Jun 25

Ieri am dat o raită prin localităţile de pe malul Prutului, să iau contact direct cu puhoaiele de ape venite pe albia neîncăpătoare a râului. În mijlocul satului Baranca, comuna Hudeşti, în zona unde apele Prutului îşi fac de cap inundând culturile din luncă şi casele din margine de sat, am dat cu ochii de doi poliţişti de frontieră. Stăteau la taifas cu câţiva săteni.
Nu i-am deranjat şi mi-am văzut de ale mele, deşi aş fi dorit să-i întreb dacă l-au văzut pe primar. M-am dus în locul unde apele inundase deja câteva case, am stat de vorbă cu cei care se refugiau din calea puhoaielor, încărcându-şi în căruţe bruma de avere, m-am dus şi pe la „cartierul sinistraţilor”, locul unde au fost construite cele peste 40 de case pentru sinistraţii de pe urma inundaţiilor din vara anului 2008.
Oamenii mi-au povestit câte în lună şi stele, că aşa-i pe la ţară. Mai ales când vine câte un „domn’ ziarist”. Pentru că n-am dat de primar, am intrat  în discuţie cu un grup de săteni aflat la vreo 20 m distanţă de cei doi poliţişti, care stăteau cu mâinile la spate şi priveau în dorul lelei.
Printre cei cu care am dialogat se afla şi şeful de echipă a muncitorilor la „Legea 416”, adică asistaţii sociali care trebuie să presteze anumite ore de muncă. Omul mi-a dat câteva informaţii preţioase, ceea ce m-a hotărât să vin azi din nou la Baranca pentru a filma reportajul emisiu8nii „Lumea lu’ Rotundu”. I-am fotografiat pe oameni, le-am spus la revedere cu reînnoirea garanţiei că astăzi voi veni pentru filmări.
În tot acest timp cei doi poliţişti au privit pasivi la noi. Nici bine n-a pornit maşina că unul dintre ei ne-a făcut semn să oprim. Am oprit şi i-am întrebat ce vor. Ne-a cerut să ne legitimăm. Asta chiar m-a scos din sărite. L-am întrebat dacă arătăm noi a infractori veniţi  peste Prut, din Ucraina, mai ales că în faţa noastră se aflau cel puţin 5 km de apă până în ţara vecină.
În primul rând că oprirea noastră au făcut-o neregulamentară, adică printr-un semn ca la „ia-mă nene”. Apoi, am stat în preajma lor cel puţin 20 de minute, timp suficient să-şi dea seama cine suntem. Mai mult, bătrâna noastră Dacie este inscripţionată pe toate părţile cu sigla Jurnalului, că şi prostul satului poate realiza că-i vorba de presă.
Numai că cei doi poliţişti tăietori de frunze la câni pe bani publici voiau să ne demonstreze cât de importanţi sunt ei. N-au reuşit decât să mă convingă încă odată, deşi nu mai era nevoie, că statutul miliţianului perceput de societate nu s-a schimbat cu nimic prin botezarea lor ca poliţişti. Aşa că bancurile care circulă pe seama lor rămân încă valabile. Am plecat, lăsându-i să-şi păzească reciproc ştiinţa de carte. Dar comportamentul lor m-a convins că informaţiile ce le am la redacţie nu sunt fantezii ale unora şi altora.
Când am ajuns la Rădăuţi Prut, am parcat maşina în faţa clădirii Pri9măriei care este vecină cu pichetul Poliţiei de frontieră şi punctul vamal. Şi aici erau nişte poliţişti, dar au notat numărul de maşină, fără a ne spune ceva. Numai că între ei şi-au făcut anumite semne care ne-au trezit curiozitatea. În vamă mai erau primarul de Păltiniş şi Coţuşca, cu care m-am salutat. Însă ceva plutea în aer, ceva misterios. Am plecat cu maşina, dar ne-am oprit prin zona primăriei vechi şi am început a iscodi. N-am greşit. Dincolo de Prut, la Lipcani, Republica Moldova, se afla un comisionar dus să facă aprovizionarea cu ţigări şi alte cele de la magazinul din vama moldovenilor.
Când omul a revenit în vamă, încărcat albinuţă, a avut o mică surpriuză. I s-a spus că-i presa şi nu poate trece decât numai cu ce este legal. Am mai aflat şi altele. Motiv să-mi rezerv timp cât mai repede pentru a reveni prin zonă. Mai ales că ard de nerăbdare să-l cunosc şi pe primarul Nichiteanu, primarul agricultor, pe care am încercat în două rânduri să-l întâlnesc dar am avut ghinion. Ce să-i fac, aşa-i în Lumea lu’ Rotundu.
Până când eu voi scrie ce voi scrie, poate că şeful Poliţiei de frontieră, comisarul Dragoş Holcă, le va găsi treabă voinicilor săi, dacă tot sunt lefegii bugetari. Că s-ar putea ca într-o zi Băsescu să fie cuprins de nostalgia bruneţilor de la Baranca şi să dea o raită prin localitate. N-ar fi bine să-şi fixeze ochii pe vreun poliţist tăietor de frunze la câini. Nu de alta, dar în loc să reducă personalul cu 25% s-ar putea, ca prin aburii de whisky  să-i încolţească ideea de a desfiinţa instituţia. Ar fi păcat! Cine ne-ar mai aproviziona cu ţigări de contrabandă şi alte cele?!

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Poliţişti tăietori de frunze la câini”

  1. 1. mariana Says:

    nu prea ii aveti la suflet pe politistii de frontiera, nu-i asa, domnule rotundu?

  2. 2. Wallah Says:

    Deci ,politistii de frontiera sant cei care va aprovizioneaza pe dvs cu tigari si alte cele.Adica fumati.Tigari de contrabanda.Poate divulgati si sursa care va aprovizioneaza.Cu nume,prenume,adresa…asa cum trebuie intr-un autodenunt serios.Altminteri,doar va dati…rotund…Cu stima…

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia