică cu 35% mai mult, adică de la 18 lei cutia la 24 de lei. Brusc, au crescut semnificativ preţurile la vitamina C şi D, despre care spun unii medici că ar avea efect împotriva gripei. Până şi zdrenţele de măşti care, potrivit directorului medical Apetroaie, nu asigură nici un fel de protecţie împotriva viruşilor gripei, au acum un preţ dublu decât cel practicat cu două săptămâni în urmă.
Aceste zdrenţe, comparate şi cu un fel de botniţă, au devenit o facere prosperă pentru unii farmacişti, o afacere pe banul public, piaţă de desfacere extrem de rentabilă în momente de criză ca acesta.
Avem exemplu şcolii din satul Brehuieşti, comuna Vlădeni. Directoarea şcolii, o anume profesoară Bădrăgan, a declarat că a cumpărat de la farmacie o mie de măşti la preţul de 0,80 lei/buc., banii asigurându-i primăria. Directoarei i s-a părut că a făcut o afacere bună. Eu îi spun că a făcut una extrem de proastă. O mască de acest gen costă în farmaciile ce practică preţul corect cam 0,50 lei/buc. Ori, la Brehuieşti, s-a plătit cu 60% mai scump, adică cu trei milioane mai mult. Dar, ce contează?! Sunt bani publici!
Este drept, la o sumă aşa mică nu se impunea licitaţie publică. Dar primarul, care a cumpărat măşti pentru toate şcolile din comună, putea cere ofertă de preţ de la mai multe farmacii, p0unându-le în situaţia de a se concura între ele, obţinând astfel un preţ mai mic.
Până şi lipovencele, la piaţă, dacă le cumperi mai multe legături cu verdeaţă, mai lasă la preţ. Cu atât mai mult ar fi trebuit să lase la preţ farmaciştii, în cauză fiind vorba de o acţiune ce priveşte prevenire unei pandemii de gripă.
Cred că este cazul ca cei de la Protecţia Consumatorului să le facă o vizită farmaciştilor lacomi şi să-i mai „îmbuneze” cu câte o amendă pe măsura lăcomiei lor. Şi Poliţia economică ar trebui să se intereseze dacă nu cumva avem în faţă un fenomen de speculă şi nu o concurenţă loială specifică economiei de piaţă liberă. Îi suficient să fie scărmănaţi doi, trei farmacişti mai lăcomoşi, şi restul se v or tempera. Măcar până trece pandemia de gripă

