Joi, 25 martie 2010, ciar de sărbătoarea „Bunavestire”, Piaţa Revoluţiei din Botoşani a fost teatrul unor proteste publice. Cel al salariaţilor din instituţia Protecţiei Copilului îndreptat împotriva preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, pentru că le-a diminuat drastic salariile şi un altul îndreptat împotriva conducerii societăţii Urban Serv, administratorul pieţelor din Botoşani.
Cel de-al doilea protest a fost unul spontan. Peste o sută de pieţari, care-şi câştigă existenţa vânzând legume şi fructe la piaţă, în frigul iernii sau toridele călduri ale verii, n-au mai răbdat batjocura la care sunt supuşi de către conducerea societăţii Urban Ser, a directorului Gheorghe Pricopie, şi s-au adunat într-un protest spontan pentru a-l ruga pe prefectul Criastian Roman să le vină în ajutor.
Numai că prefectul, la ora când s-au adunat protestatarii, nu se afla în prefectură. El participase la slujba de sfinţire a sediului Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, slujbă susţinută de Mitropolitul Teofan al Moldovei, după care s-a deplasat la masa festivă organizată la Pensiunea Andreea din Stăuceni.
Tocmai când îi pusese în faţă farfuria cu peştele plutind în saramură, prefectul a fost sunat şi anunţat de miting. N-a mai apucat să guste din peşte că a trebuit să revină în Botoşani, la Prefectură. Sub impulsul nervilor, iniţial prefectul a fost pe punctul de a-i pune pe jandarmi să-i amendeze pe protestatari pentru că mitingul lor nu era autorizat.
Nicăieri în lumea civilizată şi nici în România bulversată de guvernarea PDL nu s-a mai auzit ca participanţii la un protest spontan să fie amendaţi. Tocmai pentru că este spontan, el nu are autorizaţie. Când necazul a umplut paharul, când foamea zgârie stomacul, când guvernanţii te jupoaie şi de ultimul leu prin impozite şi taxe, nu mai stai să obţii aprobare pentru miting autorizat. Ieşi în stradă şi îţi ceri drepturile.
În ultimul moment prefectul şi-a învins impulsul de a-i amenda pe protestatari şi s-a mulţumit numai să-i muştruluiască pentru că n-au aprobare. După care le-a cerut să-şi aleagă o delegaţie cu care să poată dialoga. Dacă prefectul avea să-i amendeze, era posibil ca protestatarii să intre într-o stare de disperare. Iar omul la disperare nu mai este dominat de raţiune, ci de violenţă. Când o masă este cuprinsă de violenţă, nu mai contează nivelul de studii sau civilizaţie. Spiritul gregar primar o cuprinde iar violenţa se descătuşează cu toată forţa de care dispune. Avem exemplul proaspăt de la Buzău, unde profesorii s-au bruscat cu jandarmii.
Prefectul putea ca prin amendare să declanşeze scânteia care să explodeze butoiul cu pulbere pe care stă Guvernul Boc. I-a dat Dumnezeu gând bun şi ia- arătat calea cea dreaptă: a dialogului, ferindu-l astfel de cine ştie ce mare necaz şi provocarea unei tragedii.
Şi dacă tot a luat prefectul la cunoştinţă de abuzurile celor de la societatea Urban Serv, poate va forma o comisie de control care să scuture niţel conducerea acestei societăţi. Pentru că în piaţa centrală din municipiul Botoşani abuzurile lucrătorilor de las Urban Serv sunt la ordinea zilei. S-au putea să descopere că cei de la Cadastru nu-s singurii care s-au înfruptat din taxele încasate.
Consilierul judeţean PRM Dumitru Codreanu se angajase public că va face ordine în piaţă. Pentru că şi el luase la cunoştinţă de mojiciile şi matrapazlâcurile care se comit din partea celor ce poartă vestă pe a cărei spate scrie Urban Serv. N-a mai apucat să-şi ducă la îndeplinire declaraţia de intenţie pentru că l-a demis Vadim.
Poate că ceea ce intenţiona să ducă la bun sfârşit Codreanu va face prefectul Cristian Roman. Ar fi spre binele său şi liniştea partidului de guvernământ pe care-l slujeşte cu credinţă şi devotament.
written by Ioan Rotundu
Am trăit s-o aud şi pe asta: preşedintele Ţâbuleac se plânge, cui doreşte să-l asculte că el este victima masonilor botoşăneni. Cică totul i se trage de la schimbarea din funcţia de şef al Memorialului Ipoteşti a cercetătorului lingvistic dr. Valentin Coşereanu.
I-ar plăcea preşedintelui Ţîbuleac să fie în atenţia Masoneriei, dar îl dezamăgesc: nu este!
Au masonii treburi mai importante de făcut în şlefuirea pietrei la care lucrează. Pentru ei sunt prioritare probleme de natură spirituală, etice şi morale şi nu prăpăstiile pe care le debitează zilnic preşedintele Ţâbuleac. Pentru prăpăstiile sale îl va judeca electoratul, că datorită voturilor acestuia a putut accede în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Eventual îl mai poate judeca partidul din care face parte şi a cărui politică a abandonat-o în favoarea politicii sale personale. Mai poate fi tras la răspundere de şeful liberalilor, deputatul Florin Ţurcanu, atunci când nu execută întocmai şi la timp ordinile primite.
Revenind la Valentin Coşereanu, n-am ştiinţă ca acesta să fie mason. Cel puţin nu la Botoşani. Oameni de nivelul pregătirii sale, îndeobşte, devin masoni în loje universitare. Iar la Botoşani n-avem universitate de sine stătătoare, avem doar filiale, şi acelea cu profesori pârâţi că ar fi universitari.
Este adevărat că în iunie 2009, Coşereanu a fost prezent la Simpozionul Naţional de Istorie Masonică de la Botoşani, dar nu în calitate de mason, ci de şef al Memorialului Ipoteşti.
Pentru că la simpozion a participat ca invitat un mare mason din Marea Lojă a Angliei, prezbiterul Robert Silet, Coşereanu a fost rugat să prezinte un expozeu despre poetul Eminescu. L-a prezentat, a prezentat şi un CD cu Ruga lui Eminescu în limba engleză, iar Robert Silet a fost adânc impresionat. Când ai noştri au vizitat în toamna anului trecut templul Marii Loji Naţionale a Angliei, toţi cei cu care s-a intrat în contact ştiau de la fratele lor Silet despre un mare poet român numit Eminescu. Acesta i-a fost rolul lui Coşereanu, pe care, în opinia mea şi a altora şi l-a îndeplinit cu mult succes.
Dar de la acest gest al său, care intra în atributele funcţiei sale, până la a fi mason este drum lung, pentru unii infinit de lung ca să ajungă la capătul lui şi să fie consacrat mason. Sub acest aspect, preşedintele Ţâbuleac plânge cu lacrimi false că ar fi victima masonilor botoşăneni
Apoi, preşedintele Ţâbuleac habar n-are că masonii, dacă au de plătit cuiva o poliţă, n-o fac la vedere şi nici în pripă. Trec ani până ce ei îşi fac dreptate. Uită vinovatul că a intrat în conflict cu masonii, când îşi primeşte porţia şi se întreabă prostit de unde i se trage.
Un caz pripit de răzbunare masonică îl avem din istorie, când Ipsilanti l-a pedepsit pe fratele său Tudor Vladimirescu pentru că n-a respectat convenţia dintre ei cu privire la revoluţia organizată. Ipsilanti s-a grăbit să-l pedepsească pe Vladimirescu, dar a devenit victimă la rândui. Un caz de pedeapsă peste ani şi ani este cel al lui Mihail Sadoveanu, care a trădat interesele ordinului către comunişti şi a fost pedepsit mult mai târziu de către puterea Marelui Arhitect al Universului.
Ori, preşedintele Ţâbuleac nici pe departe nu se ridică la valoarea celor doi masoni. Îi garantez că va muri de bătrâneţe, dacă nu cumva de propriul venin secretat de orgoliul nemăsurat care-l caracterizează, fără ca vreo structură a ordinului masonic să-l bage în seamă.
Şi-i mai garantez ceva: Nu va intra niciodată în ordinul masonic regular. Cel puţin nu în loja de la Botoşani.
Aşa că ar face bine să nu se mai dea victimă a masonilor şi să privească în oglindă. Numai aşa va putea vedea cine este aprigul său duşman.
În ce mă priveşte, pe omul Ţâbuleac îl apreciez şi-l stimez, pe politicianul Ţîbuleac îl dezavuez şi-l condamn pentru tot ceea ce face contrat intereselor comunităţii judeţene pe care o reprezintă.
written by Ioan Rotundu
Ieri, când creştinii ortodocşi au sărbătorit „Bunavestire”, având voie să mănânce peşte în Postul Paştelui, sărbătoare a fost şi la Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani. Pentru că sediul clădirii a suferit o serie de lucrări de renovare, inspectorul general prof. dr. Ada Macovei a considerat să pună de-o slujbă de sfinţire.
Iar ca evenimentul să fie marcat cum se cuvine, l-a invitat la slujba de sfinţire pe Mitropolitul Teofan al Moldovei. După slujbă, toată lumea bună care a participat la evenimentul religios s-a urcat în maşini de lux şi s-a deplasat la Stăuceni, la Pensiunea „Andreea”, unde s-a servit mâncăruri pe bază de peşte, undate din belşug cu vin alb, că se potriveşte.
Nu ştiu ce duhuri necurate a dorit Ada Macovei să fugărească din sediul IŞJ prin slujba de sfinţire, dar cu siguranţă că fantoma crizei economice, care o urmăreşte cu insistenţă, n-a reuşit s-o gonească. Nici momentul să fugărească duhurile rele n-a fost bine ales.
În întreaga ţară profesorii ies în stradă pentru că nu mai rabdă umilinţa. Iar Guvernul Boc, cel pe care-l reprezintă şi Macovei la scara judeţului, în loc de salarii a pus jandarmii să-i bruscheze.
Cred că numai cineva cu o doză crasă de nesimţire sau inconştienţă ar organiza un astfel de eveniment într-un astfel de moment. Ieri, prof. dr. Ada Macovei a ciocnit paharul cu ştabii judeţului, cu inspectorii din instituţie, s-a simţit bine poate şi după ce s-a retras la domiciliu sau pe unde au purtat-o paşii, dar în tot acest timp unii profesori au suferi şi suferă alături de copii lor.
Ada Macovei n-a considerat că este de datoria sa să afle de ce de două săptămâni profesorii din comuna Drăguşeni n-au primit salariile şi nici nu le vor primi până în Paşti. Ea n-a fost deloc impresionată de faptul că mulţi din învăţământ au primit salarii diminuate, deşi şeful său politic şi premierul ţării, Emil Boc, trâmbiţa că nimeni nu se va atinge de salariile celor din învăţământ.
În schimb Ada Macovei a avut bani de protocol să susţină masa de ieri, care a costat destul de mult. A crezut că dacă-şi ia gaşca şi se ascunde într-o pensiune situată la vreo şapte kilometri de Botoşani n-o să se sesizeze nimeni de chermeza organizată şi banii publici cheltuiţi.
Parveniţilor ca Macovei, ciocoilor noi de culoare portocalie, nu le pasă de cei mulţi, care poate ar fi dorit şi ei să guste o coadă de peşte la aşa o sărbătoare creştină, dar au buzunarele goale,
Tot ieri, în faţa Prefecturii Botoşani s-au succedat două rânduri de proteste. N-au impresionat pe nimeni. Mai că jandarmii i-ar fi amendat pe nenorociţii aceia din piaţă, care au îngheţat o iarnă întreagă să câştige o bucată de pâine şi de care-şi bate joc directorul Pricopie, cel care poate face hernie tot ridicând leafa lunară măsurată în multe zeci de milioane de lei.
Oamenii se burzuluiesc. Oricând şi de la cel mai mic conflict poate izbucni o revoltă naţională.
Să-i văd atunci pe cei din stirpea Adei Macovei unde se vor ascunde.
Măcar în al 12-lea cea să aibă un pic de bun simţ şi să nu-i mai sfideze pe cei din jur, desconsiderându-i şi considerându-i nişte proşti. Nu sunt ei prof. dr., dar nici proştii Adei sau a celor din PDL.
written by Ioan Rotundu
Până voi intra în fondul comentariului, am să reproduc aici un episod dintr-un reportaj a lui Marian Marin prezentat în emisiunea D’ale lu’ Mitică. Pe scurt, era vorba de două mahalagioaice dintr-un sat pierdut prin sărăcia Olteniei care s-au calomniat reciproc. Una a făcut-o curvă pe cealaltă, iar replica celei acuzată de sex profesionist către adversară a fost că-i urâta satului.
S-au dat în judecată una pe cealaltă iar finalul a fost unul pe măsură. „Eu am câştigat-o per ea, ea m-a câştigat pe mine” a fost explicaţia „curvei” către Marian. Tradus mai pe înţelesul larg, „urâta satului” n-a putut demonstra că inamica este „curvă”, cum inamica n-a putut demonstra că cealaltă este „urâta satului”. Cu isteţimea şi umorul care-l caracterizează, reporterul Marian Marin a reuşit ca pe seama certurilor dintre cele două mahalagioaice să realizeze un reportaj serios.
Ieri, în faţa judecătorilor de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-au înfăţişat alţi doi mahalagii de profesie, cu rang de prim-ministru. Mă refer la Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de reclamant, şi Emil Boc în calitate de inculpat. Boc l-a făcut hoţ pe Tăriceanu. Cică a furat statul român prin renegocierea contractului privind concesiunea de petrol din Marea Neagră către firma Sterling într-un mod păgubos pentru România.
Cei doi s-au înfăţişat judecătorilor cu câte un avocat sufleor, ambii foşti miniştri de Justiţie.. Boc l-a avut şoptitor pe fostul ministru Valeriu Stoica iar Tăriceanu pe Tudor Chiuariu.
Vreme de o oră şi jumătate cei doi s-au interogat reciproc, căutând fiecare să iasă în avantaj. În tot acest timp România n-a mai contat. Criza economică, şi aşa ajunsă stăpâna peste întreaga ţară de peste un an, a fost trecută în planul doi. În prim plan s-a aflat cearta de mahala dintre doi români care au deţinut şi deţin funcţia supremă în activitatea Executivă a statului.
Fără vreun pic de ruşine sau jenă, cei doi s-au tras unul pe altul la bară, fără a se mai deosebi cu ceva faţă de procesomanele din mahala.
Nu cunosc, n-am citit, dar nu cred că pe acest glob mai există vreo ţară, fie ea şi africană, în care un fost prim ministru să se judece cu un prim ministru în funcţie, pentru nişte declaraţii politice cu tentă vădit electorală. Nu cred că în vreo ţară europeană să mai existe vreun fost ministru al Justiţiei care să fi acceptat să devină avocat într-un insignifiant proces de calomnie.
Ţara moare de foame şi premierii ei se judecă pentru a afla cine-i mai tare în boaşe. Credeam că Tăriceanu va ţine la mândria sa de român cu papion şi „faţă europeană”, cum l-a caracterizat preşedintele Băsescu şi nu se va coborî până la nivelul de om mărunt la caracter cum este Emil Boc. După episodul de ieri, putem constata că nu-i nici unul dintre cei doi nu-i mai breaz. Ne-am degradat total. Nu mai avem principii morale călăuzitoare, nu mai avem repere valorice după care să ne ghidăm, nu mai avem respect unii faţă de alţii, nu mai avem mamă şi tată şi nici Dumnezeu deasupra capului.
Avem în schimb circ politic şi de ieri şi unul juridic. Totul la nivelul cel mai înalt din stat. Iar ca să închei în stilul reporterului Marian Marin, mă întreb şi eu: Cine pe cine va câştiga? Echipa Tăricenuiu – Chiuariu sau echipa Boc – Stoica? Că de pierdut pierde poporul român, care s-a obişnuit!
written by Ioan Rotundu
„Materialul nu este complet. A fost tuns pentru că Rădăşanu l-a sunat pe băiatul lui Rotundu iar băiatul tatăl şi aşa s-au pus la cale unele lucruri.” – a comentat un cititor pe site-ul Jurnalului la ancheta semnată de mine şi intitulată „Şleahta preşedintelui Ţâbuleac”.
Nu cunosc de unde a aflat acest comentator de faptul că băiatul m-a sunat, dar informaţia este corectă. Într-adevăr, luni, după ce am vorbit la telefon cu directorul Liviu Rădăşanu şi i-am solicitat un punct de vedere asupra acuzaţiilor care i se aduc, acesta l-a sunat pe băiatul meu care este membru PDL ca şi Rădăşanu. L-a sunat şi l-a rugat să intervină la mine să nu public articolul pentru că „va fi om cu mine”.
Nu este Rădăşanu primul care intervine prin băiat ca să nu public sau să public anumite informaţii. Dar ce nu ştia Rădăşanu este faptul că băiatul n-are nici o putere de influenţă asupra mea, lucru despre care Rădăşanu a aflat chiar din gura băiatului. Dacă Rădăşanu s-o fi lăudat în cursul zilei de luni prin instituţie că a aranjat cu feciorul lui Rotundu să nu apară materialul, a bravat degeaba. Materialul a apărut aşa cum l-am scris eu şi nu cum ar fi vrut poate Rădăşanu, iar punctul său de vedere l-am consemnat în sinteză, pentru că discuţia noastră telefonică a fost mai lungă şi condimentată în vorbe de către Rădăşanu, care n-are suficientă experienţă în a dialoga cu presa. Nu mi-a fost greu să obţin de la el informaţiile de care aveam nevoie, cum nu mi-a fost greu să obţin informaţiile şi de la directorul adj. Daniela Coşovanu.
În cei 17 ani de presă am învăţat multe lucruri, başca experienţa altor ani de muncă în controlul financiar intern unde am avut de-a face cu fel de fel de şmecheri care încercau să încalce legislaţia economică, aşa că ştiu să conduc o discuţie.
Revenind la Rădăşanu, socoteala lui cu intervenţia la băiat a avut o bază o anumită logică. Rădăşanu a crezut că mă poate cumpăra şi pe mine aşa cum a mai cumpărat tăcerea şi a altor reporteri din presa locală.
Când pe holul Prefecturii Botoşani, intre soţii Rădăşanu a izbucnit o ceartă de familie, iar soţia Simona şi-a trimis soţul la amanta gravidă, de faţă se aflau şi nişte reporteri locali. Cearta n-a mai apărut în presă. Ştie Rădăşanu cum a procedat. Numai că metoda sa n-a dat rezultate şi în cazul meu.
Dacă Rădăşanu ar fi gândit matur, mai înainte de a-mi fi sunat băiatul s-ar fi interesat pe la colegii de breaslă dacă cu mine „se poate trata”. I s-ar fi spus că nu şi ar fi fost sfătuit să nu încerce, pentru că mă va face şi mai rău. N-a făcut-o, iar dacă s-a lăudat că „m-a cumpărat”, publicarea materialului în numărul de ieri al ediţiei electronice a Jurnalului îl contrazice fără drept de replică.
Ce nu ştie Rădăşanu este că în reclamaţiile primite la redacţie mai sunt şi alte informaţii pe care n-am reuşit să le verific în totalitatea lor. Urmează!
written by Ioan Rotundu
La Oficiul de Cadastru s-a descoperit o fraudă de proporţii. Meritul descoperirii ei revine fără îndoială prefectului Cristian Roman. Iată că după multe controale dispuse au început să apară şi rezultatele. Era şi timpul, pentru că botoşănenii tot luau act de controalele dispuse de prefect dar nu mai ştiau şi cum s-au soldat aceste controale.
Iată că la Oficiul de Cadastru controlul s-a finalizat, şi nu oricum, ci cu sesizarea ofiţerilor de la Anticorupţie. Prefectul nu a rostit suma la care se ridică frauda, probabil din cauza cercetărilor penale care se derulează, dar se vorbeşte că s-ar ridica la miliarde de lei.
Ce s-a întâmplat de fapt? Sub şefia directorului Dumitru Istrati un grup de funcţionari care se ocupau de eliberarea vizelor cadastrale, mai exact a planurilor cadastrale pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie băgau în buzunar taxa încasată. O astfel de taxă putea fi între 200 – 400 lei. În perioada controlat sau eliberat peste zece mii de avize.
Dar frauda de la Cadastru trebuie colaborată şi cu un alt aspect. Pe lângă fiecare instituţie a statului abilitată să elibereze fel de fel de avize funcţionează firme căpuşă ale funcţionarilor din acele instituţii. Iar aceste firme căpuşă au rolul de a prelua în sistem privat o serie de lucrări ce s-ar cuveni să fie întocmite de acele instituţii, încasându-se venituri consistente.
Şi pe seama Oficiului de Cadastru s-au înfiinţat şi funcţionează astfel de firme căpuşă. La acestea să ajungă procurorii anticorupţIe şi să vadă cum miliarde de lei ce trebuiau să ajungă la stat prin Cadastru au ajuns la funcţionarii instituţiei aflaţi în spatele firmelor căpuşă.
Mă refer aici la acei ingineri proiectanţi de diferite construcţii care îşi au asigurată clientela prin trimiterea tuturor cetăţenilor care ajung să apeleze la serviciile Cadastrului.
Şi aspectul mai pune ceva în evidenţă. Nimeni nu poate crede că de aceste furturi n-au ştiu directorii de instituţie. Este mai logic să credem că directorii au fost părtaşi la suma fraudată. Prin mediul politic se ştie că un post de director se cumpără iar sumele diferă în raport de rolul instituţiei. Cam zece mii de euro costă un post de director la o instituţie aflată în coordonarea Ministerului Muncii şi poate ajunge la o sută mii de euro pentru un post ce depinde de Ministerul Finanţelor. Instituţia Cadastrului se situează undeva pe la mijloc.
Normal că cel investit într-o astfel de funcţie trebuie să-şi recupereze banii şi ceva pe deasupra. Normal că actualul director Mihai Luca nu-l recunoaşte pe prefectul Roman de şef local direct, pentru că şeful lui este cel care a primit chirpicul.
Să mai aducem în actualitate faptul că la instituţia Cadastrală s-au învârtit multe afaceri în perioada cât prefect a fost Costică Macaleţi. Noi am scris la acea vreme despre mai multe falsuri comise de directorii din acea vreme, falsuri care au stat la baza emiterii unor acte false de proprietate. Se spune că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici afacerile de la Cadastru nu puteau merge la infinit. Odată tot trebuia să se spargă buboiul. Iată că s-a spart.
Acum, dacă tot a înregistrat prefectul un prim succes, poate se extinde cu controalele şi pe la celelalte instituţii eliberatoare de autorizaţii. Mă refer la Direcţia Sanitar-Veterinară, la Agenţia de Mediu, la Inspecţia de Sănătate Publică etc. că şi pe la aceste instituţii se macină făină de calitate şi se mănâncă numai cozonac. Să-i urăm succes!
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă, în timp ce ne aflam în judeţ, Liliana Mănăstireanu, fiica bătrânului presupus a fi ucis de câinii maidanezi, ne-a sunat alarmată. De la bun început Liliana n-a crezut că tatăl său a fost ucis de câinii maidanezi, care l-ar atacat în zona pădurii Rediu. Ea a suspectat din capul locului două familii care au locuinţe în zonă şi care deţin câini de luptă din rasa rottweiler şi pitbull, câini care au băgat spaima în împrejurimi.
Presa locală a luat de bună prima declaraţie a Poliţiei cum că bătrânul a fost sfâşiat de câinii maidanezi, dar după modul în care a fost găsit cadavrul s-au ridicat multe semne de întrebare, motiv pentru care Liliana Mănăstireanu a făcut o serie de investigaţii pe cont propriu.
Ea a pornit de la spusele medicului legist Bucşă, care nu i-a dat voie să scoată bandajul de pe faţa mortului, spunând că arată groaznic de parcă ar fi sfâşiat de lupi. Apoi, Liliana a stat de vorbă cu mai mulţi cetăţeni din zona Rediu care i-au spus că prin părţile locului nu s-au văzut haite de câini maidanezi. Tatăl Lilianei a fost atacat la gât şi faţă, iar câinii maidanezi, după cum ştiu şi cei care au păţit-o, te muşcă de picior.
Bătrânul a murit fiindu-i sfâşiată carotida şi rupă faţa, dar a fost găsit şi fără un picior. Ca un câine să poată smulge piciorul unui om trebuie să fie foarte puternic în colţi şi trup. Câinii maidanezi na-r fi smuls piciorul, ci l-ar fi ros, cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri din ţară.
Toate aceste semne de întrebare au frământat-o pe Liliana şi au determinat-o să facă investigaţii pe cont propriu. Aşa a aflat de existenţa în zonă a două familii care deţin câini de luptă. Pentru că ziarele care au prezentat cazul în varianta poliţiei n-au dorit să publice şi cele constatate de către ea, Liliana s-a adresat Jurnalului. Aşa s-a ajuns ca vineri, 19 martie, noi să publicăm reportajul intitulat „Fiica bătrânului ucis este convinsă că nu maidanezii i-au ucis tatăl”, in speranţa că poliţiştii vor lua act şi vor efectua verificările de rigoare.
Deocamdată poliţiştii n-au declanşat nici un fel de investigaţii. În schimb, după apariţia articolului nostru, în mare grabă una din familiile posesoare de câini de luptă i-a vândut, poate în speranţa că nu vor atrage atenţia poliţiştilor.
Din acest motiv ne-a sunat sâmbătă, alarmată, Liliana Mănăstireanu. Chiar dacă cei în cauză şi-au vândut câinii, există suficienţi martori care să ateste faptul că acea familie a dispus de doi câini rottweiler. Problema este dacă poliţiştii sunt suficienţi de determinaţi de împrejurări ca să nu considere varianta cu câinii maidanezi şi singura cauză a morţii bătrânului.
written by Ioan Rotundu
Prefectul Cristian Roman a anunţat public că este hotărât să pună capăt evaziunii fiscale dezvoltată pe seama comerţului cu animale. Domnul prefect n-a precizat cine sunt evazioniştii: nenorociţii de ţărani care cresc animalele şi nu au unde să le mai comercializeze să scoată un ban pentru nevoile casnice sau procesatorii care riscă amenzi uriaşe cumpărând animalele de la ţărani deşi legea le interzice?
După cum a pus problema domnul prefect, dumnealui vrea să pară mai rău decât comuniştii care au preluat puterea după 1947 şi-i lichidau pe chiaburii satelor prin aplicarea de cote la stat, folosindu-se tot de datele recensământului.
Iată că domnul prefect aşteaptă cu nerăbdare recensământul anunţat, pentru a-i jupui pe ţărani cu ceva biruri stabilite în raport de numărul animalelor din curte. Este pregătit, moral deocamdată, să dea şi un ordin în acest sens.
Numai că tema aleasă de prefect este una falsă şi împotriva dezvoltării economice locale, a creşterii şeptelului de animale din curtea ţăranilor şi împotriva alimentării populaţiei urbane cu carne şi produse din carne sănătoase.
Să mă explic. Tema aleasă este falsă pentru că nu poate fi vorba de evaziune fiscală ci de mijloacele disperate la care recurg ţăranii să-şi valorifice animalele din curte. Domnul prefect tocmai fusese uns în funcţie de guvernul Alianţei DA, prin anul 2005, când acest guvern a emis o hotărâre prin care a interzis procesatorilor de carne să mai achiziţioneze animale din curtea ţăranului. De asemenea, a interzis carmangerilor să mai achiziţioneze şi să vândă în hale carne de la animalele crescute în curtea ţăranului. Iar ca nu cumva să existe vreo posibilitate de valorificare din partea ţăranului, s-a interzis abatoarelor să sacrifice animale provenite de la ţărani.
În aceste condiţii, ţăranul ce să mai facă cu porcul şi pasărea crescute în curte? Cum să le mai valorifice? Încearcă şi el să le vândă cui mai cumpără. Şi cine sunt cumpărătorii? Sunt eu şi alţii ca mine, care nu vor să mănânce „carnea europeană” pe care vrea prefectul s-o protejeze la vânzare. Cumpără cei care vor să mănânce sănătos. Ori prefectul vrea ca să mă, şi să ne, hăituiască cu Garda Financiară, Poliţia Sanitară şi cine crede el că poate folosi ca arme de opresiune şi represiune şi dacă mă prinde cu animalul tăiat în port bagaj să mă amendeze sau să mă încătuşeze. Pentru că aşa ştie prefectul, din tinereţile sale, că făceau comuniştii. Ne hăituiau miliţienii şi ne băgat la puşcărie pentru că îndrăzneam să tăiem animalul crescut în curte şi să-l mâncăm.
Îl cunosc bine pe prefect şi-i apreciez interesul manifestat în anumite probleme cu care se confruntă judeţul. Dar problema animalelor nu este una bine gândită şi mă întreb dacă nu cumva este manipulat de nişte personaje care au anumite interese în comerţul cu carne. Stau şi mă întreb, cutremurându-mă, dacă nu cumva prefectul este victima, sau poate apărătorul cu bună ştiinţă, a celor care comercializează carnea adusă din Europa.
Am început marţi seară, săptămâna aceasta, să spun pe postul TV Somax ce pericol reprezintă carnea adusă din Europa, dar moderatorul m-a oprit din teama unor consecinţe ulterioare. Aici pot s-o spun, că-i blogul meu şi cui nu-i convine ce scriu să nu citească.
Am discutat cu mai mulţi specialişti în domeniu care mi-au spus că toată carnea adusă din Europa provine de la animale crescute cu hormoni. În patru luni de zile porcul ajunge la greutatea de 300 – 400 kg. Este o crimă să consumi o astfel de carne, pentru că ea modifică metabolismul uman, produce ciclul menstrual la fetiţe de la vârsta de 4, 5 sau 6 ani şi pot rămâne însărcinate. Dovadă că este aşa sunt şi fotografiile care circulă pe Internet, cu fetiţe de patru ani gravide.
Dacă domnul prefect este interesat să facă ordine în comerţul cu animale, să dea liber la comercializare pe piaţă, aşa cum şi premierul Boc a cerut-o în nenumărate rânduri. Boc ne-a cerut să consumăm produse alimentare româneşti, sănătoase şi nu chimicale din import. Eu vreau să consum aşa ceva, dar unde le găsesc, că tot partidul lui Boc a interzis comercializarea lor.
Poate că citind aceste rânduri, în onestitatea sa, prefectul va realiza că în comerţul cu animalele nu-i vorba de evaziune fiscală ci de disperarea ţăranilor că n-au unde să-şi valorifice animalele din curte şi de disperarea noastră că nu mai putem mânca sănătos. În acest sens să acţioneze, să liberalizeze comerţul cu produse din gospodăria ţăranilor şi să lase datele de la recensământ în plan statistic şi să nu le valorifice în stil comunist, încărcându-şi conştiinţa cu păcate greu de iertat de Dumnezeu şi care nu vor fi iertate de către istorici.
Iar dacă tot vrea să descopere evaziunea fiscală creată ep seama animalelor. S-o caute la cei care încasează subvenţii de sute de milioane şi miliarde de lei fără să crească vreun animal sau deţin în fermă nişte animale de formă şi de probă la un eventual control. Acolo-i evaziunea fiscală, nu la ţărani.
written by Ioan Rotundu
După ce medicul Cornel Enache a fost acceptat managerul Spitalului Judeţean Botoşani, acesta a rugat la Ministerul Sănătăţii să se facă un control asupra activităţii spitalului, pentru a şti pe ce se bazează în activitatea de viitor. Timpul a trecut, dar controlul n-a mai apărut.
Ce voia managerul Enache să se verifice?
Voia să ştie cât de oportun a fost din partea fostului manager Doru Muntianu să cheltuiască suma de 13 miliarde lei pentru a realiza o intrare în spital care s-a dovedit a fi inutilă din punct de vedere al eficienţei. Voia să ştie cât de oportună a fost cheltuiala de miliarde de lei pentru introducerea sistemului electronic de închidere şi deschidere a uşilor în spital, sistem care nu mai funcţionează de mult timp şi care s-a dovedit că nu-şi avea rostul. Mai voia să ştie de rostul unor cheltuieli însumând alte miliarde de lei care s-au efectuat cu investiţii absolut inutile, cum a fost tunelul de trecere a bucătarilor, tunel care în final în loc să ajungă la bucătărie a ajuns la spălătorie. Şi cel mai mult voia Enache să afle cum a fost posibil ca în perioada de manageriat a lui Muntianu să fie angajate peste 200 de persoane, nu pe post de medici unde ar fi fost nevoie, ci pe posturi auxiliare.
Spuneam că acest control solicitat anul trecut n-a mai ajuns la Botoşani la acea dată. A ajuns, în schimb, în acum vreo două zile. Nu să controleze activitatea fostului Manager Doru Muntianu, ci activitatea de vreo jumătate de an a managerului Enache.
Cu dr. Enache n-am putut vorbi, că era antrenat în a da explicaţii organelor de control. Dar aşa, cum s-a încetăţenit prin presa românească, am aflat din surse sigure că acest control a fost ordonat pe linie politică. Prea şi-a băgat nasul dr. Enache pe unde nu trebuia, prea a vrut să ştie multe, prea s-a repezit să ceară explicaţii de la unii angajaţi implicaţi în afaceri necurate. Şi mai susţin sursele că o greşeală, capitală după cunoscători, este aceea că s-a legat de celebrul Mişu Pârvu, omul din umbră care hotărăşte politica de personal a spitalului de câteva zeci de ani. Pârvu este omul cheie în orice angajare. Dacă ai obţinut binecuvântarea sa, nimic nu te mai poate opri din drumul angajării în spital.
Se zvoneşte prin spital că dr. Enache vrea să-i reducă pe cei angajaţi de Pârvu în perioada lui Doru Muntianu, ceea ce l-a cam îngrijorat pe nea Mişu. O reducere din schemă a celor angajaţi le-ar da prilej acestora să clevetească ce a dat şi cât la angajare, ceea ce nu-i tocmai pe placul lui Pârvu.
Să mai amintim faptul că soţia lui Pârvu are o societate comercială în construcţii care se ocupă de reparaţii numai la unităţile sanitare din judeţ. În perioada cât şefă la Direcţia de Sănătate Publică a fost social-democrata dr. Tamara Ciofu, firma soţiei lui Pârvu a prosperat enorm. Cât de calitativ a lucrat? De exemplu, a acoperit chiar sediul clădirii în care era şefă Tamara Ciofu, încasând la acea vreme vreo 400 milioane lei, sumă destul de pipărată faţă de volumul lucrării. Iar acum prin acel acoperiş plouă ca afară şi sunt necesare alte miliarde să fie reparat.
Mai susţin sursele că acest control miroase a politic pentru că în spatele lui s-ar afla un grup de persoane interesate în frunte cu preşedintele Ţâbuleac. Dr. Enache vrea să acrediteze spitalul şi să-l menţină la rang de spital judeţean cu acreditare europeană. Ori pentru aşa ceva este nevoie ca Maternitatea şi Spitalul de Pediatrie să devină secţii bale Spitalului judeţean, cum au fost şi înainte dealtfel. Dar o astfel de reorganizare administrativă ar însemna dispariţia a vreo şase posturi de directori aflaţi deja pe scaune, directori ajunşi în funcţie pe criterii politice şi nu profesionale. Oamenii au dat tainul iar acum riscă să-şi vadă pierdut huzmetul de director, ceea ce nu pot accepta.
Pentru ei, pentru preşedintele Ţâbuleac nu destinul Spitalului judeţean contează, ci posturile lor din prezent. Aşa că, dacă tot şi-a dorit dr. Enache un control, iată că i-a fost trimis. Va avea de ales între a rămâne manager ascultător de ordinele venite dinspre politic sau a pleca înapoi pe Secţia de cardiologie. Că de asociere în participaţiune pentru Laboratorul de analize şi de acreditarea Spitalului nu mai poate fi vorba. Aceste nevoi ale botoşănenilor nu se potrivesc cu interesele personale ale politicienilor. Aşa că va trebui să ne punem pofta-n cui!
written by Ioan Rotundu
Luni, viceprimarul Florin Ghiorghiţă n-a mai ajuns la serviciu. A fost lovit de un necaz pe care nu-i doresc nimănui. Pur şi simplu rotula unui picior i-a sărit de la locul unde a aşezat-o natura şi i-a anchilozat întreg piciorul. Necazul nu s-a sfârşit când, îndurând dureri îngrozitoare, viceprimarul şi-a fixat rotula la loc. Se pare că, potrivit unei surse credibile din primărie, va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală care nu se poate efectua decât la un spital de specialitate din Bucureşti.
În data de 2 februarie, pe acest blog, am publicat pamfletul intitulat „Blestemul preotului către HSR”. Ea vorba de faptul că maşina unui preot dintr-o parohie de lângă localitatea Corni a fost ridicată de firma Hi Speed Ricovery (HSR) pe motiv că n-a fost parcată legal. Preotul avea în buzunar bani cât să plătească proiectantul care i-a proiectat o viitoare casă parohială. În loc să ajungă cu banii la proiectant, a ajuns cu ei la casieria firmei HSR, ca să-şi recapete maşina.
Preotul este unul tânăr şi slujeşte într-o parohie extrem de săracă. Când a ajuns la redacţie şi ne-a povestit păţania, numai că nu plângea. Spunea atunci că va face slujbe speciale ca Dumnezeu să-l pedepsească pe cel vinovat. Iar slujbele le-a început pe data de 3 februarie.
Mai în glumă, mai cu speranţă de pedeapsă din partea Domnului şi pentru autorul moral al abuzurilor pe care le comite firma HSR, am scris în acel pamflet următoarele cuvinte: „L-am mai rugat pe părinte să-l treacă pe lista cu pomelnicul în cauză şi pe vicele Ghiorghiţă, să-i ajute şi lui Dumnezeu „pentru binele făcut botoşănenilor”. Iar ca nu cumva Dumnezeu să-l confunde cu vreo năpârcă de prin parcări, cu sufletul vândut diavolilor de la HSR pentru suma de n10 lei, să-i îngroaşe numele.”
Nu ştiu dacă părintele pe pomelnicul de pedeapsă divină i-a scris numele cu caractere îngroşate, dar duminică viceprimarul a păţit-o rău iar de luni n-a mai venit la serviciu. Tot duminică s-au împlinit cele 40 de zile de rugăciune ale preotului. De vreme ce preotul este bine mersi iar Ghiorghiţă a păţit-o rău, semnul divin indică şi cine este vinovatul.
Nici cei de la HSR n-au scăpat de pedeapsa Domnului. Luni, ei iar au ridicat abuziv un alt autoturism. Numai că de această dată proprietarul abuzat este o persoană ambiţioasă şi care îşi va căuta dreptatea la judecători. Despre acest caz voi reveni pe larg în paginile Jurnalului.
Iată dar, că ameninţările preoţilor cu slujbele speciale pe care le fac pentru pedepsirea vinovatului ar cam trebui să ne dea de gândit. Dumnezeu nu mai loveşte cu băţul decât în cazul păcatelor uşoare. Când ai păcate grele, precum viceprimarul Ghiorghiţă, te poţi alege cu picioarele rupte.
Poate că citind aceste rânduri va lua seamă la faptele sale şi patronul paravan al firmei HSR, un anume Juncanaru, că slavă Domnului, are adunate, în urma abuzurilor comise, un întreg TIR de păcate. S-ar putea ca Dumnezeu, pe lângă procesul cu care s-a pricopsit, să-i damblagească hojmalăii care ridică maşinile şi să scape vreun autoturism de lux, turtindu-l. Ca să dea pe mere ce-a adunat pe pere!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments