La Oficiul de Cadastru s-a descoperit o fraudă de proporţii. Meritul descoperirii ei revine fără îndoială prefectului Cristian Roman. Iată că după multe controale dispuse au început să apară şi rezultatele. Era şi timpul, pentru că botoşănenii tot luau act de controalele dispuse de prefect dar nu mai ştiau şi cum s-au soldat aceste controale.
Iată că la Oficiul de Cadastru controlul s-a finalizat, şi nu oricum, ci cu sesizarea ofiţerilor de la Anticorupţie. Prefectul nu a rostit suma la care se ridică frauda, probabil din cauza cercetărilor penale care se derulează, dar se vorbeşte că s-ar ridica la miliarde de lei.
Ce s-a întâmplat de fapt? Sub şefia directorului Dumitru Istrati un grup de funcţionari care se ocupau de eliberarea vizelor cadastrale, mai exact a planurilor cadastrale pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie băgau în buzunar taxa încasată. O astfel de taxă putea fi între 200 – 400 lei. În perioada controlat sau eliberat peste zece mii de avize.
Dar frauda de la Cadastru trebuie colaborată şi cu un alt aspect. Pe lângă fiecare instituţie a statului abilitată să elibereze fel de fel de avize funcţionează firme căpuşă ale funcţionarilor din acele instituţii. Iar aceste firme căpuşă au rolul de a prelua în sistem privat o serie de lucrări ce s-ar cuveni să fie întocmite de acele instituţii, încasându-se venituri consistente.
Şi pe seama Oficiului de Cadastru s-au înfiinţat şi funcţionează astfel de firme căpuşă. La acestea să ajungă procurorii anticorupţIe şi să vadă cum miliarde de lei ce trebuiau să ajungă la stat prin Cadastru au ajuns la funcţionarii instituţiei aflaţi în spatele firmelor căpuşă.
Mă refer aici la acei ingineri proiectanţi de diferite construcţii care îşi au asigurată clientela prin trimiterea tuturor cetăţenilor care ajung să apeleze la serviciile Cadastrului.
Şi aspectul mai pune ceva în evidenţă. Nimeni nu poate crede că de aceste furturi n-au ştiu directorii de instituţie. Este mai logic să credem că directorii au fost părtaşi la suma fraudată. Prin mediul politic se ştie că un post de director se cumpără iar sumele diferă în raport de rolul instituţiei. Cam zece mii de euro costă un post de director la o instituţie aflată în coordonarea Ministerului Muncii şi poate ajunge la o sută mii de euro pentru un post ce depinde de Ministerul Finanţelor. Instituţia Cadastrului se situează undeva pe la mijloc.
Normal că cel investit într-o astfel de funcţie trebuie să-şi recupereze banii şi ceva pe deasupra. Normal că actualul director Mihai Luca nu-l recunoaşte pe prefectul Roman de şef local direct, pentru că şeful lui este cel care a primit chirpicul.
Să mai aducem în actualitate faptul că la instituţia Cadastrală s-au învârtit multe afaceri în perioada cât prefect a fost Costică Macaleţi. Noi am scris la acea vreme despre mai multe falsuri comise de directorii din acea vreme, falsuri care au stat la baza emiterii unor acte false de proprietate. Se spune că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici afacerile de la Cadastru nu puteau merge la infinit. Odată tot trebuia să se spargă buboiul. Iată că s-a spart.
Acum, dacă tot a înregistrat prefectul un prim succes, poate se extinde cu controalele şi pe la celelalte instituţii eliberatoare de autorizaţii. Mă refer la Direcţia Sanitar-Veterinară, la Agenţia de Mediu, la Inspecţia de Sănătate Publică etc. că şi pe la aceste instituţii se macină făină de calitate şi se mănâncă numai cozonac. Să-i urăm succes!
Sâmbătă, în timp ce ne aflam în judeţ, Liliana Mănăstireanu, fiica bătrânului presupus a fi ucis de câinii maidanezi, ne-a sunat alarmată. De la bun început Liliana n-a crezut că tatăl său a fost ucis de câinii maidanezi, care l-ar atacat în zona pădurii Rediu. Ea a suspectat din capul locului două familii care au locuinţe în zonă şi care deţin câini de luptă din rasa rottweiler şi pitbull, câini care au băgat spaima în împrejurimi.
Presa locală a luat de bună prima declaraţie a Poliţiei cum că bătrânul a fost sfâşiat de câinii maidanezi, dar după modul în care a fost găsit cadavrul s-au ridicat multe semne de întrebare, motiv pentru care Liliana Mănăstireanu a făcut o serie de investigaţii pe cont propriu.
Ea a pornit de la spusele medicului legist Bucşă, care nu i-a dat voie să scoată bandajul de pe faţa mortului, spunând că arată groaznic de parcă ar fi sfâşiat de lupi. Apoi, Liliana a stat de vorbă cu mai mulţi cetăţeni din zona Rediu care i-au spus că prin părţile locului nu s-au văzut haite de câini maidanezi. Tatăl Lilianei a fost atacat la gât şi faţă, iar câinii maidanezi, după cum ştiu şi cei care au păţit-o, te muşcă de picior.
Bătrânul a murit fiindu-i sfâşiată carotida şi rupă faţa, dar a fost găsit şi fără un picior. Ca un câine să poată smulge piciorul unui om trebuie să fie foarte puternic în colţi şi trup. Câinii maidanezi na-r fi smuls piciorul, ci l-ar fi ros, cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri din ţară.
Toate aceste semne de întrebare au frământat-o pe Liliana şi au determinat-o să facă investigaţii pe cont propriu. Aşa a aflat de existenţa în zonă a două familii care deţin câini de luptă. Pentru că ziarele care au prezentat cazul în varianta poliţiei n-au dorit să publice şi cele constatate de către ea, Liliana s-a adresat Jurnalului. Aşa s-a ajuns ca vineri, 19 martie, noi să publicăm reportajul intitulat „Fiica bătrânului ucis este convinsă că nu maidanezii i-au ucis tatăl”, in speranţa că poliţiştii vor lua act şi vor efectua verificările de rigoare.
Deocamdată poliţiştii n-au declanşat nici un fel de investigaţii. În schimb, după apariţia articolului nostru, în mare grabă una din familiile posesoare de câini de luptă i-a vândut, poate în speranţa că nu vor atrage atenţia poliţiştilor.
Din acest motiv ne-a sunat sâmbătă, alarmată, Liliana Mănăstireanu. Chiar dacă cei în cauză şi-au vândut câinii, există suficienţi martori care să ateste faptul că acea familie a dispus de doi câini rottweiler. Problema este dacă poliţiştii sunt suficienţi de determinaţi de împrejurări ca să nu considere varianta cu câinii maidanezi şi singura cauză a morţii bătrânului.
Prefectul Cristian Roman a anunţat public că este hotărât să pună capăt evaziunii fiscale dezvoltată pe seama comerţului cu animale. Domnul prefect n-a precizat cine sunt evazioniştii: nenorociţii de ţărani care cresc animalele şi nu au unde să le mai comercializeze să scoată un ban pentru nevoile casnice sau procesatorii care riscă amenzi uriaşe cumpărând animalele de la ţărani deşi legea le interzice?
După cum a pus problema domnul prefect, dumnealui vrea să pară mai rău decât comuniştii care au preluat puterea după 1947 şi-i lichidau pe chiaburii satelor prin aplicarea de cote la stat, folosindu-se tot de datele recensământului.
Iată că domnul prefect aşteaptă cu nerăbdare recensământul anunţat, pentru a-i jupui pe ţărani cu ceva biruri stabilite în raport de numărul animalelor din curte. Este pregătit, moral deocamdată, să dea şi un ordin în acest sens.
Numai că tema aleasă de prefect este una falsă şi împotriva dezvoltării economice locale, a creşterii şeptelului de animale din curtea ţăranilor şi împotriva alimentării populaţiei urbane cu carne şi produse din carne sănătoase.
Să mă explic. Tema aleasă este falsă pentru că nu poate fi vorba de evaziune fiscală ci de mijloacele disperate la care recurg ţăranii să-şi valorifice animalele din curte. Domnul prefect tocmai fusese uns în funcţie de guvernul Alianţei DA, prin anul 2005, când acest guvern a emis o hotărâre prin care a interzis procesatorilor de carne să mai achiziţioneze animale din curtea ţăranului. De asemenea, a interzis carmangerilor să mai achiziţioneze şi să vândă în hale carne de la animalele crescute în curtea ţăranului. Iar ca nu cumva să existe vreo posibilitate de valorificare din partea ţăranului, s-a interzis abatoarelor să sacrifice animale provenite de la ţărani.
În aceste condiţii, ţăranul ce să mai facă cu porcul şi pasărea crescute în curte? Cum să le mai valorifice? Încearcă şi el să le vândă cui mai cumpără. Şi cine sunt cumpărătorii? Sunt eu şi alţii ca mine, care nu vor să mănânce „carnea europeană” pe care vrea prefectul s-o protejeze la vânzare. Cumpără cei care vor să mănânce sănătos. Ori prefectul vrea ca să mă, şi să ne, hăituiască cu Garda Financiară, Poliţia Sanitară şi cine crede el că poate folosi ca arme de opresiune şi represiune şi dacă mă prinde cu animalul tăiat în port bagaj să mă amendeze sau să mă încătuşeze. Pentru că aşa ştie prefectul, din tinereţile sale, că făceau comuniştii. Ne hăituiau miliţienii şi ne băgat la puşcărie pentru că îndrăzneam să tăiem animalul crescut în curte şi să-l mâncăm.
Îl cunosc bine pe prefect şi-i apreciez interesul manifestat în anumite probleme cu care se confruntă judeţul. Dar problema animalelor nu este una bine gândită şi mă întreb dacă nu cumva este manipulat de nişte personaje care au anumite interese în comerţul cu carne. Stau şi mă întreb, cutremurându-mă, dacă nu cumva prefectul este victima, sau poate apărătorul cu bună ştiinţă, a celor care comercializează carnea adusă din Europa.
Am început marţi seară, săptămâna aceasta, să spun pe postul TV Somax ce pericol reprezintă carnea adusă din Europa, dar moderatorul m-a oprit din teama unor consecinţe ulterioare. Aici pot s-o spun, că-i blogul meu şi cui nu-i convine ce scriu să nu citească.
Am discutat cu mai mulţi specialişti în domeniu care mi-au spus că toată carnea adusă din Europa provine de la animale crescute cu hormoni. În patru luni de zile porcul ajunge la greutatea de 300 – 400 kg. Este o crimă să consumi o astfel de carne, pentru că ea modifică metabolismul uman, produce ciclul menstrual la fetiţe de la vârsta de 4, 5 sau 6 ani şi pot rămâne însărcinate. Dovadă că este aşa sunt şi fotografiile care circulă pe Internet, cu fetiţe de patru ani gravide.
Dacă domnul prefect este interesat să facă ordine în comerţul cu animale, să dea liber la comercializare pe piaţă, aşa cum şi premierul Boc a cerut-o în nenumărate rânduri. Boc ne-a cerut să consumăm produse alimentare româneşti, sănătoase şi nu chimicale din import. Eu vreau să consum aşa ceva, dar unde le găsesc, că tot partidul lui Boc a interzis comercializarea lor.
Poate că citind aceste rânduri, în onestitatea sa, prefectul va realiza că în comerţul cu animalele nu-i vorba de evaziune fiscală ci de disperarea ţăranilor că n-au unde să-şi valorifice animalele din curte şi de disperarea noastră că nu mai putem mânca sănătos. În acest sens să acţioneze, să liberalizeze comerţul cu produse din gospodăria ţăranilor şi să lase datele de la recensământ în plan statistic şi să nu le valorifice în stil comunist, încărcându-şi conştiinţa cu păcate greu de iertat de Dumnezeu şi care nu vor fi iertate de către istorici.
Iar dacă tot vrea să descopere evaziunea fiscală creată ep seama animalelor. S-o caute la cei care încasează subvenţii de sute de milioane şi miliarde de lei fără să crească vreun animal sau deţin în fermă nişte animale de formă şi de probă la un eventual control. Acolo-i evaziunea fiscală, nu la ţărani.
După ce medicul Cornel Enache a fost acceptat managerul Spitalului Judeţean Botoşani, acesta a rugat la Ministerul Sănătăţii să se facă un control asupra activităţii spitalului, pentru a şti pe ce se bazează în activitatea de viitor. Timpul a trecut, dar controlul n-a mai apărut.
Ce voia managerul Enache să se verifice?
Voia să ştie cât de oportun a fost din partea fostului manager Doru Muntianu să cheltuiască suma de 13 miliarde lei pentru a realiza o intrare în spital care s-a dovedit a fi inutilă din punct de vedere al eficienţei. Voia să ştie cât de oportună a fost cheltuiala de miliarde de lei pentru introducerea sistemului electronic de închidere şi deschidere a uşilor în spital, sistem care nu mai funcţionează de mult timp şi care s-a dovedit că nu-şi avea rostul. Mai voia să ştie de rostul unor cheltuieli însumând alte miliarde de lei care s-au efectuat cu investiţii absolut inutile, cum a fost tunelul de trecere a bucătarilor, tunel care în final în loc să ajungă la bucătărie a ajuns la spălătorie. Şi cel mai mult voia Enache să afle cum a fost posibil ca în perioada de manageriat a lui Muntianu să fie angajate peste 200 de persoane, nu pe post de medici unde ar fi fost nevoie, ci pe posturi auxiliare.
Spuneam că acest control solicitat anul trecut n-a mai ajuns la Botoşani la acea dată. A ajuns, în schimb, în acum vreo două zile. Nu să controleze activitatea fostului Manager Doru Muntianu, ci activitatea de vreo jumătate de an a managerului Enache.
Cu dr. Enache n-am putut vorbi, că era antrenat în a da explicaţii organelor de control. Dar aşa, cum s-a încetăţenit prin presa românească, am aflat din surse sigure că acest control a fost ordonat pe linie politică. Prea şi-a băgat nasul dr. Enache pe unde nu trebuia, prea a vrut să ştie multe, prea s-a repezit să ceară explicaţii de la unii angajaţi implicaţi în afaceri necurate. Şi mai susţin sursele că o greşeală, capitală după cunoscători, este aceea că s-a legat de celebrul Mişu Pârvu, omul din umbră care hotărăşte politica de personal a spitalului de câteva zeci de ani. Pârvu este omul cheie în orice angajare. Dacă ai obţinut binecuvântarea sa, nimic nu te mai poate opri din drumul angajării în spital.
Se zvoneşte prin spital că dr. Enache vrea să-i reducă pe cei angajaţi de Pârvu în perioada lui Doru Muntianu, ceea ce l-a cam îngrijorat pe nea Mişu. O reducere din schemă a celor angajaţi le-ar da prilej acestora să clevetească ce a dat şi cât la angajare, ceea ce nu-i tocmai pe placul lui Pârvu.
Să mai amintim faptul că soţia lui Pârvu are o societate comercială în construcţii care se ocupă de reparaţii numai la unităţile sanitare din judeţ. În perioada cât şefă la Direcţia de Sănătate Publică a fost social-democrata dr. Tamara Ciofu, firma soţiei lui Pârvu a prosperat enorm. Cât de calitativ a lucrat? De exemplu, a acoperit chiar sediul clădirii în care era şefă Tamara Ciofu, încasând la acea vreme vreo 400 milioane lei, sumă destul de pipărată faţă de volumul lucrării. Iar acum prin acel acoperiş plouă ca afară şi sunt necesare alte miliarde să fie reparat.
Mai susţin sursele că acest control miroase a politic pentru că în spatele lui s-ar afla un grup de persoane interesate în frunte cu preşedintele Ţâbuleac. Dr. Enache vrea să acrediteze spitalul şi să-l menţină la rang de spital judeţean cu acreditare europeană. Ori pentru aşa ceva este nevoie ca Maternitatea şi Spitalul de Pediatrie să devină secţii bale Spitalului judeţean, cum au fost şi înainte dealtfel. Dar o astfel de reorganizare administrativă ar însemna dispariţia a vreo şase posturi de directori aflaţi deja pe scaune, directori ajunşi în funcţie pe criterii politice şi nu profesionale. Oamenii au dat tainul iar acum riscă să-şi vadă pierdut huzmetul de director, ceea ce nu pot accepta.
Pentru ei, pentru preşedintele Ţâbuleac nu destinul Spitalului judeţean contează, ci posturile lor din prezent. Aşa că, dacă tot şi-a dorit dr. Enache un control, iată că i-a fost trimis. Va avea de ales între a rămâne manager ascultător de ordinele venite dinspre politic sau a pleca înapoi pe Secţia de cardiologie. Că de asociere în participaţiune pentru Laboratorul de analize şi de acreditarea Spitalului nu mai poate fi vorba. Aceste nevoi ale botoşănenilor nu se potrivesc cu interesele personale ale politicienilor. Aşa că va trebui să ne punem pofta-n cui!
Luni, viceprimarul Florin Ghiorghiţă n-a mai ajuns la serviciu. A fost lovit de un necaz pe care nu-i doresc nimănui. Pur şi simplu rotula unui picior i-a sărit de la locul unde a aşezat-o natura şi i-a anchilozat întreg piciorul. Necazul nu s-a sfârşit când, îndurând dureri îngrozitoare, viceprimarul şi-a fixat rotula la loc. Se pare că, potrivit unei surse credibile din primărie, va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală care nu se poate efectua decât la un spital de specialitate din Bucureşti.
În data de 2 februarie, pe acest blog, am publicat pamfletul intitulat „Blestemul preotului către HSR”. Ea vorba de faptul că maşina unui preot dintr-o parohie de lângă localitatea Corni a fost ridicată de firma Hi Speed Ricovery (HSR) pe motiv că n-a fost parcată legal. Preotul avea în buzunar bani cât să plătească proiectantul care i-a proiectat o viitoare casă parohială. În loc să ajungă cu banii la proiectant, a ajuns cu ei la casieria firmei HSR, ca să-şi recapete maşina.
Preotul este unul tânăr şi slujeşte într-o parohie extrem de săracă. Când a ajuns la redacţie şi ne-a povestit păţania, numai că nu plângea. Spunea atunci că va face slujbe speciale ca Dumnezeu să-l pedepsească pe cel vinovat. Iar slujbele le-a început pe data de 3 februarie.
Mai în glumă, mai cu speranţă de pedeapsă din partea Domnului şi pentru autorul moral al abuzurilor pe care le comite firma HSR, am scris în acel pamflet următoarele cuvinte: „L-am mai rugat pe părinte să-l treacă pe lista cu pomelnicul în cauză şi pe vicele Ghiorghiţă, să-i ajute şi lui Dumnezeu „pentru binele făcut botoşănenilor”. Iar ca nu cumva Dumnezeu să-l confunde cu vreo năpârcă de prin parcări, cu sufletul vândut diavolilor de la HSR pentru suma de n10 lei, să-i îngroaşe numele.”
Nu ştiu dacă părintele pe pomelnicul de pedeapsă divină i-a scris numele cu caractere îngroşate, dar duminică viceprimarul a păţit-o rău iar de luni n-a mai venit la serviciu. Tot duminică s-au împlinit cele 40 de zile de rugăciune ale preotului. De vreme ce preotul este bine mersi iar Ghiorghiţă a păţit-o rău, semnul divin indică şi cine este vinovatul.
Nici cei de la HSR n-au scăpat de pedeapsa Domnului. Luni, ei iar au ridicat abuziv un alt autoturism. Numai că de această dată proprietarul abuzat este o persoană ambiţioasă şi care îşi va căuta dreptatea la judecători. Despre acest caz voi reveni pe larg în paginile Jurnalului.
Iată dar, că ameninţările preoţilor cu slujbele speciale pe care le fac pentru pedepsirea vinovatului ar cam trebui să ne dea de gândit. Dumnezeu nu mai loveşte cu băţul decât în cazul păcatelor uşoare. Când ai păcate grele, precum viceprimarul Ghiorghiţă, te poţi alege cu picioarele rupte.
Poate că citind aceste rânduri va lua seamă la faptele sale şi patronul paravan al firmei HSR, un anume Juncanaru, că slavă Domnului, are adunate, în urma abuzurilor comise, un întreg TIR de păcate. S-ar putea ca Dumnezeu, pe lângă procesul cu care s-a pricopsit, să-i damblagească hojmalăii care ridică maşinile şi să scape vreun autoturism de lux, turtindu-l. Ca să dea pe mere ce-a adunat pe pere!
