Blogul lui Rotundu

Ieri, pe adresa redacţiei am primit un mail de la Miluţă Jijie, actualul şef peste opera eminesciană, graţie generozităţii pârcălabului de Botoşani ce răspunde prezent la numele de Mihăiţă Ţâbuleac, vrednic neam de opincar cu obârşie din cătunul Crasnaleuca, sătuc ascuns printre mlădiţele de răchită ale luncii Prutului.
Luând act de debutul literar al domnului Miluţă, semn că noua funcţie de manager la Memorialul Ipoteşti îi vine ca o mănuşă, am considerat să nu fiu acuzat de egoism profesional, aşa că public textul în forma lui originală:
„Domnule Rotudu,
Cu tot respectul pe care vi-l port, pentru ceea ce inseamna -omul de  media Rotundu- ,sunt nevoit sa va aduc la cunostinta ca nu ati studiat cu multa atentie datele referitoare la cariera mea profesionala.
In primul rind la  SC Mecanex  am lucrat 32 ani din care 22 ani am fost director economic si nu specialist in tractoare ci in finante, fiind absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti. La Consiliul Judetean am fost angajat prin concurs in decembrie 2008.
In al doilea rind, faceti o mare confuzie ,SC Mecanex nu a produs niciodata tractoare si nici nu este in faliment.
In anul 2008 ,SC Mecanex a obtinut un profit net de 14,6 miliarde lei iar actionarii au beneficiat de dividende in suma de 12,3 miliarde lei. (fac mentiunea ca in anul 2008 am condus directia economica a unei societati profitabile nu in stare de faliment cum  catalogati dumneavoastra.
Ajuns interimar la  Memorialul Ipotesti am constatat managementul defectuos si grave nereguli in cheltuirea banului public ,pe care presa l-a oglindit pe larg si pentru care justitia isi va spune cuvintul. Toate acestea s-au produs sub ochii managerului cu titlul de doctor ,”cu pregatire de specialitate”.
In ce priveste proiectele  culturale ,va asigur ca vor fi concepute si realizate de persoane competente,sub conducerea directorului adjunct cu pregatire superioara in domeniul culturii si care momentan este vacant in organigrama pina la organizarea concursului conform prevederilor legale.
Sperind ca va sunt utile  precizarile de mai sus ,va urez multa sanatate , consideratie si pretuire.
ec Jijiie Miluta”
Mai întâi, făcând cuvenita reverenţă, mulţumesc domnului Miluţă pentru onoarea ce mi-a făcut-o de a mă include în rândul oamenilor de media. Dar acest onor nu-l pot primi pentru că m-ar bântui stafia lui Scipione Bădescu, publicist, poet şi prieten al lui Mihai Eminescu, acuzându-mă că-s impostor. De la Bădescu şi Eminescu încoace, Botoşanii n-au mai avut astfel de publicişti de seamă şi nici nu cred că vor avea prea degrabă.
Faptul că v-am făcut „tractorist” şi dvs. aţi luat cuvântul ca atare, îmi cer scuze. Credeam că am realizat o metaforă reuşită, dar bag seamă că am greşit „adrisantul”.
În problema cu falimentul Mecanex-ului, referirea mea viza fosta uzină socialistă, în care proletariatul era proprietar, producător şi beneficiar. Cum proletariatul a fost trimis acasă, iar proprietatea lor dăruită de guvernanţi unor „băieţi deştepţi”, nu putem vorbi decât de funie în casa falimentului. Că „burghezia capitalistă” care a preluat Mecanex-ul a produs profit în anul 2008, cred că este semnul că această categorie nou apărută în structura socială a ţării s-a deşteptat. Adică a curăţat fabrica de balastul mentalităţii „ciumei roşii”.
Cei ramoliţi, la propriu şi figurat, nici coadă la şomaj nu mai fac. Cei „descurcăreţi”, aşa ca dvs., s-au reprofilat manageri în domeniul cultural. Pe Coşereanu nu-l plâng. Nu eu l-am pus să înveţe carte, să scrie cărţi despre Eminescu, să facă muncă de cercetare asupra operei celui mai mare poet al României.. A vrut să-l concureze pe Diogene, căutând un „om” la flacăra soarelui şi a găsit doi la lumina farurilor de tractor (aici cuvântul tractor nu mai este metaforă).
Nu contest, domnule Miluţă, că n-aţi venit la Ipoteşti cu gânduri măreţe. De ce n-aţi fi dvs. acel Mesia care să-l transforme pe nemuritorul Eminescu într-un muritor de rând?!
Apropo, de când v-aţi instalat la Ipoteşti manager cu huzmet parafat de pârcălab, nu simţiţi câte o adiere rece, nu simţiţi din când în când fiori pe şira spinării? Când veţi simţi aşa ceva să ştiţi că Eminescu vă stă prin preajmă, dând curs îndemnului din cântecul soţilor Doina şi Aldea Teodorovici „Eminescu să ne judece!”.
Cu aceeaşi consideraţie şi preţuire, că doar oameni suntem!

written by Ioan Rotundu