written by Ioan Rotundu

Nov 12

Ilie Ivanache, primarul liberal de Ungureni, mi s-a plâns că Maria Ţiprigan, lidera Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar l-a ameninţat că dacă nu decontează angajaţilor din învăţământ cheltuielile de transport, îl va acţiona în judecată. Ţiprigan i-a vorbit pe un ton de şef care dă ordine ce nu acceptă să nu-i fie executate, tratându-l pe primar ca pe o slugă a sindicatului pe care-l păstoreşte.
Cine îl cunoaşte pe primarul de Ungureni, ştie că acesta este un om cumsecade, politicos şi amabil, săritor la nevoie şi milos cu nevoiaşii. Dacă ar fi bani în bugetul local, nimic nu l-ar împiedica să deconteze aceste cheltuieli, aşa cum o face de ani de zile. Numai că bugetul comunei este secătuit, iar de la judeţ n-are a primi bani. Pe Ivanache l-a durut faptul că Ţiprigan i-a vorbit pe un ton răstit, fără a avea măcar un minim de informaţii despre starea bugetului local şi a problemelor cu care se confruntă comunitatea.
I-am spus primarului că n-are rost să-şi amărască zilele din cauza lui Ţiprigan. Sunt lucruri mult mai serioase de rezolvat în comuna Ungureni, decât să-şi piardă vremea dialogând cu o persoană rămasă cu mentalitatea stană de piatră în regimul comunist, deşi îi place să se joace de-a liderul de sindicat într-un sistem democratic.
Această Ţiprigan, care se crede buricul pământului în materie de sindicat , confundă statutul unui primar ales prin votul a mii de localnici, cum este cazul lui Ivanache, cu statutul său de cucoană aşezată cu curul pe scaunul de lider de sindicat, imediat după 1990, şi de unde nu s-a mai ridicat, considerându-se aşezată acolo pe viaţă.
Cât despre logica sa de a pătrunde mersul treburilor în democraţie, n-am a face aprecieri pozitive pentru simplul fapt că n-am găsit nici un temei de curmei. Femeia asta nu l-a ameninţat pe primar, ci pur şi simplu l-a şantajat, aşa cum o face şi cu alţi primari slabi de îngeri. Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Odată şi odată tot se sparge. Ţiprigan şi-a cam trăit traiul de lider de sindicat şi şi-a cam păpat mălaiul. Vremea ei şi a urmaşilor urmaşilor comuniştilor care sunt social-democraţii de astăzi a cam trecut.
Trăim vremuri grele şi nu poţi face continuu pomeni din banul public, pentru că sunt probleme mult mai grave care se cer rezolvate într-o comunitate locală. Nu-i departe vremea când cheltuielile de transport vor trebui suportate de profesori, aşa cum şi le suportă fiecare alt angajat la stat, dar mai ales în mediul privat. Va trebui înţărcată Bălaia şi cu acele tichete cadou. Cum milioane de angajaţi muncesc pentru leafa lunară, fără a le mai adăuga patronul şi alte favoruri, aşa vor trebui să-şi primească leafa şi cei din învăţământ. Cum milioane de angajaţi plătesc impozitele la stat, din toată sărăcia lor, aşa trebuie să şi le plătească şi profesorii.
De ce madam Ţiprigan n-a luat foc când am scris că directorul şcolii din Ungureni are neplătite impozite ţi taxe locale de peste 40 milioane lei veci? Directoarea vrea şi ea decontarea cheltuielilor de transport, căci vine la serviciu dintr-un sat aflat la 3 km de Ungureni. Ţiprigan n-a zis pentru că directoarea se numeşte Enacache, este soţia unui important lider social-democrat, adică este din şatra sa, cum ar spune ţiganul.
Ţiprigan n-a protestat nici când s-au desfiinţat şcoli care nu trebuiau desfiinţate, nici că sunt şcoli a căror tavan riscă să cadă peste elevi, nici că microbuzele şcolare s-au dat unde nu era nevoie de ele iar în alte comune elevi de clasele I – IV merg zilnic pe jos kilometri întregi.
Câtă vreme ministrul Educaţiei a fost social-democrata Ecaterina Andronescu, Ţiprigan s-a dat la fund cu protestele şi revendicările, acceptând supusă directivele ministeriale. Acum a prin glas din nou. Madama să facă ciocul mic, pentru că după 6 decembrie nu PSD-ul va guverna.
Suntem în criză economică şi nu pomenile sociale ale PSD-ului ne va scoate din ea. Ne trebuie un guvern de dreapta, tăios, care să ne oblige la muncă chiar şi pe bani puţini şi care să subţieze drastic rândul bugetarilor. În vremea lui Ceauşescu munceau zece milioane de români şi erau bugetari numai un milion. Acum muncesc 4,5 milioane de români şi aveam 1,6 milioane de bugetari.  Nu putem merge aşa la infinit!
Îi sfătuiesc pe primari să nu cedeze nici unei forme de şantaj venită din partea oricărui lider de sindicat, fie el şi cu numele de Ţiprigan. În rezolvare au prioritate problemele generale ale comunităţii locale, iar din comunitatea locală fac parte şi cei din învăţământ. După rezolvarea problemelor de interes general, se pot rezolva şi cele secvenţiale şi apoi punctuale. Îmi permit să dau acest sfat pentru că ştiu ce probleme are de rezolvat fiecare unitate administrativă din judeţ, cât de complicate sunt unele, iar decontarea cheltuielilor de transport şi acordarea tichetelor cadou sunt la coada lor.

written by Ioan Rotundu

Nov 11

Potrivit unui cititor şi totodată comentator pe site-ul Jurnalului, liderul PNL Florin Ţurcanu şi-a întocmit o listă cu numele celor cu care are a se răfui imediat ce va reveni la putere. Potrivit afirmaţiei acestui comentator, Ţurcanu mi-a făcut onoarea de a mă trece la numărul doi pe listă. Nu ştiu cine ocupă primul lor, dar ţin să-l informez pe liderul liberalilor că nu mă simt deloc onorat să mă ştiu pe locul doi.
Cred că prin cele scrise, niciodată dezminţite de crescătorul de oi suliţan, semn că m-am aflat tot timpul prin preajma adevărului, mi-am câştigat în mod cinstit primul loc pe listă.  Faptul că sunt ocupantul locului doi mă face să cred că m-am supraapreciat, iar ce-am scris până acum sunt mici înţepături de furnică şi nu muşcături de şarpe, adică n-am atins miezul problemei.
Dacă stau şi mă gândesc bine, Ţurcanu are dreptate. Cariera sa de până acum, de tată la trei copii, cea profesională, evoluţia în mediul afacerilor oneroase, ascensiunea pe scara politicului, într-un cuvânt destrăbălarea sa morală n-au fost prezentate într-o lumină clară, într-o înlănţuire logică a faptelor cu ierarhizarea lor în timp, ci în mod fragmentat, extrase dintr-un context ce formează şi defineşte personalitatea celui cunoscut nouă sub numele de Florin Ţurcanu.
Mă angajez solemn în faţa tuturor cititorilor acestui blog (prilej de a le mulţumi pentru fidelitate şi consecvenţă manifestate zilnic), cu scuzele de rigoare faţă de omul politic fruntaş liberal (Doamne, Brăteanu oare se mai poate odihni în locul de veci unde-i depus?!) Florin Ţurcanu, că voi repara în scurt timp greşelile comise. Sper că după ce-mi voi termina de turnat ţărână în cap, scriind şi despre faptele rămase nebăgate în seamă, Ţurcanu îşi va revizui lista şi-mi va face onoarea de a-mi acorda primul loc.
Printre învăţăturile lăsate nouă de părintele duhovnic Arsenie Boca se află şi sfatul că în viaţă trebuie „Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie”. Nu pot spune că, fiu de oier fiind şi la rându-i cu îndeletniciri pastorale, Ţurcanu n-a purtat şi nu poartă căciuli mândre, care să-i fi apărat capul de frig. Rămâne problema prostiei. Frigul îl simţi, prostia nu doare. Iar la robusteţea şi virilitatea sa, Ţurcanu nu simte nici un fel de durere, ci doar plăcere. Şi răzbunarea poate fi o plăcere, chiar dacă-i considerată arma prostului.
Ca să-şi ducă ameninţarea până la capăt, Ţurcanu şi-a pus o condiţie. Să revină la putere. Recunosc, dealtfel am mai şi comentat această variantă politică, PNL-ul are toate şansele de a reveni la guvernare după alegerile din 6 decembrie. Dacă va rămâne preşedinte Băsescu, cu PDL-ul, dacă va câştiga Geoană, cu PSD-ul. Numai că Ţurcanu nu se va putea înfrupta din nou din privilegiile puterii.
Soarta lui pare a fi pecetluită din trei părţi. Dacă Antonescu va pierde preşedinţia, şi o va pierde, cu voturile pe care le vor obţine liberalii la Botoşani, Ţurcanu va fi destituit. Reducând problema la absurd, în sensul că Ţurcanu va obţine la Botoşani voturi peste media pe ţară, picând Antonescu la prezidenţiale, va pica şi din funcţia de preşedinte PNL. Iar Tăriceanu, precum Darie a lui Darie din „Desculţ”-ul lui Zaharia Stancu, n-a uitat că la Congresul PNL Ţurcanu s-a dat cu Antonescu.
Iar dacă va scăpa de furcile caudine ale celor de la centru, nu va scăpa şi de cele ale liberalilor botoşăneni, mă refer la cei cu personalitate, care s-au săturat să fie păstoriţi de un cioban nepriceput în a fi şef de stână liberală.
Aşa stând lucrurile, Ţurcanu mi-a pus mie gând rău, fără a-şi asigura spatele, semn că prin armată tehnicile militare de iscodire a duşmanului i-au intrat pe-o ureche şi i-au ieşit pe cealaltă. Cum în armată  gradul de soldat este cel mai de jos, milităreşte nu mai poate fi retrogradat. În schimb, din viaţa politică poate primi un şut în fund. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru liberalii ce au cugetul curat.

written by Ioan Rotundu

Nov 10

Conform sondajelor de ultimă oră, care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, în turul al doilea preşedintele Traian Băsescu ar pierde alegerile în favoarea social-democratului Mircea Geoană. Deşi mă îndoiesc asupra sincerităţii acestor sondaje, dar admiţând că aşa va fi, la Cotroceni va ajunge Mircea Geoană, căci Crin Antonescu s-a ofilit rău de tot şi n-are nici o şansă.
Să ne imaginăm ce se va întâmpla cu Geoană preşedinte. În primul rând că va fi şi el robul baronilor din PSD, aşa cum a fost ani la rând mentorul său politic Ion Iliescu, cu interpunerea nefericită a lui Emil Constantinescu. Din nou îl vom vedea pe Oprişan de la Vrancea stându-i prin preajmă, ca să ia seama toţi cei care îl adulează şi cei care i-au pus gând rău, cum ar fi DNA-ul, cât de puternic este el.
Iarăşi vom auzi de isprăvile copilului rebel al social-democraţiei, adânc ancorat cu afacerile în lumea interlopă ce controlează litoralul Mării Negre şi Delta Dunării, constănţeanul Radu Mazăre, pe care l-a făcut celebru Iliescu cu epitetul de „Măi animalule!”. Aceştia doi sunt la vedere. Dar puzderia profitori stă la pândă, bine mascată, urmând a ieşi la rampă imediat ce Geoană va fi instalat oficial la Cotroceni.
Adrian Năstase se va simţi uşurat de cele patru case şi termopanele aferente şi-i va da cu tifla lui Daniel Morar, care va trebui să părăsească postul de şef al DNA şi să se roage la Dumnezeu să scape numai cu atât.
Tătuca Iliescu va întineri în cuget şi simţiri. Îl va dăscăli pe Prostănac cum să continue opera sa de înfăptuire a comunismului cu faţă umană, botezat mai nou, europeneşte, socialism. Guvernul va fi majoritar PSD, foştii miniştri din Guvernul Boc urmând a-şi relua portofoliile. Un Sârbu va continua la Agricultură opera de desfiinţare a clasei ţărăniste, noi urmând a ne îndopa cu alimente aduse din Europa, pline cu E-uri şi generatoare de boli. Celălalt Sârbu va continua protecţia socială începută de Guvernul Năstase, care a transformat România într-o ţară de asistaţi sociali. Năstase va căuta peste Ocean o altă firmă Bechtel, căreia să-i încredinţeze construcţia unei alte autostrăzi, angajând ferm, contractual, bugetul ţării pe mai mulţi ani pentru a fi cheltuit transparent.
Socialismul va triumfa, în România va curge lapte şi miere pentru „băieţii deştepţi” care se vor muta iute cu bagajele de la PDL la PSD, fierea urmând a curge şi ea din belşug pentru restul românilor, de care criza economică va continua să stea lipită precum râia.
Medvedev sau Putin, nici nu contează care, va da drumul la robinetul gazelor numai dacă vom scoate din buzunar ceva mai mulţi euroi decât până acum, că şi prin Rusia îi secetă financiară mare, iar Geoană este proamerican şi nu filorus.
La tot acest scenariu ar mai putea culege ceva firimituri şi PNL-ul, ca răsplată pentru susţinerea de care s-a bucurat Guvernul Tăriceanu din partea social-democraţilor. Liberalii au uitat deja că pe vremea Guvernului Tăriceanu social-democraţii i-a şantajat cu miliarde de euro, bani care au ajuns la primarii PSD, după care, tot PSD-ul, când a ajuns la guvernare alături de PDL, i-a criticat pe liberali de risipă şi golire necugetată a visteriei ţării.
La Botoşani, Gheorghe Marcu, Costică Macaleţ vor împărţi din nou funcţii de şef. Răzvan Rotaru va ajunge din nou şef la Garda de Mediu, oftalmologul Oprişan va reveni în fruntea  DSP iar pediatra Ciofu se va aşeza în fruntea Casei de Asigurări de Sănătate.
Liberalul Florin Ţurcanu, ca şi invitat la ospăţ, va dori Prefectura, că i se potriveşte mult mai bine nevoilor financiare de care suferă. Şirul funcţiilor iraţionale, că raţionale şi  naturale nu pot fi considerate, poate continua.
Vă aminteşte acest scenariu de ceva? Cum să nu vă amintească! Este starea naturală a lucrurilor prezente, numai că personajele sunt altele, respectiv preşedintele Băsescu şi liberi PDL. Şi iar se ajunge la vorba mea din vară: vom alege între două rele. Să ne ajute Dumnezeu să-l nimerim pe cel mai mic!

written by Ioan Rotundu

Nov 09

Despre campania anti-Băsescu purtată de postul Antena 3 am mai comentat. Realizatorii de emisiuni de la acest post de televiziune şi-au făcut din Băsescu un brand. De dimineaţă până seara îl toacă pe Băsescu, interpretându-i şi denigrându-i orice vorbuliţă aruncată în public sau rostită oficial la Cotroceni. Şi tot acest scenariu se derulează pe fondul laudelor şi osanalelor ridicate lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu, iar din când în când lui Oprescu.
Campania anti-Băsescu purtată de Antena 3 a ajuns la saturaţie faţă de telespectator, a trecut de faza interesului activ spre faza de respingere, de dezgust. Ce construiesc ei toată ziua împotriva lui Băsescu este anihilat seara de către acesta prin rostirea numelui de „mogulul Voiculescu şi oamenii săi”. Căci Dan Voiculescu, politicianul care se schinuie de ani de zile să se remarce cu un partid de buzunar, n-are credibilitate publică şi nu este apreciat la nivel naţional ca fiind un politician ce radiază sinceritate prin ceea ce spune şi face.
Lipsa de echilibru în prezentarea candidaţilor la prezidenţiale şi ura făţişă afişată de către cei de la Antena 3 nu fac decât să stârnească faţă de Băsescu sentimente de compătimire şi ambiţia de a mai fi votat încă odată. Aşa gândesc tot mai mulţi dintre cei care mai privesc la emisiunile acestui post de televiziune. Mai ales prin mediul rural, unde tendinţa de a vota cu cel aflat la putere este încă majoritară, iar sentimentul de milă domină puterea raţiunii de a vedea răul produs naţiunii române de preşedintele Băsescu în cei cinci ani de când conduce România.
Nu eu, prin comentariile mele, îl voi înnoi lui Băsescu mandatul de preşedinte, ci cei care au alunecat într-o stare de duşmănie şi furie oarbă faţă de persoana sa, aşa cum o fac cei de la Antena 3. Eu doar surprind aspecte din viaţa politică reală, le subliniez şi încerc să atrag atenţia unde şi cum se greşeşte.
Săptămâna trecută deputatul PSD Costică Macaleţ a declarat că dacă Geoană va fi ales preşedintele României, la Botoşani nu se vor mai ridica autoturismele parcate anapoda. O astfel de veste dată botoşănenilor a fost primită cu multă ironie şi sancţionată prin comentarii chiar pertinente. Un comentator a şi punctat faptul că de vreme ce PDL-ul deţine majoritatea absolută în Consiliul Local Municipal Botoşani, cum va putea Geoană, ajuns preşedintele României, să anuleze hotărârea luată de către majoritarii PDL?
Macaleţ a construit declaraţia pornind de la o presupusă stare psihologică de nemulţumire a celor care au probleme cu parcarea autoturismului, sperând că-i va dirija cu votul către Mircea Geoană, candidatul PSD la prezidenţiale. Numai că deputatul n-a luat în calcul şi credibilitatea ce-o va primi afirmaţia sa. Iată, cum, dintr-un gest de susţinere şi simpatie electorale a reuşit să genereze contrariul. Pentru  că sunt slabe nădejdi ca pe 22 noiembrie botoşănenii să se înghesuie la urna de vot pentru a-l vota pe Geoană în speranţa că nu li se vor mai ridica maşinile parcate în locuri neautorizate.
Este vina mea, cum încearcă unii cititori să-mi reproşeze, că astfel de gesturi politice total neinspirate dirijează voturile spre Băsescu?
Nu stă în putinţa mea, şi nici n-am căderea, de a influenţa strategia de campanie a contracandidaţilor lui Băsescu la Preşedinţia României. Este atributul celor plătiţi cu bani grei să asigure o astfel de asistenţă calificată. Dar dacă aceştia sunt desprinşi de anumite realităţi din politica românească, sunt străini de spiritul poporului român, de trăirile sufleteşti ale acestuia şi cum pot fi ele influenţate şi dirijate spre un candidat sau altul, nu eu am a-mi face mea culpa. Să şi-o facă cei care, prin modul lor de a acţiona, îl vor dărui lui Băsescu cel de-al doilea mandat de preşedinte al României.

written by Ioan Rotundu