Feb 16

Ieri, în PSD a avut loc răsturnări importante de situaţii. Adrian Năstase a renunţat să mai candideze la preşedinţia partidului, Mitrea se află pe picior de a se răzgândi iar tânărul Victor Ponta şi-a anunţat candidatura.
Dacă este să privim lucrurile fără stări emoţionale, cred că Ponta este pentru Geoană un adversar mult mai puternic decât Năstase. Şi mult mai periculos, aş spune. Dacă până ieri social-democraţii din generaţia postdecembristă aveau de ales între Geoană, Năstase şi Mitrea, toţi produşi ai sistemului comunist, iată că acum au prilejul de a vota pe unul de-al lor, adică neatins de ciuma roşie şi care gândeşte cu totul deosebit decât mentorii săi.
Să ne amintim că acum câţiva ani, când Victor Ponta a fost ales preşedintele Organizaţiei de Tineret a PSD, iar Adrian Năstase era preşedintele partidului, l-a comparat pe Ponta cu un mic Titulescu. De atunci micul Titulescu a crescut politic, s-a maturizat, s-a călit în lupta cu greii din interiorul partidului, iar experienţa acumulată îi prinde bine acum.
Discursul lui Ponta este total diferit de cel al lui Geoană. Preşedintele Geoană turuie ca o moară stricată, vorbeşte inexpresiv, populist şi minte cu seninătate. Discursul lui Ponta este unul mult mai concret, direct, lipsit de ambiguităţi, uneori cu accente uşor ironice. Numai că Ponta are o altă concepţie despre modernizarea PSD-ului şi despre rolul pe care îl poate jura acest partid în politica românească.
Sunt convins că de va fi ales, Ponta va reuşi să modernizeze partidul, învingând conservatorismul şi tezele depăşite, reabilitând partidul în faţa electoratului. Să nu uităm că avem un electorat cu predilecţie spre stânga, numai că în ultimii ani social-democraţii i-au dezamăgit pe români cu promisiuni irealizabile şi decizii politice controversate.
O revenire în forţă a PSD-ului prin recâştigarea credibilităţii electoratului va propulsa partidul spre 40 – 50%, asigurându-i o intrare la guvernare de pe o poziţie solidă. Toate aceste visuri, cred eu, se pot împlini sub preşedinţia lui Ponta. Dacă Geoană va fi reales, atunci PSD-ul se va afunda şi mai mult în propria mocirlă.
Totul depinde de configuraţia vârstei celor din sală. Dacă în sală vor fi mulţi tineri, iar Năstase, Mitrea, Iliescu, Diaconescu vor da semnalul celor care încă-i mai ascultă să voteze cu Ponta, sunt toate şansele ca Geoană să nu fie reales. Dealtfel este ceva normal ca Geoană să meargă bine până la mal, unde se îneacă. Şi de această dată prea iau ieşit toate după vrere ca să nu se înece la mal. Vom afla deznodământul pe 20 februarie, când vom afla şi dacă Năstase a avut gura aurită când l-a comparat pe Ponta cu un mic Titulescu.

written by Ioan Rotundu

Feb 15

Venit la Botoşani pentru a cerşi voturile delegaţilor botoşăneni la Congresul PSD, Mircea Geoană, alias Prostănacul, a dorit să fie jovial şi intim cu asistenţa. Aşa că, cei adunaţi sâmbătă în sala Teatrului „Eminescu” din Botoşani au putut lua act cât de democrat este şeful lor politic. În primul rând, aşa cum îi stă bine unui lider de partid îmbrăcat cu costum de firmă, pantofi de o mie de euro şi cravată de câteva sute, Geoană a adoptat o mutră de adâncă pocăinţă şi s-a spovedit către botoşăneni.
El a mărturisit, fără a fi bătut aşa cum bătea pe vremuri taică-su, generalul de Securitate, duşmanii de clasă să mărturisească că au sabotat regimul comunist, că vina de a fi pierdut alegerile prezidenţiale îi aparţine în totalitate. Omul şi-a dat seama că afirmaţia cu frauda electorală n-o mai crede nici el, d-apoi românii, aşa că a schimbat placa şi şi-a făcut mea culpa că n-a ştiut cum să se comporte cu românii din străinătate. N-a spus-o, dar a gândit-o, că oferta sa de 30 mii de euro făcută fiecărui român care se va întoarce în ţară n-a prins la ţugulanii care, acolo printre străini, s-au deşteptat şi nu mai cred în momelile social-democraţilor.
„Vreau sa va spun aici ca principalul responsabil de necâştigarea, chiar la mustaţă, a alegerilor prezidenţiale sunt eu si nimeni altcineva. Un lider niciodată nu poate sa dea vina pe altcineva. Un lider trebuie să îşi asume responsabilităţi, să spună că şi el putea să facă mai bine”, s-a cocoşat spăşit Psotănacul, privind pe furiş sala, aşa cum a văzut el că face şi Băsescu, ca să vadă ce impresii a lăsat.
După cuvintele de pocăinţă rostite, acelaşi Geoană s-a transfigurat brusc într-un Băsescu II şi s-a smiorcăit în faţa audienţei că el, de dragul partidului, a făcut #numeroase sacrificii personale. Zicea omul, cu adâncă sinceritate aparentă că de dragul partidului a făcut numeroase concesii, lucru care i-ar fi creat o imagine de om indecis, care “nu are suficienta fermitate. Am lăsat de la mine pentru iubirea şi dragostea faţă de acest partid în care cred în continuare”
Ce vorbe măreţe! Numai un mare om de stat ar fi putut rosti astfel de vorbe. Dacă ar fi trăit şi s-ar fi aflat în sală, părintele social-democraţiei româneşti moderne, Constantin Titel Petrescu ar fi rescris cartea sa de căpătâi Istoria social-democraţiei româneşti, oferindu-i lui Geoană un loc care să-i asigure nemurirea. Cum Titel Peterscu este el însuşi istorie, Geoană a rămas aşa cum i-a spus tătucul său Iliescu: Postănac.
Apoi, şterpelind din tehnica marilor oratori greci, a încercat să electrizeze sala şi să smulgă îndelungi ovaţii, anunţând destăinuitor că a discutat cu familia şi posibilitatea de a se retrage de la conducerea partidului, dar a fost sfătuit să n-o facă pentru că partidul încă are nevoie de o personalitate ca el. Mihaela, dragostea lui, şi feciorul cel descoperit de presă că  învârte volanul unui autoturism fără să aibă carnet, i-au cerut ferm, ca în interesul partidului, a poporului, a naţiunii române să se sacrifice şi să rămână în continuare preşedinte. Dacă s-ar fi consultat cu Năstase, Mitrea sau iliescu, ori cu baronii locali precum Oprişan de la Vrancea sau Nichita de la Iaşi alt răspuns ar fi primit.
Aşadar, pe 20 februarie, la cererea familiei sale, participanţii la Congresul PSD vor trebui să-l mai aleagă o dată preşedinte pe Mircea Geoană. Că doar nu degeaba i-a ordonat Mihaela, dragostea sa, să păstreze puterea!

written by Ioan Rotundu

Feb 13

Geoană vine astăzi la Botoşani pentru a fi sigur că cei care vor fi aleşi delegaţi la Congresul PSD îi vor da voturile. Omul acesta n-a tras nici un fel de învăţăminte din modul în care a pierdut alegerile prezidenţiale. Boala lui pentru putere pare incurabilă şi se manifestă pe fondul unor acţiuni politice pe care bătrânul Iliescu le-a definit atribuindu-i un singur cuvânt: „Prostănac”.
Numai că dorinţa sa pentru putere se manifestă într-un context nu tocmai favorabil. Marile orgolii care au dominat într-o perioadă PSD-ul şi care au adus partidul la guvernare în mai multe rânduri, s-au cam săturat de Prostănac şi vor să-l elimine. Chiar dacă pornesc de pe poziţie de adversari, Năstase şi Mitrea îşi vor uni forţele pentru a-l dărâma pe Geoană. De partea lor s-a situat şi bunicuţa Iliescu, sătulă şi ea să tot asiste la gafele Prostănacului, gafe care au aruncat partidul în opoziţie, deşi baronii locali şi naţionali voiau să rămână la putere, unde altă făină se macină decât în opoziţie.
Dacă avem în vedere şi gruparea de la Cluj, care va acţiona la Congres tot împotriva lui Geoană, constatăm că în sânul PSD s-au cam adunat ceva forţe potrivnice lui Geoană. Acestor forţe să le mai adăugăm pe cele ale tinerelului Victor Ponta luate împreună cu ale socrului său Sârbu şi suntem înclinaţi să-l compătimim pe Geoană, întrebându-ne cum îl va trata istoria şi ce loc îi va rezerva în galeria oamenilor politici.
Geoană a mai făcut şi alte gafe, acordând credit unor apropiaţi ai săi care, ulterior, s-au dovedit a fi nemernici şi l-au trădat. Spre exemplu, l-a preamărit pe Nichita de la Iaşi, dându-i rang de vicepreşedinte şi pe mână provincia Moldovei, cu puterea de a tăia capurile celor care i se vor părea de neîncredere. Iar Nichita a decapitat organizaţia PSD Botoşani de Conţac, cea din Suceava de Mârza, cea din Neamţ etc. După care a făcut curul urs şi l-a părăsit pe Geoană, pentru a se întoarce cu faţa la Năstase şi Mitrea.
Iar Geoană umblă acum prin judeţele Moldovei pentru a cerşi clemenţă şi voturi. Chiar dacă azi, la Conferinţa judeţeană PSD Marcu îi va jura credinţă, la Congresul de la Bucureşti tare îmi est teamă că va vota cu Năstase, de care îl leagă mai multe acţiuni comune. Dacă reţin bine, acum vreo săptămână şi ceva, într-o ştire pe HotNews judeţul Botoşani figura drept sprijinitor al lui Năstase şi nicidecum loial lui Geoană.
Chiar dacă Geoană umblă prin ţară şi bravează prin declaraţii politice că se bucură de un larg sprijin la Congres, situaţia lui seamănă niţel cu cea a lui Ceauşescu din decembrie 1989. Şi Ceauşescu se credea iubit de întreg poporul. Numai că atunci când a chemat poporul să-şi reverse dragostea asupra lui, s-a trezit huiduit şi a scăpat de „manifestările drăgăstoase” fugind cu elicopterul.
Şi Geoană adună acum poporul social-democrat la un Congres, ca să-şi reverse asupra lui dragostea ce i-o poartă. Tare îmi este frică să nu bucure şi el de aceeaşi „dragoste” de care s-a bucurat şi Ceauşescu. Finalul îl vom afla în seara zilei de 20 februarie, când se vor încheia lucrările Congresului PSD şi Geoană va avea pentru a doua oară în viaţă prilejul să exclame. „Am învins Mihaela, dragostea mea!”, după care să se ducă acasă, să bage cornul în pernă şi să plângă scâncit, mângâiat pe cap duios de Marian Vanghele, piaza sa cea rea.

written by Ioan Rotundu

Feb 12

Aflăm chiar din guriţa, uneori aurită, ca şi în cazul de faţă, a preşedintelui Mihai Ţâbuleac cum au decurs negocierile politice premergătoare repartizării unor sume de la nivel judeţean către bugetele locale. Ca un om priceput şi cu autoritate incontestabilă în domeniul mârlitului oilor, liderul PNL, deputatul Florin Ţurcanu, a extins operaţia de mârlire de la propria stână şi asupra unor primari din partidul său.
Cel mai pervers a fost mârlit primarul liberal de Darabani Gheorghe Burlacu. Primăria Darabani, la cererea expresă a berbecului liberal cel mai încornorat, supranumit şi şeful montei liberale, avea să nu primească nimic. I s-a făcut milă preşedintelui Ţâbuleac şi a insistat pe lângă berbecul încăpăţinat să-i dea totuşi ceva. I-a aruncat o firimitură de 360 mii lei, în timp ce primarul liberal de la Săveni, oraş tot cât Darabanii, s-a bucurat de o sumă dublă. E drept, Relu Târzioru, primarul de Săveni e din rasă superioară, stă la muls şi dă lapte mai mult, fiind şi mai finuţ la firul lânii, lăsându-se uşor mângâiat de şef ori de câte ori prin buzunarul acestuia bate vântul.
Primarul Gheorghe Burlacu este şi nu este liberal. El l-a susţinut în campania alegerilor parlamentare din toamna lui 2008 pe şeful de atunci al PNL, senatorul Liviu Câmpanu, iar la deputaţi, în loc să-l susţină pe liberalul Gheorghe Iavorenciuc, cunoscut mai mult sub numele de Pitic, l-a susţinut pe candidatul PDL, Stelică Strungaru, care a şi ieşit din urne.
Între timp bossul Câmpanu a fost mazilit de la cârma PNL, luat fiind în coarne de către cel pe care l-a scărpinat duios şi l-a strâns cu drag la sân. Iar berbecuţul nostru ţurcan s-a lăsat mângâiat şi când i-a venit bine, i-a dat lui Câmpanu un cap în partea sensibilă, făcându-i falusul politic flecuşteţ iar ouăle direct omletă. După care s-a aşezat în fruntea stânei liberale şi a început mârlitul, operaţiune învăţată de mic copil pe imaşurile din Dracşani.
Pentru că mârlitul îi o operaţiune ostenitoare şi de lungă durată, Ţurcanu şi-a luat ajutoare de nădejde, printre care Târzioru şi Iavorenciuc. Iar Pitic i-a plătit poliţa primarului Burlacu pentru trădarea din toamna lui 2008, intervenind la berbecul şef să-l ardă la rânză, adică la buget.  Numai că nu pe Burlacu l-a ars la buget Pitic ci pe bieţii dărăbăneni şi aşa bătuţi de soartă. Dar când eşti cu teşchereaua şi ghiozdanul pline n-ai cum să-l mai crezi pe nevoiaş.
Un alt primar liberal mârlit a fost  Marius Ceplinschi de la Copălău. Acesta a încasat-o pentru că şi-a permis să devină licenţiat înaintea berbecului ţurcan, pe care nu l-a prea băgat în seamă la alegerile din toamna lui 2008, când berbecul fruntaş liberal i-a făcut onoarea să-i devină candidat la Camera Deputaţilor. Acum l-a tăiat de la porţia de tărâţe, lăsându-i pe copălăoani să se descurce numai cu banii încasaţi pe usturoi.
Mai sunt şi alţi primari liberali mârliţi, dar ăştia doi sunt de rasă superioară şi au trezit invidii. Însă nu putem să nu fim drepţi şi să constatăm că şi în curtea PDL-ului au fost primari mârliţi la paralele cuvenite la bugetul local. Unul dintre ei este şi Mihai Amarandei de la Albeşti. Acest primar ce zice că ar fi portocaliu la culoare, l-a scos preşedinte la alegerile din noiembrie 2009 pe social-democratul Mircea Geoană. Că vorba ceea: ce se naşte din pisică şoareci mănâncă şi cine s-a cununat cu comuniştii tot social-democrat moare, chiar dacă se îmbracă portocaliu.
Aşa că Flutur, copiind operaţiunea mârlitului de la încornoratul Ţurcanu, l-a cam „popit” la buget pe Amarandei. Şi nu numai pe el. Exemplele cu mârlitul politic al primarilor ar putea continua, dar risc să devin repetitiv. Precum Feuerbach în Esenţa creştinismului, am surprins spiritul modului în care s-a făcut repartizarea sumelor, filozofia lucrului cum spun mai nou şi deştept politicienii invitaţi pe la Antena 3. Iar esenţa, filozofia repartizării bugetului este că nu primarii au fost mârliţi, ci contribuabilii din oraşul sau comuna respectivă. Partea proastă a lucrurilor este că ei se simt mârliţi, dar nu ştiu cine-i mârlitorul. Au aflat acum!

written by Ioan Rotundu

Feb 11

Zilele lui Doru Viorel Alupoaie, ca inspector şef la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Filiala Botoşani par a fi numărate. Nici Alupoaie nu este străin de acest fapt. Acum câteva zile a fost văzut într-un restaurant din Bucureşti, stând la masă foarte amical cu protectorul său, deputatul liberal Florin Ţurcanu. Când Alupoaie a fost numit şef la ANAF, naşul său de botez pe post se spune că a fost Florin Ţurcanu, ca semn de recunoştinţă pentru serviciile pe care Alupoaie le-a adus PNL-ului în alegerile din 2008 şi 2009.
Alupoaie a fost numit şef în locul unui alt cunoscut finanţist şi bun amic cu producătorii de alcool şi alte sfere ale oamenilor botoşăneni de afaceri. Este vorba de Paul Mustaţă, susţinut la şefia ANAF de către PSD şi care, în aroganţa puterii sale s-a apucat de controlat toată suflarea oamenilor de afaceri portocalii la culoarea politică. PSD-ul s-a retras de la guvernare, iar Mustaţă a rămas cam singurel. Lovitura de graţie i-a dat-o cei din PDL Botoşani, care l-au înlocuit cu Alupoaie, fără să ştie că acesta din urmă era omul de încredere al liberalului Ţurcanu.
Acum PDL-ul pare să-l fi mirosit pe Alupoaie că-i de „specie ţurcană” şi se coace mazilirea sa, chiar dacă preşedintele PDL Cătălin Flutur pare să nu fie de acord cu o astfel de decizie. În locul lui Alupoaie aspiră doi mari diriguitori prin finanţele locale. Paul Mustaţă este unul dintre ei. Rămas şotâng de la o vânătoare în toamna anului trecut, când şi-a confundat piciorul cu mistreţul şi şi-a găurit genunchiul cu un glonţ, Mustaţă vrea să revină pe post. Că dulce-i ca mierea viaţa prin ANAF!
Din interiorul Gărzii Financiare, spre acest post priveşte şi comisarul Mihăiuc. Omul nu-i oricine, este socrul subprefectului  Daniel Moruzi. Iar Moruzi, căruia încă nu i s-a uscat cerneala de pe semnătura de numire în post dată de premierul Emil Boc la solicitarea „independentului” liberal Liviu Câmpanu, se află într-o mare încurcătură.
Mihăiuc îi este tată socru, dar Paul Mustaţă naşul de cununie. Greu de decis, nu? Noroc că rezolvarea acestei ecuaţii, cu aparenţă de iraţionalitate, se va rezolva fără ca tânărul subprefect să fie luat în seamă. Alţii macină mălaiul la moara numită ANAF, iar cei cu ponoasele adunate până acum nu vor mai fi şi cu foloasele. Când doi se ceartă, un al treilea se pregăteşte de câştig.

written by Ioan Rotundu

Feb 10

Aşa cum s-a scris şi în presa locală de ieri, până la urmă consilierii judeţeni ai PSD s-au aliat celor ai PDL şi au votat modul de repartizare a unor sume din bugetul judeţean către bugetele locale. Această alianţă a fost posibilă după ce duminică vârfurile politice ale PNL, PDL şi PSD s-au întâlnit şi au negociat o altă împărţire a sumelor decât cea propusă de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac şi o revizuire a sumelor avansate vineri, săptămâna trecută, de către consilierii judeţeni ai PNL şi PSD.
Faptul că s-a ajuns la o înţelegere este de salutat. Numai că în spatele acestei înţelegeri politice, aşa cum a recunoscut şi preşedintele Ţâbuleac, s-au afectat interesele judeţului în ce priveşte programul de reabilitare şi modernizare a drumurilor judeţene. Pentru a se împlini dorinţele celor din PSD şi PNL de a fi repartizate anumite sume la unele primării, neavându-se resurse în buget, s-au tăiat 13 miliarde lei vechi de la drumurile judeţene.
Drumurile judeţene ale Botoşanilor nu mai sunt în starea în care se aflau acum zece ani, dar nici nu sunt toate aduse la condiţii civilizate de circulaţie. Multe porţiuni de drum se află în lucru, iar dacă s-au diminuat fondurile vor fi mai greu de realizat în cursul acestui an. Mă refer la lucrările începute pentru modernizarea drumului judeţean Loza – Dersca – Mihăileni, Mihălăşeni – Ripiceni, Sapoveni – Iacobeni – Hulub. Faptul că în acest an se intenţiona asfaltarea porţiunilor de drum judeţean Buhăceni – Dângeni – Hăneşti – Vlăsâneşti sau Dângeni – Mihălăşeni, în lipsa fondurilor lucrările rămân tot la faza de intenţie.
Aşa că soluţia aleasă de a se lua bani de la drumurile judeţene pentru a se da primăriilor pentru drumurile comunale şi săteşti o consider una proastă. În primul rând că, odată ajunşi la primării, aceşti bani vor fi tocaţi pe câteva camioane de piatră aruncate pe uliţele localităţilor, aşa cum se întâmplă de vreo doi ani încoace. Restul banilor va dispare pe comisioane sau, dacă primarul va avea interes, va obţine aprobarea consilierilor locali să folosească sumele în alte scopuri.
Au fost şi mai sunt voci care susţin că s-a procedat bine că s-au luat banii de la drumurile judeţene, pentru că aşa nu vor mai fi împărţiţi între preşedintele CJ şi societăţile câştigătoare a executării lucrărilor. Este o insinuare lipsită de fundament. Şi când era preşedinte al CJ Constantin Conţac se formulau acuzaţii asupra acestuia că toacă banii judeţului în favoarea societăţilor sale. Conţac nu mai este preşedinte al CJ, dar societăţile sale au continuat să câştige licitaţii pentru drumurile din judeţ. Mai mult, are licitaţii câştigate şi în judeţele Iaşi şi Suceava.
Acum, că nu mai este preşedinte şi nu mai sunt motive să fie acuzat de favoritisme, cârcotaşii şi-au îndreptat tirurile asupra preşedintelui Ţâbuleac. Cunosc foarte bine cum s-au câştigat licitaţiile la drumurile judeţene şi ştiu cum se lucrează, pentru că toată vara anului trecut am fost cu ochii pe executanţi. De ciupit poate că mai ciupesc ei ceva bani prin încărcarea la consumul de materiale de construcţii (pietriş, nisip, asfalt), dar nu se mai poate fura ca acum zece ani. Şi, apoi, hoţul neprins este negustor cinstit.
Numai pentru că se găsesc doi, trei cârcotaşi care clamează, sub anonimat, că s-a procedat bine luându-se banii de la drumurile judeţene, consider soluţia aleasă extrem de proastă şi defavorabilă comunităţii judeţene. Voi urmări dacă sumele repartizate primăriilor din judeţ vor fi utilizate în scopul pentru care le-au fost alocate şi nu li se vor schimba destinaţia, cum am anticipat. M-aş bucura să nu am dreptate, dar experienţa îmi spune că nu mă voi înşela.

written by Ioan Rotundu

Feb 09

dumitru-iacob-viceprimar.jpg  Aşa cum noi am mai scris, Dumitru Iacob din Roma a fost ales consilier liberal. Cu sprijinul şefului său politic de la Botoşani Florin Ţurcanu, Iacob a reuşit să fie votat şi viceprimar. Se spue că a dat brânză şi ceva bănuţi unor consilieri PDL şi PSD, iar aceştia l-au votat în funcţia numărul doi din cadrul primăriei. Cum la ţară, în general partidele îşi pun pe lista de consilieri oamenii folosiţi pe post de răspândaci politici, fără prea multă pregătire şi nici fruntaşi printre gospodarii satului, pentru câteva kilograme de brânză şi o sută, două de lei sunt dispuşi să voteze orice. Să mai adaug faptul că majoritatea ajung consilieri din dorinţa de a avea un câştig cât de mic, dar cert. Iar indemnizaţia de consilier comunal a ajuns să merite ceva atenţie. 
Aşa s-a ajuns în situaţia jenantă ca din crescător de oi şi vânzător de mere în piaţa din Roma, Iacob să deţină o funcţie publică cu responsabilităţi deosebite.
Numai că Iacob, odată ales viceprimar, îşi vede tot de stâna sa şi de vânzarea merelor în piaţa din Roma. Tot în piaţă şi tot vânzând mere a fost găsit de către reporterii Jurnalului anul trecut, în ziua de 21 septembrie, deşi era în ajun de amiază iar angajaţii primăriei nu-şi vedeau capul de treburi.
Pentru ieri, viceprimarul Iacob a organizat o licitaţie publică pentru a încredinţa serviciul de salubrizare a comunei unui operator autorizat, aşa cum cere legea şi cum controlează cei de la Garda de Mediu. Deşi la ora convocată la sediul Primăriei Roma s-au prezentat trei agenţi economici, viceprimarul nu era de găsit. Nici primarul Constantin Humelnicu şi nici alţi angajaţi ai primăriei nu ştiau pe unde s-ar afla, spre disperarea participanţilor prezenţi la licitaţie. A apărut după vreo două ore, adică după ce şi-a terminat de vândut merele în piaţă. 
Iacob Dumitru, cu pregătirea sa gimnazială, nu-i singurul viceprimar din judeţ. Sunt mulţi cei ca el. Am mai adus în discuţie această problemă a democraţiei. Constituţional, fiecare dintre noi are dreptul să aleagă şi să fie ales. Dar ce facem când aceşti aleşi sunt oameni simpli, fără o pregătire cât de cât acceptabilă. În opinia mea, pentru funcţia de viceprimar ar trebui să se impună ca pregătire minimă liceul. Nu se poate da soarta unei comunităţi pe mâna oricui.
Iacob o fi un bun crescător de oi, ca şi şeful său politic de la Botoşani, Florin Ţurcanu, o fi priceput să vândă pâinea de la brutăria şefului din Dracşani, dar de aici la a administra o comună este drum lung.
Apoi, mai apare o problemă. Odată ales viceprimar, cel în cauză primeşte de la primar, prin delegare, să răspundă de unele probleme comunale. Iacob a primit de la primarul Humelnicu, prin dispoziţie scrisă, să răspundă de serviciile de salubritate comunală, o problemă de mediu extrem de gingaşă. Ce ştie Iacob despre normele europene de mediu? Nimic. El ştie să mulgă oile şi să-şi vândă merele în piaţă, ceea ce nu este de condamnat. Dar neştiinţa sa se reflectă asupra comunităţii. Sunt frecvente şi cazurile când, datorită unor jocuri politice locale sau iniţiate de la judeţ, în consiliul local se formează o altă majoritate care-l schimbă pe viceprimar cu un altul. Nici n-a apucat cel vechi să ştie unde semnează, că vine un altul şi-i ia locul. Şi sub acest aspect politicienii au greşit când au prevăzut în lege schimbarea aleşilor în raport de mofturile politice locale.
Cumva trebuie rezolvate toate aceste inadvertenţe ale legii. Trebuie găsită calea comună care să respecte şi principiile democraţiei de a alege şi a fi ales dar şi îndeplinirea condiţiei ca cel ales, dacă ocupă funcţii în administraţie, să aibă o minimă pregătire profesională. Altfel suferă comunitatea şi nu-i drept.

written by Ioan Rotundu

Feb 08

Monstruoasa coaliţie a consilierilor judeţeni PNL şi PSD, formată la ordinul liderului PNL Florin Ţurcanu şi cu acceptul prostesc al liderului social-democrat Gheorghe Marcu, pentru a lăsa fără bani municipiul Botoşani a dat la iveală şi nişte aspecte care nu fac decât să te cutremure.
În primul rând că modul în care au fost repartizate iniţial sumele din bugetul judeţean către cele locale au fost acceptate de către cei doi vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Botoşani, liberala Cătălina Lupaşcu şi social-democratul Constantin Manolache. Ba chiar cei doi vicepreşedinţi l-au lăudat pe preşedintele Ţâbuleac pentru modul corect în care împărţise sumele.
Numai că în şedinţa de vineri cei doi s-au întors la 180 de grade şi au votat împotrivă, pentru că aşa le ordonase şeful lor politic. Pe Cătălina Lupaşcu n-o condamn. Minte de femeie blondă aflată pe acelaşi calapod cu cea a şefului ei politic Florin Ţurcanu. Însă nu pot să accept poziţionarea vicelui Constantin Manolache, pentru că acesta nu este în Botoşani un oarecare. Este intelectual, iar ca profesor a format multe generaţii de elevi. Omul are luat un doctorat, deci aparţine şi tagmei oamenilor de ştiinţă.
Cu astfel de carte de vizită, cu experienţa pe care o are în domeniul administraţiei publice, gestul său aprobator faţă de decizia de a lăsa municipiul Botoşani fără bani este unul condamnabil şi degradabil în acelaşi timp pentru prestigiul său public.
Însă pentru ce s-a întâmplat vineri în şedinţa de Consiliu Judeţean vinovat nu este nimeni altul decât Cătălin Flutur, în calitatea sa de preşedinte al PDL. Imediat după alegerile locale, când încă preşedintele PSD era Constantin Conţac, Flutur n-a dat dovadă de om politic şi să fi căzut de acord cu Conţac la o colaborare PSD – PDL. Flutur l-a împins pe Conţac să se asocieze cu liberalii şi să-l scoată pe Ţurcanu vicepreşedinte al CJ.
Nici după alegerile parlamentare, când s-a format Guvernul PDL – PSD, Flutur n-a găsit calea de a colabora cu Conţac şi dincolo de împărţirea şefiilor la instituţiile descentralizate. Iar după ce Conţac a fost înlocuit de la conducerea PSD, Flutur n-a găsit calea cea mai potrivită a dialogului cu Gheorghe Marcu, pentru a-l bloca pe Ţurcanu în a mai influenţa în vreun fel mersul treburilor în CJ.
Flutur s-a îmbătat cu succesul că a reuşit ca împreună PSD-ul să-l  impună vicepreşedinte pe Cristian Achiţei, dar nu s-a asigurat că Ţurcanu este izolat şi că nu va mai putea acţiona împotrivă, mai ales că deja la guvernare relaţiile PSD – PDL începuseră să se răcească.
N-a durat mult, PSD-ul a ieşit de la guvernare, iar Ţurcanu şi-a impus voinţa şi l-a schimbat pe vicele Achiţei cu Cătălina Lupşacu, în dispreţul unui judeţ întreg. Reacţia lui Flutur a fost una timidă, în locul unei riposte ferme.
Florin Ţurcanu este extrem de vulnerabil din toate punctele de vedere: al imaginii personale, al afacerilor pe care le derulează, al modului politic în care acţionează, al trecutului său, al comportamentului faţă de propria familie, al anturajului, al moralităţii etc. Flutur n-a luat atitudine faţă de acest personaj politic cu comportament dubios, nu l-a prezentat electoratului aşa cum este şi nu cum încearcă pară, nu i-a sancţionat public acţiunile dăunătoare intereselor comunităţii.
Flutur ştie că la Dracşani familia Ţurcanu desfăşoară afaceri nu tocmai în litera şi spiritul legii, dar n-a cerut niciodată organelor de control să-şi facă datoria. Nu ştiu de ce, dar în faţa lui Ţurcanu democrat-liberalul Flutur îmi pare timorat, incapabil de vreo reacţie de apărare, cât despre atac nici vorbă. Poziţia sa tolerantă i-a dat tupeu lui Ţurcanu, iar acum plăteşte.
Dacă ar plăti numai Cătălin Flutur, nu m-ar interesa. Dar plătesc şi eu, plătim noi toţi cei care locuim şi trăim în judeţul Botoşani.

written by Ioan Rotundu

Feb 06

După ce şi-au votat pensii nesimţite şi alte privilegii, parlamentarii vor acum să fie aleşi pe viaţă. Cel puţin aşa s-a comentat în această săptămână pe la Antena 3. Cei care vor mandat pe viaţă sunt senatorii, iar cei cu iniţiativa sunt două partide: PSD şi PNL.
Cică senatorii să nu mai fie aleşi odată la patru bani, ca până acum. Ei vor ca după alegerile locale din 2012, consilierii locali şi cei judeţeni să se adune ciotcă şi să aleagă un senator care să primească mandat pe viaţă.
Ceauşescu a avut bunul simţ şi când cineva dintre lingăii săi a propus să fie ales preşedintele României  pe viaţă a refuzat. Fii lingăilor lui Ceauşescu de ieri, ajunşi parlamentarii de astăzi, nu se sfiiesc că-şi tragă mandat pe viaţă. Şi cine credeţi că vor fi senatorii pe viaţă? Nişte nulităţi umane demne de toată mila pentru ignoranţa culturii lor şi promiscuitatea morală în care trăiesc dar care au bani să-şi cumpere un astfel de mandat.
Iar exemple avem pe plan local, nu trebuie să le căutăm pe plan naţional. De la deputat, Florin Ţăurcanu, la banii săi, îşi poate oricând trage un mandat de senator pe viaţă. Chit că-şi va vinde brânza cu tot cu oi! Faptul că va fi uns pe viaţă se merită să facă orice efort. Odată ales îşi va recupera cheltuiala înzecit.
Sub acest aspect, senatorii sunt egoişti de vreme ce-i lasă pe deputaţi pe mâna alegătorilor de rând şi puşi în situaţia ca odată la patru ani să scoată banii din buzunar pentru a-şi înnoi mandatul.
Mai vor parlamentarii ca să se şteargă la fund cu votul românilor de la referendum. Şi tot parlamentarii PSD şi PNL sunt cei care dispreţuiesc votul a câtorva milioane de români. Ei nu vor Parlament unicameral. Ei vor un Senat cu senatori aleşi pe viaţă şi o Cameră a Deputaţilor care să primească atribuţiuni legislative onorifice. Adică Senatul să se ocupe de legile ţării, iar deputaţii să se joace de-a Parlamentul. Şi cum să nu-şi dorească senatorii o aşa redistribuire a competenţelor legislative? Fiind aleşi pe viaţă, pot vota orice lege, inclusiv ca românii să fie jupuiţi de viu, pentru că nu mai au a răspunde în faţa lor.
Doamne, câtă nesimţire la ei! Şi aceasta pentru că noi ne arătăm nepăsători la orice reacţie a lor de a acumula noi puteri.
Îl acuză pe preşedintele Băsescu de autoritarism, de dictatură, dar ei ce vor? Vor ceva mai mult. Vor privilegii pe viaţă. Pentru început. Că după ce se vor vedea cu mandat pe viaţă, vor adopta o lege prin care mandatul să fie moştenit în familie, fie trecut de la tată la fiu, de la mamă la fiică, iar de n-au copii să fie transmisibil nepoţilor.
Ne-au distrus modelele sociale, ca să nu mai avem repere de moralitate politică. Moralitatea politică a fost înmormântată la români odată cu Cornel Coposu. Nemaiavând repere morale, acceptăm orice ne oferă ei, pentru că oferta lor nu poate fi comparată cu ceva, acel ceva, cineva, fiindu-ne spălat din creier şi înlocuit cu imaginea lor de nesimţiţi.
Iar nesimţirea lor, tot mai accentuată de la o zi la alta, se manifestă pe banii noştri. Am mai spus-o: suntem trataţi ca nişte proşti, nişte paralizaţi social incapabili de vreo reacţie. Nu ne-au paralizat voinţa cu flacăra violet, nici cu alte puteri paranormale. Ne-au distrus simţul realităţii sociale, a solidarităţii şi a puterii de reacţie potrivnică intoxicându-ne vreme de 20 de ani cu poveşti pe care noi le-am înghiţit pe nemestecate. Au văzut că ţine şi fac ce vor din noi.
Aşa ne trebuie!

written by Ioan Rotundu

Feb 05

viceprimarul-ghiorghita.jpg După ce a iniţiat şi pus în aplicare Regulamentul ridicării maşinilor parcate în locuri nepermise, dând frâu liber abuzurilor celor de la Hi Speed Ricovery, după ce a obligat printr-un alt Regulament posesorii de animale de companie să iasă cu câinele la plimbare numai dacă are în dotare mănuşi de unică folosinţă, făraş şi măturiţă, pungă de plastic tot de unică folosinţă, mai nou viceprimarul care a ridicat un gogoloi în centul Botoşanilor fără a se conform mai întâi legilor, i s-a pus pata pe taximetrişti.
Vicele Ghioghiţă, probabil din propria experienţă de om de afaceri, de întreprinzător care scoate bani din orice, a ajuns la concluzia că taximetriştii trag statul în piept, eludând plata impozitelor pe venit. Astfel, pentru că Guvernul Boc – guvern căruia Ghiorghiţă îi datorează funcţia de viceprimar şi pe care-l slujeşte din poziţia de vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene PDL Botoşani –, a introdus impozitul forfetar asanând economia de peste 200 mii de firme mici şi umflând rândurile şomerilor cu câteva sute de mii de foşti angajaţi la aceste firme, taximetriştii s-au orientat spre alte forme lucrative.
Numai că din acest an, acelaşi guvern Boc a anulat impozitul de 3% pe cifra de afaceri, unde se încadrau şi taximetriştii organizaţi în srl, impunând impozitul forfetar. Ca să nu moară de foame, ei şi familia lor, taximetriştii s-au orientat spre formula juridică cunoscută sub numele de Întreprinderi Individuale. O astfel de formulă juridică înseamnă că te înregistrezi la Registrul Comercial ca întreprinzător economic individual, fără obligativitatea de a conduce evidenţă contabilă în partidă dublă, adică fără balanţă şi bilanţ contabil.
În schimb se conduce un registru de venituri şi cheltuieli, iar dacă se va obţine profit, se va plăti un impozit de 16%. Cum astfel de activităţi n-aduc profit, taximetriştii plătesc dările la stat rezultate din salariile angajaţilor. Şi tot este ceva decât nimic! Dar ce nu ştie viceprimarul Ghiorghiţă este că un Întreprinzător Individual are dreptul să angajeze salariaţi. Fiscal, un astfel de întreprinzător este controlat de către inspectorii fiscali din cadrul Direcţiei Finanţelor şi nu de Primăria Botoşani, respectiv vicele Ghiorghiţă.
Faptul că viceprimarul Ghiorghiţă s-a luat de taximetrişti, miroase a o nouă reglementare pe care probabil o coace în tandem cu vreun mafiot local care urmăreşte controlul pieţei de taximetrie a Botoşanilor. Nu degeaba i s-a pus lui pata pe taximetrişti, că nu este Ghiorghiţă persoana care moare de grija Guvernului Boc că nu plătesc întreprinzătorii impozite şi taxe pe activităţile desfăşurate. Alta trebuie să-i fie motivaţia, altul interesul. Deocamdată putem dibui interesul, dar nu şi persoana care poartă fesul, adică cel care râvneşte la controlul activităţii de taximetrie.
Poate că presupunerea mea că în spatele lui Ghiorghiţă sunt nişte interese private de grupare mafiotă să nu fie corectă. Dar rămâne decizia sa de a se implica în treburile private ale taximetriştilor. Iar această decizie va atrage un nou val de ură asupra sa şi a PDL-ului.
Cei din PSD şi PNL iau aminte şi notează, Când vor veni alegerile locale din 2012 vor pune pe tapet toate aceste năstruşnicii ale vicelui Ghiorghiţă.
Să-i văd atunci pe PDL-işti pe unde vor scoate cămaşa.

written by Ioan Rotundu