Feb 01

Iată că luna ianuarie s-a încheiat şi contabilii din sistemul bugetar tot nu ştiu cum să stabilească salariile în condiţiile grilelor de salarizare stabilite prin Legea salarizării unice. S-au făcut ceva instruiri, dar contabilii tot nu s-au limpezit la minte şi tot n-au înţeles cum trebuie calculat salariul, mai ales când vine vorba de acordarea sporurilor. Culmea este că şi cei puşi să-i instruiască pe contabili n-au pătruns spiritul legii, şi de aici apar fel de fel de controverse, de interpretări, de păreri şi presupuneri.
În economia etatizată contabilul era privit tot timpul ca o frână în calea dezvoltării unităţii economice, el nepricepând de ce trebuie făcut altfel decât puterea lui de înţelegere şi cunoaştere. Contabilii erau groaza şefilor de producţie, a compartimentelor de investiţii, a inginerilor, ei erau cei care îţi blocau orice iniţiativă de îmbunătăţire a procesului de producţie, dacă nu reuşeai să-l faci să înţeleagă necesitatea cheltuielii solicitate.
În economia de piaţă contabilul nare un rol extrem de important. De el depinde decizia managerului de societate de a fi luată în timp real. Contabilul trebuie să ştie cu promptitudine ce cheltuieli de producţie se pot efectua, care va fi eficienţa lor, ce disponibilităţi sunt în cont şi pentru cât timp asigură continuitatea procesului de producţie, dacă sunt asigurate resursele necesare pentru salarii, dacă un credit de bancă angajat poate dezvolta activitatea sau poate duce firma spre faliment etc.
Din cauza contabililor mulţi patroni au ajuns în faliment sau chiar au fost furaţi de către aceştia fără să-şi dea seama prea curând, iar când au descoperit furtul era deja prea târziu. Un contabil bun este bine plătit, dar greu de găsit.
Dacă în sistemul privat contabilii au reuşit să depăşească condiţia de înregistrator de fenomene economice fără a le pătrunde sensul, în sistemul bugetar contabilul a rămas acelaşi funcţionar cu cotiere şi ochelarii lăsaţi pe vârful nasului, cu mutră acrită de hârţoage şi viaţa de acasă, greu de scos din tipicurile cu care s-a obişnuit.
Legile actuale nu mai sunt aşa de clare şi precise ca cele din trecut. Apoi dinamica lor este extraordinar de mare şi diversă. În trecut toată contabilitatea stătea într-o lege şi câteva hotărâri ale Consiliului de Miniştri. Acum, în domeniul contabilităţii operează sute de legi, ordonanţe guvernamentale, hotărâri de guvern şi norme de aplicare, ordine şi precizări ale ministerului de Finanţe etc.
N-ai cum să memorezi pe dinafară o astfel de legislaţie. Este obligatoriu să te foloseşti de sisteme de căutare pe Internet, pe site-urile forurilor legislative, pe site-urile firmelor specializate în domeniul legislaţiei financiar-contabile. Un contabil, cu adevărat profesionist, trebuie să aibă gândirea liberă de orice idei preconcepute şi să caute a înţelege şi aplica legea în sensul ei larg şi nu birocratic.
Ei bine, majoritatea contabililor din sistemul bugetar n-au cunoştinţe de folosire a calculatorului, de navigare pe Internet, fug de înţelegerea noutăţilor şi preferă să lucreze aşa cum au învăţat de la înaintaşii lor. Dacă cei de la oraşe sunt mai dezgheţaţi profesional, pe la primăriile rurale contabilii sunt un dezastru. Aceşti oameni n-au să priceapă şi n-au să reuşească să înţeleagă Legea salarizării unice nici în zece ani de acum înainte. Mai ales că vor fi modificări peste modificări.
Iată de ce se impune ca în primării să fie încadraţi contabili şi economişti din generaţia nouă. Chiar dacă la început se vor lovi cu capul de pragul de sus până vor asimila practic cunoştinţele teoretice din facultate, în schimb au gândirea liberă de preconcepte profesionale, nu se sperie de calculator, pricep mai repede şi mai larg înţelesul unei norme juridice de natură financiar-contabilă. Contabilul din vechime dacă-l întrebi cât face unu şi cu unu, va lua creion şi hârtie şi va calcula. Cel modern, din economia de piaţă, te va întreba cât ar trebui să facă ca să iasă totul bine.
Atât timp cât sistemul bugetar va fi dominat de contabilii de modă veche, problema salarizării va rămâne o dispută între gândirea liberă şi cea birocratică, cu efecte asupra unor oameni nevinovaţi.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Contabilii – cei care ne fac viaţa amară”

  1. 1. cunoscator Says:

    D-le Rotundu, am de facut un mic comentariu vis-a-vis de aprecierile dvs. la contabili: sunt si eu daca termenul va place contabil, dar problema in ceea ce priveste legea salarizarii unitare nu este la contabili ci la felul cum a fost gandita si asumata legea de catre genialul guvern condus de “pinguinul BOC”, parerea mea.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia