Dec 27

Zilele evenimentelor din decembrie 1989 m-au găsit pe post de şef birou personal la Federalcoop Botoşani, pentru cei mai puţin avizaţi Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum. În această calitate aveam multe atribuţiuni de dus la îndeplinire. Cea mai stringentă, dar veche de vreun an de zile, era o sarcină primită de la Securitate.
Trebuia ca în termen de trei luni de zile să colectez de la toate maşinile de scris de la unităţile din judeţ un text – test cu caractere mari şi mici şi să predau întreg teancul ofiţerului de securitate Malkoci.
Tipul, un ungur de treabă, m-a păsuit de vreo trei ori câte trei luni, eu motivând că n-am reuşit să strâng toate acele texte test. Se apropia sfârşitul de an şi-şi cam pierduse răbdarea cu mine. Aşa că venea zilnic să vadă câte teste mai am de primit din judeţ.
În ziua de 21 decembrie 1989 aveam în birou doi ofiţeri de la Securitate. Malkoci care număra textele test adunate din judeţ şi un tânăr ofiţer Popa, cam infatuat, care mă verifica la gestiunea documentelor secrete. Pe atunci cele mai severe secrete erau cursurile valutare pe cele două relaţii: criling ţări socialiste şi devize libere.
Când la radio s-a anunţat fuga lui Ceauşescu, Malkoci a dispărut imediat. Popa a coborât în curte şi privea la salariaţii care se adunau agitaţi şi bulversaţi de evenimentul produs. După câteva minute a dispărut şi Popa.
Preşedinte al Federalcoop era Aneta Feodorov, fostă vicepreşedintă a Consiliului Judeţean pentru Controlul Activităţii Economice şi Sociale, căzută în dizgraţiile primului-secretar Iulian Ploştinaru şi trimisă şefă la Cooperaţia de consum, ca un fel de pedeapsă.
Feodorov era adepta unei discipline de fier. Nu permitea nici un fel de abateri. În ziua de 21 decembrie se afla în biroul său, unde se pregătea pentru susţinerea tezei de doctorat, ea semnând deja corespondenţa cu titlul de dr.ing. Zgomotul din curte i-a atras atenţia, aşa că a coborât să facă ordine. Când s-a dumirit ce s-a întâmplat, s-a retras în biroul său de preşedinte şi, potrivit secretarei de atunci, ar fi exclamat: „S-a ales praful din teza mea de doctorat!”
În toată acea nebuneală, eu m-am dus spre sediul Palatului politico-administrativ, cum se mai numea sediul PCR. Aici, deja multă lume pătrunsese în sediu, se aruncau pe geam cărţile lui Ceauşescu şi li se dădeau foc, iar câţiva se chinuiau să smulgă lozinca de pe frontispiciul clădirii. Un muncitor de la garajul cooperaţiei, Spetcu, dăduse iama prin cantina de la subsol. Avea sânul plin cu preparate din carne, iar din buzunar îi atârnau bucăţi de cabanos. Când m-a văzut, a exclamat: „Uite ce mănâncă ăştia!”
Pentru că n-aveam a căsca gura la acea adunătură care habar nu avea ce se întâmplase cu adevărat în ţară, am revenit la sediul UJCC. La timp, pentru că se dăduse alarma la gărzile patriotice, iar eu, care eram comandant de pluton, trebuia să organizez distribuirea armelor şi a muniţiei.
Cineva a lansat zvonul că sunt atacate depozitele noastre de la gară. Ne-am urcat o grupă într-un ARO şi ne-am deplasat la gară. Aveam toţi cartuşe pe ţeavă, se putea întâmpla oricând vreo nenorocire dintr-o neglijenţă de mânuire a armei, dar cui îi păsa. La depozite era linişte, aşa că ne-am întors în curtea sediului fără vreun act de bravură.
Spre seară s-a organizat paza sediului. Peste gard, la Poştă, paza era asigurată de militari. Ţineam legătura cu comandantul lor, ca în caz de vreun atac să putem colabora, dar mai ales să ne atacăm reciproc. Pe la miezul nopţii ni s-a ordonat să ocupăm poziţie de tragere în zona Poştei, cu faţa spre piaţa centrală şi biserica Sf. Gheorghe, fiindcă se anunţase că dinspre piaţă vin teroriştii să atace Poşta. Unul dintre şoferii de la garaj, de frică sau de emoţie, s-a scăpat pe el în poziţia de tragere. Nu-i păsa nimănui de el, fiecare fiind preocupat să-şi apere pielea. Din nou alarma a fost falsă. Ne-am întors cu curtea unităţii şi s-au predat armele la rastel. După care s-a băut până dimineaţa.
A doua zi, Feodorov a avut curajul să vină la serviciu şi să-mi ceară situaţia prezenţei. I-am recomandat s-o lase mai moale, că deja salariaţii fac bisericuţe împotriva ei. Printre salariaţii cei mai „revoluţionari” s-au arătat a fi femeile de la contabilitate şi de la Oficiul de calcul. Exact acei salariaţi care tăiau frunze la câini prin birouri, ei fiind scutiţi de muncă în teren pentru realizarea planului la achiziţii, producţie prestări şi de desfacere.
Zilele au trecut, iar agitaţia printre salariaţi era tot mai mare. Se voia schimbarea din funcţie a doamnei Feodorov. Grupul de „revoluţionari” era condus de Constantin Amironesei, secretarul de comitet PCR, care râvnea de mai mult timp la funcţia de preşedinte. I-am atenţionat pe salariaţi că vin vremuri grele, că unii dintre ei vor fi trecuţi în şomaj, că vor avea patroni care-i vor pune la muncă şi nu la tras mâţa de coadă. Râdeau de mine şi nu pricepeau rostul cuvintelor ca şomaj sau patron.
Majoritatea salariaţilor erau oameni în vârstă, crescuţi şi educaţi în spirit de hurtă comunistă. Voiau bani mulţi pe muncă puţină şi ineficientă. Amironesei le-a promis aşa ceva. L-au ales preşedinte, iar în câţiva ani praful s-a ales din Federalcoop. L-a vândut Amironesei bucată cu bucată şi l-a băut. Urca treptele până la biroul de la etaj în patru labe, spre bucuria celor câţiva salariaţi rămaşi prin imensitatea birourilor că n-are cine să-i întrebe de activitate. Amironesei umblă beat şi acum. L-a părăsit nevasta, şi-a distrus familia, dar a distrus şi un patrimoniu creat de miile de salariaţi ai cooperaţiei de consum în cei 45 de ani de comunism.
Ce-a făcut Amironesei la Botoşani au făcut şi omologii săi din întreaga ţară. Nu vor fi pedepsiţi vreodată pentru că nimănui nu i-a păsat şi nu va păsa de fosta avere a cooperaţiei de consum, o avere uriaşă risipită de nişte neisprtăviţi. Dar parcă cu industria ţării s-a întâmplat altfel?!

written by Ioan Rotundu


One Response to “Amintiri din zilele lui decembrie 1989”

  1. 1. dragos Says:

    Dupa 20 de ani de la lovitura de stat organizata de baietii destepti inca mai avem reportaje despre revolutia poporului roman. Noroc cu nea Gorbi ca altfel mai orbecaiam inca vreo cativa ani in mocirla comunista.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia