Despre Mihai Darie nu se mai pomeneşte prin presa botoşăneană decât foarte rar. Dealtfel, pentru noua generaţie de reporteri el este un necunoscut. Doar reporterii din generaţia anilor 1996 – 2000 au cunoscut, şi numai la suprafaţă, rostul şi rolul lui Mihai Darie pe la Botoşani. Numai că reporterii din acea generaţie nu mai sunt prin presă, nici cât numărul degetelor de la o mână.
După ce a fost sfetnicul de taină al lui Petre Roman, după ce a devenit omul din umbră al lui Băsescu, fostul ofiţer de securitate Mihai Darie s-a mutat cu toate bagajele în tabăra lui Adrian Năstase. Pe Năstase, cât a fost premier, l-a servit cu credinţă, aducându-şi alături şi feciorul, şi el specializat pe sisteme de pază a demnitarilor.
Când Năstase a pierdut puterea în favoarea lui Geoană, şi securistul nostru s-a pus în slujba acestuia. Singurul demnitar mai de soi, care nu s-a folosit de serviciile lui Darie, sau mai bine zis s-a ferit de serviciile acestuia, pare a fi Ion Iliescu.
La Botoşani, aşa cum am mai scris, Darie a jucat roluri importante. Unele în prim plan, altele din umbră. În prim plan, l-a înlăturat de la preşedinţia Partidului Democrat Botoşani pe Cătălin Flutur, aşa cum i-a ordonat Băsescu, pe atunci preşedinte al PD. După ce-a trecut la PSD, Darie a primit misiunea de a-l anihila pe Mihai Baltă şi a-l scoate de la preşedinţia PSD Botoşani.
Pentru a reuşi, s-a asociat în atingerea scopului cu Constantin Conţac. Nici prin cap nu-i trecea atunci lui Conţac că inclusiv el va deveni victima lui Mihai Darie. Când Conţac a intrat în conflict cu Bucureştiul, mai ales cu (fostul informator?( primar de Iaşi Gheorghe Nechita, dorohoian de-al nostru, dar şi Geoană, treaba murdară de a fi „lichidat” Conţac de la conducerea PSD Botoşani a îndeplinit-o Mihai Darie.
Trebuie spus că bădia Costică a scăpat ieftin. Nechita şi Geoană îl voiau distrus şi scos definitiv din dispozitivul politicii locale, pentru ca nu cumva să le mai stea în cale. Trimiterea lui Conţac la DNA n-a fost ca urmare a duşmanilor săi locali, ci a ordinului politic dat de Bucureşti, mai exact de Geoană. Numai că probele din dosar au fost extrem de subţiri, aproape inexistente, aşa că bădia Conţac n-a putut fi arestat, cum şi-ar fi dorit Geoană şi Nechita.
S-a pus la cale o altă strategie. Mihai Darie a primit misiunea de a-i întinde o cursă lui Conţac. Încă preşedinte al PSD Botoşani şi al Consiliului Judeţean Botoşani, Conţac a primit un telefon. La capătul firului o voce poruncitoare i-a spus să vină la Bucureşti, că demersul său la un anume secretar de stat va fi pozitiv şi va primi nişte bani pentru CJ Botoşani. Ca din întâmplare, l-a sunat şi Mihai Darie să-l întrebe dacă nu cumva are drum la Bucureşti, că are a-i vorbi.
Vulpoiul Conţac a intrat la bănuială. Prea au coincis cele două telefoane cu dorinţa celor de la capătul lor că el să ajungă la Bucureşti. S-a dus, dar mai întâi pe la Geoană, că voia să se consulte cu privire la telefonul presupusului secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Spre uimirea sa, deşi i-a cerut lui Geoană să fie singur la întrevedere, de faţă se afla şi Mihai Darie. Conţac n-a mai adus în discuţie poveste cu telefonul, discutând cu totul altceva.
Numai că nici n-a ieşit bine de la Geoană, că vocea poruncitoare l-a sunat din nou şi i-a spus să nu mai vină la sediul ministerului Administraţiei şi Internelor, ci i-a indicat o altă locaţie. Era sediul DNA. Vocea i-am mai spus lui Conţac ca în drum spre acea locaţie, să cumpere un telefon mobil ultraperformant care costa vreo 40 milioane lei. Cât a vorbit la telefon cu vocea poruncitoare, Darie l-a asistat de la distanţă.
Conţac a simţit că ceva nu este în regulă, ceva grav urmează a se produce. Aşa că s-a urcat în maşină şi a plecat rapid spre Botoşani. Vocea poruncitoare şi nici Darie nu l-au mai sunat. A aflat ulterior că dacă venea la DNA cu telefonul cerut să fie cumpărat, avea să fie arestat pentru încercare de mituire a procurorului de caz.
N-a durat mult, iar Nechita şi cu Darie l-au debarcat de la conducerea PSD Botoşani. După care l-au pus preşedinte pe Gheorghe Marcu. Nu întâmplător. Darie fost ofiţer de securitate, Nechita suspectat de turnător la Securitate, ca şi Marcu dealtfel, au format un triumvirat demn de poziţia lui Geoană, şi el fost ofiţer acoperit SIE şi cu tată fost ofiţer de Securitate.
Ieri, după cel am publicat editorialul intitulat „Baltă este tot mai aproape de triumf”, am fost sunat de o persoană care a ţinut să mă întâlnească. Aşa am aflat că Mihai Darie este implicat în alegerea preşedintelui PSD Botoşani. Asociat cu deputatul Macaleţi şi cu interlopul Răzvan Rotaru, Darie a pregătit un scenariu de compromitere a lui Mihai Baltă. Ei îl vor preşedinte tot pe Gheorghe Marcu.
Vă amintiţi de declaraţia de presă a primului liberal botoşănean care este deputatul Florin Ţurcanu? Cu vreo lună în urmă acesta a declarat că în dorinţa de a face economii la bugetul Guvernului Boc este dispus să renunţe la suma lunară de 8.000 lei cu care Parlamentul României îi plăteşte hotelul şi să se mute într-un bordei.
S-au găsit cititori care să-l ridiculizeze şi să spună că, în incultura sa, deputatul a confundat substantivul bordei cu bordel. Că de fapt el într-un bordel şi-ar fi dorit să ajungă, că-i om crescut la stâna din Dracşani, cu lapte, brânză şi zer de oaie, deci se bucură de-o virilitate aparte. Că este aşa, o susţin cei care vor să-l ia în tăbârcă, o confirmă faptul că şi-a lăsat prima nevastă, epuizată de virilitatea sa şi şi-a luat o alta mult mai apetisantă şi rezistentă la potenţa cu izvor pastoral a lui Florin.
Trecând peste ironia savuroasă cu care botoşănenii cu simţul umorului l-au gratulat pe deputatul liberal crescător de oi, am a comenta cu totul altceva. Filmând la Curteşti pentru emisiunea „Lumea lu’ Rotundu” care se difuzează vinerea, începând cu ora 17.00 la Tv SOMAX Botoşani şi care poate fi văzută şi pe Internet, am stat de vorbă şi cu primarul comunei Dumitru Viţel.
L-am întrebat pe primar dacă deputatul Florin Ţurcanu, care locuieşte într-o luxoasă vilă în Hudum, comuna Curteşti, şi-a achitat impozitele şi taxele aferente acestui an.
Nu mică mi-a fost mirarea când primarul Viţel mi-a spus că vila nu este proprietatea lui Ţurcanu, ci este doar închiriată. Numai că Ţurcanu a declarat presei locale, acum un an şi mai bine, că vila respectivă a cumpărat-o cu 100 mii euro. A cumpărat-o când şi-a părăsit nevasta luată cu cununie şi s-a mutat în vilă cu actuala amantă Roxana.
Ce putem deduce de aici? Sunt nouă variante. Prima, aceea că Ţurcanu a cumpărat vila, cum a declarat, dar că n-a încheiat actele prin notariat pentru a nu plăti taxele aferente vânzării-cumpărării, taxe care se ridică la câtea zeci de milioane de lei vechi. A doua variantă, Ţurcanu a minţit că a cumpărat vila, el ocupând-o cu chirie. Dacă este aşa, dorinţa sa de a se muta într-un bordei nu este doar un act de bravură politică ci o anticipaţie.
Se spune că Ţurcanu este plin de datorii. Mai ales de când s-a mutat la vila din Hudum. De dator este dator,, că nici până acum n-a achitat cele 8.000 lei (80 milioane lei) cu care a rămas dator la cameramanul Dumitru Brehuescu (Popică) din perioada campaniei electorale a anului 2008. Dar nu această datorie este marea lovitură a lui Ţurcanu din campaniile electorale ale anului 2008.
Toţi candidaţii la alegerile parlamentare s-au mirat de unde are Florin Ţurcanu atâţia bani să-şi susţină campania. O campanie opulentă, cu un afişaj unicat în istoria postdecembristă botoşăneană, cu pachete dăruite cu generozitate şi cu bani împărţiţi fără vreun sentiment de zgârcenie. Ei bine, filmând la Roma tot pentru „Lumea lu’ Rotundu” am dat peste prezbiterul Bisericii Penticostale, un anume domn Bârsan. De la acesta am aflat că ginerele său, patronul societăţii Dany Emma, a finanţat campania lui Ţurcanu cu o sumă apreciată la cinci miliarde de lei vechi.
Finalul a fost că Ţurcanu a obţinut mandatul deputat iar ginerele lui Bârsan şi-a falimentat societatea, fiind acum în lichidare. Şi aceasta nu-i totul!
Duminică, 20 iunie 2010, a avut loc sfinţirea bisericii din localitatea Orăşeni Vale, comuna Curteşti. Evenimentul a fost marcat de mai multe ciudăţenii care n-au scăpat ochilor vigilenţi ai unora dintre cei prezenţi.
Biserica a fost ridicată pe locul unde până nu demult funcţiona un cămin cultural. Căminul a fost demolat, iar pe terenul eliberat s-a ridicat noul lăcaş de credinţă. Sătenii se aşteptau ca la slujba de sfinţire să participe episcopul vicar PS Calinic Botoşăneanul. Spre dezamăgirea celor prezenţi, din maşina venită de la Mitropolia iaşi a coborât un bătrânel cam putinţel la trup. nevrednic să dea gata o oală cu sarmale şi o butie cu vin precum episcopul vicar.
Dezamăgirea a fost şi mai mare când creştinii au aflat că cel sosit la slujba de sfinţire este ÎPS Teofan mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În schimb, mitropolitul s-a comportat ca şi cum toată viaţa n-a făcut altceva decât să sfinţească biserica din Orăşeni Deal.
Pe timpul slujbei, cei aflaţi mai în faţă au observat cum mitropolitul i-a făcut în mai multe rânduri observaţii protopopului Lucian Leonte, semn că nu prea-l iubeşte, nici măcar în spirit creştinesc. Pentru cei care mai cunosc câte ceva din culisele sforăriilor bisericeşti, ştiu că mitropolitul i-a pus gând rău protopopului Lucian Leonte şi că o schimbare din funcţie a acestuia este iminentă. Există şi un înlocuitor, iar numele cel mai rostit ar fi al părintelui Partenie de la biserica de pe str. Kogălniceanu din Botoşani.
O altă ciudăţenie consumată fără s-o priceapă prea mulţi dintre cei de faţă a fost strecurarea în cutia de inox cu numele ctitorilor bisericii şi a numelui lui Marius Hliban, şeful Penitenciarului Botoşani. Cei care s-au prins de şmecheria făcută de mitropolitul Teofan au afirmat că Hliban n-a dat nici un ban pentru ridicarea bisericii, aşa că menţionarea numelui său în cilindrul de inox care a fost îngropat în masa sfântă din altarul bisericii i-a nemulţumit.
Să mai consemnăm şi faptul că pentru osteneala sa de a fi prezent la slujba de sfinţire, mitropolitul a primit de la preotul paroh un plic în care s-a aflat suma de 5.000 lei, adică 50 milioane lei vechi. Dacă sfinţirea ar fi fost făcută de episcopul vicar Calinic Botoşăneanul, preotul ar fi scăpat numai cu suma de 2.000 lei. N-a avut noroc şi pace!
Dealtfel, în ultima perioadă mai toţi preoţii sunt nemulţumiţi de sumele pe care trebuie să le verse la Mitropolia Iaşi. De exemplu, un pr4eot din zona Bucovinei spre Putna, pe unde am trecut duminică, mi-a spus că este obligat ca lunar să verse în visteria Mitropoliei Iaşi suma de 1.200 lei ca formă de cofinanţare la cheltuielile cu radio şi televiziunea Trinitas şi preţul abonamentelor la publicaţiile creştine editate de Mitropolie.
Pe lângă această sumă, preoţii parohi mai dau la Mitropolie şi o dijmă anuală fixată în raport de bogăţia parohiei, dijmă care poate ajunge şi la o sută milioane lei vechi. Cum aceşti bani se strâng de la enoriaşii din parohie, putem spune că avem de-a face cu un impozit bisericesc mascat. Avem şi explicaţia pentru care preoţii practică tarife greu de suportat de buzunarul nostru atunci când avem nevoie de serviciile lor pentru o cununie, bote sau înmormântare. Nevoia de bani a preoţilor!
Sâmbătă, cât am fost prezent la lucrările Simpozionului Naţional de Istorie Masonică de la Memorialul Ipoteşti mi-a fost dat să aud lucruri incredibile emanate din puţul gândirii proletare a managerului Miluţă Jijie, cel care s-a specializat în economia socialistă a producţiei de tractoare şi l-a înlocuit de la conducerea Memorialului pe dr. cercetător eminescolog Valentin Coşereanu. E drept că Jijie n-ar fi ajuns în asemenea funcţie nici dacă s-ar mai fi reîncarnat de trei ori de acum înainte, dacă nu i-ar fi surâs norocul în viaţă.
Iar norocul i l-a scos în care pe Mihai Ţâbuleac, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, omul care urăşte cultura cu atâta înverşunare încât a desfiinţat Secţia de artă a Muzeului judeţean, trimiţând la subsolul clădirii tablourile care ar face cinste şi onoare oricărui alt muzeu sau colecţionar particular din întreaga lume.
Aşa s-a ajuns ca judeţul Botoşani, care a dat ţării cei mai renumiţi pictori din istoria existenţei naţiunii române să nu mai aibă o Secţie de artă, tablourile pictorilor fiind puse la putrezit şi mucegăit prin diferite subsoluri de clădiri din Botoşani.
Cu o personalitate construită sută la sută în mod proletar, vreme de peste 30 de ani cât Miluţă Jijie a lucrat ca economist la Mecanex Botoşani, acesta îl urmează cu sfinţenie pe şeful judeţului, contribuind după puterile sale,la distrugerea mitului eminescian.
Pentru că la un anume eveniment s-a venit cu propunerea ca să fie adus Eugen Simion să vorbească publicului ce va fi prezent la Ipoteşti, Miluţă s-a arătat contrariat, întrebând cine este acest Simion. I s-a spus că Eugen Simion este critic literar şi preşedintele Academiei Române. Jijie n-a fost impresionat de poziţia socială a acestuia şi a venit cu varianta că publicului prezent îi poate vorbi şi un profesor de limba română de la un liceu din Botoşani. Omul a gândit proletar, cum a fost educat.
În manageriatul său de tip proletar a dat şi peste o graficiană. Când a văzut pe o copertă de carte o lucrare grafică, nişte linii strâmbe ce simbolizau un drum al eternităţii, din nou Jijie s-a arătat intrigat. În opinia sa un elev de clasa a VIII-a ar fi tras mai corect şi mai sigur cu rigla acele linii şi nici n-ar fi cerut un pumn de bani că-i lucrare grafică de excepţie. Proletarul nostru n-a priceput mesajul lucrării grafice. Cum să admire el nişte linii strâmbe, când vreme de 30 de ani a văzut proiecte de piese realizate cu rigurozitate matematică?
Aproape zilnic Miluţă descoperă noi contradicţii cu universul său de proletar format în lupta de realizare a planului cincinal în patru ani şi jumătate. Miluţă a învăţat din viaţa sa de proletar că totul trebuie să fie normat, încadrat în program şi contabilizat la bănuţ. El şi-a propus să facă ordine şi cu cercetătorii, restauratorii pe care nu de puţine ori îi vede gândind aiurea, fără a da din pix pe coala de hârtie. Miluţă vrea să normeze munca cercetătorilor eminescologi, aşa cum era normată şi munca muncitorilor din fabrica unde s-a călit în lupta proletară cu elementele şi rămăşiţele umane ale regimului burghezo - .moşieresc.
Miluţă va stabili câte pagini trebuie să scrie zilnic un cercetător şi câte lucrări grafice trebuie să facă un grafician. El nu admite munca în salturi, pierderile de timp cu moftul denumit meditaţie creativă, pentru că el răspunde de banii statului şi nu-i poate risipi pe orice tâmpenie debitată în miez de noapte de un aiurit care se crede cercetător eminescolog.
Memorialul Ipoteşti se îndreaptă spre un dezastru cultural, iar ce s-a făcut în 15 ani de muncă se va risipi poate până la sfârşitul acestui an. Dar nu contează. Principalul este că managerul Miluţă Jijie veghează cu vigilenţă proletară ca banul public să nu mai fie risipit pe necunoscuţi lui ca Eugen Simion sau pe nişte hârtii mâzgălite şi denumite pompos lucrări grafice.
Banul public va fi drămăluit cu ştiinţă managerială şi asta este important. Miluţă nu va admite risipirea banului public pe moftul numit cultură. Bravo Miluţă, fii proletar până la pensie! Cu o leafă de peste 6.000 lei lunar (60 milioane lei vechi) vei avea şi o pensie proletară pe măsură. Să te bucuri de ea tot aşa cum se bucură cultura botoşăneană de ştiinţa ta managerială!
De când cu Campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud am descoperit o nouă formă de comparaţie pentru trompetistul lui Băsescu care este premierul Emil Boc. Cum trompeta nu se mai potrivea de mult cu modul lui Boc de a trâmbiţa ce nici n-apucă Băsescu să rostească, iată că sunetul strident şi enervant al vuvuzelei sud-africane înlocuieşte de minune rolul trompetei.
Ei bine, vineri, 18 iunie, s-a aflat în România vicepremierul ungar Semjen Zsolt. Cică acesta a fost invitat de către vicepremierul nostru Marko Bela. O invitaţie ca între fraţi, dar pe banii fraierilor de români. Iar vicepremierul a ţinut să-i mulţumească public lui Emil Boc pentru faptul că a susţinut legea dublei cetăţenii a maghiarilor.
O mulţumire cu care premierul nostru n-are a se mândri, de vreme ce a trădat interesele naţiunii române, acceptând ca pe teritoriul nostru să se aplice o lege a Ungariei şi nu una oarecare, ci una care pune în pericol unitatea teritorială şi de limbă statului român. Omul acesta, la Boc mă refer, s-a înjosit şi ne-a înjosit atât de mult că şi istoriei îi este ruşine să mai consemneze astfel de evenimente.
Trec peste faptul că Boc n-a fost capabil să răspundă acestei insolenţe diplomatice, prin care a fost jignit acasă la el, dar nu pot crede că a rămas la fel de pasiv şi în faţa unei alte jigniri, mult mai grave
Vicepremierul ungar Semjen Zsolt i-a spus lui Boc că legea dublei cetăţenii este aproape o copie fidelă a legii româneşti prin care România a acordat dublă cetăţenie moldovenilor din Republica Moldova. O astfel de remarcă făcută de unguraş este o jignire fără precedent adusă premierului român. În primul rând că legea românească nu i-a declarat, în bloc, pe cetăţenii moldoveni drept cetăţeni români. Apoi, statutul moldovenilor este altul faţă de cel al maghiarilor din România. Moldova este teritoriu românesc. Ardealul nu este teritoriul Ungariei. Legea română a acordat cetăţenie moldovenilor ca fiind proprii săi cetăţeni, pe propriul său teritoriu. Ungaria a acordat dublă cetăţenie maghiarilor aflaţi pe teritoriu străin, ceea ce nu este totuna.
Dar Boc a tăcut umil, aşa cum tace şi în faţa preşedintelui Băsescu ori de câte ori acesta are chef să-şi bată joc de el. Numai că de această dată umilirea lui Boc este umilirea cetăţenilor unei ţări, iar el nu avea dreptul să tacă. Trebuia să-l pună pe unguraş la punct. Trebuia să-i spună că legea română nu putea servi ca model Ungariei pentru simplul fapt că legea noastră se referă la românii trăitori pe teritoriul nostru iar legea Ungariei se referă la teritoriu străin, care aparţine României. Dar Boc a tăcut şi ne-a umilit şi pe noi odată cu el.
