În campania alegerilor locale din primăvara anului 2008, democrat-liberalul Mihai Ţâbuleac s-a bucurat de sprijinul direct, nemijlocit şi calificat al actorului Florin Aioniţoaie. Actorul a fost cel care l-a însoţit pe Ţâbuleac peste tot în judeţ, făcându-i campanie şi fiindu-i prezentator şi lăudător la toate spectacolele organizate.
După ce Ţâbuleac s-a văzut cu sacii în căruţă, adică a fost validat preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, a început să-l ţină pe actor la distanţă şi să evite în a-l întâlni. Nu la Teatrul „Eminescu”, unde joacă actorul, Ţâbuleac nefiind un iubitor şi susţinător al culturii botoşănene, atitudine cu care nu se simte deloc ruşinat în comunitatea care l-a ales, ci în biroul său de preşedinte al CJ.
În schimb, Florin-Dan Bulgaru, cunoscut ca bişniţar de ţigări şi care l-a susţinut pe Ţâbuleac în campanie, s-a bucurat de mai multă apreciere din partea acestuia. Fără a se simţi jenat de cariera de bişniţar a lui Bulgaru, preşedintele l-a numit consilierul său personal. Nu ne-a spus pe ce probleme, dar putem aproxima prin eliminare. De vreme ce Ţâbuleac s-a ocupat cu producţia şi comercializarea alcoolului, fiind la rându-i acuzat de evaziune fiscală, putem deduce că nu în acest domeniu l-a luat pe Bulgaru să-l consilieze.
Revenind la simpaticul şi talentatul nostru actor, chiar dacă a fost vizibil îndepărtat de Ţâbuleac din preajma sa, Aioniţoaie şi-a încercat norocul şi s-a dus la preşedinte să-l informeze că are în intenţie să candideze la funcţia de manager al Memorialului Ipoteşti.
Actorul a crezut că având studii de specialitate şi o anumită experienţă acumulată prin gestionarea mai multor programe finanţate din banii europeni, că l-a ajutat pe Ţâbuleac să ajungă preşedintele CJ, se va bucura de sprijin din partea acestuia.
Ţâbuleac l-a primit, l-a ascultat clătinând deştept din cap şi l-a refuzat ex abrupto. Adică l-a cam trimis la plimbare, sugerându-i să-şi vadă de actorie, că manager la Ipoteşti nu va ajunge în vecii vecilor. Iar ca să fie sigur că actorul nu va recurge la vreun gest inconştient şi să-i încurce socotelile cu Miluţă Jijie, căruia îi juruise funcţia de manager al Memorialului Ipoteşti, Mihai Ţâbuleac a recurs la o strategie cunoscută şi la modă.
A prevăzut în Caietul de obiective pentru înscrierea la concursul de manager pentru Memorialul Ipoteşti drept condiţii de studii profilurile economic, juridic şi administrativ. Chiar dacă legea îl obliga să prevadă condiţii de studii de specialitate, adică din domeniul culturii, preşedintele Ţâbuleac nu s-a sfiit să trateze legea drept hârtie igienică iar pe actorul Florin Aioniţoaie pe post de ştergător.
Aşa că, în loc de manager la Ipoteşti, actorul va continua să-i înveţe pe ţiganii din Baranca – Cristineşti cum să crească pe lângă casă zburdalnicele capre, program pe care l-a câştigat cu finanţare europeană. Iar în pauza dintre două demonstraţii de muls capra, să mediteze la modul în care Ţâbuleac i-a răsplătit munca depusă în susţinerea candidaturii acestuia la preşedinţia CJ. Poate că meditând astfel va descoperi filozofia zicalei cu facerea de bine!
written by Ioan Rotundu
Urmând-şi tradiţia de a-şi contesta şi îndepărta din funcţie liderul ales, liberalii pregătesc debarcarea lui Florin Ţurcanu. Ca să fiu cât mai bine înţeles, recapitulez în ce constă tradiţia şi obiceiurile la liberali în privinţa şefului ales.
PNL-ul a fost înfiinţat la Botoşani prin ianuarie 1990 de câtre un veteran liberal din Bucecea. Acesta a pierdut şefia în favoarea botoşăneanului Dinu Secrieru. Pe Secrieru l-a eliminat din funcţie mult orgoliosul şi infatuatul Mihai Ţâbuleac. Lui Ţâbuleac i-a urmat în scaun Liviu Câmpanu, înlăturat de chiar protejatul său Florin Ţurcanu.
Se pare că şi Ţurcanu nu mai este atractiv pentru liberali, motiv pentru care îi pregătesc debarcarea. De când este preşedintele PNL, Florin Ţurcanu i-a popit pe mulţi din foştii liberali de vază, tocmai în ideea de a-şi proteja funcţia şi a înlătura ori concurenţă. Aşa se explică că în preajma sa şi în conducerea la vârf a partidului au fost promovaţi oameni simpli, cu pregătire modestă.
Au fost aleşi vicepreşedinţi Romanescu, fost poştaş şi primar de Păltiniş, dorohoianul Mihai Aniţulesei cu o cultură generală precară, primarul de Săveni, Relu Târzioru şi el modest ca pregătire profesională iar în momentul de faţă dezavuat de săvineni pentru prestaţia sa ca primar total dezamăgitoare, Verginel Gireadă, fost tractorist ajuns primarul comunei Eminescu etc. Singurul mai răsărit fiind Gheorghe Iavorenciuc, om de afaceri.
Tot graţie strategiei sale, Ţurcanu a propulsat în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani pe mult controversata Cătălina Lupaşcu, o educatoare care a a ajuns licenţiată într-un domeniu ce n-are nimic comun cu administraţia, respectiv psihologie, şi ea contestată de ceilalţi liberali, fiind considerată cu carenţe în propria morală şi precară la capitolul puterii de înţelegere a problemelor comunităţii botoşănene. În schimb, Lupaşcu este ochi şi urechi la orice gest sau dorinţă ale lui Ţurcanu şi le îndeplineşte orbeşte.
Cu toate că Ţurcanu şi-a luat măsuri de siguranţă în a-şi proteja şefia, în PNL au apărut deja cârcoteli la adresa sa şi se lucrează pentru o debarcare de la şefie cât mai repede cu putinţă. Iar cei care s-au cam săturat de incompetenţa şi greşelile politice ale lui Ţurcanu sunt chiar cei pe care el i-a considerat nepericuloşi. Romanescu, Aniţulesei, mai prudent Iavorenciuc şi Gireadă sunt tot mai nemulţumiţi de prestaţia de şef a lui Ţurcanu.
Continuă să fie servili lui Ţurcanu, să-i facă voia şi să se gudure umil pe lângă el, Gheorghe Sorescu şi Romulus Eram.
În ce-l priveşte pe Ţurcanu, acesta încă nu-şi face griji. El se consideră tare pe poziţie, iar în grandomania puterilor sale discreţionare pe care le deţine în partid împarte chiar şi funcţii. Mai zilele trecute striga prin sediul PNL că-l numeşte pe necunoscutul Judele primar de Botoşani, desemnând şi şefi în fruntea instituţiilor deconcentrate, pe motiv că PNL-ul va intra la guvernare.
E drept, Ţurcanu îşi schimbă opiniile după cum bate vântul politic. De exemplu, în seara lui 6 decembrie, când Geoană se declarase preşedintele României, striga şi ţipa că face el ordine cu democrat-liberalii, iar pe primarul Flutur nici la măturat străzile nu-l va accepta. Luni, 7 decembrie, când s-a dovedit că Băsescu era câştigătorul, Ţurcanu s-a dus umil la Ţâbuleac să-l roage pentru a interveni la Flutur să-l ierte. Iar Flutur a făcut greşeala să-i ierte. După care Ţurcanu, ca răsplată pentru iertare, nu i-a sărutat mâna lui Flutur aşa cum fac mafioţii sicilieni cu şefii lor, ci s-a asociat cu cei din PSD şi l-a schimbat din funcţie pe vicepreşedintele PDL Cristian Achiţei.
Înainte de a pleca la Congresul PNL, Ţurcanu împarte funcţii de şef, considerându-se deja intrat la guvernare. Sunt curios ce va mai împărţi după congres!
written by Ioan Rotundu
Ieri, gaiţele şi moraliştii de la Antena 3 au avut o zi încărcată şi extrem de epuizantă. Rolul lor a fost să stabilească dacă preşedintele Băsescu este bolnav şi nu îşi poate duce mandatul până la capăt sau este sănătos închipuit. Şi într-un caz şi în celălalt insomnii are Prostănacul, care se bucură ca un drac împeliţat. Şi de ce nu s-ar bucura? Omul este numărul 2 în stat, iar dacă medicii îi descoperă lui Băsescu sânge în alcool, sau ferească Dumnezeu o mierleşte, Postănacul ajunge preşedinte în locul său fără să se mai treacă prin fierbinţeala alegerilor, adică a flăcării violet.
În SUA există înrădăcinată tradiţia ca vicepreşedintele să ajungă preşedinte aranjând cu un killer să-l împroaşte cu o rafală trasă din mitraliera M16. La noi s-a încercat cxu suspendarea şi n-a dat rezultate. Acum se încearcă cu boala. Faptul că de la alegeri preşedintele n-a mai băut prin restaurante cu presa după el, n-a mai ieşit pe la bâlciuri publice să tragă de duşcă o palincă şi nu s-a mai răfuit cu vreun adversar politic sau reporter de-al lui Voiculescu, i-a incitat pe cei de la Antena 3. Au tot testat ei terenul, dându-şi cu presupusul că preşedintele ar fi bolnav, dar n-aveau dovada.
Ieri, însă, după o strategie profesionistă, preşedintele Băsescu a fost luat la purecat, nefiind lăsat neinventariat nici un virus sau microb, ori celulă potenţial canceroasă. Încă de dimineaţă Alexandra Stoicescu, în emisiunea Nws Magazin, a tot sugerat că Băsescu ar avea atâtea boli că nu-i mai încap ei în studio.
A venit apoi rândul Danei Grecu. Ca să fie mai convingătoare, l-a adus pe post de dovadă vie chiar pe Vadim Tudor, care a prezentat şi un buletin medical din care reieşea că Băsescu a cam făcut colecţie cu bolile de ficat. E drept că buletinul respectiv era o foiţă obişnuită de hârtie, fără parafă medicală, dar fluturată strategic el a devenit o dovadă pentru mulţi creduli.
Cortina au tras-o cei de la Sinteza zilei, care cam sunt în criză de subiecte, aşa că boala preşedintelui le-a venit ca o mană cerească.
Nici faptul că Băsescu a ieşit duminică seara dintr-un restaurant, cam cherchelit, şi a declarat presei că-i mai sănătos decât mogulii de la Antene şi Realitatea TV, nu i-a convins pe diagnosticienii Antenei 3 că nu se pregăteşte de înmormântare.
În furia lui de proletar naţionalist Vadim Tudor a mers până acolo încât a susţinut ă duminică spre luni noaptea, după ce-a fost la restaurant, pe Băsescu l-a durut curul toată noaptea, având şi grave probleme la colon. Semn că Vadim i-a stat prin preajmă, fie să-i ţină ţucalul, cum i l-a mai ţinut, fie să-l vadă cum îşi dă duhul şi să-l anunţe pe Prostănac că are liber la Cotroceni.
Ce concluzii am desprins eu, urmărind emisiunile de ieri de pe Antena 3? În primul rând că preşedintele Băsescu n-are voie să facă nici un pas dacă nu informează echipa de reporteri ai Antenei 3 să-şi ceară voie. N-are voie să ia nici o decizie, dacă nu se consultă cu Dana Grecu, Gâdea sau profesorul Valentin Stan, că Ciuvică îi mai molcom la vorbă şi s-ar pierde timpul de reacţie.
Am mai observat că Băsescu are o boală, dar îi de sorginte marinărească, alcoolul şi femeile. În schimb la Vadim Tudor nebunia este mai evidentă ca oricând. Dacă cineva ar trebui internat, acela nu-i marinarul, ci Vadim, şi nu la Spitalul Militar, ci la unul de nebuni.
Dar dacă mă gândesc în spirit democratic, cred că ar trebui internaţi amândoi, dar ce ne facem că până la următoarele alegeri ne pricopsim pe cap cu Prostănacul!
written by Ioan Rotundu
Până sâmbătă am avut pretenţia că am văzut multe în viaţă, deci mă pot considera un tip cu experienţa vieţii şi cu drepturi justificate de a mă bucura de înţelepciunea care ţi-o dă o astfel de experienţă. M-am înşelat! Nici pe departe pretenţia mea cu experienţa vieţii nu se justifică iar în privinţa înţelepciunii subscriu zicalei străbune „mori de bătrâneţe şi tot mai ai de învăţat”. Ce s-a întâmplat sâmbătă?
Privit din punctul de vedere al moralei dâmboviţete, nu s-a întâmplat nimic deosebit faţă de actualitatea românească. Privit de la Botoşani, unde mai există ceva din respectul de odinioară atât pentru semeni cât şi pentru valorile umane, evenimentul consumat sâmbătă este dovada idioţeniei în care unii dintre noi se simt ca peştele în apă.
Iată şi subiectul întâmplării. Marţi, noi am publicat, aşa cum o facem de ani de zile, mai multe articole puse la dispoziţie de către Agenţia de presă Romanien Global News, printre care şi articolul intitulat „Presa manelizată de la Bucureşti, vrea “să intre cu picioarele” şi peste românii din afară”. În fond, un editorial al jurnalistei canadiene de origine română Magdalena Manea prin care şi-a exprimat opinia vizavi de un jurnalist dâmboviţean pe nume Cristian Bodnărescu, un fel de susţinător al curentului băsescian „manelizarea României”.
Articolul a cam dat la iveală cloaca morală în care se scaldă unii jurnalişti dâmboviţeni cu interese care mai de care zornăitoare în arginţii lui Iuda. Şi aici fac o paranteză şi mă declar solidar cu senatorul ilfovean Iulian Urban de a se legaliza obligaţia jurnaliştilor de a depune la Agenţia Naţională de Integritate declaraţie de interese. Că s-au cam aglomerat prin presă cei care-şi pun condeiul în slujba arginţilor şi o aerisire a lor ar fi bine pentru societate, să poată respira uşurată de anumite poveri morale ce i le stivuieşte în cârcă jurnaliştii. I-ajung societăţii poverile prezidenţiale şi guvernamentale sporite la cântar cu cele ale politicienilor.
Aşadar, revenind la editorialul jurnalistei canadiene, cititorii care au accesat site-ul Jurnalului şi au cititor textul respectiv s-au bucurat că mai sunt prin tagma jurnaliştilor şi condeie care scriu adevărul, fără a ţine cont că prin cele ce scriu dezvăluie lucruri mai puţin plăcute chiar din viaţa colegilor de breaslă.
Nu l-a fel s-a bucurat şi jurnalistul dâmboviţean vizat prin editorialul Magdalenei. Tipul, cu aere de capitalist (adică aer de Capitală) a sunat sâmbătă la redacţia noastră să ne ceară socoteală de ce ne-am permis şi am publicat articolul în cauză. Cică lui nu i-am cerut voie. Apoi, din vorbă în vorbă, cei drept vorbele i-au fost civilizate, a lăsat să se înţeleagă că şi-a pus în mişcare avocaţii şi că noi îi vom da socoteală. Iar crima de lezmajestate a constat în faptul că am publicat articolul fără a-l verifica din trei surse şi fără a-i cere acordul şi părerea.
Cumva, cumva tipul din presa dâmboviţeană a lăsat să se înţeleagă că trebuie să pregătim ceva biştari cu care să-i rotunjim cifra din contul personal.
N-am auzit de acest Cristian Bodnărescu, aşa că am dat căutare pe Internet, iar ce-am aflat m-a edificat pe deplin. Acest Budulea Taichii se crede buricul jurnalismului românesc, dar piţigoi ca el au fost mulţi prin presa românească însă pe puţini i-a consemnat istoria.
Nu ştiu ce avocat o fi având. Dacă-i unul cu ţidulă de la Spiru Haret, va avea ocazia să-şi completeze cunoştinţele juridice pe care nu le-a întâlnit în facultate. Dacă-i unul licenţiat pe bune, îi va explica jurnalistului nostru cam următoarele:
Un editorial este genul de presă prin care un jurnalist îşi exprimă o opinie vizavi de o problemă actuală importantă. Exprimarea opiniei este un drept constituţional şi ea nu este supusă verificării sau vreunei alte forme de cenzură, cum crede Bodnărescu care s-a supărat că am publicat articolul fără să-i cerem aprobarea. Dacă lui Bodnărescu îi place să se creadă „Dulea cel Nou” de pe Dîmboviţa, e treaba lui şi a celor care studiază fenomenul substituirii de personalitate (Pentru cine nu ştie, Dulea a fost celebrul activist comunist din Ministerul Culturii care cenzura orice se publica în acea perioadă ca nu cumva să fie afectată imaginea regimului şi a tovarăşilor).
Apoi, articolul a fost pus la dispoziţie de către o agenţie de presă. Un articol difuzat de către agenţiile de presă nu se mai verifică, se publică sau nu, pentru că responsabilitatea aparţine editorului şi nu difuzorului, cazul nostru. Şi pentru că tot suntem la capitolul de ABC în jurnalism, îi mai atrag atenţia dâmboviţeanului „manelizat” că nu toate ştirile se verifică din două sau trei surse. Ştirea difuzată de autorităţile statului nu se verifică, o publici, pentru că este vorba de autoritatea statului, care nu poate fi pusă la îndoială şi nici verificată prin alte mijloace care nici nu există.
Sper ca acest Budulea Taichii să aibă parte de un avocat profesionist şi să-l ferească de a mai păcătui, dând telefoane pe la redacţiile de provincie în scop de intimidare şi ameninţare. Chiar dacă suntem jurnalişti de provincie, ne bucurăm de înţelepciunea populară de care suntem mult mai apropiaţi decât dâmboviţenii şi nu ne lăsăm şantajaţi.
Nu pot să închei fără a o felicita şi eu, ca şi cititorii Jurnalului, pe jurnalista din Canada spunându-i că mare dreptate are în privinţa maneilizării presei româneşti. Dar nu-i departe vremea când vom alege neghina de bobul de grâu curat şi sănătos.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments