Jan 19

De când au dat chix cu campania prezidenţială a lui Mircea Geoană, pe la emisiunile postului Antena 3 nu se mai înghesuie personalităţile vieţii politice. Nici măcar cele ale PSD-ului, care făceau coadă în campania electorală prezidenţială, ridicând osanale lui Geoană şi înfierându-l cu adâncă mânie social-democrată pe Băsescu.
În lipsă de „clienţi politici” de marcă, cei de la Antena 3 se mulţumesc şi cu personalităţi mai mărunte, mai puţin cunoscute, sau în curs de afirmare. Mihaela Geoană, nevasta cunoscută naţiunii române sub sintagma „Mihaela, dragostea mea!”, frază celebră rostită de Geoană în noaptea când pentru câteva ore a trăit euforia funcţiei de preşedinte al României, a fost invitata Antenei 3 în ziua de sâmbătă.
Femeia, care până acum vreo trei luni era necunoscută românilor, s-a dorit să dea impresia unei doamne stilată, cultă şi de-o inteligenţă remarcabilă. Numai că vrerea sa a fost una, iar după ce s-a terminat emisiunea impresia lăsată a fost cu totul alta. Printre alte prostioare, Mihaela a afirmat cu tărie că Geoană a pierdut alegerile pentru că la ultima confruntare cu preşedintele Băsescu a fost supus unor atacuri energetice de blocare a raţiunii sale. Atacurile au fost atât de puternice că le-a simţit şi ea.
Cică la un moment dat a luat-o cu un gol la stomac, cu frisoane şi o neputinţă în concentrare. Dacă de faţă, în emisiune, ar fi fost şi o moaşă din cele comunale, ascultându-i simptomele iar fi spus că-i gravidă. Nefiind nici o moaşă de faţă, toată lumea a rămas cu convingerea că atacurile energetice au fost aievea, undele psihice au năvălit peste mintea limpede şi raţională a lui Geoană şi i-au tulburat-o în aşa hal, că omul nici nu şi-a dat seama când a recunoscut că l-a vizitat pe Vântu în miez de noapte, dând curs ordinului acestuia de a i se înfăţişa.
Bineînţeles că ridicolul situaţiei creat de Mihaela n-a scăpat reporterilor, care s-au şi repezit să culeagă impresiile celorlalţi politicieni din PSD. Cam toţi i-au luat pe soţii Geoană peste picior. Şi Năstase, care vrea să-i ia locul, şi Iliescu care l-a definit într-un singur cuvânt devenit celebru. Numai Hrebenciuc, cel considerat vinovat de eşecul lui Geoană, a susţinut nu numai că atacurile au avut loc, dar s-a mai simţit şi fierbinţeala unei „Flăcări Violete” trimisă de cravata lui Băsescu în direcţia lui Geoană.
Văzându-se ridiculizată prin acea emisiune, Antena 3 a încercat să-şi salveze imaginea şi, ieri, la „Ordinea zilei”  Dana Grecu a invitat-o pe paranormala Lidia Fecioru, în speranţa că aceasta va confirma existenta atacurilor energetice. Tipa, o femeie frumoasă şi extrem de inteligentă, are darul paranormal, de la vârsta de 16 ani, de a vedea câmpurile energetice ale omului. Aura cum ne-am obişnuit noi să numim câmpul energetic al omului.
Fecioru a urmat cursurile Facultăţii de paranormal din Moscova dar şi Facultatea de psihologie şi i-a avut ca profesori pe cei mai competenţi profesori în ştiinţa paranormalului. Se ştie că ruşii au şcoala cea mai avansată în privinţa utilizării forţelor paranormale în manipulările psihice.
Ei bine, Lidia Fecioru a afirmat ferm şi răspicat că Geoană n-a fost supus niciunui atac energetic. Nici din interior, nici din exterior. Aşadar, şmecheria soţilor Geoană cu atacurile energetice menită să-i salveze lui Mircea cariera de politician a eşuat. În plus, Mircea riscă să adauge la numele de Prostănac, cu care l-a botezat Iliescu şi pe cel de  Energetic, primind noul nume de Prostănac Energetic.
Până ce noul nume îşi va face loc în vorbirea curentă, numele lui Geoană rămâne cel pus de Iliescu: Prostănac. Iar ca lider al PSD, Prostănacul are zilele numărate.
Cât despre Mihaela, ea fiind invitată la Antena 3 într-o zi de sâmbătă, când sunt şi cele trei ceasuri rele, cu siguranţă a fost supusă unor atacuri cu energii negative care s-au descătuşat din buchetul de florit oferi de preşedintele Băsescu, la confruntarea cu bărbatu-său. Iar aceste atacuri s-ar putea să se soldeze cu pierderea privilegiilor de care se bucură pe la Crucea Roşie, unde învârte ce învârte.

written by Ioan Rotundu

Jan 18

“Iubite cetitorule, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, i ceste şi unde-i vedè că nu-ţi vin la socoteală, iè pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut” – a scris marele nostru povestitor Ion Creangă, cu duhul său de mare sfătuitor asupra celor trebuitoare vieţii, mai ales în privinţa moralei.
Acest îndemn al povestitorului m-a făcut să pun mâna pe pana modernă a calculatorului şi să scriu rândurile de faţă.
Ieri, la capela militară situată în spatele Casei Armatei din Botoşani, preotul Ştefan Grădinaru a ţinut slujba obişnuită. Numai că biserica s-a dovedit neîncăpătoare.
Aşa cum am scris într-un reportaj intitulat „Un preot cazon iubit şi stimat de credincioşi”, publicat pe site-ul Jurnalului în ziua de 7 ianuarie a.c., la slujbele ţinute de preotul militar Grădinaru în capela militară au început să vină tot mai mulţi creştini din parohiile vecine.
Această afluenţă de credincioşi au cam stârnit invidia preoţilor de la bisericile din vecinătate, care constată cu îngrijorare că la slujbele lor participă tot mai puţini botoşăneni, în timp ce la capela militară abia încap înghesuiţi.
L-am avertizat pe preotul Grădinaru că are colegi şi chiar şefi care i-au pus gând rău, dar militarul din el crede că poate face faţă oricăror atacuri şi le poate respinge, ştiindu-se cu cugetul curat. Poţi respinge atacurile frontale, cele ştiute că se vor produce, dar greu, foarte greu dacă nu chiar imposibil pot fi respinse atacurile viclene, mişeleşti, cele care sunt declanşate cu mijloace neconvenţionale, adică murdare, mizere şi imorale.
Aşa se face că ieri, după ce slujba s-a sfârşit, la ieşirea din biserică o femeie cam la vârsta de vreo 55 de ani, strecura printre dinţi celor ieşiţi de la slujbă cum că preotul Grădinaru slujeşte frumos, dar păcat de el că face parte din secta „Oastea Domnului”. Femeia cam mirosea a fum de lumânare aprinsă pe la biserica „Sf. Ilie”, biserică aflată peste drum de capela militară,  unde lumea nu se mai înghesuie la slujbă ca acum vreo doi ani în urmă.
La auzul afirmaţiilor sale, unii o ascultau clătinând din cap a neîncredere, alţii îşi vedeau de drumul lor fără a o băga în seamă. Au fost şi curioşi de detalii, dar femeia nu prea era în măsură să dea amănunte despre apartenenţa preotului la „Oastea Domnului”, semn că nu fusese instruită şi pentru situaţii de a satisface curiozităţi sau a susţine o polemică.
Astfel de zvonuri, strecurate şoptit şi conspirativ prind repede la marea majoritate dintre noi, mai ales când ne lăsăm pradă senzaţionalului, fără a trece prin filtrul raţiunii cele auzite.
Nu cred că trimisa Sfântului Ilie pe pământ va citi aceste rânduri, că n-arată a navigatoare pe Internet şi nici devoratoare de comentarii pe bloguri, astfel de preocupări fiind peste putinţa sa de înţelegere, dar fac precizările de mai jos pentru cei care îşi poartă cu demnitate şi utilitate personală capul pe umeri.
Da, părintele Grădinaru face parte din oastea Domnului, dar nu acea Oaste de tip sectant, ci cea aflată în legământ cu Iisus Hristos. Iată ce răspuns a dat părintele Cleopa unuia care l-a întrebat ce părere are despre cei care cer credincioşilor legământ cu Iisus: „Tu spune-i: „Eu sunt în oastea Domnului de când m-am botezat şi eram cât o păpuşă. De atunci am făcut legământ cu Iisus şi m-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui şi m-am făcut ostaş al luzi Iisus Hristos!” Şi dacă nu crede, adă-i Molitfelnicul şi arată-i unde spune: „Iată te-ai făcut ostaşul lui Iisus Hristos” Şi eu sunt ostaş de când m-a născut mama, de când m-am botezat şi am legământ cu Hristos că voi face voia Lui. ”
Aşadar, părintele Grădinaru este ostaş al Domnului de la botez, iar ca preot Îl slujeşte cu credinţă. Ce n-a înţeles femeia în cauză, sau nu i-a explicat cel care a trimis-o pe post de răspândac, care este diferenţa dintre Oastea Domnului aprobată de Biserica Ortodoxă odată cu organizaţia de binefacere a femeilor din Bucureşti, în anul 1923, şi secta „Oastea Domnului” apărută în regimul comunist. Este posibil ca şi cel care a instruit-o să spună ce spune, să nu cunoască această diferenţă. Motiv pentru care public mai jos explicaţiile despre Oastea Domnului aşa cum sunt ele formulate de către Enciclopedia liberă Vikipedia.

Text Vikipedia 

Oastea Domnului este o mişcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa.
După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.
După 1948 mişcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămânalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.
Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor.
Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritoriul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici.
Întâlnirile membrilor din Oastea Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întâlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare.
Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teolog ortodox, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.
“Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii.
Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărâre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

written by Ioan Rotundu

Jan 16

Chiar mă întrebam pe când românii, obişnuiţi să treacă de la o extremă la alta, vor lua cu asalt bisericile şi preoţii, ca să-i apere de gripa porcină. De vreme ce ne-am dus la vaccin ca vitele pe vremuri la abator, ar fi fost nelalocul nostru să nu facem coadă şi la biserică.
Iată că, ieri, postul de radio Europa FM a difuzat şi ştirea pe care o aşteptam de câteva zile. Piteştenii au luat cu asalt bisericile şi se roagă la Dumnezeu să-i apere de gripa porcină. În Piteşti, mai ales la bisericile din zona centrală a oraşului, locuitorii stau la coadă să prindă loc la o icoană făcătoare de minuni contra gripei porcine.
Bineînţeles că răspândacii în sutană au avut grijă să lanseze zvonul că în biserica lui icoanele fac minuni mai puternice decât în cea a vecinului, că cine se roagă la icoanele din biserica lui devine imun la gripă porcină precum legendarul Achile, eroul din Iliada lui Homer.
La concurenţă cu preoţii din interiorul bisericilor, afară, în stradă, bruneţii, că nu-i voie să le mai spunem ţigani, s-au adaptat repede noilor oportunităţi în afaceri. Ei au întins tarabe improvizate, chioşcuri, în care vând iconiţe din carton, cruciuliţe de aluminiu şi bronz, cărţulii cu rugăciuni, toate fiind garantate 100% că au efect de a te proteja de gripă porcină.
Iar piteştenii care răsuflă uşuraţi că au prin loc la una dintre icoanele indicate sfătos de preot că are putere mai mare împotriva virusului porcos, ies în stradă şi, pentru o mai mare siguranţă, cumpără de la bruneţi şi câte un talisman sau alt obiect religios cu puteri vindecătoare.
Sincer să fiu, mă aşteptam ca oamenii să dea năvală la biserică, pentru a se „imuniza” contra gripei porceşti, dar nu la Piteşti, oraş cu pretenţii europene şi cu celebritate în întreaga lume câştigată de pe urma maşinilor Dacia. O astfel de pornire mistică, dar şi o dovadă incontestabilă a ignoranţei, s-ar fi potrivit prin judeţul Vaslui, pe la mănăstirea Tanacu, ori prin judeţul nostru, undeva prin satele de pe malul Prutului, unde oamenii au văzut trenul doar la televizor.
Iată, dar, că nu Vasluiul şi Botoşaniul sunt pentru România polul ignoranţei, ci Piteştiul Danei Grecu, cea care face „Ordinea zilei” la Antena 3 şi care se laudă că în oraşul său de pe Argeş politicienii sunt mai deştepţi decât cei din restul ţării. Poate că politicienii vor fi mai deştepţi decât cei din restul ţării, dar sunt mai proşti decât preoţii piteşteni, care ştiu mai bine să-şi pună în valoare statutul social de reprezentant al lui Dumnezeu pe Pământ, adunând bani şi de pe urma gripei porcine, timp în care politicienii aprobă să fie cheltuite zeci de milioane de euro pe vaccinul lui Cercel, aducător de multe şi încă necunoscute necazuri.
Însă cel mai mult îmi place la piteşteni că au dat cu tifla vaccinului dr. Cercel, persiflându-l cucernic. În acelaşi timp sufăr de gelozie pentru că până şi la capitolul ignoranţă ne-au luat-o alţii înainte. Nouă, botoşănenilor, ce ne-a mai rămas? Să ne rugăm pentru sănătatea preşedintelui Băsescu şi a premierului Boc ca nu cumva să moară de virusul gripei porcine. Măcar în privinţa lor să avem privilegiul de a-i judeca pentru că ne-au infestat ţara cu virusul crizei economice, încât morţii de inaniţie n-au mai încăput în statisticile dr. Cercel.
Închei într-o notă optimistă. Tot ieri, Guvernul Boc a stabilit şi cine sunt plătitorii de impozit forfetar. Dacă patronii de restaurante, de hoteluri vor plăti impozitul după numărul de mese şi paturi, patronii de pompe funebre vor plăti impozitul în raport de numărul celor duşi la groapă. Iar „De la duşii în calea lungă”, cum i-a numit filozoful arab Omar Khayyam pe cei plecaţi pe calea fără de întoarcere, Guvernul Boc va scoate bani frumoşi. Problema este că nu cioclii vor suporta impozitul, ci supravieţuitorii nefericitului din sicriu. Aşa stând lucrurile, nu-ţi mai dă mâna să mori în România!

written by Ioan Rotundu

Jan 15

Guvernul Boc vrea să rărească rândul bugetarilor, că prea s-au înghesuit la masa cu bucate finanţată din bugetul public şi au ajuns să se încaiere. Să nu credeţi că această rărire trâmbiţată odată cu aprobarea Legii bugetului public pentru anul 2010, este făcută din nevoia de a mai aerisi bugetul public de cheltuieli nejustificate, din grija pentru a mai uşura povara fiscală pusă în cârca românilor albinuţe prin ţară sau pe plantaţiile spaniole de căpşuni. Nuuu! Totul este făcut de frica băţului cu care FMI-ul ameninţă să-l bată la curul gol pe premierul nostru de categorie politică ţânţar (pentru categoria muscă n-are greutatea necesară). De frica acestui băţ, transilvăneanul care invocă nostalgic incantaţia haiducească „Puşca şi cureaua lată/ Ce flăcău eram odată”, vrea să dea afară vreo sută de mii de bugetari. Ar vrea el, dar nu se poate!
Nu se poate pentru că cei angajaţi din 2000 încoace nu sunt oarecine. Sunt oameni solid ancoraţi în mediul politic, ei ajungând să ocupe postul cu recomandări imposibil de refuzat. Unii au servit conştiincios partidul care, ajuns la putere, l-a recompensat cu un postuleţ sigur, călduţ şi care nu-ţi cere să te speteşti cu munca. Alţii au dat banul la partid, atunci când partidului îi crişca măseaua, adică în plină campanie electorală, primind la schimb un post pe măsură în sistemul bugetar.
Mai sunt cei care, indiferent de partidul venit la putere, ei au pregătit chirpicul cu euroi, pe care-l plasează strategic atunci când postul îi scos la mezat pe vreo listă de partid.
Şi acum vine grosul. Adică cei mărunţi, dar mulţi, angajaţi pe criteriul şpăgii. Căci nu-i angajat bugetar cu ajutorul lui Dumnezeu, toţi sunt angajaţi cu ajutorul şpăgii. Un post de bugetar costă la bursa neagră cam o mie de euro. Dacă-i un post aducător de peşcheşuri, şpaga este mai mare, poate urca chiar spre cinci mii de euro.
Odată angajaţi, aceşti funcţionari trebuie să-şi recupereze cheltuiala, başca ceva profit din care să-şi tragă o maşină la scara apartamentului de bloc. Asta, aşa provizoriu, că peste câţiva anişori îşi va părăsi vecinii de bloc, mutându-se la vila ridicată în cartierul rezidenţial.
Dacă stai de vorbă cu un bugetar, îţi dau lacrimile ascultându-l ce leafă mică are el şi câtă foamete bântuie prin burţile membrilor din familia sa. Îi plângi de milă! De ai proasta inspiraţie să-l sfătuieşti să-şi caute un loc de muncă la privat, plătit mai bine, ţi l-ai făcut cel mai aprig duşman. Cum, să lucreze el la privatizat, adică slugă la stăpân?! El are obraz subţire, chiar dacă un astfel de obraz cu cheltuială se ţine. Aşa că, n-are decât statul să-i mărească leafa, că peşcheşurile de pe urma funcţiei le indexează el, după punga celui care-i intră în birou.
Am asistat la o astfel de preţăluire. Mă aflam în biroul unui amic, lucrător la stat. Nu spui cine-i şi unde lucrează, că se supără şi nu-mi mai răspunde la bună ziua. Amicul îşi bea cafeaua când uşa de la biroul său s-a deschis sfios şi a intrat un bărbat cam timid. Avea nevoie de o aprobare.  După ce l-a privit câteva secunde, amicul i-a spus să lase o cere, dar sunt slabe speranţe să primească prea degrabă aprobarea, că sunt multe cereri în faţă. Omul m-a privit, l-a privit pe amic şi i-a spus că vine din partea unui cutărică.
- Aaaa! Se schimbă povestea. Vii mâine şi vei primi aprobarea. Ştii ce trebuie să faci?
- Da, şefu’, „timbru” de-o sută. Şi a plecat.
- De obicei iau un „timbru” de două sute, dar acesta-i cu pile, mi s-a destăinuit amicul, om cu maşină luxoasă şi vilă la Hudum, ridicată anul trecut.
Ei, spuneţi şi dumneavoastră, cum să dai afară un asemenea funcţionar. Din indemnizaţia de şomaj nu va putea plăti niciodată impozitul pe maşină, vilă şi să-şi mai facă concediul în Croaţia. Ştiţi ce leafă are? Minim pe economie, că-i angajat la stat de vreo doi ani de zile.
Cum bugetul ţării este pipernici rău, „flăcăul” Boc n-are de unde da înapoi şpaga primită la PDL pentru astfel de angajări. Aşa că, să-şi mai pună FMI-ul posta în cui, că România n-are a reduce personalul bugetar. Dimpotrivă!

written by Ioan Rotundu

Jan 14

Iată ce corespondenţă s-a purtat între senatorul PDL de Ilfov Iulian Urban şi un medic care a păţit-o de pe urma unui vaccin::
Stimate D-le Senator!
Din partea unui grup de medici din judetul Sibiu va cerem parerea in urmatoarea situatie:
lucram la Spitalul Municipal Medias, zilele acestea am fost informati verbal de catre directiunea spitalului, ca a venit un ordin de la Directia de Sanatate Publica Sibiu
DESPRE OBLIGTIVITATEA VACCINARII PERSONALULUI contra virusului N1H1. In cazul refuzului nu vom avea dreptul de a sta la patul pacientului, eventual sa plecam in concediu.
Care totusi sunt drepturile noastre in acest sens?
eu sunt medic, am fost cuminte , m-am vaccinat inpotriva gripei sezoniere in 1997 ultima data, cand dupa vaccin am fost bolnava o saptamina crunt, apoi a saptamana pe luna , in fiecare luna, apoi la cateva luni,am tras o pneumonie cu pleurezie, de care m-am tratat 1,5 luni.
Ce fac in cazul asta?
Are dreptul DSP judetean sa ne opreasca din servici daca nu facem vaccinul?.
Cumult respect pentru curajul si verticalitatea D-stra dr Miron Veronica

RASPUNS
Buna ziua d-na Veronica Miron
In mod evident dl. Streinu-Cercel si-a depasit competentele; am discutat personal cu ministrul sanatatii Cseke Attila si acesta mi-a spus ca dl. Cercel a emis o dispozitie catre DSP-uri fara sa aiba acordul lui, iar aceasta dispozitie nu are nici un fel de valoare juridica.
De altfel, atat pentru faptul ca intelege sa incalce drepturile si libertatile fundamentale ale medicilor  [ ganditi-va ca asa ar trebui sa se vaccineze si preotii altfel nu ar mai avea voie sa tina slujbe, angajatii de la supermarket, adica toti cei care au contacte cu alte persoane ] si pentru aberatiile legate de vaccinarea copiilor fara acordul parintilor, mai multe asociatii civice au decis sa depuna plangere penala impotriva d-lui Streinu-Cercel.
Concluzia legala : aceasta dispozitie este ILEGALA si nimeni nu va poate conditiona exercitarea meseriei de obligatia de a deveni clienti ai celor care se imbogatesc vanzand aceste vaccinuri in Romania.
Daca cineva va interzice in viitor accesul la locul de munca invocand acest ordin, sa imi scrieti si ma voi implica imediat
Cu stima si multa sanatate va doresc
Senator Iulian Urban

written by Ioan Rotundu

Jan 14

Despre poziţia mea de a lua atitudine potrivnică vaccinării contra gripei porcine sunt suficiente comentarii expuse pe blog. Eu mi-am argumentat poziţia potrivnică, numai că au fost şi mai sunt cititori care m-au acuzat de dezinformare, fără a veni şi cu argumente. Sunt obişnuit să fiu contrazis de către persoane care nu sunt informate sau se informează după ureche, fără a citi din surse sigure şi susţinute ştiinţific. Nu eu am de tras consecinţe ulterioare, ci ei.
Dar să revin la subiectul fierbinte. După ce ministerul Sănătăţii a încercat toate căile de convingere cu vorbă bună a medicilor de a convinge populaţia să se vaccineze contra gripei porcine, a trecut la metode obscure şi manipulatoare, metode folosite cu succes în regimul comunist. După care a dat dispoziţie ca obligatoriu toate cadrele medicale să se vaccineze.
Apariţia unor dezvăluiri în plan internaţional despre consecinţele nefaste ale vaccinului, ecoul tot mai puternic al vocilor unor personalităţi internaţionale în domeniul virusologiei, dezvăluirea unui oficial al Uniunii Europene cum că gripa porcină este o mega-afacere a companiilor internaţionale de medicamente i-a mai muiat pe ţâfnoşii şi orgolioşii din ministerul nostru de Sănătate.
Aşa că, în cursul zilei de astăzi, ministerul Sănătăţii a retras obligativitatea cadrelor medicale de a se mai vaccina. Ce ne spune acest lucru? Că vaccinul generează probleme ulterioare, iar ministerul a recunoscut acest lucru, chiar dacă numai cu jumătate de gură.
O altă mişelie pusă la cale de ministerul Sănătăţii era vaccinarea obligatorie a copiilor cu vârste între 6 şi 16 ani. Mişelia consta în aceea că dacă părinţii nu vin la şcoală să anunţe că nu vor să-şi vaccineze copilul, acesta va fi vaccinat din oficiu. Altfel spus, se folosea acceptul prin omisiune, formulă juridică ce încalcă grav legea, pentru că până la vârsta de 16 ani copilul n-are recunoscută capacitatea de exerciţiu şi deci nu putea decide el dacă se poate sau nu vaccina. Apoi, vaccinarea cu acceptul prin omisiune era o încălcare gravă a drepturilor omului. Despre această modalitate adoptată de minister s-a publicat astăzi, pe site-ul Jurnalului, articolul „Chiar dacă-i ilegal şi inuman, copii vor fi vaccinaţi” , prin care noi am condamnat abuzurile ministerului Sănătăţii.
Iată că, tot în cursul zilei de astăzi, ministerul Sănătăţii a revenit asupra deciziei sale şi a precizat că vaccinarea copiilor se va putea face numai cu acordul scris al părinţilor. Aşa mai vii de acasă! Este cu totul altceva.
Şi în cazul poziţiei mele de a susţine că vaccinul generează consecinţe ulterioare necunoscute încă în totalitatea lor, şi în cazul atitudinii luată de a protesta la vaccinarea copiilor folosindu-se acceptul prin omisiune, s-a dovedit că am dreptate. Cum rămâne cu cei care m-au contrazis? E treaba lor. Eu nu m-am vaccinat şi nici nu o voi face vreodată în cazul vaccinului de faţă.
 

written by Ioan Rotundu

Jan 14

În aceste zile asistăm la o bătălie pe viaţă şi pe moarte asupra deţinerii supremaţiei în mass media. Pe de o parte avem parlamentarii opoziţiei care stau la rând în studioul Antenei 3 improvizat la Parlament, pentru a se arăta naţiunii române şi a a-şi arăta deşteptăciunea în materie de finanţe. De partea cealaltă avem susţinătorii gripei porcine, care umflă zilnic numărul contaminaţilor şi a morţilor, pentru a convinge şi cadavrele din morminte să se prezinte la vaccinare.
Cu gripa porcină ne-am cam lămurit. Adică ne-a lămurit mai bine un oficial din cadrul Uniunii Europene, care a declarat pe şleaul, să priceapă şi baba Catinca din Brătenii fostului haiduc Coroi, că întreaga pandemie este o strategie bine pusă la punct de companiile internaţionale de medicamente, ca să-şi sporească profiturile pe seama banilor fraierilor.
„Băieţii deştepţi” din aceste companii au pus la punct un virus de gripă pe care-l „distribuie” geografic după o strategie proprie. Din urmă vin şi cu vaccinul. Virusul nu pare a fi deloc mortal, el putând fi combătut şi cu leacuri băbeşti, vaccinul este cel care va curma multe vieţi. Dar pentru că afacerea este bănoasă, iar la praznicul dat în pomenirea victimelor încap toţi cei dispuşi să bage o sumă în buzunar, totul a mers ca pe roate. Nu se ştie de acum ce va urma, că s-au deşteptat câţiva adormiţi din UE şi au mirosit că afacerea corupţiei cu gripa porcină a ajuns până la nivel de ONU, respectiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Dacă tot ne-am lămurit în privinţa gripei, să ne lămurim şi în privinţa Legii bugetului public pentru anul 2010, care se moşeşte acum în Parlament. Parlamentarii din opoziţie mor de grija reducerilor de personal din sistemul bugetar. Social-democraţii şi liberalii şi-au unit forţele să critice Guvernul Boc pentru că operează reduceri de personal în rândul bugetarilor. Şi unii şi alţii au dreptate.
Parlamentarii din opoziţie au dreptate în privinţa faptului că se operează reduceri acolo unde n-ar trebui. Premierul Boc are dreptate pentru că reduceri le se impun, numărul bugetarilor fiind exagerat de mare în raport cu cei care muncesc şi produc.
Dacă puterea mi-ar aparţine, eu aş reduce mult mai mulţi bugetari decât vrea s-o facă Guvernul Boc. Avem peste trei mii de comune şi peste 40 de judeţe care au în structură prefecturi şi consilii judeţene. În toate aceste instituţii taie frunze la câini mii de bugetari care sunt mai proşti ca noaptea. Să mă explic!
Fiecare primar de comună, tolomac sau nu, şi-a angajat cel puţin doi consilieri pe post de sfătuitori. Numai în judeţul Botoşani ştiu zece primari care au trecut prin şcoala generală ca gâsca prin apă, dar dacă-l provoci în primărie la o discuţie, iute te înştiinţează că trebuie să-şi consulte consilierul. Iar consilierul apare din grajdul din spatele clădirii primăriei, îmbrăcat sărăcuţ, duhnind niţel a votcă de proastă calitate şi transpiră încercând să priceapă ce vrea domnul de la Botoşani de-l chinuie pe primar cu nişte întrebări despre lucruri care-l fac să se crucească, pentru că n-a auzit în viaţa lui că ar exista aşa ceva.
Mai stau prin primării nişte ţoape infatuate de prostia pe care o emană, având în faţă un calculator la care se uită ca vaca-n calendar, că tot manual ţine evidenţa încasării impozitelor de la contribuabili.
Să urcăm la nivel de judeţ. Primarii de municipii şi oraşe şi-au umplut anticamera de consilieri, care dacă-i iei niţel mai repede la întrebări, nu mai ştiu cum se numesc nici dacă le pui buletinul de identitate în faţă. Preşedintele Consiliului judeţean, prefectul au şi ei o droaie de consilieri care se plictisesc uitându-se la ceas să vadă cât mai au până la terminarea programului. Şi la nivel de Guvern sunt angajaţi zeci de consilieri tăitori de frunze la câini.
Să aruncăm o privire şi în curtea parlamentarilor. Au şef de cabinet pe post de amantă, consilieri pe post de slugi de casă, şofer care poartă nevasta la cumpărături. Dacă toate aceste slugi la stăpân ar fi concediate, s-ar realiza şi depăşi numărul reducerilor de personal bugetar, fără a mai chinui profesorii, medicii şi pe cei din sistemul social.
Numai că, după ce se vor opera reducerile, vom constata că tocmai aceste slugi au rămas, fiind trimişi la plimbare cei competenţi profesional. Doar trăim în România!

written by Ioan Rotundu

Jan 13

Cred că în România se petrece ceva grav, iar nouă ni se ascunde adevărul. Nu ne este spus întregul adevăr despre gripa porcină şi nici despre vaccinul pe care suntem obligaţi să-l face. Ieri am publicat un text postat pe blogul Oanei Ioniţă, una dintre bebeluşele Cârcotaşilor, care s-a aflat în preajma actorului Toni Tecuceanu până la internarea lui în spital. Oana mărturisea că Tecuceanu n-a murit de gripă porcină, cum ni se spune, şi că totul este o manipulare.
Tot ieri, pe acelaşi blog, fratele actorului, Paul Tecuceanu, ne oferă detalii care confirmă că moartea lui Toni nu prea are legătură cu gripa porcină. Numai că medicii ne-au ascuns şi continuă să ascundă familiei Tecuceanu adevărul morţii lui Toni. Numai pentru ca românii să creadă în necesitatea de a se vaccina.
Au mai încercat medicii să acopere un alt fapt îngrozitor. Cu trei zile în urmă, în judeţul Prahova, după ce a făcut vaccinul, o femeie a murit. Nu s-a anunţat moartea ei. Abia ieri s-a aflat de către presă, pentru că tot în judeţul Prahova, o altă femeie, după ce a făcut vaccinul a intrat în comă. Descoperiţi de presă, medicii prahoveni au recunoscut şi moartea celeilalte femei. Numai că ei susţin că moartea şi apariţia comei s-ar datora diabetului de care suferă cele două femei şi nu vaccinului.
Se naşte întrebarea: De ce acele femei, diabetice fiind, n-au avut probleme de sănătate decât numai după ce şi-au făcut vaccinul? Să ne amintim că primul deces pus pe seama gripei a fost tot al unui bărbat bolnav de diabet şi vaccinat contra gripei. Înseamnă că acest vaccin provoacă bolnavilor de diabet reacţii periculoase sănătăţii lor.
Nu trebuie să fii medic ca să faci asocierea între moartea şi coma celor două femei bolnave de diabet şi vaccinul care li s-a făcut. De ce se feresc medicii să recunoască consecinţele periculoase ale vaccinului? Ce forţe de constrângere se folosesc împotriva lor pentru a-i determina să ne ascundă adevărul?
Şi tot ieri, procedând la o investigaţie prin Spitalul judeţean Botoşani, am stat de vorbă cu mai mulţi medici cu care mă cunosc. S-au ferit să-mi spună dacă s-au vaccinat sau nu, spunându-mi că este o problemă personală. Însă unul dintre ei mi-a prezentat o variantă care m-a lăsat fără replică. Medicul mi-a spus că sunt obligaţi să se vaccineze, dar toţi o vor face doar pe hârtie. Iar dozele lor vor urma traseul pe care-l urmează distrugerea medicamentelor expirate.
Aşadar, medicii au la îndemână o soluţie contra vaccinului cu care şefii lor îi obligă să şi-l facă. Dar noi ce soluţie avem? Niciuna! Ne vaccinăm şi apoi aşteptăm să vedem dacă mai avem zile sau nu.

written by Ioan Rotundu

Jan 12

Oana Ionita, colega lui Toni Tecuceanu, acuza mediatizarea excesiva si mincinoasa a mortii “carcotasului”, care a dus la actuala isterie a gripei porcine:
Toni era racit de 3 saptamani, a venit cu noi la munte pe piciore, tusea si avea putina febra. Chiar daca am insistat sa se trateze, raspundea ca o sa se faca bine si ca nu are nimic. Nu s-a tratat, nu a stat nici o zi acasa sa se ingrijeasca.  A fost cu noi, echipa, in tot acest timp, la filmari, la masa, in masina sau in casa.
Cum se explica faptul ca noi toti suntem sanatosi? Repet, racesc repede, de cand eram mica aveam probleme cu raceala, sunt sensibila si am fost depistata la un moment dat la Institutul Cantacuzino si cu streptococ auriu. Am inteles ca l-am luat cand eram mica dintr-un spital, ca o sa-l am toata viata, si tocmai de aceea la analize ASLO il am mereu peste limita maxima. Am inteles ca sunt destul de firava in fata virusului si tocmai de aceea ma intreb- cum?
Revenim la tema.
Cum se face ca pandemia asta atat de grava nu a afectat pe nimeni din echipa, familie si prieteni? Repet- nu a fost diagnosticat cu gripa AH1N1 nimeni dintre noi.
Din punctul meu de vedere ar fi doua concluzii care trebuiesc trase:
1. Toni nu avea gripa porcina, ci s-a dorit utilizarea unei persoane publice pentru a face oamenii sa se vaccineze.
2. Daca avea gripa (aici apar intrebarile) de ce noi suntem perfect sanatosi, familia, colegii, prietenii?
Este posibil ca Toni sa se fi infectat in timpul internarii?
Este posibil sa fie avut o bacterie care a actionat doar in cazul lui, pentru ca, asa cum imi povestea si matusa lui, avea probleme cu plamanii de cand era mic?
Sunt niste supozitii care acum probabil nu-si mai au rostul. (…)
Pentru mine a fost crunt sa vad cum pleaca Toni. Poate sunt prea sensibila sau poate atmosfera sfasietoare te obliga la indurerare. A fost o zi care nu credeam ca o sa vina vreodata.
Sunt convinsa ca multe din afirmatiile si concluziile trase de pe urma decesului lui Toni au fost pentru a mediatiza efectele pandemiei. Multi m-au sunat si m-au intrebat daca am facut un test sau vaccin sau daca am patit ceva.
Haideti sa va explic.
Medicii au spus ca avea acest virus AH1N1 in organism cu 8 zile inainte de internare. Imi este greu sa cred ca eu nu am nimic. Este vorba de o pandemie, nu? Ar trebui sa fie extrem de periculos sa intri in contact cu o persoana avand o boala inalt contagioasa. Noi am plecat la munte impreuna (doar eu cu el in masina) spre filmarile de sarbatori, chiar cu 5 zile inainte de internare, am respirat acelasi aer timp de 8 ore. La filmare chiar am facut o gluma si am mancat de la el din mancare. Sunt o fire destul de sensibila la raceli, chiar e posibil sa nu am nimic? Nici macar o raceala? avand in vedere ca in scoala luam orice raceala foarte repede…
Este cumva vorba doar de o mediatizare exacerbata pentru manipularea maselor?
se intreaba Oana Ionita, ca o concluzie la mai multe postari pe tema vaccinului controversat si a mortii lui Toni, pe care le gasiti pe blogul ei, http://www.bebelusaoana.ro.

written by Ioan Rotundu

Jan 11

În aceste zile trăim iarăşi o isterie naţională, aşa cum am mai trăit şi în alte rânduri. Numai că această isterie nu este asemănătoare celor trăite pe vremurile de glorie ale Caritasului,  FNI sau SOV – Invest, când lumea înnebunise de dorinţa fierbinte de a se îmbogăţi peste noapte, fără să se întrebe vreo clipă de unde vor primi banii promişi cu atâta putere de convingere de către cei care se aflau în spatele marilor escrocherii.
În momentul de faţă trăim o isterie generată de teama morţii. O teamă care a fost puternic hiperbolizată în aceste ultime zile, mai ales de la moartea actorului Toni Tecuceanu.  Aşa că toată lumea se înghesuie să-şi facă vaccinul contra gripei. Nimeni nu mai raţionează cu privire la capacitatea acestui vaccin de a preveni gripa, la consecinţele ulterioare care n-au fost determinate prin cercetărilor care se fac în astfel de cazuri.
Sunt medici care susţin că vaccinul este insuficient studiat şi că este mai periculos să-l faci, decât să-l refuzi. Numai că vocile lor sunt repede acoperite de către vocile Guvernului Boc, ale unor voci din ministerul Sănătăţii, care au experienţă în a organiza manipulări în plan naţional, mai ales atunci când atenţia publică trebuie deturnată de la ceva ce deranjează Guvernul. Ori, în aceste zile se votează Legea bugetului de stat pentru 2010, o lege controversată şi care cuprinde multe ciudăţenii ce nu se potrivesc în nici un fel cu nevoile reale ale românilor.
De jumătate de an se chinuie Guvernul Boc să-i convingă pe români să accepte vaccinul contra gripei porcine, fără a înregistra vreun succes notabil. Moartea nefericită a actorului Toni Tecuceanu, bolnav de plămân, dar a cărui stare de sănătate s-a complicat din cauza gripei, a fost pentru guvernanţi momentul prielnic să treacă la ofensivă.
Lovitura a fost şi este dublă. Afacerea creată pe seama vaccinului a devenit profitabilă, nu ştim încă cine sunt profitorii, că statul nu este nicidecum, iar isteria generală creată a deturnat atenţia publică de la Legea bugetului, spre fericirea şi liniştea Guvernului Boc.
Cum să nu fiu suspicios împotriva campaniei de vaccinare, când am trăit atâtea alte campanii mincinoase, pe seama cărora s-au îmbogăţit „băieţii deştepţi” şi am sărăcit noi.
Să ne amintim de campania împotriva gripei aviare. Au fost omorâte sute de mii de păsări fără nici o noimă, dar din bugetul ministerului Agriculturii sau transferat sute de miliarde de lei în contul unor firme private, înfiinţate peste noapte. Gripa aviară a apărut la noi în condiţii extrem de ciudate şi a dispărut la fel.
Gripa porcină bântuie pe la noi de vreun an de zile. Ce mi se pare extrem de ciudat, nu s-au înregistrat morţi decât numai după ce s-a raportat că avem realizat un vaccin. Nu l-au realizat ţări precum SUA, Germania, Anglia, Franţa care deţin somităţi medicale în domeniu, şi l-am realizat noi, când nu mai alocăm cercetării ştiinţifice nici o leţcaie. Sper să aflăm adevărul, că prea-i o treabă neaoşă, tipic românească, ceea ce mă face să cred că ceva „este extrem de putred în Danemarca”.
Şi mai apare o ciudăţenie. Toţi cei raportaţi că răpuşi de gripa pandemică sunt în majoritatea lor peste 30 de ani şi au suferit în principal de alte boli, unele aflate în stadiu cronic. Dacă gripa atacă tineretul sub 30 de ani, cum se explică îmbolnăvirea şi decesul majorităţii bolnavilor cu vârste peste această limită?
Mai persistă o necunoscută. Ni se raportează decesele pe seama gripei, dar nu şi cele determinate de lipsa medicamentelor din spitale, a refuzului internărilor pe motiv că nu mai sunt bani, a intervenţiilor chirurgicale nerealizate în timp oportun pentru că cei bolnavi n-au avut banii necesari să plătească operaţia etc.
Nu se întocmeşte nici o statistică oficială despre câte morţi se estimează că se vor înregistra în acest an pentru că spitalele nu vor primi banii de care au nevoie. Vă spun că mâna pe inimă că decesele din cauza subfinanţării sistemului sanitar sunt însutit mai mari decât victimele gripei porcine.
Dar, cu ajutorul profesioniştilor în domeniul manipulării, Guvernul Boc ne-a furat minţile, înspăimântându-ne cu gripa porcină, la adăpostul isteriei generale declanşată guvernanţii urmând a-şi împărţi frăţeşte bruma de buget public.
Când ne vom lămuri ce-i şi cu gripa porcină, aşa cum ne-am lămurit şi cu cea aviară, guvernanţii vor avea cămările pline iar noi un buget secătuit. Părerea mea!

written by Ioan Rotundu