Mar 17

Mulţi botoşăneni s-au mirat, citind în presa centrală şi locală, că preşedintele PRM Vadim Tudor l-a demis pe Dumitru Codreanu din funcţia de preşedinte al Filialei PRM Botoşani, excluzându-l şi din partid. Chiar şi Codreanu a fost luat prin surprindere de decizia lui Vadim.
Misterul deciziei lui Vadim de a-l exclude din PRM Lucian Bolcaş, prim-vicepreşedinte şi alţi trei lideri judeţeni aveam să-l aflu la Hunedoara, unde m-am deplasat vineri, săptămâna trecută. Iată ce am aflat de la Costel Avram, preşedintele Filialei PRM Hunedoara şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.
Încă de anul trecut, Marian Fulga, preşedintele Filialei PRM Argeş, s-a consultat cu mai mulţi colegi din ţară pentru a iniţia o modificare a Statutului PRM în sensul introducerii funcţiei de preşedinte executiv al partidului. Fulga a discutat şi cu prim-vicepreşedintele Lucian Bolcaş, care a fost încântat de idee, mai ales că i s-a propus să devină preşedintele executiv.
Prin această manevră, liderii din PRM sperau să-i mai limiteze lui Vadim puterile în partid şi să dea o altă imagine PRM-ului în rândul electoratului. Numai că s-au găsit cozi de topor care să-l informeze pe Vadim că în partid se pune la cale un puci împotriva sa, iniţiatorii puciului fiind preşedinţii filialelor de la Vaslui, Argeş şi Botoşani, în frunte cu Lucian Bolcaş.
Vadim a făcuto criză de nervi, după care a decis excluderea puciştilor din partid, fără a sta de vorbă cu vreunul dintre ei pentru a afla cum stau lucrurile. De aceea nici Lucian Bolcaş şi nici Codreanu habar nu aveau ce anume l-a determinat pe Vadim să-i ecludă din partid.
Cert este că pe Dumitru Codreanu decizia lui Vadim l-a luat prin surprindere, mai ales că tocmai, în calitate de consilier judeţean, îşi întărise poziţia, devenind preşedintele Comisiei Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică, ajungând astfel şef politic peste şeful Poliţiei, Poliţiei Comunitare şi al Poliţiei de Frontieră. Acum, toată puterea sa s-a destrămat. Probabil l-au ajuns blestemele celor din Cultură, de care, în calitate de consilier judeţean, şi-a cam bătut joc.
Ca preşedinte interimar al Filialei Botoşani a PRM a fost numit fostul deputat Ştefan Baban. De Baban au cam uitat mulţi botoşăneni, mai ales că de la pierderea alegerilor parlamentare din toamna anului 2008 a dispărut din centrul atenţiei publice.
Cert este că faţă de Codreanu, Baban este mult mai onest şi corect. Numai că Baban va avea de rezolvat o mare problemă. Cea de imagine a PRM în plan judeţean, imagine mult şifonată de către Codreanu şi aghiotantul său Niţură, ambii fiind consideraţi tributari fostului regim comunist. Apoi, Baban mai are nevoie în partid de un om de bază, care să nu-l saboteze şi să-l ajute cu devotament.
Vom vedea evoluţia sa în timp, evoluţie pe care personal consider că va fi una benefică partidului.

written by Ioan Rotundu

Mar 16

Cum era de aşteptat, Crin Antonescu a început să curăţe partidul de cei care la Congresul PNL au votat cu Ludoivic Orban şi împotriva sa. Este un gest politic specific partidelor din România. Toţi liderii politici vorbesc frumos despre democraţie, o susţin şi o promovează, numai dacă la mijloc nu se află interesele lor personale.
În PNL însă pare că răfuielile politice sunt ceva mai accentuate. Imediat ce a câştigat preşedinţia partidului în defavoarea lui Călin Popescu Tăriceanu, acelaşi Crin Antonescu, deşi promisese în Congres cu nu se va răzbuna politic împotriva susţinătorilor lui Tăriceanu, i-a mazilit din funcţiile importante.
Acum s-a răfuit din nou, dar cu susţinătorii lui Ludovic Orban. La Orban n-a îndrăznit încă, dar l-a mazilit pe Viorel Cataramă. Pe Cataramă n-avem a-l plânge. A primit ce-a meritat. El n-a fost liberal cum n-am fost eu preot. Omul a fost trimis de şefi la liberali şi a stat acolo îndeplinindu-şi conştiincios misiunea primită. Pus pe liber, va primi altă misiune.
Altceva nu-mi iese mie la socoteală. Printre cei care au votat cu Ludovic Orban şi chiar înscris pe lista acestuia pentru funcţia de secretar s-a aflat şi ciobănaşul nostru de Dracşani, Florin Ţurcanu. Iar printre cei cinci maziliţi din PNL numele său nu se află. Chiar că merită de aflat ce soartă i-a hărăzit Crin Antonescu. Ori Ţurcanu a jucat la două capete, împăcând şi capra Antonescu şi varza Orban, ceea ce nu se prea potriveşte inteligenţei sale, ori Antonescu îl are pe lista ce stă-n aşteptare.
Deocamdată, pe la Botoşani, încă un vicepreşedinte PNL l-a părăsit pe Ţurcanu. Primarul de Săveni, Relu Tâîrzioru, cel care a jucat un rol important în alegerea lui Ţurcanu ca deputat în Colegiul Săveni, a lăsat baltă funcţia de vicepreşedinte, l-a lăsat fără o oaie bună de lapte şi pe ciobănaşul şef Ţurcanu şi s-a dus valvârtej la PDL.
Nu pot să-l felicit pe Târzioru pentru gestul său. Nu pot, pentru că a ieşit din lac şi s-a dus direct în puţ. Orice conflict ar fi izbucnit între el şi Ţurcanu, nu trebuia să părăsească PNL-ul pentru PDL. Aflat la guvernare, PDL-ul este cel mai hulit partid din istoria postdecembristă iar sfârşitul său politic va fi unul trist. În Organizaţia PDL Botoşani sunt multe conflicte care mocnesc şi care la prima scânteie vor izbucni în vâlvătăi. Iar dacă Tîrzioru s-a dus la PDL în speranţa cî va fi în graţiile preşedintelui CJ Mihai Ţâbuleac, iarăşi s-a înşelat amarnic.
Ţâbuleac n-a uitat că în campania alegerilor din vara lui 2008 Târzioru i-a fost ostil cu televiziunea ce-o patronează. Apoi, Ţâbuleac se are cu PDL-ul şi preşedintele Flutur precum se are şi ateul cu biserica.
Nu-i departe vremea când Târzioru va regreta gestul său pripit. Mai bine rămânea în PNL şi se alătura grupării care îi poartă sâmbetele lui Ţurcanu. Pentru că zilele ciobanului de Dracşani la şefia PNL sunt numărate. Atât la Bucureşti, dar mai ales la Botoşani.

written by Ioan Rotundu

Mar 15

În cursul zilei de vineri, săptămâna trecută, o delegaţie formată din 14  reprezentanţi ai unei anumite elite botoşănene s-a deplasat la Deva, judeţul Hunedoara, onorând astfel o invitaţie a unei elite similare hunedorene.
Întâlnirea de lucru a celor două delegaţii s-a desfăşurat în sala de conferinţe a unui cochet local din Hunedoara, aflat în aproprierea Castelului Huniazilor, sau Castelul Corvinilor cum le place localnicilor să-l numească şi cum figurează şi în diferite materiale turistice publicitare. Sufletul întâlnirii l-a constituit Costel Avram, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, o voce puternică a naţionaliştilor hunedoreni, el fiind şi preşedintele Filialei judeţene a Partidului România Mare. Avram este românul hunedorean care, luând act de numirea unui prefect UDMR în fruntea judeţului Hunedoara, a exclamat: „Prin numirea unui prefect UDMR, Avram Iancu a murit a doua oară”.
În cadrul întâlnirii au fost susţinute mai multe referate prin care au fost elogiate unele personalităţi de seamă ale neamului românesc. Din partea botoşănenilor, referatul prezentat de dr. Cornel Enache a stârnit interesul hunedorenilor, mai ales că lucrarea a cuprins şi o serie de informaţii inedite despre marele nostru poet Mihai Eminescu.
Replica a venit din partea gazdei, hunedoreanul Costel Avram prezentând un interesant referat dedicat cultului lui Zamolxis. Aşa am aflat, ceea ce puţini dintre noi cunoşteau, că Zamolxis, ca personaj istoric real, a fost elevul lui Pitagora şi că a devenit părintele spiritual al geto-dacilor, fiind zeificat după moarte. Excepţional a fost finalul referatului, o ingenioasă împletire dintre adevăr şi legendă pe seama Munţilor  Godeanu, presupus loc de meditaţie al lui Zamolxis.
Hunedorenii îşi revendică, şi cred că justificat, dreptul de leagăn al poporului român şi Poarta de intrare în misteriosul teritoriu al Transilvaniei. În Munţii Orăştiei, în cei ai masivului Godeanu – Retezat, sunt încă ascunse urme ale civilizaţiei strămoşilor noştri geto-dacii. În inima Munţilor Poiana Ruscă, pitici şi cu comele lor domoale, vieţuiesc pădurenii, cei care se consideră strămoşii curaţi ai dacilor, ei păstrându-şi sângele şi tradiţiile din vremurile dacilor, rezistând vremelnicilor naţii trecătoare prin zonă şi punând pavăză severă oricărei imixtiuni din partea culturii etnicilor maghiari sau germani.
Au urmat discuţii libere şi schimburi de idei din experienţa proprie a celor două delegaţii aflate la extremităţile ţării, respectiv est şi vest. Fiecare s-a informat şi a căutat să afle de la invitat sau gazdă cum se derulează lucrurile în domeniul său. Spre exemplu, dr. Cornel Enache a fost interesat să alte cum conlucrează instituţia Consiliului Judeţean Hunedoara cu spitalele din judeţ, iar primarul ibăniştean Romică Magopeţ cum s-a repartizat bugetul judeţului către primării.
Seara s-a încheiat, şi nici nu se putea altfel, cu un frumos spectacol de muzică şi dansuri specifice zonei etnofolclorice hunedorene. N-au lipsit din repertoriu Balada lui Ciprian Porumbescu şi fragmente din Rapsodia Română a lui George Enescu. Spre miezul nopţii, pe fondul melodiei Trandafir de la Moldova s-a încins hora cea mare între hunedoreni şi botoşăneni, după care ne-am retras la cochetul Hotel Sarmis din Deva, pentru ca a sâmbătă dimineaţa să pornim spre Botoşani.
Am permisiunea ca, în numele delegaţiei botoşănene, să mai mulţumesc odată hunedorenilor pentru clipele de neuitat oferite, aşteptându-i şi noi, la vară, să-i primim pe mirificele meleaguri ale Ipoteştilor.

written by Ioan Rotundu

Mar 12

Ieri, slugoii lui Dan Voiculescu de la Antena 3  mai că n-au făcut apoplexie la vestea că preşedintele Traian Băsescu a fost declarat membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. L-u băgat pe Băsescu şi bieţşii academicieni în malaxorul emisiunii Odinea zilei şi i-au şişcuit grosier. A urmat Vrânceanu Firea cu Ştirea zilei, care a dat „tocătura” prin maşina cu sita mică, iar Mihai Gâdea a amestecat compoziţia dându-i aspect de mocirlă. Tot timpul încheietor de pluton, Mircea Badea a adăugat mocirlei nişte zoi stoarse din intelectul său, după care a aruncat întreaga mizerie celor dispuşi să-i asculte elucubraţiile pline de refulări ale insatisfacţiilor vieţii personale.
Desigur, decizia luată de membrii Acestei Academii a Oamenilor de Ştiinţă este una nefericită, pentru că nici pe departe omul Traian Băsescu nu merită o astfel de onoare. Dar privită decizia prin prisma tradiţiilor noastre balcanice, după cum au declarat chiar membri ai Academiei, titlul de „membru de onoare” i-a fost acordat ca o recunoştinţă pentru sprijinul acordat instituţiei academice. Aşa privită decizia, lucrurile se schimbă, pentru că este o practică în întreaga lume a instituţiilor de ştiinţă să acorde astfel de titluri onorifice.
Ori slugoii de la Antena 3 au terfelit fără vreo jenă imaginea acestor oameni de ştiinţă, imaginea instituţiei, de parcă ei ar fi fost singurii în măsură să stabilească dacă o astfel de decizie putea fi luată. Poate că dacă odată cu Băsescu era declarat membru de onoare şi Dan Voiculescu, altfel prelucrau ştirea. Ura lor a îmbrăcat forme hidoase, care au depăşit bunul simţ şi au şters orice urmă de profesionalism.
În emisiunea lui Mihai Gâdea nu s-a amintit nici o clipă că şi Ion Iliescu este membru al aceleaşi academii, că şi el are păcate o conştiinţă pătată cu sânge. Nu s-a pomenit de faptul că soţii Ceauşescu au devenit membri de onoare ai unor universităţi şi academii prestigioase din lume, fără ca după împuşcarea lor să anunţe vreun astfel de for ştiinţific că le-a retras titlul acordat.
Oameni politici, suspectaţi de crime împotriva umanităţii, au primit premiul Nobel pentru pace şi au fost onoraţi cu titluri ştiinţifice peste tot în lume. Mă refer la secretarul de stat american Henry Kissinger. Preşedintele SUA  Barack Obama a fost premiat tot cu Nobel, iar acesta, într-un moment de sinceritate a declarat că nu-l merita. Bineînţeles că premiul i-a fost acordat la modul slugarnic şi dintr-un anume interes. Premiul Nobel este acordat de Academia Regală de Ştiinţă a Suediei, for ştiinţific cu mult mai prestigios decât amărâta noastră de Academie a Oamenilor de Ştiinţă.  
Cine sunt Mihai Gâdea, Radu Tudor, Mugur Ciuvică, sau Dana Grecu ori Vrânceanu Firea ca să-i judece pe aceşti academicieni, în condiţiile în care ei se compromit zilnic ridicând în slăvi anumite personalităţi ale PSD şi ascunzând multe adevăruri incomode despre aceştia?
Chiar aseară i-au sărit în apărare lui Geoană că s-a întâlnit conspirativ cu Cătălin Voicu, deputatul PSD căruia DNA-ul a cerut ridicarea imunităţii parlamentare pentru a fi arestat. Tot aseară, după ce i-a umilit în fel şi chip pe academicieni, sugerând să-i facă membri de onoare şi pe manelişti, l-au periat şi lustruit pe Adrian Năstase.
Jurnalistul Radu Tudor i-a acuzat pe academicieni de pupincurism. Dar el faţă de Dan Voiculescu ce atitudine are? Manifestă acelaşi pupincurism, numai că în forme mult accentuate.
Repet, nu este o decizie fericită de a-l declara pe Băsescu membru de onoare a unui for ştiinţific, dar să-i alături lui Băsescu, care a fost votat de peste cinci milioane de români, pe nişte ţigani maneilişti, este o jignire adusă nu numai acelor oameni de ştiinţă, dar şi votanţilor lui Băsescu. Dar Voiculescu îşi plăteşte generos slugile ascultătoare.
Mai ales că de când a reînviat jocul de bingo, visteria sa s-a umplut pe măsură, fraierii de români jucându-şi ultimul bănuţ în speranţa că va câştiga şi va fi fericit. Dacă jocul de bingo ar fi fost reluat de o altă televiziuner, i-am fi văzut pe cei de la Antena 3 făcând spune la gură câît de imoral este jocul. Fiind vorba deVoiculescu, jocul este cât se poate de moral. Asta-i România noastră!

written by Ioan Rotundu

Mar 11

Orgolios cum îl ştim, Mihai Ţâbuleac preşedintele  Consiliului Judeţean Botoşani, pentru că n-a fost informat şi consultat în asocierea investiţională realizată de Spitalul judeţean, a solicitat instanţei de judecată să anuleze contractul încheiat.
Cererea preşedintelui Ţâbuleac adresată judecătorilor are mai multe puncte slabe. Mă opresc asupra unuia singur. Punctul forte pe care se bazează acţiunea CJ-ului este acela că managerul Spitalului judeţean, dr. Cornel Enache a înstrăinat un spaţiu proprietate publică. Ori această decizie a sa este considerată de preşedintele Ţâbuleac o faptă extrem de gravă.
Citez din  adresa CJ nr.477/19.01.2020: „Utilizarea proprietăţii judeţului de către o societate comercială fără respectarea prevederilor legale susmenţionate aduce atingere dreptului de proprietate publică a judeţului Botoşani asupra spaţiului în care-şi desfăşoară activitatea Laboratorul de analize medicale, precum şi interesul legitim public, adică interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.”
Bieţii ofiţeri de securitate din perioada anilor 1950 – 1960 au fost mici copii atunci când scriau în actele de trimitere în judecată a câte unui ţânc de liceu că s-a manifestat duşmănos cu privirea la adresa orânduirii comuniste. Cum se poate ca utilizând un spaţiu, fie el şi public, în scopul rentabilizării unei activităţi, să încalci constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor? Cum s-a încălcat ordinea de drept, că dr. Enache n-a dat nimănui în cap, deşi poate că unii meritau şi nici n-a răcnit ca un descreierat prin incinta Laboratorului de analize? Explicaţia este simplă şi o regăsim în coada frazei prin cuvintele „realizarea competenţei autorităţilor publice”.
Enache nu s-a reprezentat umil la uşa lui Ţâbuleac pentru a-l ruga să-l primească în audienţă şi să-i explice cum gândeşte el să scape spitalul de o pierdere de vreo două miliarde lei produsă de Laboratorul de analize. Dupcă care să-l întrebe dacă a gândit bine şi dacă are voie să transpună în practică ceea ce a gândit. Astfel gâdilat în orgoliu, poate că preşedintele Ţâbuleac, în mărinimia sa, i-ar mai fi dat câteva indicaţii preţioase dar ar fi aprobat, în ansamblu, asocierea.
Ori, dr. Enache nu s-a prezentat cu boneta de medic sub braţ la uşa lui Ţâbuleac, ceea ce a stârnit mânia acestuia şi astfel s-a ajuns în faţa judecătorilor.
Numai că Ţâbuleac are o problemă din perioada când preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani era Ion Aniculăese. Ministerul Sănătăţii a predat clădirile şi terenul spitalului către CJ, dar mai există şi un protocol prin care managerul spitalului are întreg patrimoniul spre administrare, aşa cum s-a specificat în anexa la protocol.
Într-adevăr mai există un protocol încheiat la 1.03.2003, prin care se retrage spitalului dreptul de administrare al patrimoniului , dar acel protocol este nul de drept, pentru că este semnat de preşedintele Ioan Aniculăese şi secretarul CJ de atunci Nicolae Colesniuc şi la primitor şi la predător.
Corect au procedat judecătorii că la prima înfăţişare au cercetat dacă CJ are calitate procesuală, adică poate cere instanţei de judecată anularea contractului de asociere. Iar juriştii CJ-ului n-au fost în măsură să demonstreze că CJ are o astfel de calitate, de aceea s-a acordat un termen de judecată, timp în care juriştii CJ să probeze cu documente legale şi texte de lege că pot cenzura o decizie a managerului Spitalului judeţean.
Pentru preşedintele Ţâbuleac am un mesaj simplu, în stilul lui Caragiale: Mihăiţă, nici justiţia nu ţi-l reperează! Mă refer la orgoliu. Poate baba Riza, secretara cu ciupicii ei celebri!

written by Ioan Rotundu

Mar 09

Un personaj pitoresc al romanului Groapa semnat de scriitorul Eugen Barbu rosteşte cu năduf la adresa administraţiei corupte din epocă vorbe de genul că dacă dreptatea ar fi ca o sârmă ar îndrepta-o el. Ce te faci însă când dreptatea o strâmbă chiar judecătorii? În acest caz şi dacă ar fi ea ca o sârmă, n-o mai poate îndrepta nimeni, căci strâmbătatea comisă primeşte putere de lege şi stă cu regele la masă, alături de Măria Sa Minciuna, aşa cum le-a aşezat Alexandru Vlahuţă în celebra sa poezie.
Povestea noastră nu-i chiar o poveste ci un fapt cât se poate de real petrecut la Tribunalul Botoşani şi consemnat în Dosarul 4214/40/2009, cu o descriere in extenso în sentinţa nr. 1274 din 25 noiembrie 2009.
Scena pe care s-a consumat evenimentul ce-a ajuns pe masa judecătorului este Primăria Dângeni, dar şi cu un turneu prin sediul PNG-CD din Botoşani. La alegerile locale din vara anului 2008, Viorel Sorohan, care este cumnat cu primarul Marinică Stelică Trofin, a fost sfătuit de acesta să candideze la funcţia de consilier local. Şi pentru că primarul nu mai avea loc eligibil pe lista sa de la PSD, i-a recomandat să devină membru PNG, adică la partidul lui Becali, condus la Botoşani de Dorin Ciuştea. Şmecheria consta în aceea că dacă Sorohan ieşea consilier local, primarul mai avea un vot de partea sa.
Sorohan şi-a ascultat cumnatul şi a reuşit să devină consilier PNG. Numai că atunci când a constatat că drăguţul său de cumnat, în calitate de primar, încalcă legea în văzul lumii, Sorohan n-a mai vrut să voteze în şedinţele de consiliu local pentru a acoperi şmecheriile făcute de cumnatul primar.
Supărat că tocmai cumnatul său nu-l mai ascultă, primarul a tocmit un puşcăriaş al satului care l-a aşteptat pe Sorohan la umbra nopţii şi l-a pocnit cu o rangă în cap. Deşi Sorohan este o namilă de om cu o greutate de peste 130 kg, lovitura primită l-a expediat pentru o perioadă de timp în lumea viselor. Plângerea sa penală împotriva puşcăriaşului zace şi acum la Poliţia Săveni, că primarul Trofin are relaţii peste relaţii şi nimic nu-l sperie. Mai mult, puşcăriaşul a devenit prieten la cataramă cu primarul, fiind de nedespărţit.
Nici după ranga primită în cap, lui Sorohan nu i-au venit minţile la loc şi a continuat să nu voteze după vrerea primarului. Aşa că primarul, în numele funcţiei deţinute şi consfinţită prin eşarfa oficială, a aranjat la Botoşani, cu cei din PNG, ca să-l excludă pe Sorohan din partid şi astfel acesta să-şi piardă calitatea de consilier. Primarul Trofin a găsit şi omul potrivit unei asemenea mârşăvii. Prin plecarea lui Dorin Ciuştea de la cârma PNG locul său a fost luat de Florin Egner, fost lider de vază al PSD şi amic al primarului Trofin. Deşi Egner nu deţine funcţia de preşedinte statutar ales al PNG – Filiala Botoşani, a semnat o ţidulă către Consiliul Local Dângeni prin care făcea cunoscut că Sorohan nu mai este membru PNG, cerând să i se retragă şi calitatea de consilier local.
Numai că Val Guraliuc, prim-vicepreşedintele statuar ales al PNG n-a confirmat susţinerea lui Egner, aşa că nici consilierii locali din Dângeni nu l-au exclus pe Sorohan din rândul lor. Cătrănit că nu i-au ieşit pasienţele, în numele aceleaşi eşarfe oficiale primarul Trofin s-a dus cu jalba-n proţap la Tribunalul Botoşani. În calitatea sa de primar a chemat în judecată Consiliul Local Dângeni ca să fie obligat să hotărască cum vrea el şi nu cum vor ei.
Ca să fiu mai explicit, toată tărăşenia de la Dângeni ar fi similară cu o chemare în judecată a parlamentarilor români de către premierul Boc pentru că parlamentarii şi-au permis ca prin moţiune de cenzură să pice doi, trei miniştri ai Guvernul său.
Cu mirosul dezvoltat în a-şi găsi susţinători ai şmecheriilor sale, primarul Torfin a găsit şi un judecător potrivit nevoilor sale, că slavă Domnului, şi prin Tribunalul Botoşani s-a răsturnat căruţa, nu numai la Caracal. Iar judecătorul a hotărât să oblige consilierii locali să voteze excluderea lui Viorel Sorohan. Şi iar ca să fiu înţeles, treaba ar veni cam aşa: judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dea o hotărâre prin care să oblige parlamentarii să voteze schimbarea Prostănacului, alias Mircea Geoană, din funcţia de preşedinte al Senatului, pe motiv că nu mai este preşedintele PSD.
Aşadar, degeaba l-au votat dânginenii consilier pe Viorel Sorohan, pentru că el nu poate vota în interesul lor, ci numai în interesul primarului, iar pentru că a refuzat să se conformeze s-a găsit un judecător să-l aducă la ordin.
S-a dus dracului democraţia. Poate că aşa-i mai bine! Ce rost are să mai mergem la vot şi să votăm nu ştiu ce viitor netrebnic politician. Iniţiem o plângere la un judecător, iar acesta hotărăşte cine ne va fi alesul. Asta este România, asta ne este şi democraţia!

written by Ioan Rotundu

Mar 08

primaria-8-martie.jpg

written by Ioan Rotundu

Mar 08

Din 1990 încoace judeţul Botoşani a avut mai multe generaţii de politicieni mult mediatizate în plan local şi rămase necunoscute în plan central. Doar un politician botoşănean ajuns în Parlamentul ţării s-a bucurat de o efemeră mediatizare în plan naţional, şi acela într-o formă controversată.
Mă refer la profesorul de istorie săvinean, regretatul senator Teodorescu, care a făcut parte din Comisia de anchetă a incidentelor din martie 1990 de la Tg. Mureş şi care a semnat un raport final prin care s-a măsluit adevărul.
Restul parlamentarilor botoşăneni, senatori sau deputaţi, n-au fost băgaţi în seamă de către presa scrisă şi audio-vizuală acreditată la Parlamentul României pentru simplul fapt că prin activitatea desfăşurată aceştia nu s-au distins cu nimic.
De vreo câteva apariţii televizate, dar nu pentru activitatea politică ci pentru ţinuta sa vestimentară particularizată prin guleraşele largi şi albe, s-a bucurat deputata Viorica Afrăsânei. Deşi aceasta, în mandatul 1996 – 2000 a deţinut funcţia de vicelider al Grupului parlamentar PDSR din Camera Deputaţilor şi avea create toate condiţiile să fie băgată în seamă de presă.
A mai putut fi zărit la televizor, dar nu prin activitate ci prin masivitatea sa fizică, senatorul liberal Dinu Secrieru (1996 – 2000), care îşi făcuse obiceiul de a traversa prin faţa camerelor de filmat tocmai cu intenţia clară de a fi văzut la televizor.
Nici deputatul Mihai Baltă, o personalitate politică puternică în plan judeţean, în mandatul său 2000 – 2004 n-a avut iniţiative parlamentare care să-l facă remarcat. În opinia mea, cea mai slabă generaţie de parlamentari botoşăneni a fost cea din perioada 2000 – 2008, rămasă scufundată în anonimat din toate punctele de vedere. Nici măcar n-au înjurat şi ei vreun coleg ca să se implice într-un scandal de pr5esă şi astfel să se facă remarcaţi.
Iată că dintre parlamentarii mandatului 2008 – 2012 doi au început să se facă remarcaţi. Este vorba de senatorul Liviu Câmpanu şi deputatul Florin Ţurcanu.  Senatorul Câmpanu, până curând vicepreşedinte al Comisiei de sănătate din Senat, a apărut în presa centrală şi pe la televiziunile naţionale cu declaraţii de susţinere a grupului de parlamentari independenţi condus de Gabriel Oprea.
Deputatul Florin Ţurcanu a apărut în presa naţională în toamna anului trecut, când a declarat că i s-a propus din partea PDL să treacă la acest partid. A mai apărut cu o declaraţie prin care cineva de la PDL i-ar fi propus să mediatizeze intrarea PNL la guvernare alături de PDL. Iar acum a apărut din nou ca susţinător al lui Ludovic Orban.
Aşadar, doi politicieni pe care botoşănenii nu dau prea mulţi bani, au început să se facă remarcaţi în plan naţional. Vor deveni ei un brand politic al judeţului Botoşani? În ziua de astăzi este posibil orice, iar reporterii acreditaţi la Parlament caută senzaţionalul, cei doi, prin modul lor de a fi putând oferi o doză de senzaţional. Problema care se ridică este aceea dacă ei vor deveni un brand politic pozitiv sau unul negativ.

written by Ioan Rotundu

Mar 06

Că titlul de doctor a ajuns să fie obţinut mai uşor decât în vremurile comuniste un examen de licenţă nu mai pune nimeni la îndoială acest fapt. În învăţământul românesc s-au degradat multe lucruri pe care străinii nici nu şi le pot închipui.
Aşa se face că examenul de licenţă nu-l mai susţii cu o lucrare la care să munceşti pe brânci în ultimul an de facultate. Cumperi lucrarea de la profesorul coordonator sau de pe Internet. Oricum nu se va uita nimeni la ea, ci la banii pe care va trebui să-i depui la casierie sub formă de taxe sau să-i bagi în buzunarul profesorului examinator.
Aşa se face că s-a umplut România de licenţiaţi şi doctori în ştiinţe. Unii poate pe merit, dar ce valoare mai are diploma lor de vreme ce alături de el stau alte câteva zeci sau sute cu diplomă de acelaşi rang şi proşti grămadă!
Nu cunosc în ce condiţii şi-a luat Ada Macovei doctoratul în ştiinţele chimice, dar cunosc în ce împrejurări a ajuns la şefia Inspectoratului Judeţean şcolar Botoşani. Nu cunosc titlul tezei sale de doctorat şi ce descoperire ştiinţifică a realizat în domeniul chimiei de a fost răsplătită cu titlul de doctor, dar ştiu că a ajuns inspector general fără ca la data numirii să îndeplinească prevederile legii.
Iar ajunsă în funcţia supremă a învăţământului botoşănean, proaspăta femeie de ştiinţă, fără titlurile ştiinţifice de inginer şi academician (poale le deţine şi n-am aflat noi încă) s-a apucat de înfăptuit reforme. Cei cunoscători susţin că s-a apucat de înfăptuit cele mai ticăloase lucruri prin care sunt afectate vieţile a zeci de elevi din clasele primare, chiar puse în pericol. Ce face doamna doctor chimistă? Face alchimie din unele şcoli săteşti, desfiinţându-le şi punând mogâldeţe de copii ca la vârsta de şase ani să meargă zilnic pe jos kilometri cât nu face savanta noastră într-un an de zile.
Despre astfel de cazuri consumate în pragul anului şcolar deschis în toamna trecută am scris. Din cauza protestelor părinţilor şi a autorităţilor locale, asupra desfiinţării unor şcoli săteşti s-a revenit, la altele nu. Iar savanta pregăteşte ca din toamnă să desfiinţeze alte şcoli săteşti.  De această dată având şi tupeul de a anunţa public că nu se va mai potrivi la protestele părinţilor.
Fata asta, cu tot doctoratul ei, este de o inconştienţă crasă şi de ordin penal, situându-se la marginea infracţiunii de omor cu bună ştiinţă. Căci dacă în această iarnă nu s-a întâmplat nici o nenorocire, adică să moară vreun elev de frig pe drumul spre sau dinspre şcoală, nu înseamnă că acest lucru nu se poate întâmpla.
Şi aşa cum am mai spus, de va muri vreun copil în astfel de împrejurări, criminalul, nu moral, ci fizic, este savanta noastră chimistă. Căci ea a semnat şi va semna deciziile de desfiinţare a şcolilor. O sfătuiesc pe savantă să ia plaivazul în mână şi o foaie de maculator şi să calculeze ce-i mai ieftin: cumpărarea unui microbuz, angajarea unui şofer, combustibilul consumat şi piesele de schimb sau menţinerea pe post a unei învăţătoare şi evitarea de a se pune în pericol vieţile elevilor? O informez de pe acum că-i mai ieftin menţinerea învăţătoarei. Dar procurarea de microbuze şcolare este o afacere pe banii publici, dirijarea lor către primării este o altă afacere, iar exploatarea lor ultima verigă din lanţul acestor afaceri.
Nu grija de acele mogâldeţe de elevi ca să înveţe carte o mână în luptă pe chimista noastră, ci înfăptuirea fără crâcnire a indicaţiilor venite de sus pentru a-şi păstra postul de şefă.
Generaţiile de aur ale scriitorilor români precum Alecu Russo, Agârbiceanu, Slavici, Panait Istrate, Ion Creangă. Vlahuţă etc. s-au format învăţând în clase comasate. Nici unui ministru al Educaţiei din acele vremuri, sau revizor şcolar, nu i-ar fi trecut prin cap să desfiinţeze şcoala sătească. Chiar şi cu un elev, şcoala funcţiona. Acum nu se mai poate. Educaţia a fost înrobită eficienţei economice de nişte doctori în ştiinţă gen Ada Macovei. Doamne, dă-le lor o pedeapsă pe măsură şi ocroteşte acele mogâldeţe de copii pe care-i năpăstuieşc prin deciziile lor sclerozate!

written by Ioan Rotundu

Mar 05

Multe lucruri trăsnite se întâmplă în întreaga lume. De unele aflăm din presă, de la radio sau televizor, de altele murim şi n-auzim.  Un lucru trăsnit poate fi văzut şi în curtea Spitalului Judeţean Botoşani, creaţie a superinteligentului inginer Doru Munteanu, omul care din vânzător de Coca-Cola a fost promovat directorul unităţii spitaliceşti numai pentru că în viaţă a avut norocul să dea mâna cu Gabriel Oprişanu, fostul şef al Direcţiei de Sănătate Publică şi deputatul lider al PNL Liviu Câmpanu.
Doru a dat mâna cu aceste două personalităţi de vază ale medicinii judeţului nostru (Oprişanu este medic de ochi iar Câmpanu de familie) şi s-a lăsat cu lipici. Nu între palme, ca mijloace umane de socializare, ci între interesele reciproce. Simţind în Doru un viitor colaborator de nădejde, Oprişanu l-a invitat pe Dorel la un concediu prin Grecia modernă şi putred de datoare. Pe o insulă din Marea Egee cei doi au mai dat odată palma, făcând jurământ de credinţă. Oprişanu să-l pună pe Dorel director la Spitalul judeţean, iar Dorel să-i termine lui Oprişani vila aflată gard în gard cu spitalul. Mai trebuia ca jurământul să fie validat de reprezentantul puterii în teritoriu, adică şeful PNL Liviu Câmpanu. Nu se ştie cât, nici dacă au fost lei sau euroi, dar Dorel a primit huzmet de director.
Instalat la şefia spitalului, omul trebuia să-şi respecte cuvântul dat, că nu se cădea să-şi facă numele de râs. Iar când dai, trebuie să scoţi şi ceva pe deasupra. Aşa că Dorel s-a pus pe treabă. Pe la bugetari n-ai cum scoate bani decât dacă organizezi niscaiva achiziţii publice sau faci investiţii. Dorel s-a dovedit să aibă aplecare spre ambele mijloace aducătoare de peşcheşuri.
Din nevoia de a lua pentru a da, dar şi a prospera, Dorel a gândit că nu-i spre sănătatea bolnavilor ca mâncarea să circule prin acelaşi hol pe unde infirmierele cară sarsanalele cu rufele murdare. Un tunel separat, construit prin curtea spitalului s-ar potrivi cu nevoile sale şi ale naşilor săi care l-au instalat în funcţie.
Vreo şase miliarde de lei a costat construirea tunelului, bani pe care i-a păpat cu multă pricepere firma de construcţii a lui Victor Mihalachi, firmă tencuitoare şi la vila lui Oprişanu.
Când lucrarea a fost gata, Dorel a constata cu stupefacţie că tunelul în loc să ducă la bucătărie, ducea la spălătorie. Ei şi, până la urmă şi rufele murdare aveau dreptul să circule printr-un tunel igienizat, ca nu cumva microbii din spital să fie îmbolnăviţi de cei ai pacienţilor internaţi.
Dar trăsnaia lui Dorel nu se opreşte aici. Tunelul nu numai că s-a proptit în spălătorie în loc de bucătărie, dar a obturat şi scara de serviciu, scară de evacuare din clădirea spitalului în caz de incendiu sau cutremur. Acest lucru l-au descoperit pompierii, care au venit în control la spital şi au constatat că dacă ia foc vreun salon, indiferent de etaj, bolnavii şi personalul medical vor fi pârliţi ca porcii la Crăciun, pentru că n-au pe unde se evacua.
Supăraţi pe o aşa trăsnaie, pompierii şi-au repezit mâna la mapa cu procese verbale să-l amendeze pe actualul manager, medicul Cornel Enache. Numai că managerul a scos tacticos de la mapă avizul dat de şeful pompierilor la construirea tunelului. Au înghiţi în sec pompierii controlori şi au sucit subiectul ca să iasă tot pe-a lor. Au scris negru pe alb că într-un anumit termen managerul Enache să deblocheze scara de serviciu pentru evacuare în regim de urgenţă.
Simplu de dat ordin, greu de executat. Pentru că deblocarea scării costă în jurul a 1,5 miliarde lei vechi. A încercat Enache să se ia de proiectant, dar firma s-a spălat pe mâini spunând că de vreme ce pompierii şi-au dat avizul, ei n-au nici o responsabilitate. S-a luat de Mihalachi, dar Victoraş s-a apărat că el n-a făcut decât să respecte proiectul, dar că ştie cum se poate repara idioţenia lui Dorel dacă spitalul îi achită suma de 1,5 miliarde lei vechi.
 Iar Enache n-are altă soluţie decât să scoată banul, că altfel vin iar pompierii şi-l incendiază cu o amendă care-l poate pârli de leafa pe-o lună sau mai multe.
Pe mine nu banul pe care-l va mai plăti Spitalul mă interesează. Eu stau şi mă întreb cum poate fi numit inginerul care iniţiază construirea unui tunel care să ducă la bucătărie şi ajunge la spălătorie şi care blochează uşa de intrare în casa scării fără ca toate acestea să le observe? Caragiale, pentru astfel de personaje generatoare de lucruri trăsnite, avea epitetul său: Amice, eşti idiot?! Şi Dorel poate fi un amic idiot, dar nu unul oricare, ci pe banii publici pe care i-a risipit cu dărnicie. Totuşi, un lucru bun s-a realizat peste gardul spitalului, unde se poate vedea şi admira mândreţea de vilă a oftalmologului Oprişanu. Oare ce soluţie o fi folosit oftalmologul de i-a orbit pe cei de la DNA şi nu văd nimic?

written by Ioan Rotundu