Nov 07

Vă mai amintiţi de tactica aplicată în arenă de către gladiatorul trac Spartacus pentru a supravieţui luptei care l-a făcut celebru? Aflat în situaţia de a lupta simultan cu alţi trei gladiatori, Spartacus o ia la fugă prin arenă. Gladiatorii adversari după el, dar cum nu fugeau toţi cu aceeaşi viteză, sau distanţat unii de alţii. Când primul l-a ajuns din urmă, Spartacus s-a oprit, a luptat cu el şi l-a învins. Apoi a aplicat tactica cu cel de-al doilea şi al treilea, terminând lupta învingător.
Aceeaşi tactică pare s-o aplice şi preşedintele Traian Băsescu cu adversarii săi din apropiatele alegeri prezidenţiale.  Deşi la startul campaniei toţi candidaţii au pornit în lupta electorală cu declarate şanse de reuşită, adică de a deveni viitorul preşedinte al României, la nici jumătate din timpul afectat pentru campanie, deja candidaţii s-au răsfirat pe drum.
De Vadim Tudor mai că nu mai auzim nimic. Oprescu gâfâie la greu şi a cam rămas în urmă, deşi aflat pe post de iepure al lui Băsescu, cum se afirmă prin culisele politice, ar trebui să fie mai iute de picior.
Crin Antonescu se ofileşte de la o zi la alta, găselniţa sa cu Johannes Klaus devenind tot mai ştearsă din memoria electoratului. Liderul liberal încearcă din răsputeri să-l ajungă şi să-l întreacă pe democrat-liberalul Mircea Geoană, dar partidul său n-are forţa de a-i insufla energia necesară.
Geoană aleargă sprinten în spatele preşedintelui Băsescu, dar nu suficient de iute să-i sufle în ceafă. Iar Băsescu nu-l consideră periculos de aproape ca, precum Spartacus, să se oprească şi să lupte. Probabil că pregăteşte lupta pentru turul doi, o luptă cu adevărat pe viaţă şi pe moarte… politică.
Până la lupta finală, Băsescu aplică o alt procedeu de luptă politică. El aplică tehnica marelui campion mondial la şah, rusul Gari Kasparov, uzându-şi şi mai mult adversarii, obosindu-i, epuizându-le inventivitatea discursului electoral, făcându-i să devină plictisitori în faţa alegătorilor, neinteresanţi.
După ce le-a oferit adversarilor varieteul politic cu premierul desemnat Lucian Croitoru, acum, preşedintele Băsescu a aplicat o altă tehnică. Le-a oferit adversarilor un premier după chipul şi asemănarea idolului lor Klaus, în persoana democrat-liberalului Liviu Negoiţă. Şi-a dorit coaliţia parlamentară formată ad-hoc un premier provenit din rândul unui primar ales cu 80% din voturile electoratului, bine cotat prin activitatea desfăşurată, le-a oferit unul şi mai şi decât Klaus.
Dacă până acum mingea sălta mărunt şi tot mai jos în curtea Cotrocenilor, iată că preşedintele Băsescu a reuşit să-i dea un şut care s-o plaseze în vinclul uşii Parlamentului. Este rândul coaliţiei să analizeze ce face cu ea. Dacă refuză şi de această dată oferta prezidenţială, viitorul poate deveni sumbru pentru parlamentari. Refuzând să valideze Guvernul Negoiţă, Parlamentul va face jocul preşedintelui Băsescu de a se bucura de existenţa Guvernului Boc pe întreaga campanie a alegerilor prezidenţiale, ceea ce şi urmăreşte. Iar de Băsescu va fi reales, după 6 decembrie va proceda la  dizolvarea Parlamentului.
Preşedintele Băsescu nu poate fi învins numai cu vorbe, aşa cum încearcă s-o facă Geoană sau Antonescu. Pe lângă vorbe mai trebuie gândită o tactică şi tehnică electorală aidoma lui. Pentru că preşedintele Băsescu poate fi învins chiar cu armele sale. Dar Geoană şi Antonescu n-au învăţat să le mânuiască, lipsindu-le priceperea necesară.
Până la alegeri mai este ceva timp, iar de vreunul dintre cei doi se va dovedi silitor şi-l va învinge, va culege laurii victoriei.

written by Ioan Rotundu

Nov 06

Oamenii de afaceri botoşăneni sunt înnebuniţi de cap. Pur şi simplu nu mai ştiu să iasă din situaţiile în care i-a aruncat fără milă Ministrul Finanţelor. La rândul lor, funcţionarii din Direcţia Finanţelor nu mai fac faţă reclamaţiilor care vin, în majoritatea lor îndreptăţite, din partea întreprinzătorilor. Pe lângă faptul că-şi plătesc impozitele le timp, o parte dintre întreprinzători sunt trimişi în judecată şi nevoiţi să stea zile întregi la Poliţie, cărând după ei portbagaje pline cu dosare.
Despre ce este vorba? Ministerul Finanţelor a hotărât ca toate impozitele şi taxele colectate de la agenţii economici să se facă într-un cont unic, de unde, printr-un program aceste sume se împart pe destinaţiile cuvenite. Numai că programul este unul prost conceput, iar sumele achitate de agenţii economici nu mai ajung în conturile în care trebuie. De exemplu, calculatorul, prin sistemul în care a fost programat, din suma virată în contul unic ştie că suma cea mai mare aparţine impozitului pe profit. Chiar dacă agentul economic are de plată o sumă mai mare, spre exemplu impozitul pe salarii, calculatorul va vira suma la impozitul pe profit şi-l va scoate dator la imp0ozit pe salarii, fiind acuzat şi de stopaj la sursă.
Apoi, dacă agentul economic este amendat şi are contestaţie la judecătorie, calculatorul nu-i va repartiza sumele plătite cu titlu de impozite şi taxe până ce nu se va soluţiona contestaţia asupra amenzii. Suma plătită de agentul economic va rămâne în contul unic, iar el va fi raportat ca având obligaţiile fiscale neachitate. Pe lângă faptul că i se vor calcula  penalizări pentru neplata în termen, el  mai este acuzat şi de comiterea infracţiunii de „stopaj la sursă”, adică de evaziune fiscală.
O altă aberaţie, serverul la care este arondată Direcţia Finanţelor Botoşani se află la Râmnicu Vâlcea. Cum agenţii economici din Botoşani n-au cum să ajungă lunar la Râmnicu Vâlcea, să îndrepte erorile comise prin program, primesc la firmă somaţii că nu şi-au achitat impozitele şi taxele, fiind înştiinţată totodată şi Direcţia Finanţelor Botoşani.
După trei luni consecutive de astfel de somaţii, cei de la Direcţia Finanţelor Botoşani, unde s-a înfiinţat un birou special, întocmesc acte de trimitere în judecată pentru evaziune fiscală.
Aşa s-a ajuns ca lunar să se întocmească zeci de astfel de dosare. Odată plângerea penală depusă la Parchet, acesta o trimite spre cercetare la Poliţie. Iar poliţiştii sunt derutaţi. Agenţii economici acuzaţi de evaziune fiscală vin cu statele de plată şi cu dispoziţiile de plată şi fac dovada că ei sunt cu plăţile la zi. Numai că nu la zi sunt şi în calculatorul celor de la Finanţe.
Poliţiştii au de ales între a crede în documentele legale prezentate de către agenţii economici şi somaţiile legale ale celor de la Finanţe cum că acelaşi agent economic este dator şi că a furat statul,
Astfel de situaţii se înmulţesc de la o lună la alta. Toată lumea strânge din umeri şi dă vina pe calculator. Nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru stresul pe care sunt nevoiţi să-l suporte agenţii economici văzându-se cu dosar penal pentru plata unor sume pe care le-au achitat în termenul legal. Nimeni nu încearcă să deschidă ochii celor de la ministerul Finanţelor că strângerea banilor într-un cont unic nu este o soluţie fericită şi că programul
rulat pe calculator este unul total anapoda şi scoate rezultate finale viciate.
După ce că-şi plătesc la timp datoriile către stat, agenţii economici mai sunt şi umiliţi.

written by Ioan Rotundu