Jan 21

Ne apropiem de 24 ianuarie, o zi istorică de o importanţă covârşitoare în formarea României moderne. În 24 ianuarie 1859 s-a făurit unirea a două dintre cele trei Principate Române. Un act început de domnitorul Mihai Viteazu la 1601 şi dus la bun sfârşit, chiar dacă numai parţial, abia după 250 de ani.
Despre Unire s-a scris şi se va mai scrie mult timp de acum încolo. Şi despre rolul jucat de Ţinutul Botoşanilor, prin personalităţile vremii, s-a scris, fiecare condeier după nivelul său de cunoaştere şi după truda depusă în a descifra curentele care se formaseră, unele pentru unire, altele împotrivă.
Eu mi-am propus ca în comentariul de faţă să nu fac nici un fel de aprecieri asupra implicării autorităţilor botoşănene în actul Unirii. Voi reproduce mai jos două documente care vorbesc de la sine.
Scrisoarea D-lui Buzdugan cătră Comitetul central a Unirii din Iaşi, din 24 maiu (5 iunie)1857.
Cu supunere mă închin D-voastră,
Iertaţi-mă, preţuitul meu domn, dacă în mijlocul înţeleptelor ocupaţii îndrăznesc a vă cere perderea a trei minute întru citirea scrisoarei de faţă. – Eu sun mai mult decât convins că Comitetul din Iaşi a lucrat şi lucrează tot ce se cuvine în privinţa sfintei noastre cauze, şi iarăşi sunt tot aşa de convins că şi celelalte comitete ţinutale îşi fac datoriile lor în ceas mai deplină măsură. Cu toate acestea cutez a vă ruga să binevoiţi a primi încredinţare, că şi chiar atunci când n’ar mai rămânea în ţară niciun singur individ pentru Unire, totuşi, dacă sistemul rămâne neschimbat, nu este niciun chip să poate eşi la lumină adevăratele dorinţe ale ţării întregi.
Sunt acum două săptămâni, de când unul din amicii noştri politici a întâlnit pe vorniceii satelor a acestui ţinut mergând la isprăvnicie cu peceţile. Sunt acum două zile de când un alt amic mă înştiinţează de la ţinutu Dorohoiului, că privighetorii având jurnaluri pregătite, sau pregândite, pentru acei câte doi oameni de acolo cari să se înfăţişeze la isprăvnicie întru alegerea deputatului, vorniceii duc peceţile din poruncă, spunându-li privighitorii fiecăruia că ocolul a ales pe cutare şi cutare, va se zică privighetorii fac pe preuţi, şi vorniceii pe dascăli de zic Amin.
Pe lângă acestea, dv. Cunoaşteţi mult mai bine decât mine, că răzăşii şi neguţătorii nu sunt departe de ţărani, şi iarăş asemenea cunoaşteţi că aceste clase atârnate, niciodată n’au curajul convicţiei lor, când guvernul se amestecă în treburile ce-i privesc. Cârmuirea ţine în mânile sale interesele fiecăruia, şi îmbrăcată cu putere izbeşte sau loveşte în toate părţile. Şi apoi ce va să zică dacă toată ţara cere astăzi unirea Principatelor, când guvernul, având majoritatea claselor la dispoziţia sa, a venit la aceia să se lupte împotriva noastră?
Cve este partida neunirei decât o mână de oameni, şi aceia cum i-au dat Dumnezeu, va să zică răul nu ni poate veni de la dânsa, aşa cum boala este înţeleasă matematiceşte.
Pentru scrisorile ce am trimes boierului Cogălniceanu, şi în care sunt mai multe persoane compromitate, după însăşi conduita lor, fiindcă unii din aceia se îmbunează la Comitetul din Iaşi ca să poată pune mâna pe dânsele, văr og, şi iarăşi vă rog cu cel mai adânc respect, să mi se înapoiască. Ele sunt numai două, din care una este întovărăşită cu o foaie ce cuprinde în sine observaţiile mele.
În aşteptarea cinstitului răspuns, şi recomandându-mă bunelor plecări ce aveţi, sunt şi rământ pentru totdeauna
Al vostru, scumpule domn, umilită slugă
(subscris) Buzdugan
Cu toată supunerea, respectabilul meu domn, iau îndrăzneală a vă încredinţa că toate cele ce vă lămureşte d. Post Buzdugan sunt mai mult ndecât sigure, căci în multe m’am convins şi eu şi nădăjduesc a culege neîntârziat dovezi spre a putea merita a d-v. Plecată slugă,
(subscriu) Vasiliu

Aşadar, actul unirii n-a fost unul uşor, o parte din boierii vremii opunându-se cu înverşunare şi încercând să compromită iniţiativa unioniştilor. Din scrisoarea de faţă reiese clar că şi la Botoşani s-a încercat diversiunea cu compromiterea unirii, dar membrii Comitetului electoral al Unirii pentru ţinutul Botoşani au fost vigilenţi şi au acţionat pentru dejugarea planului oponenţilor la Unire.
Moldova l-a ales pe Cuza domnitor la 5/15 ianuarie 1859. Iată conţinutul telegramei de felicitare trimisă de unioniştii botoşăneni:
Telegrama alegătorilor din oraşul Botoşani trimisă la Iaşi Domnitorului Alexandru Ioan Cuza I, cu ocazia alegerii sale, în 5/15 ianuarie 1859.
Intre cele mai frumoase zile ce a putut avea prea iubita noastră patrie, istoria va trebui să cuprindă în sine cu litere de aur strălucita zi de 5 ianuarie 1859, în care mult îndurătoarea providenţă a binevoit a îndeplini lipsa Prinţului străin prin suirea Măriei Voastre pe tronul ţării pe acel mărit tron, ce l-au împodobit respectabilii deputaţi cu însăşi adevăratele dorinţe ale Românilor din Moldova.
Prin nurmare, noi botoşănenii, în a glasului tărie ne grăbim a felicita pe alesul oblăduitor, pe prea înaltul Domn Alexandru Ioan Cuza Voevod, căruia aducem, din mijlocul bucuriei obşteşti, deplină credinţă, adevărată dragoste şi întreagă supunere.
Buzdugan Post; Post. C. Bobeică; Leitenent I. Cocota; Ion Caruz, Agă; Gr. Holban, Post.; Cornet Mihail Rosetti; Ioan Rosetti, Post.; Ştefan Gheorghe, Agă; Gheorghe Hermeziu, Neculai Mişoglu; Costache Frim Spătar; Vasile Miclescu; Costache Gregoriadi; Neculai Sofian; Căpitan Vasile Gherghel; Toma Pisoschi, Post.; Gheorghe Cocotă; Teodor Matasar; D. Soroceanu, Spătar; Vasile Pisoski; Ioan Frâncu; Costache Mavrogheni; Ioan Fătu, Ioan Mătăsar, Alecu Boldescu, Comis Costache Grecu.

Fiecare ţinut din Moldova a avut unioniştii săi. Dar parcă ai noştri au avut sentimente mai fierbinţi. Păcat că ne lipseşte o istorie completă la nivelul Ţinutului Botoşani despre cum a fost pregătit şi s-a desfăşurat actul Unirii din 5/15 ianuarie 1859, cine au fost protagoniştii acelor vremuri şi ce rol a jucat fiecare. Poate că un istoric al locului, cu dragoste pentru faptele înaintaşilor noştri va purcede, fără teamă de multa osteneală de care va trebui să dea dovadă, la a scrie o asemenea lucrare care să menţină proaspăt în memoria generaţiilor viitoare faptele trecutului. Curaj, domnilor profesori de istorie!

written by Ioan Rotundu


One Response to “Curaj, domnilor profesori de istorie!”

  1. 1. Mirela Says:

    La multi ani tuturor romanilor !! La 24 ianuarie s-a scris o noua pagina in istoria nemului !! Lasati problemele deoparte si sarbatoriti Unirea cea Mica !

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia