Blogul lui Rotundu

Multe lucruri trăsnite se întâmplă în întreaga lume. De unele aflăm din presă, de la radio sau televizor, de altele murim şi n-auzim.  Un lucru trăsnit poate fi văzut şi în curtea Spitalului Judeţean Botoşani, creaţie a superinteligentului inginer Doru Munteanu, omul care din vânzător de Coca-Cola a fost promovat directorul unităţii spitaliceşti numai pentru că în viaţă a avut norocul să dea mâna cu Gabriel Oprişanu, fostul şef al Direcţiei de Sănătate Publică şi deputatul lider al PNL Liviu Câmpanu.
Doru a dat mâna cu aceste două personalităţi de vază ale medicinii judeţului nostru (Oprişanu este medic de ochi iar Câmpanu de familie) şi s-a lăsat cu lipici. Nu între palme, ca mijloace umane de socializare, ci între interesele reciproce. Simţind în Doru un viitor colaborator de nădejde, Oprişanu l-a invitat pe Dorel la un concediu prin Grecia modernă şi putred de datoare. Pe o insulă din Marea Egee cei doi au mai dat odată palma, făcând jurământ de credinţă. Oprişanu să-l pună pe Dorel director la Spitalul judeţean, iar Dorel să-i termine lui Oprişani vila aflată gard în gard cu spitalul. Mai trebuia ca jurământul să fie validat de reprezentantul puterii în teritoriu, adică şeful PNL Liviu Câmpanu. Nu se ştie cât, nici dacă au fost lei sau euroi, dar Dorel a primit huzmet de director.
Instalat la şefia spitalului, omul trebuia să-şi respecte cuvântul dat, că nu se cădea să-şi facă numele de râs. Iar când dai, trebuie să scoţi şi ceva pe deasupra. Aşa că Dorel s-a pus pe treabă. Pe la bugetari n-ai cum scoate bani decât dacă organizezi niscaiva achiziţii publice sau faci investiţii. Dorel s-a dovedit să aibă aplecare spre ambele mijloace aducătoare de peşcheşuri.
Din nevoia de a lua pentru a da, dar şi a prospera, Dorel a gândit că nu-i spre sănătatea bolnavilor ca mâncarea să circule prin acelaşi hol pe unde infirmierele cară sarsanalele cu rufele murdare. Un tunel separat, construit prin curtea spitalului s-ar potrivi cu nevoile sale şi ale naşilor săi care l-au instalat în funcţie.
Vreo şase miliarde de lei a costat construirea tunelului, bani pe care i-a păpat cu multă pricepere firma de construcţii a lui Victor Mihalachi, firmă tencuitoare şi la vila lui Oprişanu.
Când lucrarea a fost gata, Dorel a constata cu stupefacţie că tunelul în loc să ducă la bucătărie, ducea la spălătorie. Ei şi, până la urmă şi rufele murdare aveau dreptul să circule printr-un tunel igienizat, ca nu cumva microbii din spital să fie îmbolnăviţi de cei ai pacienţilor internaţi.
Dar trăsnaia lui Dorel nu se opreşte aici. Tunelul nu numai că s-a proptit în spălătorie în loc de bucătărie, dar a obturat şi scara de serviciu, scară de evacuare din clădirea spitalului în caz de incendiu sau cutremur. Acest lucru l-au descoperit pompierii, care au venit în control la spital şi au constatat că dacă ia foc vreun salon, indiferent de etaj, bolnavii şi personalul medical vor fi pârliţi ca porcii la Crăciun, pentru că n-au pe unde se evacua.
Supăraţi pe o aşa trăsnaie, pompierii şi-au repezit mâna la mapa cu procese verbale să-l amendeze pe actualul manager, medicul Cornel Enache. Numai că managerul a scos tacticos de la mapă avizul dat de şeful pompierilor la construirea tunelului. Au înghiţi în sec pompierii controlori şi au sucit subiectul ca să iasă tot pe-a lor. Au scris negru pe alb că într-un anumit termen managerul Enache să deblocheze scara de serviciu pentru evacuare în regim de urgenţă.
Simplu de dat ordin, greu de executat. Pentru că deblocarea scării costă în jurul a 1,5 miliarde lei vechi. A încercat Enache să se ia de proiectant, dar firma s-a spălat pe mâini spunând că de vreme ce pompierii şi-au dat avizul, ei n-au nici o responsabilitate. S-a luat de Mihalachi, dar Victoraş s-a apărat că el n-a făcut decât să respecte proiectul, dar că ştie cum se poate repara idioţenia lui Dorel dacă spitalul îi achită suma de 1,5 miliarde lei vechi.
 Iar Enache n-are altă soluţie decât să scoată banul, că altfel vin iar pompierii şi-l incendiază cu o amendă care-l poate pârli de leafa pe-o lună sau mai multe.
Pe mine nu banul pe care-l va mai plăti Spitalul mă interesează. Eu stau şi mă întreb cum poate fi numit inginerul care iniţiază construirea unui tunel care să ducă la bucătărie şi ajunge la spălătorie şi care blochează uşa de intrare în casa scării fără ca toate acestea să le observe? Caragiale, pentru astfel de personaje generatoare de lucruri trăsnite, avea epitetul său: Amice, eşti idiot?! Şi Dorel poate fi un amic idiot, dar nu unul oricare, ci pe banii publici pe care i-a risipit cu dărnicie. Totuşi, un lucru bun s-a realizat peste gardul spitalului, unde se poate vedea şi admira mândreţea de vilă a oftalmologului Oprişanu. Oare ce soluţie o fi folosit oftalmologul de i-a orbit pe cei de la DNA şi nu văd nimic?