Dec 30

leonte.jpg Cum spuneam în comentariul anterior, la Botoşani, în decembrie 1989 n-au fost evenimente violente sau sângeroase. Cu toate acestea avem „eroi ai revoluţiei” cu acte în regulă. În ce constă eroismul lor, e greu de spus! Dar să aducem în actualitate o serie de „acte revoluţionare” care s-au consumat în acele zile ale unui decembrie ce va intra în istorie nu ca o revoluţie împotriva comunismului, ci ca o lovitură de stat împotriva lui Ceauşescu.
În acele zile tulburi de decembrie, preoţii n-au putut  rezista dorinţei de a nu fi în fruntea noii puteri ce se contura. Dar, pentru a-şi face loc în scaune cât mai înalte, trebuiau daţi jos cei care se aflau deja aşezaţi. La Botoşani, preoţii i-au purtat sâmbetele părintelui protopop Grigore Deaconu. L-au prins, i-au dat câţiva dupaci şi şuturi în fund, l-au fugărit printre blocuri, dar nu l-au mai ajuns, că părintele şi-a suflecat poalele sutanei şi s-a dovedit a fi iute de picior.
De dat, l-au dat jos din scaunul de protopop, numai că apăruse o altă dilemă. Pe cine să pună în loc, că erau cam multişori cei care râvneau la scaunul cu pricina. Până la urmă, cei mai viclean s-a dovedit a fi un părinţel anonim, cu parohie la Dobârceni, pe nume Lucian Leonte (foto). Acesta, ajutat de alţi preoţi mai învârstă, care vedeau în tinerelul preot omul potrivit şi neatins de „boala turnătoriei” la Securitate, a fost susţinut la Mitropolia Iaşilor şi uns protopop.
Numai bine ce s-a văzut aşezat în scaun şi, proaspătul protopop s-a răfuit mai întâi cu cei care l-au ajutat să fie înscăunat. Preotul Vitalie Zare, cel mai convins susţinător al său, a fost mazilit din toate funcţiile importante deţinute şi trimis să predice la ţară. Mihai Popa, preotul de la biserica Uspenia, a fost răspopit. Preotul Teodor Candrea, poate singurul revoluţionar adevărat al Botoşanilor, a fost marginalizat şi el. Cam aceasta a fost revoluţia în tagma preoţilor botoşăneni.
În tagma muncitorilor, revoluţia a constat în a da jos directorii de fabrici şi uzine şi a pune alţii, „cu faţă umană”, cum a dat indicaţie tătuca Iliescu. Grupuri de muncitori, ieşiţi cu învoirea lor din producţie, organizau şedinţe peste şedinţe pentru a hotărî viitorul director. Hoarde de tineri fără căpătâi, constituiţi în grupuri de presiune, umblau prin instituţii şi strigau „jos directorul”.
Un astfel de grup a nimerit şi în biroul lui Dumitru Sandu, directorul Centrului de Calcul Botoşani. Nu prea ştiau ei, tinerii, cam ce treburi se învârt prin acea instituţie, dar cineva le dăduse de băut ca să-l dea jos pe Sandu. Numai că nici Sandu nu era un fitecine. Uns cu multe alifii pe care i le oferea din plin Securitatea, unitatea fiind una de interes pentru Securitate, plină de curvuliţe care acţionau la ordin, Sandu şi-a dat seama cam cu cine are de-a face.
I-a dus întâi prin incinta Centrului. Tinerii vedeau prima oară cum arăta un calculator, voluminos cât un dulap. Văzând viteza ameţitoare a benzilor magnetice, comparau calculatorul cu un motor ambalat sau cu cureaua de transmisie. La vederea monitoarelor de la calculatoarele primitive, dar atunci ultramoderne, R311, au concluzionat că sunt televizoare speciale, cum numai prin filme au mai văzut.
După ce „vizita de lucru s-a terminat”, Sandu i-a adunat din nou în biroul său şi a scos o sticlă de Ashkelon, coniac evreiesc din care primise un carton întreg de la un ştab de la partid pentru că-i angajase fiica. Prima sticlă a fost urmată de o alta, şi tot aşa. Sandu, care era om antrenat în a bea tărie, i-a torpilat rău de tot pe „revoluţionarii” care-i voiau capul. Pe la un 12 de noapte, i-a aşezat stivă sub gardul Tribunalului şi s-a dus în treaba lui. După acest eveniment n-au mai venit alţi „revoluţionari” să-l schimbe din funcţie.
Prin centrul istoric al Botoşanilor, la librăria „Eminescu” un grup de puşcăriaşi în frunte cu Mircea Voroneanu (omul a delapidat peste o sută mii lei la un CAP şi a scăpat de plutonul de execuţie printr-o minune, dar a făcut 18 ani închisoare) au spart vitrina şi au scos în stradă cărţile lui Ceauşescu, dându-le foc. A dat peste ei celebrul miliţian Călin, care habar nu avea ce se întâmplase cu Ceauşescu. Brusc, puşcăriaşii au abandonat „cititul” şi s-au dat la Călin. L-au dezbrăcat la izmene şi l-au trimis, apoi, la sediu. A scăpat ieftin Călin!
Cam acestea au fost faptele revoluţionarilor botoşăneni din decembrie 1989. Iar pentru că au acţionat cu vitejie proletară şi au fost suficient de şmecheri, 15 dintre ei au devenit revoluţionari cu acte legale, beneficiind de toate privilegiile conferite prin lege, inclusiv câte un ha de teren din partea primăriei Botoşani.
Iată numele a 14 din cei 15 revoluţionari botoşăneni: Mitică Gavriliuc, Ştefan Sârghia, Adrian Ochişor, Vasile Toma, Vasile Hălăşanu, Gheorghe Zaharia, Toader Candrea, Gheorghe Marcu, Constantin Ilişescu, Gheorghe Avăcăriţei, Constantin Dăscălescu, Theodor Cojocariu, Ioan Apaţie, Romeo Mihalache. Singura lor nemulţumire poate fi doar aceea că vreme de zece ani nu pot vinde hectarul de pământ primit de la Primărie. Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-am pricopsit numai cu 15 revoluţionari. Puteau fi mai mulţi, ceea ce şi pe noi ne-ar fi costat mai mult!

 

written by Ioan Rotundu


4 Responses to “Cum au ajuns revoluţionari 15 „revoluţionari””

  1. 1. emil Says:

    Adăugaţi la lista lui lleonte pe Preotul Agafiţei care a fost înlăturat de la Biserica Sf.Ilie de acest bulă cu sutană.

  2. 2. Gigi revoltatu' Says:

    Nimeni,dar absolut NIMENI nu a cerut CNSAS-ului sa verifice dosarele de securitate ale celor de mai sus!Nu de alta dar sa stim si noi ce “rol” au avut de jucat in “revolutie”!De ce oare???S-ar putea sa apara surprize!(Parerea mea!?)

  3. 3. Iuliana Says:

    Mai cautati ! Au fost multi frustrati, multi sefi dati afara ,nu pentru c-au fost contra regimului,puscariasi ajunsi revolutionari.Ulterior,s-au cocotat in fruntea primariei , a judetului furand pe rupte.Vezi Daniliuc,Pietraru ,Balta etc.

  4. 4. Roci Says:

    Un articol pertinent care scoate adevarul la lumina. Pacat ca acest articol ca de altfel si altele asemanatoare vin putin cam prea tirziu. Aproape ca nu mai are nici o importanta pentru cetatenii blazati si resemnati. Nu poti reconstrui nimic pe un teren miscator. Apoape caa ne-am ratat si ultima sansa de a ne renaste moral si spiritual

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia