Apr 09

Preşedintele Băsescu râde în pumni. Circul oferit românilor prin DNA este unul de zile mari. Cred că nici el nu se aştepta să iasă ce-a ieşit. Nu putem spune că nu privim cu plăcere la televizor defilarea celor încătuşaţi. Lupta împotriva corupţiei a luat forme neaşteptate. S-a ajuns la faza când se încătuşează unii pe alţii. Sămânţa discordiei aruncată cu multă abilitate şi persuasiune de către preşedintele Băsescu a început a da roade bogate.
Să ne amintim de acele vorbe ale preşedintelui cum că Justiţia română colcăie de judecători corupţi. Iar judecătorii, inclusiv cei de la CSM, au cerut dovezi. Chiar dacă atunci când a rostit vorbele preşedintele era mahmur, n-a uitat de dorinţa magistraţilor. Acum le prezintă dovezi. Şi încă ce dovezi! Nu-i de ici, de acolo să vezi încătuşat un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai ales şef de secţie.
Ce se întâmplă în aceste momente în România sunt dovezi clare că sistemul actual de guvernare este unul dictatorial. Iar luptele care se dau în interiorul sistemului, pentru ca cei puternici să devină şi mai puternici, sunt specifice acestui sistem. Tot aşa au început lupta pentru putere şi comuniştii. Iar după ce-au ajuns la putere au început să se omoare între ei. Să ne amintim de modul în care Dej l-a eliminat pe Pătrăşcanu sau cum au fost eliminaţi Ana Pauker, un Stalin cu fustă, şi Vasile Luca, un evreu ascuns sub nume românesc, aşa cum sub nume pur româneşti s-au ascuns mulţi evrei ofiţeri ai Securităţii care i-au maltratat pe românii ce se manifestau ostil faţă de comunişti.
Ei bine, lupta la care asistăm în momentul de faţă are însă ceva farmec în plus. Nu vreau să par cinic, dar modul în care Băsescu se răfuieşte cu cei i-au stat şi-i stau în cale se deosebeşte de măcelul dintre comunişti prin faptul că forţele malefice ale preşedintelui dă culoare întregului teatru de lupte. Am mai scris comentarii, aflate încă în arhiva acestui blog, prin care am arătat cu exemple suficiente că tot ce atinge preşedintele Băsescu se ofileşte, se usucă, dispare fără urme.
Zeci de persoane care i-au fost prin preajmă, care au fost  atinse de radiaţiile flăcării violet, indiferent că au avut rang de şef de stat sau intelectuali ori oameni de afaceri români. Reamintesc numai faptul că filozoful Liiceanu, care i s-a dăruit cu tot bagajul său intelectual, trăieşte acum o mare dezamăgire. Să ne amintim de relaţia amicală Băsescu – Bush de la Constanţa şi insuccesul pe care l-a avut apoi Bush după întâlnirea sa de la Soci cu preşedintele Putin al Rusiei. Şi exemplele sunt multe.
Să revenim la prezent. Ieri doi oameni de afaceri şi un judecător au fost arestaţi. Unul dintre ei, respectiv Căşuneanu, extrem de apropiat de familia Băsescu. Chiar mă întrebam când va sfârşit şi acest Căşuneanu precum Becali, cel care râdea zelos la glumele marinăreşti ale lui Băsescu, în timp ce ciocneau paharele cu vin.
Ieri Căşuneanu a venit vesel la DNA, declarând senin că are încredere în justiţie. Numai că de la DNA a ieşit încătuşat alături de unul dintre cei mai înalţi reprezentanţi ai justiţiei. Ştiţi ce mi se pare ciudat? Toţi cei care ajung pe la DNA sau în faţa judecătorilor, fără excepţie, au grijă să declare presei că au încredere în justiţie. Declaraţia lor seamănă izbitor cu cea a celor anchetaţi de Securitatea comunistă care, când ajungeau în faţa judecătorilor, ţineau morţiş să le mulţumească domnilor anchetatori pentru umanismul de care au dat dovadă faţă de ei. Iar ei abia se puteau aşeza pe fundul făcut ceaun de la funia udă şi abia puteau privi prin ochii umflaţi de lovituri.
Acum nu-i mai bate nimeni pe ostili preşedintelui Băsescu. Îi arestează în zori de zi, cu desfăşurarea unor impresionante forţe de mascaţi şi cu presa de faţă, să vadă poporul că preşedintele nu glumeşte. După ce este lăsat să fie linşat în presă, gata demoralizat, arestatul recunoaşte şi ce n-a făcut. Dacă-s încăpăţinaţi, stau în arest până ce le vine mintea la cap, după care, compromişi în faţa societăţii, primesc un şut în fund spre libertate.
Prin arestările de ieri, preşedintele Băsescu a supus definitiv şi irevocabil orice rezistenţă a judecătorilor. Principiul care domină o guvernare dictatorială este teama. De ieri, teama s-a instalat şi în rândul judecătorilor, ultima speranţă a românilor de a mai obţine o brumă de dreptate şi protecţie faţă de abuzurile puterii. De ieri, Băsescu nu mai poate fi poreclit Zeus. El este Zeus!
Şi acum să-mi exprim şi gândul final. Nu pe Voicu, Costiniu sau Căşuneanu şi i-a dorit Zeus. El îl vrea pe Postănacul de Mircea Geoană. Îl vrea pentru că Geoană a avut îndrăzneala de a nu ceda funcţia de preşedinte al Senatului şi are impertinenţa de a-i fi înlocuitor constituţional la funcţia supremă. Ori Zeus nu doreşte să-l ştie un posibil înlocuitor al său. Pe altcineva iubeşte el.
Aşa că, Voicu, Costiniu, Căşuneanu sunt nada pentru Geoană. Cu cât aceştia vor „vărsa” mai repede celor de la DNA probe împotriva lui Geoană, cu atât mai repede vor respira în libertate. Iar Geoană va sfârşi precum i.-a prezis Iliescu: Ca un Prostănac!

written by Ioan Rotundu


3 Responses to “Cale liberă spre peştele cel mare!”

  1. 1. dan popa Says:

    “forţele malefice ale preşedintelui dă culoare întregului teatru de lupte”
    asa s-o fi scriind mai nou? Eu invatasem ca “fortele dau”

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Dacă îţi face bine la psihic, continuă să mai cauţi şi alte greşeli. Cu siguranţă vor mai fi. Cea observată o voi lăsa necorectată, să poţi fi mândru că ai făcut o faptă bună pe ziua de azi. Mă bucu că n-ai comentat fondul problemei adusă în dezbatere. Ar fi fost ceva nedemn pentru o aşa minte pricepută!

  3. 3. Daniel Says:

    mama ce dulau ai fost si ce javra ai ajuns parerea mea!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia