Blogul lui Rotundu

Venit la Botoşani pentru a cerşi voturile delegaţilor botoşăneni la Congresul PSD, Mircea Geoană, alias Prostănacul, a dorit să fie jovial şi intim cu asistenţa. Aşa că, cei adunaţi sâmbătă în sala Teatrului „Eminescu” din Botoşani au putut lua act cât de democrat este şeful lor politic. În primul rând, aşa cum îi stă bine unui lider de partid îmbrăcat cu costum de firmă, pantofi de o mie de euro şi cravată de câteva sute, Geoană a adoptat o mutră de adâncă pocăinţă şi s-a spovedit către botoşăneni.
El a mărturisit, fără a fi bătut aşa cum bătea pe vremuri taică-su, generalul de Securitate, duşmanii de clasă să mărturisească că au sabotat regimul comunist, că vina de a fi pierdut alegerile prezidenţiale îi aparţine în totalitate. Omul şi-a dat seama că afirmaţia cu frauda electorală n-o mai crede nici el, d-apoi românii, aşa că a schimbat placa şi şi-a făcut mea culpa că n-a ştiut cum să se comporte cu românii din străinătate. N-a spus-o, dar a gândit-o, că oferta sa de 30 mii de euro făcută fiecărui român care se va întoarce în ţară n-a prins la ţugulanii care, acolo printre străini, s-au deşteptat şi nu mai cred în momelile social-democraţilor.
„Vreau sa va spun aici ca principalul responsabil de necâştigarea, chiar la mustaţă, a alegerilor prezidenţiale sunt eu si nimeni altcineva. Un lider niciodată nu poate sa dea vina pe altcineva. Un lider trebuie să îşi asume responsabilităţi, să spună că şi el putea să facă mai bine”, s-a cocoşat spăşit Psotănacul, privind pe furiş sala, aşa cum a văzut el că face şi Băsescu, ca să vadă ce impresii a lăsat.
După cuvintele de pocăinţă rostite, acelaşi Geoană s-a transfigurat brusc într-un Băsescu II şi s-a smiorcăit în faţa audienţei că el, de dragul partidului, a făcut #numeroase sacrificii personale. Zicea omul, cu adâncă sinceritate aparentă că de dragul partidului a făcut numeroase concesii, lucru care i-ar fi creat o imagine de om indecis, care “nu are suficienta fermitate. Am lăsat de la mine pentru iubirea şi dragostea faţă de acest partid în care cred în continuare”. 
Ce vorbe măreţe! Numai un mare om de stat ar fi putut rosti astfel de vorbe. Dacă ar fi trăit şi s-ar fi aflat în sală, părintele social-democraţiei româneşti moderne, Constantin Titel Petrescu ar fi rescris cartea sa de căpătâi Istoria social-democraţiei româneşti, oferindu-i lui Geoană un loc care să-i asigure nemurirea. Cum Titel Peterscu este el însuşi istorie, Geoană a rămas aşa cum i-a spus tătucul său Iliescu: Postănac.
Apoi, şterpelind din tehnica marilor oratori greci, a încercat să electrizeze sala şi să smulgă îndelungi ovaţii, anunţând destăinuitor că a discutat cu familia şi posibilitatea de a se retrage de la conducerea partidului, dar a fost sfătuit să n-o facă pentru că partidul încă are nevoie de o personalitate ca el. Mihaela, dragostea lui, şi feciorul cel descoperit de presă că  învârte volanul unui autoturism fără să aibă carnet, i-au cerut ferm, ca în interesul partidului, a poporului, a naţiunii române să se sacrifice şi să rămână în continuare preşedinte. Dacă s-ar fi consultat cu Năstase, Mitrea sau iliescu, ori cu baronii locali precum Oprişan de la Vrancea sau Nichita de la Iaşi alt răspuns ar fi primit.
Aşadar, pe 20 februarie, la cererea familiei sale, participanţii la Congresul PSD vor trebui să-l mai aleagă o dată preşedinte pe Mircea Geoană. Că doar nu degeaba i-a ordonat Mihaela, dragostea sa, să păstreze puterea!

written by Ioan Rotundu