Aflându-mă vineri şi sâmbătă la Hunedoara, la un simpozion cu participare a reprezentanţilor din aproape toate judeţele ţării, mi-a fost dat să aud un lucru care m-a lăsat cu gura căscată şi fără replică. N-am crezut că voi trăi să aud asemenea fapte puse pe seama preşedintelui Băsescu, fapte care nu sunt lipsite de logică şi adevăr.
Despre ce este vorba? Toate măsurile luate de Guvernul Boc împotriva salariaţilor bugetari sunt de fapt decizii ale preşedintelui Băsescu asumate în faţa celor de la FMI. Când preşedintele Băsescu a primit la Cotroceni delegaţia FMI, reprezentanţii Fondului aveau formată concluzia că România trebuie să majoreze cu câteva procente TVA-ul şi să renunţe la cota unică de impozitare, ajustând-o faţă de anumite categorii, adică să fie majorată pentru cei bogaţi.
Spre surprinderea delegaţiei FMI, preşedintele Băsescu i-a anunţat că el are în vedere o altă cale de îmbunătăţire a veniturilor la buget. Şi le-a expus măsurile gândite de el asupra salariaţilor din sistemul bugetar. Cum reprezentanţii FMI erau interesaţi de rezultatele măsurilor de consolidare a bugetului şi nu de conţinutul acestora, n-au avut nimic împotrivă.
Ce anume l-a determinat pe Băsescu să-i sancţioneze pe bugetari cu aplicarea unor astfel de măsuri? Şi aici vine informaţia care m-a lăsat perplex. După alegerile prezidenţiale din toamna anului 2008, preşedintele Băsescu, care şi-a înnoit mandatul cu voturi la limită, a făcut o analiză a modului în care au votat românii din ţară. Iar analiza făcută de specialiştii tocmiţi a evidenţiat faptul că Băpsescu n-a fost susţinut la vot de către salariaţii din sistemul bugetar, aceştia votându-l pe Mircea Geoană.
Când i s-au prezentat aceste concluzii la Cotroceni, concluzii considerate strict secrete, se spune că preşedintele Băsescu ar fi avut un accent de furie. Când s-a mai calmat, a jurat să se răzbune crunt pe bugetari.
Dacă avem în vedere atitudinea sa faţă de bugetari, începând cu anul 2009, constatăm că Băsescu în mod constant a clamat în faţa românilor faptul că veniturile ţării sunt consumate de către sistemul bugetar. Să ne amintim de încercarea sa din anul 2009, când şi-a dorit o reducere a numărului de salariaţi bugetari. Numai că premierul Boc a ales o cale juridică greşită, iar Curtea Constituţională a României a sancţionat cu nulitatea măsura luată. Dar preşedintele Băsescu n-a renunţat la răzbunarea sa şi a reuşit să impună, prin Guvernul Boc, acel concediu forţat şi fără plată.
Numai că răzbunarea din cursul anului 2009 nu l-a mulţumit. Aşa că, pe motiv de FMI, a găsit prilejul de a-şi continua răzbunarea. Aşa se face că Băsescu a venit în faţa celor de la FMI cu contrapropunerea de a diminua veniturile bugetarilor.
Am mai auzit la Hunedoara, unde cei cu care am discutat sunt deţinătorii unor înalte funcţii în stat şi bine informaţi, că răzbunarea lui Băsescu pe cei din sistemul bugetar este abia la început. Vor mai fi luate şi alte măsuri împotriva lor. Cum aceste fapte au o înlănţuire logică, ele devin credibile. Din nou recurg la înţelepciunea populară care ne avertizează să ne ferim de omul roşu, spân şi însemnat. Preşedintele Băsescu este şpanchi, adică om însemnat. El ne-a demonstrat că nu uită şi nu iartă!
written by Ioan Rotundu
De câteva zile tot aşteptam ca din partea preşedintelui Băsescu să iasă la iveală o anumită diversiune menită să distragă atenţia poporului de la problemele financiare ale României. Iată că diversiunea a fost lansată, iar guguştiucii din presa lui Cristoiu, mai ales cei de la Antenele lui Felix Motanul, au preluat-o şi o foarfecă pe toate părţile.
În ce constă diversiunea? În aceea că, prin trâmbiţatul fals al trompetei neconstituţionale care este premierul Boc, preşedintele a lăsat să se înţeleagă că va emite o lege care să interzică românilor dreptul la a mai ieşi în stradă.
Nu pot să nu constat o asemănare şi o deosebire între Băsescu şi Ceauşescu. Şi Băsescu, ca şi Ceauşescu, trăieşte spaima ultimilor zile de putere. Aici avem asemănarea. Deosebirea este că Ceauşescu le oferea pensionarilor bani pe când Băsescu le ia. Şi mai constă deosebirea în aceea că Ceauşescu a acceptat organizarea unui miting, crezând că se bucură de susţinere populară. Băsescu, cu privirea sa câşă şi tulbure de la tăria whisky a învăţat lecţia şi se pregăteşte pentru a interzice românilor să se adune într-un „miting de felicitare”.
Dar cel mai distractiv pentru mine rămâne Antena 3. Nu-i de ici de acolo să vezi cum zilnic se perindă prin studio foştii guvernanţi, care mor acum de grija poporului, declarativ, pentru că ei mor de ciudă că alţii de înfruptă din ce ar fi putut să se înfrupte ei.
Cum să nu râzi, că de plâns aş plânge degeaba, când âl vezi pe Alexandru Athanasiu ţipând la hoţii din Guvernul Boc. Omul crede că toţi românii au uitat de guvernarea Năstase, când au avut loc cele mai frauduloase privatizări iar el, în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, a supervizat politic aceste privatizări.
Cum să nu râzi când îl vezi pe contabilul ajuns ministrul Sănătăţii cum reclamă risipa de bani din Sănătate. Crede domn’ contabil, ajuns acum senator, că toţi românii au uitat de risipa sa financiară? De acel program inutil de verificare a sănătăţii românilor prin care s-au cheltuit o sută milioane de euro fără ca noi să ne fi ales cu ceva? Eu n-am uitat.
Aseară l-am văzut pe Ludovic Orban, şi el mahmur, şi el fost ministru la Transporturi, şi el risipitor de bani publici şi fără a construi un kilometru de autostradă cum striga la hoţii de Bercenu, Videanu, Udrea etc Hoţul strigă din nou hoţul..
La momentele cheie ale dezbaterii este sunat Crin Antonescu care şi el înfierează cu mânie de istoric incompetenţa Guvernului Boc. În schimb nu suflă nici o vorbă despre risipa financiară făcută de Tăriceanu în ultima parte a anului 2008, când a pustiit visteria ţării ca pe vremuri domnitorii noştri în faţa invaziei turceşti.
Tot aseară m-am distrat de duelul dintre madam Tatoiu, apărătoarea din oficiu a preşedintelui Băsescu, şi liderul de sindicat Marica. Tatoiu i-a pus botniţă lui Marica prin a-i spune pe şleau că face afaceri cu instituţiile statului pe bază de comision. Iar Mareica n-a prea avut cu ce-o contrazice. L-a salvat Gâdea, spunând că nu asta-i marea problemă a românilor. Dar l-a salvat prost, pentru că românii suferă tocmai din cauza cârdăşiei dintre guvernanţi şi liderii de sindicat. Lideri care acum mimează greva generală.
În toată această frenezie nebună de legat Preşedinţia şi întreg Guvernul PSD-ul tace. Mă refer la Victor Ponta. Am crezut că Ponta tace din bunul simţ faţă de cârdăşia cu care PSD-ul a susţinut Guvernarea Tăriceanu şi a participat la praznicul financiar care a secat visteria ţării.
Dar nu este aşa. Cineva m-a atenţionat că Ponta tace pentru că are în trecutul său „buline negre”. Iar Băsescu l-a sfătuit să stea de-o parte, că încă nu-i momentul să iasă la bătaie. Iar Ponta stă în banca sa.
Precum putem vedea, şi guvernanţii actuali şi foştii guvernanţi sunt la fel. Cine dintre noi crede că schimbarea actualilor cu foştii ne va scăpa de belea, se înşeală amarnic. Şi cu actualii, şi cu foştii, să facem un lagăr de muncă şi să sfârşim de construit canalul Bucureşti – Giurgiu. Iar preşedinte şi guvernanţi să ni-i alegem din rândul celor care au sub 40 de ani. Numai să fim cu ochii în patru la beizadele. Eu propun să coborâm în stradă şi să facem ordine, până nu fac ei cu noi pentru încă jumătate de secol de acum înainte.
written by Ioan Rotundu
written by Ioan Rotundu
Indiscutabil că Florin Ţurcanu poate concura cu succes copii pe care Virgil Ianţu îi aducea la emisiunea sa „Copii spun lucruri trăsnite”. Căci deputatul liberal, de la înalta tribună a Parlamentului României, rosteşte lucruri trăsnite. Ieri, ciobănaşul din Dracşani a fost răsfăţatul Antenelor lui Voiculescu, fiind mediatizat cu declaraţia sa că el renunţă la banii pentru cazarea de la Hotelul Bucureşti, unde se lăfăiesc aleşii poporului, şi va dormi în rulotă.
Trec peste populismul pueril cu care ciobănaşul crede că ne poate prosti. Trec şi peste ingenuitatea cu care moderatorii Antenei 3 au luat de bună declaraţia lui Ţurcanu şi mă opresc la ţiitoarea ciobănaşului, domniţa Roxana.
Dacă Ţurcanu este obişnuit să doarmă la stână, acoperit cu vreo dulamă prin care foşnesc în voie purecii şi căpuşele, doamna Roxana este o fire plăpândă, gingaşă de ţi-i frică s-o atingi şi cu o floare. Ar fi păcat de floare! O aşa doamnă, crescută cu fiţe, nu cred că va accepta nici în ruptul capului să doarmă într-o rulotă. Mai ales că în ultima perioadă doamna Roxana umblă gătită precum fiţele bucureştete, semn că nu-şi pierde timpul de pomană prin Bucureşti.
Apoi, de când Roxana îl secondează pe Florin la Bucureşti, în cuibuşorul lor de nebunii din Hotelul Bucureşti, prin buzunarul ciobănaşului bate vântul a pustiu. Motiv să nu credem nicio iotă din declaraţia sa cu renunţatul la banii de hotel şi dormitul în rulotă.
Eu cred altceva. Marea dragoste dintre Florin şi Roxana este pe cale a se destrăma, că Roxana este fată jucăuşă la minte, ştie a privi galeş şi vorbi din ochi limbajul dragostei nestatornice. De când i-a devenit ţiitoare lui Florin a cam trecut ceva timp şi n-ar trebui să ne mirăm dacă vom auzi într-una din zile că Roxana cea luxoasă are alte pretenţii, mai conforme cu lumea bună şi tot mai neconforme cu viaţa searbădă ce miroase prea acru a dulamă.
În viaţa sa croită de drumurile transhumanţei, Florin n-are inspiraţii mioritice pastelate natural pentru a o face pe Roxana să nu se lase cuprinsă de plictiseală. Îl vedeţi pe Florin stând noaptea sub plasa de la stână, alături de mioarele încă neîncercate de berbec, privind Luceafărul şi recitându-i Roxanei versuri din Heine, pline de romantismul de a cărui farmec n-a scăpat nici Eminescu? Eu nu-l văd decât stând la o masă în restaurant şi înfulecând ceafă la grătar, mârâind către Roxana vorbe deocheate şi cu subînţelesuri sexuale, caşul şi zerul dulce din tinereţe prelungindu-i virilitatea şi în ziua de astăzi. Dar numai cu virilitate, fără şoapte dulci şi tainice, orice femeie se plictiseşte. Iar unele guri rele, invidioase poate, spun că Roxana s-a cam plictisit de viaţa din camera de hotel şi ar vrea diversitate spirituală.
Eu cred că nici măcar din populism Ţurcanu n-a declarat ce-a declarat. Cred că omul simte care-i adevărata dimensiune a vieţii sale. Iar viaţa într-o rulotă i se potriveşte, căci aduce cu cea de la stână, după care pare a tânji de-o vreme încoace.
Aşa se întâmplă când cizmarul se ridică peste calapod iar ciobanul confundă Parlamentul ţării cu stâna părinţilor.
written by Ioan Rotundu
Scrisoare deschisă
Domnilor parlamentari
Lucratorii si pensionarii botosaneni care v-au ales sa le reprezentati drepturile in Senat si in Camera Deputatilor, care v-au investit cu increderea lor si si-au pus speranta in buna credinta si integritatea dumneavoastra , vor sa va vada la fata si sa va transmita mesajele lor in cel mai direct mod cu putinta.
