Feb 27

Zilele acestea,  un subiect legat de viaţa monahală din Mehedinţi a făcut înconjurul lumii. Mai multe posturi de televiziune au relatat cazul cu lux de amănunte la ore de maximă audienţă. Nici  presa scrisă nu s-a lăsat mai prejos. Din materialele respective reieşea că la mânăstirea Mraconia din apropierea oraşului Orşova se derulează un conflict puternic între preotul de acolo şi credincioşii din zonă, pe de o  parte,  şi stareţa mânăstirii, pe de altă parte.<br>
Preotul împreună cu credincioşii construiseră mânăstirea respectivă şi o dotaseră cu toate cele necesare în ultimele două decenii. De la centru fusese trimisă o stareţă, care avea un trecut discutabil. Ea fusese alungată de la  Mânăstirea ,,Sf. Ana” din Orşova din cauza unor comportamente ciudate, incompatibile cu statutul de călugăr.  <br>
Drept pedeapsă, maica respectivă fusese promovată stareţă la Mânăstirea Mraconia!  Erau doi sau trei ani de când se dusese acolo şi tot de atunci începuse ,,războiul’’!  Stareţa drăcuia ca-n târg pe preot în biserică, în timpul slujbei. Intra în altar, făcea tărăboi ca la uşa cortului, jicnea credincioşii fără jenă. Susţinea că preotul nu ştie sau nu are competenţa să facă sfinţirea apei, adică agheasmă. <br>
Pentru aceasta trecea dumneaei la treabă. Ea însăşi ,,sfinţea’’ apa, introducând în vasul cu apă o ţeastă de mort, care fusese descoperită prin apropiere, într-o groapă comună, în care se spunea, prin tradiţia locului, că fuseseră îngropaţi morţii de la holera din 1812 din zonă. <br> Credincioşii erau foarte indignaţi, fiindcă majoritatea, fără să ştie situaţia, băuseră din apa respectivă şi o luaseră acasă cu evlavie. De nenumărate ori se telefonase la 112, numărul de telefon pentru situaţii de urgenţă. Poliţia locală, cea din Orşova şi cea din Severin se duseseră acolo de multe ori, încercând să facă ordine. <br>
Stareţa respectivă făcea avansuri sexuale preotului şi cântăreţului. Tot domnia-sa luase pământ din marginea Dunării, îl depozitase în cutiuţe şi-l vindea, spunând că-i pământ de la Ierusalim. Tot acea stareţă era nedespărţită de o păpuşă îmbrăcată călugăriţă, cu care, după cum spuneau localnicii, făcea vrăji. O călugăriţă de acolo îşi luase lumea în cap, motivând în faţa a 7-8 persoane că vajnica stareţă intrase peste ea în chilie noaptea cu gânduri şi gesturi nu tocmai ortodoxe. Şi faptele de acest gen continuă…<br>
Stareţa discuta indiferentă, chiar ironică,  cu oamenii de presă, sau, pur şi simplu, refuza să discute cu  ei, ca să clarifice situaţia. Demara în trombă cu maşina şi se ducea, Dumnezeu ştie unde! <br>         
Marele absent în tot materialul prezentat  de televiziunile şi ziarele care abordau subiectul era episcopia… Nu se poate spune că este un caz nou, necunoscut la centru. O anchetă în care să fi fost interogaţi şi credincioşii ar fi pus capăt infecţiei cu mulţi ani în urmă şi nu s-ar fi ajuns la o asemenea cangrenă!  Este dureros că se întâmplă asemenea situaţii. Ele nu sunt o palmă dată pe obrazul unei mânăstiri sau unei eparhii, ci pe obrazul Bisericii Ortodoxe Române. Nu este nevoie să ai studii de psihiatrie, ca să-ţi dai seama că cineva are comportament deviant. Ochii, faţa, gura, vorba, gesturile, faptele, sunt doar câteva indicii, care te pot orienta cu uşurinţă şi te pot duce la concluzia că cineva e dus cu pluta. <br>
Cu peste 30 de ani în urmă, regretatul Părinte Caliopie Georgescu, bătrânul exarh al mânăstirilor din Oltenia, spunea unui cetăţean, care dorea să intre în monahism: ,,- În primul rând, îmi aduci certificat de la medicul psihiatru şi de la cel neurolog, că nu eşti nebun; în al doilea rând, îmi aduci cazierul de la poliţie, ca să vedem dacă ai condamnări. După ce mi le aduci pe astea, îţi spun eu ce-ţi mai trebuie….!’’ <br>
După ce aducea toate actele cerute, era supus câţiva ani unei atente observaţii şi abia după aceea era primit ca frate şi apoi călugăr. Despre stăreţie…, ehei! Trecea multă apă pe gârlă până a ajunge la o asemenea promovare. <br>
Din păcate, după Revoluţie, s-a început  construirea unui număr imens de mânăstiri. În ele au intrat oameni, care, de multe ori, n-au avut nici în clin nici în mânecă cu viaţa monahală. Aşa au apărut indivizi precum cel de la Tanacu sau cea de la Mraconia. Oameni fără minimum de pregătire teologică au ajuns să ne reprezinte în ţară şi în străinătate, să ne facă de râs! Este frumos să raportezi la serviciul de Statistică un număr cât mai mare de mânăstiri, biserici, preoţi, monahi, mai ales că Statistica nu consemnează decât numărul, cantitatea, niciodată calitatea! <br>
<b>Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! <br>
Pr. Al. Stanciulescu-Barda</b>

Notă: Cu părintele Sănciulerscu avem o colaborare mai largă, graţie preocupărilor sale de editor de cărţi sfinte şi distribuire în ţară. În cadrul acestei colabori public şi această scrisoare meisă pe adresa de mail a redacţiei.

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Circul de la mănăstire”

  1. 1. Credinciosul Says:

    La ce să te mai duci la mănăstiri? Vai de icoana noastră ce zile am ajuns. Nimic nu mai este sfânt prin ţara asta.

  2. 2. Mironosita Says:

    Lasă că nici prin mănăstirile din Botoşani lucrurrile nu sunt mai sfinte. Cu ceva timp în umră prin presa locală s-a scris de călugăriţa de la Guranda care s-a înhîitat cu nprimarul Şologon din Durneşti şi pe care l-a despărţit de nevastă. Şi pe la mănăstirea Ştiubieni se spune că ar fi jnişte bune bucăţele. Aşa că să vedem bârna din ochiul nostru şi nu paiul din al altora.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia