Blogul lui Rotundu

Zilele acestea,  un subiect legat de viaţa monahală din Mehedinţi a făcut înconjurul lumii. Mai multe posturi de televiziune au relatat cazul cu lux de amănunte la ore de maximă audienţă. Nici  presa scrisă nu s-a lăsat mai prejos. Din materialele respective reieşea că la mânăstirea Mraconia din apropierea oraşului Orşova se derulează un conflict puternic între preotul de acolo şi credincioşii din zonă, pe de o  parte,  şi stareţa mânăstirii, pe de altă parte.<br>
Preotul împreună cu credincioşii construiseră mânăstirea respectivă şi o dotaseră cu toate cele necesare în ultimele două decenii. De la centru fusese trimisă o stareţă, care avea un trecut discutabil. Ea fusese alungată de la  Mânăstirea ,,Sf. Ana” din Orşova din cauza unor comportamente ciudate, incompatibile cu statutul de călugăr.  <br>
Drept pedeapsă, maica respectivă fusese promovată stareţă la Mânăstirea Mraconia!  Erau doi sau trei ani de când se dusese acolo şi tot de atunci începuse ,,războiul’’!  Stareţa drăcuia ca-n târg pe preot în biserică, în timpul slujbei. Intra în altar, făcea tărăboi ca la uşa cortului, jicnea credincioşii fără jenă. Susţinea că preotul nu ştie sau nu are competenţa să facă sfinţirea apei, adică agheasmă. <br>
Pentru aceasta trecea dumneaei la treabă. Ea însăşi ,,sfinţea’’ apa, introducând în vasul cu apă o ţeastă de mort, care fusese descoperită prin apropiere, într-o groapă comună, în care se spunea, prin tradiţia locului, că fuseseră îngropaţi morţii de la holera din 1812 din zonă. <br> Credincioşii erau foarte indignaţi, fiindcă majoritatea, fără să ştie situaţia, băuseră din apa respectivă şi o luaseră acasă cu evlavie. De nenumărate ori se telefonase la 112, numărul de telefon pentru situaţii de urgenţă. Poliţia locală, cea din Orşova şi cea din Severin se duseseră acolo de multe ori, încercând să facă ordine. <br>
Stareţa respectivă făcea avansuri sexuale preotului şi cântăreţului. Tot domnia-sa luase pământ din marginea Dunării, îl depozitase în cutiuţe şi-l vindea, spunând că-i pământ de la Ierusalim. Tot acea stareţă era nedespărţită de o păpuşă îmbrăcată călugăriţă, cu care, după cum spuneau localnicii, făcea vrăji. O călugăriţă de acolo îşi luase lumea în cap, motivând în faţa a 7-8 persoane că vajnica stareţă intrase peste ea în chilie noaptea cu gânduri şi gesturi nu tocmai ortodoxe. Şi faptele de acest gen continuă…<br>
Stareţa discuta indiferentă, chiar ironică,  cu oamenii de presă, sau, pur şi simplu, refuza să discute cu  ei, ca să clarifice situaţia. Demara în trombă cu maşina şi se ducea, Dumnezeu ştie unde! <br>         
Marele absent în tot materialul prezentat  de televiziunile şi ziarele care abordau subiectul era episcopia… Nu se poate spune că este un caz nou, necunoscut la centru. O anchetă în care să fi fost interogaţi şi credincioşii ar fi pus capăt infecţiei cu mulţi ani în urmă şi nu s-ar fi ajuns la o asemenea cangrenă!  Este dureros că se întâmplă asemenea situaţii. Ele nu sunt o palmă dată pe obrazul unei mânăstiri sau unei eparhii, ci pe obrazul Bisericii Ortodoxe Române. Nu este nevoie să ai studii de psihiatrie, ca să-ţi dai seama că cineva are comportament deviant. Ochii, faţa, gura, vorba, gesturile, faptele, sunt doar câteva indicii, care te pot orienta cu uşurinţă şi te pot duce la concluzia că cineva e dus cu pluta. <br>
Cu peste 30 de ani în urmă, regretatul Părinte Caliopie Georgescu, bătrânul exarh al mânăstirilor din Oltenia, spunea unui cetăţean, care dorea să intre în monahism: ,,- În primul rând, îmi aduci certificat de la medicul psihiatru şi de la cel neurolog, că nu eşti nebun; în al doilea rând, îmi aduci cazierul de la poliţie, ca să vedem dacă ai condamnări. După ce mi le aduci pe astea, îţi spun eu ce-ţi mai trebuie….!’’ <br>
După ce aducea toate actele cerute, era supus câţiva ani unei atente observaţii şi abia după aceea era primit ca frate şi apoi călugăr. Despre stăreţie…, ehei! Trecea multă apă pe gârlă până a ajunge la o asemenea promovare. <br>
Din păcate, după Revoluţie, s-a început  construirea unui număr imens de mânăstiri. În ele au intrat oameni, care, de multe ori, n-au avut nici în clin nici în mânecă cu viaţa monahală. Aşa au apărut indivizi precum cel de la Tanacu sau cea de la Mraconia. Oameni fără minimum de pregătire teologică au ajuns să ne reprezinte în ţară şi în străinătate, să ne facă de râs! Este frumos să raportezi la serviciul de Statistică un număr cât mai mare de mânăstiri, biserici, preoţi, monahi, mai ales că Statistica nu consemnează decât numărul, cantitatea, niciodată calitatea! <br>
<b>Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! <br>
Pr. Al. Stanciulescu-Barda</b>

Notă: Cu părintele Sănciulerscu avem o colaborare mai largă, graţie preocupărilor sale de editor de cărţi sfinte şi distribuire în ţară. În cadrul acestei colabori public şi această scrisoare meisă pe adresa de mail a redacţiei.

Manuela Zarug a demisionat din PSD şi din funcţia de consilier judeţean. Ei şi, pagubă-n ciuperci au spus cei din PSD, care au răsuflat uşuraţi că au mai scăpat de o gură cicălitoare şi plină de aere. Nici măcar pagubă-n ciuperci nu-i, au zis alţii, plecaţi din PSD datorită guriţei înţepătoare a Manuelei.
Să fie sănătoasă şi să aibă parte de pensie lungă, ar fi zis muncitoarele de pe moşia lui Seroussi, unde Manuela este angajată pe post de vechil, în speranţa că după demisia din PSD Manuela se va pensiona, scăpând astfel de porţia zilnică de scărmăneală de care au parte.
Cum Manuela nu-i Cristi Diaconescu, poate că gestul său n-ar merita atâta atenţie.
Este adevărat că Manuela nu poate fi comparată cu Diaconescu, în primul rând pentru că-i diferenţiază ţinuta vestimentară. Manuela poartă fustă cu fermoar la spate, Cristi pantaloni cu prohab şi fermoar în faţă. Cristi a jurat în plin Congres că nu va părăsi PSD-ul decât pe năsălie, după care a plecat fluierând vesel şi s-a înscris în rândul independenţilor generalului Gabriel Oprea, semn că dragostea lui Cristi pentru uniforma militară are semnificaţia ei. Manuela s-a dus la Congresul PSD, dar n-a votat cu Geoană aşa cum a făcut-o Cristi, ci cu Ponta. Iată, deci, două mari diferenţe între cei doi, ceea ce ne permite să concluzionăm că Manuela nu-i Cristi şi viceversa, adică tot aşa.
Chiar şi motivele plecării din PSD sunt diferite la cei doi. Cristi a plecat pentru că aşa i s-a ordonat, iar un ofiţer care se respectă execută ordinul, nu-l discută. Manuela a plecat pentru că după 12 ani de social-democraţie, cât s-a simţit în al nouălea cer, dintr-o dată s-a trezit că are un lider fără sânge în instalaţie. Ce să facă ea cu un astfel de lider?
Sub acest aspect îi dau dreptate. Ghiţă a lui Marcu, coborât în târgul Botoşanilor de pe coama dealului Avrămeni, s-a aciuat pe la fostul Electrocontact unde, se spune, dar nu s-a dovedit, s-ar fi ocupat cu cântatul. Nu la corul întreprinderii şi în cadrul concursului naţional Cântarea României. Nuuuu! El cânta melodii cifrate sub forma ciripitului şi numai pe înţelesul unui public elevat, cu ochi şi uniforme albastre.
Toată această preocupare din tinereţe i-a secătuit vlaga trupească şi sângele din instalaţie. Având cunoştinţe vaste în domeniu şi experienţă de viaţă în a lucra cu oamenii, că doar nu degeaba a fost ea aleasă ani la rând preşedinta sindicatului socialist din fosta fabrică Rapsodia, Manuela l-a simţit că-i un flecuşteţ şi doar gura de el, iar fapte ioc.
Încerc s-o copiez pe Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu şi să reconstitui momentele premergătoare demisie Manuelei. După ce s-a venit de la Congres, liderul botoşănean al PSD  cu rang de senator a adunat vârful organizaţiei spre o analiză severă, pentru că vigilentul Văzdoagă i-ar fi şoptit că în partid au apărut elemente trădătoare ale cauzei social-democraţiei care au votat cu ciocoiul Ponta şi nu cu fanariotul Geoană.
S-au adunat maşcaţii PSD şi au luat loc în sala de şedinţe. În prezidiu s-au aşezat, după rang, senatorul lider Marcu şi deputatul sublider Macaleţi, iar alături de ei, după grad şi importanţă, vigilentul Văzdoagă. Cum Manuela s-a aşezat în sală şi îne primul rând, a băgat de seamă că între Macaleţi şi Marcu există o mare deosebire. Macaleţi, verificat în mai multe rânduri, încă este fierbinte, adică are sânge în instalaţie. Marcu îi cam bleguţ, lipsit de forţă, de virilitate… politică, semn că-i lipseşte sângele din instalaţie.
Precum Budha, Manuela s-a luminat numai la faţă, odată, şi s-a întrebat ce caută ea în compania unui lider politic fără sânge în instalaţie. Aşa că s-a ridicat, s-a retras fiţos într-un din sălile mai mici, pe unde se lăfăi stafia roşie a triumviratului Marx – Engels – Lenin şi şi-a scris demisia.
După care, aşa cum stă bine undei doamne respectabile ce-a făcut comuniune cu prea cinstita politică, a declarat fătucilor din presă că vrea un lider cu sânge în instalaţie. Iar Marcu n-are, de aceea a demisionat. Marcu n-o fi având, dar Macaleţi are! Eu în locul domnului deputat m-aş simţi discriminat şi i-aş cere ceva daune. Financiare, că de altă natură nu mai are farmec.
În ce-l priveşte pe liderul Marcu, am a-i da un sfat: bagă, omule, sânge în instalaţie, că te vor părăsi toate femeile social-democrate aşa cum îl părăsesc pe Ponta toţi poponarii ce-l jelesc pe Geoană!

Liderul liberalilor, Florin Ţurcanu, pare să fi schimbat tactica luptei politice. În ultima perioadă nu-şi mai atacă adversarii politici în văzul presei, ci le dă la gioale pe muţiş, şubrezindu-le priza la electorat.
Marţi noi am publicat un articol intitulat „Primari care-şi bat joc de evidenţele în Registrul Agricol”. Numai că reporterul Jurnalului n-a fost suficient de atent la subtilităţi, mai exact la ce se ascunde în spatele controlului dispus de prefectul Cristian Roman. Când prefectul a gândit acest control, determinat şi de reclamaţiile din teritoriu cum că la anumite primării Registrul agricol este prost condus, n-a avut în vedere faptul că un astfel de control poate deveni un instrument politic.
Sper că citind aceste rânduri, prefectul va realiza că a cam fost tradus de către cei care au efectuat controlul, aşa cum a mai fost tradus odată. Controlul l-a efectuat Cristian Delibaş din cadrul Direcţiei Agricole şi Dezvoltare Rurală Botoşani, iar Delibaş a fost directorul acestei instituţii fiind pus acolo de PNL, adică de Ţurcanu et compania.
Normal că, liberal fiind, Delibaş n-a plecat în teren pe post de specialist pe probleme agricole ci pe post de activist liberal. Din câte primării a verificat, pe cine credeţi că a amendat Delibaş? În primul rând primăriile conduse de primari PDL precum Brăeşti, Ibăneşti, Mileanca, două conduse de primari PSD şi numai una condusă de primat liberal, cea de la Unţeni.
Dar să nu ne lăsăm păcăliţi că Delibaş a fost imparţial şi a sancţionat şi o primărie liberală. Primăria Unţeni este condusă de Dumitru Timişag, un primar liberal căzut în dizgraţiile liderului PNL Florin Ţurcanu. Dacă Timişag era „băiat bun” cu Ţurcanu, nu mai intra la categoria sancţionaţi ci la cei evidenţiaţi.
Nici unul dintre primarii sancţionaţi nu-şi recunosc vinovăţia. Deficiente sunt, dar nu la gravitatea de a fi sancţionate contravenţional, aşa cum a procedat Delibaş. Deocamdată am ştiinţă că secretarul de la Primăria Ibăneşti a contestat amenda primită la Judecătoria Dorohoi, termenul de judecată fiind stabilit pentru 24 martie a.c. N-am ştiinţă dacă şi celelalte primării amendate au depus contestaţii.
Dar am ştiinţă că prefectul Roman a fost iarăşi tradus de către cei din Direcţia Agricolă, care i-au bătut pe primarii portocalii pe teren propriu. Culmea, prefectul Roman a mai dispus o verificare prin specialiştii de la Direcţia Agricolă la abatorul din Dracşani, pe vremea când patron era şi Florin Ţurcanu. În loc să constate că Ţurcanu a beneficiat de subvenţii la animale fără a întruni condiţiile legale, cei de la Direcţia Agricolă l-au scos basma curată. Târziu a aflat prefectul că a fost tras pe sfoară.
Iată că de această dată l-am ajutat să afle mai devreme că cei de la DADR l-au mai tradus odată şi au desfăşurat un control cu răfuieli politice şi nu profesional cum ar fi trebuit.  Poate reuşeşte prefectul să-i mai taie din elan lui Delibaş şi să-i amintească de faptul că fiind funcţionar public, n-are a o face pe activistul politic prin judeţ, după care să se răsfeţe la pieptul lui Ţurcanu cu realizări politice plătite din banii fraierilor de contribuabili la buget.

N.B. -  Am fost sunat de către domnul inginer Delibaş să-mi atragă atenţia că dumnealui a fost în control numai la Primăria Ibăneşti, unde a constatat că registrul agricol este condus defectuos. De amendat, secretarul primăriei a fost amendat de Instituţia Prefectului şi nu de domnia sa.

Numele meu este Gheorghe Sava, locuiesc în Madrid unde am o firmă de construcţii şi  reparaţii în construcţii. Sunt din Botoşani şi citesc zilnic Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi pe Internet. Am citit si articolul scris de Lavinia Preda: „Un căpşunar beat…….” Pentru faptul că omul respectiv a spus că locuieşte în Spania a fost numit căpşunar. De fapt toţi românii care lucrează în Spania sunt numiţi căpşunari. Dar vreau să vă spun că nici 5 % din românii care trăiesc în Spania nu lucrează în agricultură, ci în construcţii, în comerţ (angajaţi ca gestionari), în panificaţie, în autosercice-uri şi oriunde vrei.
Am fost nu demult la Primăria San Blas, cartier de Madrid unde locuiesc, cu o problemă şi când mi-a venit rândul după numărul de bon pe care-l aveam, m-am prezentat la ghişeul nr 1. Funcţionara m-a salutat foarte respectuos (aşa se obişnuieşte aici, nu ca acasă că dacă mergi la Primarie şi nu ai nimic în mână sau dacă nu spui sărut mana nu te bagă
 nimeni în seamă, scuzaţi-mă) după care m-a întrebat ce problema am. Mi-am dat seama că nu este spaniolă şi atunci am întrebat-o de unde este. Mi-a spus că este româncă. I-am zis: Hai să vorbim româneşte că ne înţelegem mai bine. Într-un minut mi-a rezolvat problema (iarăşi zic scuzaţi-mă, dacă era funcţionara Primăriei din Botoşani cred că mă rezolva în dou, trei zile sau niciodată). Deh, nu este vinovată ea de aceasta, aşa este în democraţie(autentică).
De 10 ani de când trăiesc aici şi datorită faptului că am o firmă am fost pe la multe Ministere (de finanţe, de muncă, semnez contracte de muncă, am stat de vorbă cu mulţi primari pentru că am făcut şi lucrări subvenţionate de stat, etc) mi-am dat seama că românii sunt foarte apreciaţi aici.
De două ori mi s-a spus în faţă “vosotros los rumanos estais mas listos como los españoles” –voi  românii sunteţi mai inteligenţi decât spaniolii (odată aceasta mi-a fost spusă de primarul municipiului El Ordial, provincia Guadalajara).
Ca să scurtez, vreau să vă spun că romanii sunt foarte apreciaţi (cei care sunt serioşi) şi chiar dacă nu se pot afirma în ţară fac cinste ţării.  Mă mândresc că sunt român (şi asta v-o spune de fapt un armean). Punct. Nu le puneţi ştampila “căpşunar” la toţi românii care trăiesc în Spania, deşi această muncă făcută cinstit este mai demnă decât multe… din ţară (scuzaţi-mă). Firma mea se numeşte “EUROSAVA ROES SL,CONSTRUCCIONES Y REFORMAS. Vă doresc mult ce e mai bun pentru “Media” şi multă, multă sănătate la toţi.
Gheorghe Sava, Madrid, Spaña.

N.R. – Ne cerem scuze pentru apelativul „căpşunar” folosit într-un context nefericit, dar n-a stat în intenţia noastră de a jigni românii care muncesc în Spania, cu atât mai puţin pe botoşăneni. Pe viitor vom fi mai atenţi în a folosi astfel de expresii.

Ieri, am avut cu o persoană pe care o consider destul de informată, o îndelungată discuţie despre viitorul relaţiilor dintre Republica Moldova şi România. Iar acea persoană mi-a sugerat să mă întorc în istoria noastră cu 161 de ani şi să observ ce eveniment crucial a avut loc atunci. Iar acel eveniment pe care l-am descoperit nu-i altul decât unirea Principatelor Române.
Se va repeta în acest an evenimentul de atunci? Să trecem în revistă anumite fapte consumate sau în curs de derulare. România, din toată sărăcia sa, a acordat  Republicii Moldova un ajutor de 100 milioane euro. Pentru noi o sumă pe care ministrul Udrea ar cheltui-o la o singură strigare, pentru Moldova o resursă necesară pentru plata salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a funcţionării instituţiilor statului. Să mai adăugăm faptul că Moldova a mai primit un ajutor financiar de vreo 700 milioane de dolari de la SUA, o sumă substanţială şi cu care a ieşit din impas.
Scutul antirachetă care urmează a fi instalat pe teritoriul României va acoperi şi teritoriul Moldovei, lucru recunoscut şi acceptat de oficialităţile moldovene. Împrumutul a venit înainte, scutul după. Se leagă.
România a urgentat ratificarea Acordului pentru micul trafic de frontieră iar din urmă vine anularea sumei de 500 neuro, necesară moldovenilor intrării în ţara noastră. Podul peste Prut, la Lipcani, a devenit funcţional, gardul de sârmă a dispărut, poliţiştii de pe ambele părţi ale Prutului s-au întâlnit şi au pus la punct noi forme de colaborare.
Uniunea Europeană priveşte toate aceste demersuri de apropiere dintre România şi Moldova cu interes şi chiar le încurajează, pentru că astfel NATO se apropie mai mult de graniţele Rusiei.
În Moldova speranţa că ţara lor va intra în EU cu sprijinul României creşte şi odată cu ea spiritul unionist se întăreşte în conşţiinţa populaţiei. Este ştiut faptul că în Republica Moldova urmează a se organiza alegeri parlamentare. Probabil prin iunie, iulie ale acestui an.
Toate aceste forme de colaborare şi deschidere a relaţiilor dintre Moldova şi România au menirea de a ajuta actualul Guvern condus de Vlad Filat să câştige alegerile într-o proporţie confortabilă care să îi permită să aleagă preşedintele.
Şi iată că am ajuns într-un punct sensibil, pe care autorităţile româno-române nu-l discută oficial, dar acţionează în direcţia intuită cu toţii: unirea. Desigur, nu va fi o decizie uşor de luat. Există la mijloc cuiul lui Pepelea, respectiv Transnistria. Istoric, România n-a avut niciodată teritorii dincolo de Nistru. O unire între Moldova şi România nu se poate realiza fără o înţelegere cu Ucraina. Pentru că Transnistria trebuie să revină Ucrainei, dar ce primim în compensaţie?
Moscova a ameninţat că de se va pune problema unirii cu Moldova, România va avea probleme la graniţa cu Bulgaria şi Ungaria. Vorbe! Totul va consta în cum se va realiza această unire, ca ea să fie imediat recunoscută de Uniunea Europeană şi SUA.
Ei bine, se pare că această unire are un scenariu inspirat din istoria noastră. După alegerile parlamentare, când Parlamentul Moldovei se va întruni să-şi aleagă preşedintele, în va alege pe Traian Băsescu. Ce ziceţi, este posibil aşa ceva?!