Dorinta lor este de a discuta cu dumneavoastra despre masurile de austeritate aruncate de Guvern pe spatele celor mai sarace categorii si vor sa va spuna ce asteapta de la dumneavoastra fie in momentul in care Guvernul va veni in Parlament sa isi asume raspunderea pe pachetul de legi ce transpune in practica memorandumul cu FMI, fie la depunerea unei motiuni de cenzura.
Avind in vedere situatia de criza prin care trece Romania, credem ca nu va va deranja foarte tare faptul ca aceasta intalnire va fi programata in ziua de Rusalii, luni, 24 mai, ora 10,00, la Casa de Cultura a Sindicatelor Botosani, Sala cu fresca. Avem convingerea ca sunteti constienti de faptul ca pentru oamenii pe care ii reprezentati in Parlament nu mai exista sarbatoare si s-au saturat sa va asculte discursurile numai la televizor. Daca aveti ceva de spus, spuneti-le in fata. Daca intr-adevar vreti sa faceti politica in interesul cetatenilor, intalniti-va cu ei si ascultati bine ceea ce doresc ei!
In calitate de organizatori ai acestei intalniri, ne asteptam sa raspundeti pozitiv la apelul celor care v-au votat si va asiguram ca discutiile vor fi civilizate. Respectul pe care il veti arata alegatorilor va fi intampinat cu respect, dialogul va fi primit cu dialog. In acelasi timp, aroganta si suficienta vor fi sanctionate la urne!
In ziua in care Guvernul isi va asuma raspunderea, noi vom fi in jurul Parlamentului, intr-un lant uman, iar o delegatie formata din sindicalisti si pensionari va fi prezenta la lucrari.
Reprezentanţii filialelor Cartel Alfa, CNSRL Fraţia, BNS si CSDR
written by Ioan Rotundu
Liviu Andronic, un cvasinecunoscut botoşănenilor, dărăbănean cu o carte de vizită nu tocmai impresionantăm, scos la lumina Botoşanilor de către şeful său politic Florin Ţurcanu, a fost uns director la Şcoala Populară de Artă. Învăţător fără palmares la mapa profesională, cunoscut dărăbănenilor ca omul care a demolat cultura locală câtă vreme a fost directorul Casei de cultură din localitate, Andronic a ajuns director la Şcoala Populară de Artă nu prin ştiinţă sau vreun merit deosebit, ci pur şi simplu pentru că a avut sprijinul politic necesar.
Cel învins este liberal-democratul Florin Aioniţoaie, un actor care face lucruri trăsnite. De exemplu a obţinut o finanţare europeană ca să-i „dreseze” pe ţiganii din satul Baranca, comuna Cristineşti, să crească capre. Se spune că ţiganii au mâncat caprele, lăsându-l pe actor fără obiectul muncii.
Dar nu cum a ajuns Andronic într-o funcţie cu care n-are nimic în comun, nici măcar studiile de specialitate cerute, nici şmecheriile politice de care s-a folosit Andronic să ocupe funcţia nu mi se par importante, de vreme ce şi el face parte din clasa noastră politică ticăloşită. Vreau să scot în evidenţă lupta dintre cei care au stat în spatele lui Andronic şi Aioniţoaie. Pentru că această luptă ne dă dimensiunea corupţiei care domină clasa politică botoşăneană şi ne spune care este ierarhia în structura puterii locale.
Actorul Florin Aioniţoaie l-a slujit pe Mihai Ţâbuleac în campania alegerilor locale din vara anului 2008. L-a slujit cu credinţă, iar .Ţâbuleac a obţinut mult râvnitul mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. De recompensat, nu l-a recompensat cu nimic pe actor. Când s-a vacantat postul de director la Şcoala Populară de Artă Botoşani, actorul i-a cerut lui Ţâbuleac postul drept recompensă pentru sprijinul acordat. Iar Ţâbuleac i-a recomandat să se înscrie la concurs şi va primi postul cerut.
Numai că şi la liberali prea plecata slugă a lui Ţurcanu, dărăbăneanul Liviu Andronic şi-a ridicat privirea spre acelaşi scaun de directorf. S-a dus la şeful său politic, a făcut cuvenitele temenele şi i-a cerut sprijin să obţină huzmetul de director. Iar şeful, în mărinimia sa i l-a promis. Cum treburile s-au încurcat, Ţurcanu i-a transmis protejatei sale Cătălina Lupaşcu, pe care a pus-o vicepreşedinte la CJ, că musai postul trebuie să ajungă la Andronic.
Cum Lupaşcu nu prea avea încredere în forţele sale, a pus la cale o strategie aidoma celor folosite de MyLady din romanul lui Dumas „Cei trei muschetari”. L-a trimis pe Adronic pe la membrii din comisia de examinare să le obţină binecuvântarea că-l va declara reuşit la proba orală, că la cea scrisă a fost mai prost ca actorul. În paralel, Florin Ţurcanu l-a ţârâit la telefon chiar pe Ţâbuleac şi i-a ordonat ca nu cumva să facă vreo greşeală şi Andronic să rateze instalarea pe post.
Cu o aşa susţinere, ar fi fost culmea ca învăţătorul din Darabani să nu fie instalat director la o şcoală la care, în condiţii de legalitate şi respect faţă de corpul profesoral al şcolii, ar fi fost bun de administrator, cu gestionarea mobilierului şi a instrumentarului de lucru.
După ce l-a instalat director la Memorialul Ipoteşti pe Miluţă Jijie, cu încălcarea legii, iată că preşedintele Ţâbuleac recidivează.
Ce s-a întâmplat la Şcoala Populară de Artă ne lămureşte cine este cel mai puternic politician al Botoşanilor. Iar acesta este oierul de Dracşani, deputatul liberal Florin Ţurcanu. De el se teme şi prefectul Roman, mai ales de când s-a lansat pe piaţă varianta că Ţurcanu ar fi devenit membru PDL. Şi are de ce se teme, pentru că Ţurcanu i-a pus gând rău mai demult şi nu s-a răzgândit.
Aşadar, cine mai doreşte vreo funcţie publică să se înscrie în audienţă la Ţurcanu, pregătind cuvenitul peşcheş. Că omul are „famelie” mare şi cheltuieli pe măsură, în momentul de faţă fiind cam strâmtorat la pungă.
written by Ioan Rotundu
După ce ieri a apărut materialul intitulat „Subvenţia la păşune, un tort pe care băieţii deştepţi l-au împărţit frăţeşte” am primit mai multe telefoane de felicitare şi două de nemulţumire. Primul a sunat Marcel Butnaru, localnicul din Brătenii haiducului Coroi, cel care ne-a adus la cunoştinţă hoţia pusă la cale pe seama subvenţiei la păşune. Omul şi-a manifestat nemulţumirea că ce-am scris prea a fost cu mănuşi, că hoţii din Primăria Dobârceni nu s-au speriat şi vor continua să-şi facă de cap.
Poate că dacă îl locul meu ar fi fost adevăratul haiduc Coroi, i-ar fi aşteptat pe hoţii din primărie la colţ de pădure, fie la cel de intrare sau de ieşire din Dobârceni, şi i-ar fi pedepsit în felul său. Adică i-ar fi potcovit pe talpa goală, fie i-ar fi mângâiat pe spinare sau la fund cu funia împletiră din curmeie de tei muiată în apa din bulhacul de sub pădure.
Nefiind asemenea haiducului Coroi, eu mai am încredere în haiducii justiţiei democrate. Poate că hoţii pe seama banilor publici, dacă sunt cu adevărat hoţi, vor fi legaţi fedeleş, aşa cum făceaucu hoţii jandarmii din aceleaşi vremuri ale lui Coroi, şi târâţi în faţa legii. Mai mult de a scrie, eu n-am alte mijloace la dispoziţie. Aşa că, Butnaru, dacă nu-i mulţumit de ce am scris, fiind bărbat în putere şi zdravăn la trup, să smulgă leuca de la căruţă şi să facă ordine pe imaş cu cei care s-au declarat a fi noii stăpâni. Poate începe chiar cu cei din primărie, că ar fi mai aproape de adevăr şi eu n-am a mă supăra.
Cel de-al doilea care m-a sunat a fost chiar molcomul primar al Dobârcenilor, fostul miner Simion Hodan. Precum un piţigoi, primarul a ciripit la mine afirmaţia că ce-am scris este o minciună, că el n-a declarat că a dat vreun ban domnului Dănilă, şeful Oficiului de Consultanţă Agricolă Botoşani. M-a uitat din nou peste articol, curios să văd şi eu unde am scris ce-a declarat primarul când am stat cu el la taifas. Şi n-am găsit reprodusă nicio declaraţie de-a sa. Normal, de vreme ce nici nu l-am citat. Am ascultat şi înregistrarea audio şi în afară de spusele viceprimarului, nimic nou sub soarele vieţii Dobârcenilor.
Este drept că am scris de ceva bănuţi păpaţi de către cei de la Consultanţa Agricolă, dar ce am scris este greu de înţeles de primarul Hodan, pentru că-i vorba de o sinteză a informaţiilor expusă într-un context de nivel judeţean şi nu punctual pe comuna Dobârceni. Dacă primarul crede că experienţa sa din minerit se potriveşte şi cu stilul jurnalistic al unei anchete, trăieşte într-o mare eroare. Una este să transpiri în mină, fie ea şi de suprafaţă, pentru a susţine dictonul „Noi muncim, nu gândim!” şi alta este să transpiri în faţa unui text pentru a-i înţelege sensul.
Ce-am scris eu în articolul invocat n-a fost pentru primarul Hodan ci pentru cei care cunosc pe propria piele cum sunt jecmăniţi de grupuri care căpuşează banii publici în dauna câştigului pentru munca lor cinstită. Iar cei la care m-am referit au înţeles exact sensul celor scrise de mine, unii chiar au şi comentat.
Dacă cei din Dobârceni şi-au dorit un primar miner, adică cu origine muncitorească, sănătoasă, aşa cum şi în regimul comunist se promovau astfel de muncitori tot în funcţia de primar, este treaba lor, problema lor. Dar când minerul se răţoieşte la mine, este problema mea. Iar eu îmi rezolv problemele în mod public, că n-am nimic de ascuns.
Aşa că îl înştiinţez pe primarul miner că va trebui să se reîncarneze de vreo trei ori de acum înainte, timp în care să stea cu burta pe carte, să muncească gândind, după care vom putea polemiza. Până atunci eu voi continua să scriu, adăugând şi alte cărţi la cele scrise până acum, iar el va continua să citească fără a înţelege vreo iotă. Trăim în lumi diferite şi fără putinţa de a se intersecta. Asta e, Simioane!
written by Ioan Rotundu
De câte ori am scris pozitiv despre deputatul liberal Florin Ţurcanu, tot de atâtea ori am fost şi înjurat de către duşmanii săi. Numai că eu nu l-am lăudat nici că m-ar fi plătit, cum s-a afirmat, nici că am avut vreun interes. Pus şi simplu am sesizat la el, printre multe alte defecte de personalitate şi unele calităţi. Şi, aşa cum am scris despre defectele sale, am scris şi despre calităţile observate.
Cei care m-au înjurat n-au rezolvat fondul problemei, adică nu l-au văduvit pe Ţurcanu de acele calităţi. Am afirmat că Ţurcanu poate deveni un politician periculos pentru că este un bun organizator, ştie să scoată bani şi din piatră seacă şi este extrem de persuasiv şi ambiţios. Iată că timpul a demonstrat că am avut dreptate.
Aflat în PNL Botoşani pe post de vioara a treia şi a doua, el a reuşit să ajungă în fruntea partidului distingându-se ca un bun organizator al campaniilor alegerilor locale şi parlamentare din anul 2008. Cu ambiţie şi dorinţă de mărire, el l-a îndepărtat pe Liviu Câmpanu din funcţia de preşedinte al PNL şi i-a luat locul.
Ajuns preşedintele partidului, Ţurcanu, chiar dacă printr-un mod grosolan şi chiar grotesc, a iniţiat mai multe scenarii politice care au avut rezultatele dorite. A schimbat vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Botoşani după cum a dorit şi l-a făcut mieluşel pe preşedintele Mihai Ţâbuleac, care-i execută ordinele fără crâcnire.
Mai nou, Ţurcanu s-a arătat interesat de preşedinţia PDL. Chiar a lansat zvonul că a devenit membru PDL şi că va candida la preşedinţia partidului. Cert este că luni preşedintele PDL, primarul Cătălin Flutur a demisionat de la conducerea partidului. Iar Ţurcanu nu este străin de decizia luată de Flutur.
Ieri am avut o altă surpriză. M-am întâlnit cu Gheorghe Ciubotaru, fostul secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în Guvernul Tăriceanu şi consătean cu Florin Ţurcanu. De la Ciubotaru am aflat că Ţurcanu ar fi fost desemnat vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor. O astfel de funcţie nu se obţine uşor, pentru că se negociază la sânge între partidele parlamentare. Iar Ţurcanu fiind membru PNL, adică al unui partid din opoziţie, n-ar avea ce căuta în această funcţie.
Cineva l-a sunat ieri pe Ţurcanu pentru a afla cât de reală este informaţia oferită mie de Ciubotaru. Iar Ţurcanu a declarat că este în discuţie să ocupe această funcţie, dar că încă nu s-a oficializat, adică nu s-a operat modificarea pe site-ul Camerei Deputaţilor.
Este la mintea cocoşului că Ţurcanu nu ar putea deveni vicepreşedinte decât cu sprijinul deputaţilor PDL. Aşadar, putem deduce indirect că Ţurcanu este deja omul PDL-ului, aşa cum a declarat el iniţial. Mergând şi mai în profunzime, nu putem să nu legăm demisia lui Flutur de implicaţiile lui Florin Ţurcanu.
Să-mi mai reproşeze duşmanii lui Ţurcanu că ce-am scris au fost neadevăruri sau că am scris din interes! Iar dacă Ţurcanu va fi desemnat vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură, el va avea în clădirea Parlamentului dreptul la un birou separat, o secretară şi o maşină cu şofer. La aşa o veste nu m-aş mira dacă vreunul dintre duşmanii săi ar face infarct, că noi, ceilalţi, ne facem cruce..
written by Ioan Rotundu
Ieri am filmat în comuna Roma pentru emisiunea mea de vineri de la TV Somax intitulată „Lumea lu’ Rotundu”. M-am interesat de la primar dacă fostul deputat în Marea Adunare Naţională şi „Erou al Muncii Socialiste” Mihai Bârliga mai trăieşte. După socoteala mea omul ar fi trebuit să aibă peste optzeci de ani şi deci mai puţine şanse de a-l găsii în viaţă.
Aflând de la primarul Constantin Humelnicu că trăieşte, am ţinut să-l introduc în reportajul meu, aşa că i-am bătut în poartă.
Deşi au trecut mulţi ani de când nu ne-am mai văzut, omul m-a recunoscut şi a acceptat să fie filmat. Ne-am aşezat pe pragul casei şi am boscorodit câte ceva din vremurile de demult. La cei 85 de ani ai săi, Mihai Bârliga arată sprinten nu numai la trup, dar şi la minte. Din vorbă în vorbă am ajuns şi la modul în care se votau legile pe vremea când era deputat în MAN.
Pe atunci, mi-a relatat Bârliga, lucrurile erau foarte serioase. Legile se dezbăteau în comisii, aşa cum se dezbat şi acum în Parlament. Preşedinţii de comisie ascultau cu atenţie propunerile deputaţilor veniţi din judeţele ţării, le notau, dar nu le comentau în nici un fel. Nimeni nu îndrăznea să-l contrazică pe Ceauşescu, aşa că în final se vota legea pusă în mapă.
Şi acum, spunea Bârliga, legile se discută în comisiile din Parlament, se dezbat, dar de votat se votează cum spune preşedintele Băsescu.
M-a întrebat Bârliga şugubăţ: „Care-i diferenţa dintre noi de atunci şi cei de acum?” A trebuit să recunosc că nu-i nici o diferenţă. Ba este o diferenţă, m-a contrazis Bârliga: „Când noi intram în sala MAN, nimeni nu citea ziarul sau să adoarmă cumva. Acum ori dorm, ori citesc ziarul, ori se uită la filme porno”. N-am avut argumente să-l contrazic, pentru că aşa stau lucrurile prin Parlamentul nostru de astăzi.
Şi a mai constatat Bârliga cu sunt mulţi cei prin actualul Parlament pe care îi ştie de la tineretul comunist condus de Nicu Ceauşescu. Atunci au făcut legi pentru Ceauşescu, acum le fac pentru Băsescu. Bârliga nu regretă regimul comunist dar nici nu se bucură de prezentul capitalist. Potrivit constatării sale, când comuniştii au venit la putere, ţăranii şi muncitorii au distrus multe conace şi clădiri ale regimului burghezo-moşieresc, deşi acele clădiri le puteau fi utile. După 1990, neavând conace de distrus, ţăranii şi muncitorii au distrus CAP-urile, fabricile şi uzinele, deşi le-ar fi putut fi de mare folos Am cugetat la spusele lui Bârliga şi din nou a trebuit să recunosc că are dreptate.
Dacă stau şi mă gândesc bine, mulţi din cei care astăzi, mai ales în aceste zile, regretă timpurile lui Ceauşescu, au dreptate. Şi de cumva, Doamne fereşte!, se va burzului lumea, cei asupra cărora îşi va descărca necazul sunt cei avuţi. Se va repeta istoria anului 1907, dar la o altă scară şi dimensiune istorică. Numai bogaţii vremii, preocupaţi să-şi sporească averile, nu mai au ochi vă vadă şi minte lucidă să înţeleagă ce li se poate întâmpla. Au să afle ei mintenaş!
written by Ioan Rotundu
Se spune că atunci când comiţi o boacănă cei din preajmă te atenţionează cu „A-i pus-o de mămăligă!”. De mămăligă au pus-o şi cei din Poliţia Municipiului Botoşani cu Liviu Chişcariu atunci când l-au trimis la domiciliul său pe agentul de poliţie Marius Roşu
Pentru că lui Liviu Chicariu îi lipsesc picioarele nu şi puterea de a raţiona. Şi, sincer să fiu, Liviu este supradotat ca inteligenţă. Probabil că natura l-a recompensat pentru picioarele pe care le-a pierdut într-un stupid accident de tren pe vremea când era elev de liceu..
În cadrul acţiunii de hăituire a persoanelor cu handicap fizic care au permis de conducere auto, ordonată de prefectul Cristian Roman, un agent de poliţie s-a prezentat la domiciliul acestuia, în seara zilei de 6 mai a.c. ora 19.00 încercând să-l intimideze pentru a-i preda permisul de conducere. Cum Liviu l-a refuzat şi i-a spus că n-are acest drept, poliţistul a trecut de la intimidări la ameninţări. Iar Liviu nu este omul care să se lase şantajat, ameninţat, intimidat, mai ales atunci când dreptatea este de partea sa. Mai ales că poliţistul a mai bătut darabana şi prin vecini, aducând un martor care să-i ateste lui că Liviu refuză să-i dea permisul auto, făcându-l de râs.
În temeiul Legii 544/2000 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Liviu a cerut Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani să-i comunice temeiul legat al prezenţei poliţistului în curtea sa şi din a cui ordin. Mai doreşte copia procesului verbal întocmit de agentul de poliţie fără să i-l aducă la cunoştinţă.
Care este temeiul legat pe care pe care s-a bazat poliţistul că dacă nu i-a înmânat permisul a devenit infractor în trafic. De asemenea Poliţia trebui să-i mai precizeze dacă la acea oră din seară spre noapte poliţistul era în timpul programului şi avea ordin legal de serviciu.
Mai vrea să i se comunice copia ordinului prefectului, dacă aceasta a fost baza legală în virtutea căreia a acţionat poliţistul.
Mai sunt şi alte cerinţe ale lui Liviu, toate în cadrul Legii 544 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Liviu va aştepta termenul legal prevăzut de lege să i se comunice informaţiile solicitate. Fie că acestea îi vor fi comunicate, fie că nu, el se va adresa instanţei de judecată. Nu acceptă să fie umilit în casa sa, în oraşul său, în ţara sa de persoane care reprezintă instituţii publice ale statului şi care în loc să-i apere interesele l-au abuzat prin încălcarea legii.
Bine ar fi ca exemplul lui Liviu să fie urmat şi de celelalte persoane abuzate. Numai aşa se va pune capăt odată pentru totdeauna unor astfel de abuzuri. Dacă legea spune că poliţiştii sunt în slujba cetăţeanului, apooi aşa să fie şi nu invers. Pentru că nu cetăţenii sunt plătiţi de poliţişti, ci poliţiştii primesc leafă de la contribuabili.
Ce ziceţi, Liviu a procedat corect? Eu zic că da. Haideţi să-l susţinem în demersul său. Măcar moral!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments