Dec 17

Momentul la care Mircea Geoană va trebui să dea socoteală celor din PSD pentru insuccesul său în alegerile prezidenţiale este tot mai aproape. În pofida încercărilor sale disperate de a le abate atenţia nemulţumiţilor din partid către alte direcţii, cum ar fi gogoaşa cu comisia parlamentară care să stabilească dimensiunea fraudei electorale pusă la cale de preşedintele Băsescu, tot mai multe voci de la vârful PSD-ului îi cer demisia.
Dacă Marian Oprişan, baronul de Vrancea, Ioan Rus de la Cluj, Miron Mitrea din Bucureşti au tot dreptul să-i ceară lui Geoană demisia din funcţia de preşedinte al PSD, pentru că le-a înşelat speranţele de a-i readuce la guvernare, când vine vorba şi de Gheorghe Nechita de la Iaşi, lucrurile trebuiesc privite altfel.
Gheorghe Nechita a ajuns vicepreşedintele PSD datorită lui Mircea Geoană. Ca un căţel credincios, în calitate de vicepreşedinte pe zona Moldovei, Nechita a executat toate ordinile lui Geoană. I-a ordonat Geoană să-l mazilească pe Conţac de la Botoşani, ordinul a fost executat. La fel l-a mazilit şi pe Mârza de la Suceava sau pe cel de la Piatra Neamţ. Toţi aceştia deveniseră incomozi pentru Geoană, iar Nechita a fost cel care a rânit grajdul PSD de „excrementele politice din provincie” care-i împuţeau lui Geoană aerul ce-l respira în calitate de lider social-democrat.
Dar Nechita mai are o implicaţie care-l leagă de Geoană. Prin Năstase şi Geoană s-a ajuns să se oploşească la Iaşi Boris Golovin, omul de afaceri rus care are în spate o experimentată carieră de spion pus în slujba KGB. Despre acest Golovin am scris pe larg în comentariul meu intitulat „Spionul care l-a dus pe Geoană la Moscova”. Fostul agent KGB este cel care i-a aranjat lui Geoană vizita la Moscova. Golovin a venit să facă afaceri în România pe vremea Guvernului Năstase. Tot Năstase a fost cel care a facilitat pătrunderea pe piaţa petrolului românesc a firmei ruse Lukoil, cea despre care se afirmă că a finanţai campania lui Geoană din recent încheiatele alegeri prezidenţiale.
Trebuie să remarcăm că toţi oamenii de afaceri ruşi aflaţi pe piaţa economică românească sunt corecţi în afacerile lor cu statul şi îşi achită obligaţiile fiscale la timp. Aşa se explică prezenţa lor discretă şi fără scandalurile în care sunt implicaţi alţi oameni de afaceri străini.
Însă toţi oamenii de afaceri ruşi din România au o strânsă legătură între ei, iar acţiunile lor par a fi coordonate de un plan bine determinat, scopul fiind acela de a controla cât mai mult capacitatea energetică a României şi piaţa anumitor produse metalifere cum ar fi aluminiul, spre exemplu (Alro Slatina).
Ajuns în Iaşi, cu recomandare de la Geoană şi Năstase, Nechita, în calitate de primar i-a facilitat lui Golovin pătrunderea pe piaţa energiei termice. În momentul de faţă, CET Iaşi este controlat integral de Golovin, şi aceasta datorită sprijinului nemijlocit al lui Nechita.
Iată că, acum, vocea lui Nechita sa alăturat celor care-i cer lui Geoană demisia. Gheorghe Nechita, precum fiul lui Cezar, Brutus, a ridicat cuţitul şi nu s-a sfiit să-l înfigă nemilos în trupul binefăcătorului său, ajuns acum un cadavru politic.
Nechita n-a acţionat aşa din capul său. Prin el şi prin ceilalţi lideri de marcă a-i PSD, ruşii i-au transmis lui Geoană mesajul că le-a devenit inutil. Dar cine le va deveni util? Să revină Năstase în fruntea partidului, să-l sprijine pe el ruşii? Tot ce-i posibil, că Năstase le-a făcut multe servicii şi le mai poate face. Zilele lui Geoană la conducerea PSD fiind numărate, să avem puţintică răbdare şi vom afla ceea ce nu ştim în momentul de faţă.

written by Ioan Rotundu

Dec 15

Săptămâna trecută, în satul Costineşti, comuna Leoda a murit o bătrânică în vârstă de 79 de ani. Bătrâna, rămasă singură şi săracă lipită pământului, n-avea decât un frate şi el sărac şi bolnav. Pentru că n-a avut pe nimeni din familie care să achite preotului de la biserică suma de 50 lei, taxă percepută de către acesta de la cetăţenii din stat, bătrâna n-a fost primită în biserică. În loc ca defuncta să ajungă în Casa Domnului, cum era firesc pentru o fostă creştină ortodoxă, corpul ei a fost depus în grajdul unui vecin milos.
Preotul Ionuţ Haras susţine că taxa de 50 lei este o taxă canonică, ea având menirea de a acoperi cheltuielile bisericii cu găzduirea sicriului, respectiv curentul electric consumat şi lumânările aprinse.
Este greu de conceput că un preot, ce are menirea de a propovădui mila şi întrajutorarea creştinească, s-a putut manifesta atât de intolerant. Să fie preotul Haras robul lăcomiei omeneşti, încât n-a avut nici cea mai mică milă de biata bătrânică a cărei suflet tocmai o părăsise? Oare sărăcia cruntă în care a trăit şi şi-a dat duhul bătrâna n-a generat din partea preotului nici cel mai mic sentiment de compătimire? De vreme ce preotul i-a refuzat depunerea corpului în biserică, avem dovada că pentru el banul este mai presus de credinţa pe care o propovăduieşte.
Cazul preotului Ionuţ Haras de la biserica Costineşti, comuna Leorda nu-i singular. Refuzul preotului de a înmormânta creştinul pentru că nu i s-a plătit suma cerută, pentru că nu s-a achitat la biserică taxa anuală percepută, pentru că nu s-a plătit taxa de întreţinere a cimitirului (o taxă care nu se aplică decât numai de către unii preoţi) este frecvent întâlnit prin judeţ. Nu de puţine ori preoţii stârnesc, prin lăcomia lor de a cere fel de fel de taxe, silă iar creştinii migrează spre cultele religioase care pătrund tot mai mult în lumea satelor.
Am mai ridicat problema taxelor percepute de preoţi pentru serviciile religioase prestate. De vreme ce preotul este plătit din bugetul public, şi nu cu bani puţini, consider că aplicarea obligatorie a acestor taxe este nejustificată. La sfârşitul fiecărei slujbe religioase în cutia milei se adună nişte bani? Nimeni nu le ţine evidenţa şi cum se folosesc ei. De pe urma botezurilor, cununiilor, înmormântărilor, parastaselor, pomenirilor, praznicelor etc. se adună sume importante de bani. Nimeni nu ştie câţi şi cum sunt folosiţi. Creştinii sunt obligaţi să mai plătească către biserică o taxă anuală, bani care de asemenea nu sunt contabilizaţi şi nu se ştie cum sunt cheltuiţi. Cu Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei se adună bani mulţi şi care nu sunt contabilizaţi.
Cred că din toate aceste venituri anuale orice preot poate veni în sprijinul celor săraci şi să-i înmormânteze fără a percepe vreo plată. Într-un an de zile pot fi câteva cazuri, rar dacă trec de cinci. Lipsa de omenie manifestată de aceşti preoţi nu ajută Bisericii, lăcomia de a aduna averi personale cu orice preţ nu cadrează cu statutul lor de păstori ai spiritelor.
Biserica Ortodoxă are legile sale, dar şi noi le avem pe ale noastre. Dacă legile noastre intră în contradicţie cu ale Bisericii, să vină puterea legislativă a ţării, respectiv Parlamentul, şi să facă ordine prin a controla şi impozita veniturile personale ale preoţilor aşa cum sunt controlate şi impozitate veniturile noastre. Iar dacă tot trebuie să plătim Bisericii aceste biruri şi servicii, atunci preoţii să nu mai aibă statut de bugetar şi să-şi asigure leafa din veniturile bisericii. Nemaifiind dependenţi salarial de stat, nu vor mai fi nici manipulaţi politic.
În ţările Uniunii Europene preoţii nu sunt salariaţi bugetari. Este treaba comunităţii religioase să-şi plătească pastorul şi să asigure întreţinerea lăcaşului de rugăciune. Sunt reglementate doar statutul catedralelor declarate monumente istorice ale statului. Dacă tot pretindem că suntem europeni, atunci să reaşezăm raporturile credincios – biserică – stat aşa cum este în UE şi nu cum vor preoţii şi politicienii de pe la noi.
Am tot respectul pentru preoţii adevăraţi, cei cu milă creştină faţă de săraci, cei care pun în prim plan credinţa şi nu câştigul material. Din păcate, astfel de preoţi sunt tot mai puţini.

written by Ioan Rotundu

Dec 14

În idioţenia sa de gândire primitivă, pastoral-ancestrală, liderul PNL Florin Ţurcanu a declarat că cei din conducerea Consiliului Judeţean Botoşani sunt o clică de hoţi. Aflată  în cârdăşie cu cei aflaţi la conducerea Direcţiei Finanţelor, a societăţii Apa Grup şi a Direcţiei de Drumuri şi Poduri, actuala conducere a CJ fură pe rupte. Ţurcanu n-a precizat şi care sunt metodele de furt, deşi ca fost vicepreşedinte al CJ, nu se poate spune că nu le ştie, dacă furturile se produc cu adevărat.
În penibilul declaraţiei sale, Ţurcanu l-a făcut hoţ şi pe vicepreşedintele PSD Constantin Manolache, pentru că şi acesta face parte din conducerea CJ. Cum Ţurcanu a precizat că singurul membru din conducerea CJ care este cinstit îi liberala Cătălina Lupaşcu, este limpede că Manolache nu face excepţie de la hoţia despre care ne vorbeşte Ţurcanu. Cred că cei din PSD, dacă sunt convinşi că declaraţia lui Ţurcanu este una izvorâtă din desele sale momente de fabulaţie freudiană, ar trebui să iasă public cu o contradeclaraţie prin care să-l pună la respect. Dacă n-o fac, înseamnă că Ţurcanu a rostit un adevăr, mai ales că le este om de casă şi reazem de sprijin în CJ.
De ce i s-a pus lui Ţurcanu pata pe Direcţia Finanţe din CJ? Are toate motivele. În mintea sa există o proiecţie de la Direcţia Generală a Finanţelor, încă de pe vremea când PNL-ul era la guvernare. Radu Ţurcanu, actualul director general al Direcţiei de Finanţe Botoşani este cumătrul lui Florin Ţurcanu, ambii fiind din Suliţa. Ca fiu de cioban consacrat, Florin Ţurcanu a apelat la Radu Ţurcanu, ca fiu de notar şi intelectual respectat în Suliţa, să-i boteze unul din cei trei copii. Radu Ţurcanu, ca om educat şi cu respect faţă de tradiţiile păstrate din strămoşi, a considerat că-i păcat să refuzi un botez. Şi i-a botezat!
Cât timp Florin Ţurcanu a fost un ciobănaş la oi pe meleagurile suliţene, relaţiile acestuia cu Radu Ţurcanu au fost respectuoase. Când Florin a ajuns consilier prefectural, s-a rugat insistent de Radu Ţurcanu să se folosească de relaţia sa de prietenie cu mine şi să mă convingă să nu mai scriu negativ la adresa sa. Din respect pentru Radu Ţurcanu, o perioadă de timp i-am trecut lui Florin cu vederea ieşirile publice golăneşti.
Drept răsplată, Florin Ţurcanu l-a lucrat pe Radu şi l-a schimbat din funcţia de director general la Direcţia Finanţelor, unde luase locul liberalului Gheorghe Sorescu, promovat prefect. Motivul schimbării, cel adevărat, nu cel invocat de Florin Ţurcanu, a fost că Radu a refuzat să facă colectă de bani de la agenţii economici pentru PNL, aşa cum au făcut şefii de la Garda Financiară, Autoritatea Sanitar Veterinară sau Protecţia Consumatorului.
Acum Radu Ţurcanu este din nou şeful Finanţelor, iar Florin ar pofti la funcţia sa, adică ar pune acolo un om al său de încredere, dar n-are mijloacele necesare. Aşa că s-ar mulţumi să târnosească Direcţia Finanţelor din CJ, ceva la scară mai mică. dar unde-i vorba tot de bani. De unde şi afirmaţia lui Florin că preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac şi vicele Manolache fură ca-n codru prin mijlocirea acestei Direcţii, care împarte banii la unităţile din subordinea CJ.
Florin Ţurcanu măsoară lumea prin a o trece tiparul caracterului său. Cine nu-i ca el, nu merită să facă umbră pământului. Altfel spus, hoţul strigă hoţul, şi o face din toţi bojocii săi de ciobănaş la oile liberale.
Dacă mâine, Ţâbuleac ar da Finanţele pe mâna Cătălinei Lupaşcu, ajunsă vicepreşedinte CJ prin manevrele lui Florin Ţurcanu, ar deveni cinstea întruchipată şi s-ar bucura de larga recunoştinţă a lui Florin. Cum n-o face, rămâne cum i-a zis Florin: un hoţ în cârdăşie cu alţi hoţi, la care va privi cu jind „gogoşica” Lupaşcu, precum vulpea la strugurii la care nu poate ajunge (porecla de „gogoşica” i se trage de la formele sale prea rotunjite dar probabil pe placul baciului liberal, de vreme ce i-a susţinut promovarea).
Cu privire la râvna manifestată de baciul liberal faţă de societatea Apa Grup şi Direcţia de Drumuri şi Poduri, explicaţia este la fel de clară: sunt două urdinişuri de la care curge miere de calitate. Iar cel care ţine cratiţa nu se numeşte Cătălina Lupaşcu, trimisul special al beciului în CJ. Asta-i pofta ce-o pofteşte baciul şef. O poftă ce i-ar trebui curmată definitiv, numai că, deocamdată, n-are cine. Dar nici nu-i departe vremea când i se vor împlini şi aceste „dorinţe”!

written by Ioan Rotundu

Dec 12

Freud, când a pus bazele psihanalizei, a trebuit ca mai întâi să facă îndelungate cercetări asupra comportamentului unor indivizi, pentru a reuşi să facă legătura indisolubilă dintre poftele sexuale ale individului şi refulările din subconştientul său. Ca să ajungă la concluzia ştiinţifică care a revoluţionat lumea medicală a acelor vremuri, teoria sa fiind mai actuală ca niciodată, a ţinut sub observaţii fel de fel de bolnavi psihici reprezentativi pentru anumite boli.
Dacă am în vedere comportamentul politic a celui supranumit „baciul de Suliţa”, cred că acest Florin Ţurcanu ar fi fost pentru Freud un excelent subiect de studiu. Cum n-au fost contemporani, Freud a ratat şansa de a-şi consolida teoria şi cu studiul unui astfel de pacient, dominat de frustrări izvorâte din lipsa de cultură, de devieri comportamentale în ce priveşte viaţa sexuală, rob al unor idei fixiste, marcat de manifestări violente, dominat de dorinţe de parvenire socială şi înavuţire.
S-o luăm pe rând. Ţurcanu este dominat de frustrări izvorâte din lipsa culturii generale pentru că n-are coerenţă în exprimare, limbajul folosit în comunicare este unul redus în vocabular, nu este o persoană citită şi nu face referiri în contactele sale publice nici măcar la învăţături din zestrea înţelepciunii populare. Despre comparaţii cu anumite personalităţi ale vremurilor trecute sau prezente nu poate fi vorba, pentru că astfel de personalităţi nu-i sunt cunoscute.
Are devieri de la viaţa sexuală normală, bazată pe regulile sociale ale stabilităţii familiare. Nu pot susţine că manifestările sale duc spre cele maniace, dar sunt accentuate, psihicul său fiind dominat de manifestările sexuale de tip dorinţă sau fapte împlinite. Şi-a lăsat nevasta, o femeie chiar frumoasă, a părăsit-o cu trei copii, doi de vârsta liceului şi s-a combinat cu şefa sa de cabinet, care, la rându-i, are doi copii. Un al treilea copil este pe drum. Credeţi că Ţurcanu, când şi-a părăsit nevasta şi copiii, a gândit asupra viitorului său? Eu zic că nu. Asupra viitorului gândesc persoanele instruite, educate, cu responsabilitate socială asupra actelor personale.
Ţurcanul este robul unor idei fixe. În mai multe rânduri şi-a manifestat dorinţa de a schimba din funcţie pe toţi viceprimarii care aparţin Partidului Democrat – Liberal. Chiar dacă aşa ceva nu este posibil în toate situaţiile existente în judeţ, el se autosugestionează cu o dorinţă pe care şi-o proiectează mintal ca faptă împlinită. Cum poate schimba Ţurcanu pe cei doi viceprimari PDL de la Botoşani, când majoritatea consilierilor locali sunt membri PDL? Nu poate, dar în mintea sa dorinţa a devenit realitate.
Pe cine vrea Ţurcană să pună în locul acestor viceprimari? Persoane demne de chipul şi asemănarea sa. La Roma a susţinut să ajungă viceprimar un liberal crescător de oi, exact ca şi preocuparea de bază a familiei lui Ţurcanu. Un cioban, doi în plus, un semianalfabet, un bătăuş al satului, astea-s valorile umane promovate de baciul Ţurcanu. Sunt expresii ale proiecţiilor sale mintale izvorâte din nivelul de pregătire, puterea de înţelegere şi dominaţia libidoului.
În privinţa manifestărilor violente avem un car de dovezi. Ca şi consilier prefectural, l-a altoit pe un consilier local de la Suliţa pentru că şi-a permis să-i cheme familia la ordine, adică să plătească imaşul pe care pasc oile aşa cum o fac toţi cetăţenii. În campania alegerilor parlamentare de anul trecut, s-a repezit cu maşina să-l calce pe fostul subprefect PSD Paul Popa. Mie mi-a transmis ameninţări în mai multe rânduri că-mi va rupe oasele, dacă mai fac dezvăluiri despre persoana sa. Este înconjurat şi întreţine relaţii cu de persoane dubioase.
Iar peste toate acestea stă dorinţa sa de înavuţire, crezând că astfel îşi va asigura un statut social respectabil.
Un astfel de om decide asupra intereselor majore ale judeţului, satisfăcându-şi ambiţiile personale şi de grup. Acest personaj pitoresc, un Tănase Scatiu postdecembrist, parvenit şi mojic, ne hotărăşte destinul. Iar noi îl acceptăm docili. Stau şi mă întreb dacă nu cumva normalitatea vieţii noastre este cea dusă de Ţurcanu şi nu cea după care convieţuim noi?!

written by Ioan Rotundu

Dec 10

ticalosi.jpgticalosi-ii.jpg Ieri, fiind mai puţin aglomerat în evenimente, m-am apucat să fac ordine printre hârtiile care s-au adunat teanc. Nu mică mi-a fost surpriza să descopăr şi două plicuri purtând ştampila Instituţiei Prefectului de Botoşani. Curios, le-am desfăcut şi din ele am scos două decizii ale Biroului Electoral Judeţean Botoşani, prin care publicaţiile Jurnalul Online erau condamnate să retragă imediat de pe site-ul său însemnele fasciste postate.
Măi, să fie, mi-am zis, ce însemne fasciste am pe site-ul jurnalului şi eu habar n-am. Aşa că am căutat în arhivă şi am găsit pe ediţia din 30 noiembrie a.c. poza din imagine, care ilustra articolul „Bilderbergerii trădării naţionale”.
Cei care m-au acţionat în judecată la BEJ sunt prea cinstiţii lideri judeţeni ai PSD, în frunte cu mult prea iubitul subinginer de scurtcircuite electrice Stelică Fasniuc. Şi ca să nu-şi dezmintă profesia, Stelică s-a scurtciurcuitat rău de tot. Pentru că în calitatea sa de membri al BEJ Botoşani a susţinut demersul dement al şefilor săi de partid.
În primul rând că poza nu reprezintă însemne fasciste, pentru că uniforma din poză este aceeaşi cu care a defilat baronul constănţean, şi totodată PSD, Radu Mazăre. Dacă uniforma îmbrăcatul de baronul Mazăre, potrivit declaraţiei Prostănacului Geoană, nu-i fascistă, cum de la Jurnalul este invers?
Apoi, şapca lui Iliescu există. O poartă pe cap. Deci nu-i însemn fascist. În ce priveşte sloganul „Ticăloşi fără glorie”, m-aş fi bucurat să-mi aparţină, considerându-l o replică la sloganul Prostănacului adresat botoşănenilor în piaţa mare „Nemernicii dracului”. Dar nu-i sloganul meu, cum nici poza nu este. Totul este proprietatea celor de la Google.
Să mai adaug că poza este un pamflet, iar pamfletul nu poate fi considerat însemn fascist? N-are rost să mai adaug, că la cultura celor de prin PSD îmi bat gura de pomană.
Oricum, BEJ Botoşani, prin Decizia 51/1 decembrie 2009, stabileşte ca imaginea să fie retrasă de pe site, fără a preciza cine are această obligaţie, că eu n-o aveam şi n-o am, fiind vorba de-o imagine Google.
Nemulţumiţi de soluţia BEJ, mai marii din PSD Botoşani recidivează în prostie şi ignoranţă, parcă pentru a-mi face în ciudă că Prostănacul are rude şi prin sediul de la Botoşani. Ei mă reclamă şi pentru ediţia din 1 decembrie, când am postat, şterpelită tot de pe Google, şi a doua imagine. Că s-au luat de mine tam-nisam, mai treacă-meargă, cu rudele Prostănacului nu mă pun, dar să consideri Limba rusă însemn fascist, o să vedem pe unde vor scoate pesedeii cămaşa când îi vor căuta rakeţii lui Putin. Dacă au considerat însemn fascist sigla Alianţei PSD – PC, atunci le dau dreptate şi-mi cer scuze. Că alt însemn fascist nu există pe această imagine, decât poza cu Prostănacul.
Prin Decizia 53/2 decembrie 2009, BEJ Botoşani stabileşte ca poza să fie retrasă, tot fără a stabili cui revine responsabilitatea.
Şi ca să nu rămână cineva cu dubii la câţi prostănaci are Prostănacul prin sediul PSD de la Botoşani, mai reiterez (termenul este stric juridic şi-l poate traduce celor din PSD licenţiatul în drept Florin Ţurcanu, ţucal de casă al PSD pentru încă vreo două, trei zile) faptul că reclamaţia a fost îndreptată asupra ziarului „Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi”, ediţia electronică. În anul I al Facultăţii de drept se învaţă despre persoana fizică, juridică şi cine pot fi părţi într-un proces. Pesedeii au reclamat un titlu de publicaţie, nu persoana juridică editoare, dacă există, sau proprietarul dacă-s în stare să-l afle. Ei au ales calea de a se judeca cu biţii electronici ai Internetului. E ca şi cum eu aş chema în judecată conserva intitulată „Tocană de legume” şi nu firma producătoare.
Dar pentru că cele două reclamaţii, prin conţinutul lor, sunt două pamflete perfecte, îi asigur pe liderii judeţeni ai PSD în special, şi pe Stelică Fasniuc în particular, că am gustat umorul lor şi le-am răspuns tot cu un pamflet. Iar ca garnitură la conţinut am reprodus cele două poze condamnate să circule pe Internet cât va fi de lungă viaţa celor de la Google. Vorba lui Zaharia Stancu, din „Desculţul” său cenzurat de democraţie: „Să nu uiţi Darie!” Iar Darie nu va uita, că are memorie de fost ofiţer de Securitate, având acum greaua misiune de-al păzi pe Geoană să nu mai fie Prostănac, misiune imposibilă de îndeplinit.

written by Ioan Rotundu

Dec 09

Puţinele ceasuri în care Mircea Geoană s-a considerat preşedintele României şi stăpânul românilor, la Botoşani, aşa cum am mai comentat, în sediul PSD Botoşani s-au consumat lucruri trăsnite. Mai trăsnite decât prostia umană izvorâtă din necunoaştere, mai trăsnite, ca să nu le numesc inepţii izvorâte din mintea oamenilor bolnavi de putere, decât cele ale copiilor aflaţi în dialog televizat cu Virgil Ianţu, realizatorul emisiunii de scurtă dar meritată celebritate: „Copii spun lucruri trăsnite”.
După ce au aflat rezultatele exit-pollurilor, aşa cum au fost ele ordonate de către Voiculescu şi Vântu, cei prezenţi în sediul PSD au dat dop sticlelor de şampanie, au cărat ditamai tortul şi… s-au pus pe întocmit un plan al răfuielilor politice şi de numire a şefilor în locul celor ai PDL, pe care-i compătimeau deja de soarta ingrată hărăzită de succesul lui Geoană.
Spre exemplu, zvăpăiata Mihaela Huncă nu-şi mai încăpea în piele de bucurie că nepriceputa portocalie Ada Macovei va trebui să demisioneze. Mai mult, ea a lăsat să se înţeleagă că toţi cei aflaţi în IŞJ, şi care nu suflă social-democrat, trebuie să plece. Şi, asta, chiar de luni. Că şi ea, dacă ar fi câştigat marinarul Băsescu, ar fi demisionat, ca să nu şifoneze imaginea partidului în slujba căruia s-a pus cu întreaga familie şi pe viaţă.
Cealaltă otreapă, nu de mult şutuită din IŞJ, la Ana Bărculeţ mă refer, visa la şefia IŞJ, jurând pe apropiata pensie că nici un director de şcoală fără faţă roşie pe catedră nu va mai exista prin judeţ.
Ce poate face şampania, când devine drog politic uşor euforic? CiofuTe. Tamara  nu se putea hotărî dacă să revină pe postul de şef la Direcţia de Sănătate Publică sau s-o ia de aripă pe portocalia Rodica Huţuleac, s-o scoată din biroul de şef la Casa Judeţeană de Sănătate şi să-i ia locul.
Luni, când mahmureala de la şampanie s-a risipit, toate trei zmeoaicele social-democrate uitaseră de actele de bravură puse la cale şi băteau în retragere că nu chiar aşa au sporovăit în noaptea când Prostănacul s-a autodeclarat preşedintele României, pentru că aşa i-au cerut Voiculescu, Vântu şi Patriciu.
Marţi, Huncă uitase cu desăvârşire că dacă va câştiga Băsescu va demisiona. Bărculeţ privea duios spre dosarul de pensie, iar Tamara dădu din mână a lehamite şi alungă imaginea Rodicăi Huţuleac, care o urmărea insistent şi-i zâmbea impertinent .
S-o mai înscriem în galeria gâsculiţelor politice şi pe liberala Cătălina Lupaşcu, cea pusă de baciul şef liberal Florin Ţurcanu să stea stană de piatră în biroul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Cătălina, care dintr-o greşeală de stare civilă poartă numele îndrăgostitei din Luceafărul lui Eminescu, s-a plâns baciului şef că Mihăiţă Ţâbuleac nu i-a dat pe mână gestiunea drumurilor şi podeţelor din judeţ, aşa cum îşi dorise baciul şef liberal.
Florinel îi trecu drăgăstos mâna prin părul înnegurat de zburdălniciile vieţii (şi părul are demnitatea lui, nu-i aşa?!) şi-i promise că-l va urechea pe Mihăiţă cel neascultător. Ce poate face şampania din om, fie el şi crescut în mediul sănătos şi natural al unei stâne!
Luni, aflând de şuguiala dintre cei doi, Mihăiţă a lui Ţâbuleac din Crasnaleuca, s-a plâns presei că a avut o întâlnire de taină cu Cătălina, dar a constatat că nu-i bună de nimic (o fi chiar aşa uzată, bădiţă Mihăiţă, sau ai matale gusturi mai fine decât ale baciului suliţan?), că-i prea dusă cu sorcova profesională ca să-i dea drumurile judeţului pe mână.
Ce morală putem desprinde de aici?
Doar una singură: nu daţi şampanie la gâsculiţe, că politica românească nu-i Capitoliul roman ca să-l salveze ele!

written by Ioan Rotundu

Dec 08

Duminică spre luni noaptea, în sediul PSD Botoşani, după ora 21.00 s-a organizat chef mare. Imediat ce au fost anunţate exit-pollurile de la ora 21.00, social-democraţii adunaţi ciopor au desfundat sticlele de şampanie şi au trecut la sorbit lichidul acidulat cu multă poftă şi satisfacţie. Gheorghe Marcu, Costică Macaleţ, Gheorghe Vâzdoagă, Ciofu T. Tamara, Doina Dreţcanu, Viorica Afrăsânei  şi o întreagă pleiadă de lingăi se bucurau de mama focului, adresând cuvinte de  batjocoritoare la adresa celor din PDL şi a lui Băsescu. N-a lipsit nici un tort impresionant.
După ce şampania şi-a făcut efectul, iar starea euforică creată de exit-polluri s-a diluat, oamenii au trecut la treburi mai serioase. Începură să-şi împartă posturile de şef la instituţiile deconcentrate. Căţel de curte al social-democraţiei, liberalul Florin Ţurcanu căuta să-şi facă şi el remarcată prezenţa, îndrugând vorbe fără noimă şi fără conţinut.
Când de la PDL, Adrean Videanu ieşea pe posturile necenzurate de ţucălarii lui Voiculescu şi anunţa că Traian Băsescu conduce în faţa lui Geoană, sediul PSD era zguduit de râsete puternice. În schimb, apariţiile lui Viorel Hrebenciuc la Antena 3 erau salutate cu aplauze.
Dealtfel, peste tot în judeţ social-democraţii au sărbătorit victoria, ţipând pe uliţele satului ca nişte descreieraţi şi aruncând vorbe de ocară spre geamul celor pe care îl ştiau simpatizant PDL, ori ameninţând liderii locali PDL că „vă luăm gâtul, să terminăm odată cu voi”.
Mult după, miezul nopţii, obosiţi de entuziasmul creat de victoria lui Mircea Geoană, social-democraţii au început să se retragă unul câte unul. Ieri dimineaţă, când BEC a anunţat oficial rezultatele parţiale, iar scorurile anunţate peste noapte de Videanu au început să se confirme, social-democraţii au muţit.
Cu laşitate şi umilinţă, senatorul Gheorghe Marcu a recunoscut înfrângerea lui Geoană, felicitându-l pe liderul PDL Botoşani, Cătălin Flutur. Liberalul Florin Ţurcanu nu s-a sfiit să rostească vorbe de oportunist de carieră, declarând că dacă Bucureştiu i-o va cere, se va pupa public cu cei din PDL. Mai mult, cu tupeul omului inconştient de lungimea nasului său şi al răului făcut adversarului, Ţurcanu deja a şi lansat trei propuneri de viitori secretari de stat în viitorul Guvern PDL – PNL. Printre cele trei nume se află şi cel al bătăuşului Viorel Grigoraş, patronul de la RVG.
Tot ieri, după ce şi-au revenit din şocul produs de exuberanţa social-democraţilor, cei din PDL au început să iasă pe străzi, claxonând şi strigând lozinci. Nu mi s-a părut deloc oportun un asemenea comportament. Puţină modestie li s-ar fi potrivit mult mai bine. În primul rând că judeţul Botoşani iar s-a făcut de râs în faţa întregii Românii, votând în cel mai ridicat procent cu Geoană, ceea ce pentru PDL trebuie să fie un semnal de alarmă şi nu unul de bucurie.
Există un risc ridicat de a se produce alegeri parlamentare anticipate, iar scorul pe care l-a obţinut Geoană în judeţul Botoşani nu va fi deloc benefic pentru PDL. Mai există problema liberalilor. O asociere în plan judeţean cu PNL, după ce Ţurcanu acum o săptămână l-a detronat pe vicepreşedintele CJ al PDL, nu este nicidecum un câştig electoral pentru PDL. Dimpotrivă! Iată, dar, suficiente motive ca ambele tabere să-şi fi manifestat bucuria într-un mod reţinut şi modest, fără tam-tam public, care n-a fost răsplătit cu felicitări, ci cu dezavuări, compătimire, dispreţ şi multă indiferenţă.

written by Ioan Rotundu

Dec 07

Cu siguranţă, prof. Mircea Dănuţă este cel mai sucit şi imprevizibil om politic botoşănean, aflat acum la apusul carierei sale, dar marcată de unele zvâcniri nostalgice. Odată ce am făcut o astfel de afirmaţie, trebuie şi să o susţin cu argumente.
La Botoşani, Dănuţă nu numai că s-a numărat printre fondatorii Partidului Social Democrat Român, condus la centru de Sergiu Cunescu, dar a dezvoltat partidul şi l-a adus pe culmi de glorie politică neatinse de vreun alt partid local. Dar când s-a pus problema ca PSDR-ul să-şi schimbe preşedintele, adică în locul lui Sergiu Cunescu să vină Alexandru Athanasiu, omul de casă al lui Cunescu, Dănuţă s-a opus.
Iar Botoşaniul fiind cea mai puternică organizaţie din ţară. Athanasiu, pe atunci ministrul Muncii, a venit special la Botoşani să-l convingă pe Dănuţă să-l susţină la preşedinţia partidului. O noapte întreagă a băut ministrul cu Dănuţă, la Tex Club, ca să-i facă pe plac şi să-l voteze.
Dănuţă numai că nu l-a votat, pe motiv că Athanasiu vrea să ducă partidul la PDSR-ul lui Iliescu. Până la urmă Athanasiu a fost ales preşedinte, iar Dănuţă şi-a pus traista-n băţ şi s-a mutat pe la liberali şi PRM-ul lui Vadim,.
PSDR-ul s-a unit cu PDSR-ul dând naştere la actualul PSD. În locul lui Dănuţă, de favorurile politice ale unificării s-a bucurat Doina Dreţcanu, ajunsă deputată PSD în două mandate.
După alegerile din 2000 şi 2004, când Dănuţă nu s-a ales decât cu mandat de consilier judeţean, ratându-l pe cel de deputat, cum şi-a dorit cu multă ardoare, s-a mutat la PSD-ul
condus de Constantin Conţac, contrat declaraţiilor sale ferme că va fi duşmanul pe viaţă şi de moarte al partidului condus de Iliescu.
Prin PSD şi-a făcut repede duşmani, pentru că Dănuţă are gura slobodă şi-i spune omului în mod direct ce are să-i spună. În alegerile locale din 2008, a infuzat sume mari de bani pentru a scoate primari nişte expiraţi ai vieţii administrative. A sponsorizat cu câte 50 de milioane de lei, la turul doi al alegerilor, pe primarii PSD de la Ripiceni, Ştefăneşti şi Dângeni. Le-a obţinut încă un mandat. Numai că la alegerile parlamentare, mandatul de deputat, la care a sperat, nu l-a obţinut.
Cum duşmăniile prin PSD au crescut la adresa sa, fiind ameninţat cu excluderea din partid, Dănuţă le-a luat-o înainte şi a demisionat din funcţia de consilier judeţean şi de membru PSD. Dar, ca un făcut, a continuat să fie robul politicii PSD, partid pe care l-a urât ca, apoi, să manifeste faţă de el o dragoste neţărmurită.
Fără nici o calitate de pesedist, recent, Dănuţă a urzit jocurile de la Primăria Ştefăneşti şi l-a scos viceprimar pe Victor Ignat, consilier PNG, un apropiat al său de pe vremea PSDR. Cât o fi primit de la Dănuţă primarul PSD Ştefănel Rusu nu mai contează. Important este că Ignat a ajuns viceprimar şi, la rându-i, este credincios PSD-ului.
În actualele alegeri prezidenţiale, Dănuţă l-a susţinut pe Geoană. L-a susţinut din toate puterile sale financiare şi sufleteşti. Ciudat, mai ales că Geoană este cel care l-a văduvit pe Dănuţă de mandatul de deputat PSD. Pentru că Dănuţă a câştigat alegerile în Colegiul Flămânzi, dar la Bucureşti, Geoană a preferat să-l sacrifice pentru a scoate deputat un alt membru PSD, din alt judeţ al ţării. Aşa s-a ajuns la Botoşani, la situaţia inedită, ca liberalul Neculai Rebenciuc, clasat pe locul III în Colegiul Flămânzi, să fie validat deputat.
Inexplicabil, dar şi după acest fault politic, Dănuţă l-a susţinut pe Geoană la preşedinţia României. Să fie social-democraţia lui Iliescu crezul vieţii politice a lui Dănuţă?
Feciorul său, Viorel, are obiceiul de a întreba prin familie: Tata pe la ce partid mai este? Ca să ştiu cine pierde alegerile. Pentru că Dănuţă, în viaţa sa de politician, a jucat de fiecare dată pe calul pierzător. 

written by Ioan Rotundu

Dec 05

Primarii  liberali din judeţ, dar şi membri mai vechi ai partidului, îşi pun mari speranţe în preşedintele Băsescu. Ei speră ca Băsescu să câştige alegerile, ceea ce le va permite să curăţe partidul de balastul care s-a depus în ultima perioadă asupra imaginii sale.
Liberalii nemulţumiţi îşi pun mari speranţe în faptul că dacă Băsescu câştigă alegerile, în PNL se va face ordine începând de la vârful partidului. Nu mică le-a fost dezamăgirea când au luat act că preşedintele lor Crin Antonescu le-a cerut să treacă de partea PSD şi să-l sprijine pe Mircea Geoană.
Adevăraţii liberali nu concept că pot sta de aceeaşi parte a baricadei cu social-democraţii, pe care-i consideră răspunzători de multe rele aduse României în perioadele lor de guvernare postdecembriste, printre care răul cel mai mare privatizările frauduloase şi în favoarea unor investitori străini, în dauna celor români.
După dezbaterea de joi seară dintre Geoană şi Băsescu, speranţele liberalilor botoşăneni au crescut enorm. Ei îl consideră pe Băsescu deja câştigătorul alegerilor.
„Îmi este ruşine să mai spun că-s liberal, cu ce conducere avem în momentul de faţă. S-au adunat toţi analfabeţii judeţului, de parcă PNL-ul ar fi o şcoală de alfabetizare aşa cum a a fost pe vremuri PCR-ul, care şi-a obligat activiştii să înveţe măcar opt clase” – a declarat sub anonimat un vechi liberal, trecut de liderul actual al PNL, Florin Ţurcanu pe linie moartă.
Prin judeţ, primarii liberali (numai ieri am dialoga cu opt dintre ei) au făcut campanie pro Băsescu şi nicidecum pentru Geoană. „Numai eu ştiu câte am avut de tras, după ce am ajuns primar în urma unuia PSD. În opt ani cât a fost primar, social-democratul n-a făcut nimic pentru comună, dar a cheltuit bugetul pe sute de asistaţi sociali. Abia i-am dezobişnuit pe oameni de ajutoarele sociale şi iar s-o iau de la capăt cu un guvern PSD?” -  crede un primar liberal aflat la primul mandat.
„Ce-s eu, primar sau distribuitorul de pâine al lui Ţurcanu? Căci asta mă consideră. Îmi cere să-i oblig pe comercianţii din comună să-i preia pâinea la vânzare. Sper să Iasă Băsescu. Dacă nu va ieşi, mă duc de la liberali în lumea mea, dar nici cu cei de la PSD nu mă dau. M-aş face de râs în faţa oamenilor din comună” – este opinia unui alt primar liberal dintr-o comună de pe malul Prutului.
La câte a avut de tras de pe urma social-democraţilor, primarul liberal de Ungureni, IIie Ivanache a declarat cu ceva timp în urmă că el în turul doi îl va sprijini pe Traian Băsescu. La fel şi primarul din Roma, Constantin Humelnicu. Oamenii nu şi-au schimbat poziţiile. Însă marele lor necaz este că n-au la cine apela când au nevoie de un sfat. Nimeni din actuala conducere a PNL nu s-a arătat interesat de problemele lor din teritoriu. Toţi vor bani la partid, vor voturi, dar nu acordă nici un sprijin aleşilor locali.
Măsurile de epurare a PNL-ului de liberalii cu carte, luate de actualul lider Florin Ţurcanu, şi aducerea în fruntea partidului a unor necunoscuţi cu studii modeste, lipsiţi de experienţă politică şi necunoscători ai problemelor judeţului, i-a adus pe liberalii mai vechi în situaţia de a-şi strânge rândurile şi de a lua o decizie radicală. Ori reuşesc să-şi pună no conducere competentă, respectată de botoşăneni, ori migrează spre orice alt partid, numai la PSD nu.

written by Ioan Rotundu

Dec 05

geoana.jpg

basescu.jpg

written by Ioan Rotundu