Blogul lui Rotundu

Viceprimarul Botoşanilor Florin Ghiorghiţă, în prezenţa presei locale, s-a întrebat şi i-a întrebat pe cei de faţă „Ce are Rotundu cu mine?”, referindu-se la faptul că Jurnalul a publicat în ultima perioadă o serie de articole care l-au vizat pe viceprimar direct sau indirect.
Îl încunoştinţez şi pe această cale pe viceprimarul Ghiorghiţă că n-am absolut nimic cu persoana sa ca om. Dimpotrivă, îl simpatizez şi îi apreciez inteligenţa.
Însă nu pot să trec sub tăcere acţiunile sale desfăşurate în calitate de reprezentant al autorităţii publice municipale prin care aduce atingere demnităţii botoşăneanului de rând sau îngrădeşte dreptul la existenţă prin măsuri punitive. Eu sunt împotriva autorităţilor statului care abuzează de cetăţeanul de rând, şi aşa destul de obidit, printre care mă aflu şi eu. Publicaţiile Jurnalul sunt publicaţii de atitudine civică şi comentarii şi nu de a ridica osanale structurilor puterii şi reprezentanţilor acestora.
Nu pot să nu mă situez pe baricada acelor botoşăneni supuşi abuzurilor firmei Hi Speed Ricovery, când asist zilnic la scene care îţi trezesc sentimente de revoltă, văzând cum unele maşini sunt ridicate abuziv, cum haidamacii de la această firmă sfidează proprietarul şi cetăţenii care se nimeresc la faţa locului, cum ameninţă şi cum chiar recurg la bătaie.
Iar când viceprimartul urbei, ales prin votul botoşănenilor, în loc să ia atitudine şi să sancţioneze prin mijloacele ce-i stau la dispoziţie aceste abuzuri ale firmei, o face pe avocatul ei. O astfel de atitudine nu o pot încuraja. Normal că, pornind de la atitudinea protectoare a vicelui faţă de firma HSR, botoşănenii consideră că Ghiorghiţă ar avea oarece interese financiare în raporturile cu aceasta.
Viceprimarul Ghiorghiţă, fără a prezenta o motivaţie legală şi determinată de vreo raţiune economică, a declarat că va interveni în activitatea taximetriştilor, pentru că aceştia ar practica evaziunea fiscală şi munca la negru. Eu ştiu cât de greu reuşesc taximetriştii autorizaţi să câştige o pâine pentru familia lor, viceprimarul nu ştie. Eu văd lunar, prin declaraţiile care se depun la Finanţe, de contribuţii fiscale plătesc aceşti taximetrişti.
Mai ştiu că muncesc din zori până în noapte, iar la sfârşit de lună nu se aleg aproape cu nimic. Trăiesc de pe o lună pe alta, dar nu apelează la pomana statului prin a se înscrie la şomaj.
Ce vrea vicele Ghiorghiţă, să-i vadă muritori de foame? Asta doreşte partidul pe care-l reprezintă? Să ne ia şi dreptul la muncă şi dreptul la a trăi?
De vreme ce viceprimarul a făcut referire la taximetriştii autorizaţi, instinctiv toţi cei care gândesc s-au întrebat dacă nu cumva vicele protejează interesele societăţilor de taximetrie, care vor monopol în activitate.
Am dat numai două exemple prin care Jurnalul n-a făcut decât să atragă atenţia viceprimarului că poziţionarea sa ca ales local nu-l avantajează şi nici nu aduce simpatii în plus partidului din care face parte, respectiv PDL. Iar opinia noastră este împărtăşită de mulţi dintre botoşăneni.
Fără îndoială că prin împuternicirea firmei HSR să ridice autoturismele parcate în locuri nepermise s-a făcut ordine în circulaţie. Şi nimeni nu contestă acest fapt. Dar una este să-ţi fie ridicată maşina pentru că ai greşit sau te-ai încăpăţinat s-o parchezi unde nu era permis şi alta să fii supus abuzurilor angajaţilor firmei, care au de realizat un plan zilnic de încasări. Din nevoia de a realiza acest plan, angajaţii firmei recurg la orice tertip, ştergându-se la fund cu regulamentul pe care ar trebui să-l respecte.
Dacă vicele Ghiorghiţă crede că am ceva cu el, apoi asta am să-i reproşez. Iar reproşul meu se justifică şi prin calitatea de contribuabil, de care vicele nu poate face abstracţie.

written by Ioan Rotundu