Jun 16

mormantul-mariei-enescu-cosmovici-1909-2.jpg Puţini români ştiu că părinţii lui George Enescu, Maria şi Costache Enescu, au avut la Liveni o moşie frumuşică şi un conac. Actuala Casă memorială din Liveni este într-adevăr casa în care s-a născut şi a copilărit compozitorul. Naşterea fiului George este înregistrată la Primăria Cordăreni, cu martori de faţă, aşa cum cereau regulile acelor vremuri. Actul de naştere este eliberat de Primăria Cordăreni pentru că la anul naşterii compozitorului, respectiv 19 august 1881, satul Liveni făcea parte din comuna Cordăreni.
Cu timpul, Maria şi Costache Enescu au ridicat un conac în satul Cracalia, la vreo patru kiulometri distanţă de casa din Liveni. Au ridicat acest conac pentru că în această zonă aveau şi moşia. Am discutat luni, 14 iunie 2010, cu primarul comunei George Enescu, doamna Angela Grădinaru – Toma, dacă după decembrie 1989 a apărut prin zonă vreun moştenitor care să revendice averea.
Primăriţa nu ştie câte hectare cuprindea moşia lui Costache Enescu. Conacul nu mai există. I-au dat foc comuniştii şi au arat locul. Regimul comunist nu voia să se ştie că marele compozitor provine dintr-o familie avută. Nu dădea bine cu politica promovată de regim.
Cum moşia lui Costache Enescu a existat  până la venirea comuniştilor la putere, firesc se naşte întrebarea unde a dispărut. Primăriţa susţine că în registrul agricol nu nai figurează date despre averea familiei Enescu. Şi totuşi cineva ţine pământul, pentru că primăria n-are teren în proprietatea sa care să fi provenit din averea familiei Enescu. Sub acest aspect avem o enigmă,
Casa memorială, respectiv cea în care s-a născut compozitorul, se află în inventarul Muzeului Judeţean Botoşani. Terenul din jur, o livadă extrem de frumoasă, în suprafaţă de vreo 30 de ari este în inventarul primăriei comunei George Enescu ca proprietate publică.
Din familia compozitorului nu mai trăieşte nici un moştenitor. În ultima parte a vieţii, mama sa Maria, pe numele de acasă Maria Cosmovici, s-a despărţit de Costache şi s-a dus la părinţii săi din localitatea Mihăileni. Dealtfel aici va fi şi înmormântată, la 1909, când a decedat.
Din partea mamei mai există o nepoată, care are peste 90 de ani şi care trăieşte în oraşul Rădăuţi Bucovina. Chiar şi la această vârstă, nepoata vine din când în când la Mihăileni, la mormântul bunicii sale şi deci a mamei lui Enescu şi îl întreţine.
Casa bunicilor lui Enescu din Mihăileni este în prag de a se autodemola. Grădina, în jur de 30 de ari, este deţinută în coproprietate de nişte vecini care au cumpărat-o de la un moştenitor, rudă îndepărtată cu familia Cosmovici, părinţii mamei lui George Enescu.
Aşadar, averea părinţilor marelui compozitor din Liveni şi cea a bunicilor săi din Mihăileni s-a risipit în cele patru zări, stăruind asupra ei doar nişte enigme care nu mai pot interesa decât doar pe nişte istorici biografi.
La Mihăileni am stat de vorbă cu profesorul pensionar Aurelian Gavriloaie, care încearcă să scrie o monografie a localităţii Mihăileni. Numai că nici domnul profesor nu deţine date prea multe despre familia Cormovici, bunicii compozitorului. Timpul a lucrat, şi nu în favoarea biografiei compozitorului.

written by Ioan Rotundu

Jun 14

Sâmbătă am dat o raită prin comuna Rădăuţi Prut, pentru a vedea ce mai fac foştii sinistraţi de pe urma inundaţiilor provocate de apele Prutului în vara anului 2008. Am discutat cu lume necăjită, abandonată de autorităţi. Lipsa unei mize electorale, aşa cum a fost pe tot parcursul anului 2008, a determinat autorităţile locale, judeţene şi centrale să aibă alte preocupări.
Odată cu casele, apele Prutului le-a luat sinistraţilor şi amintirile despre anii petrecuţi în casa părinţilor, amintirile despre bunici şi jocurile cu colegii din mahala. În locul acestor pierderi irecuperabile în plan spiritual s-au ales cu nişte promisiuni politice înfăptuite doar parţial.
Atraşi de promisiunile preşedintelui Băsescu, ale ministrului Blaga, care le-au călcat de mai multe ori bătătura, sinistraţii au votat masiv cu candidaţii PDL şi preşedintele Băsescu.
Aşa se face că în momentul de faţă primarul comunei Viorel Nichiteanu şi viceprimarul Gheorghe Uţă sunt pedelişti iar deputatul din Colegiul Darabani, de care aparţin este pedelistul Stelică Strugaru. Acum regretă amarnic felul în care au votat.
Pentru că s-au ivit probleme care intrau în competenţa aleşilor locali, am dorit să stăm de vorbă cu primarul Nichiteanu. La primărie, fiind zi de sâmbătă, nu era nimeni. Ne-am dus în satul Miorcani, la vreo 5 km distanţă de centrul de comună, sat în care locuieşte primarul.
Tot întrebând de trecători, ni s-a explicat cum pot ajunge la casa primarului. Numai că toţi, dar absolut toţi de cei care am întrebat, au vorbit cu multă ironie la adresa primarului, mai ales văzând că pe maşină scrie „Jurnalul”. O doamnă cu faţă de intelectual al locului ne-a precizat că primarul are două case. Una cu etaj, unde locuieşte în prezent şi o vilă ochioasă, încă în construcţie. I-am răspuns tot ironic că dacă lucrurile stau aşa, să-l mai voteze primar un mandat ca să-şi poată omul termina vila.
Acasă, la primar, multe maşini în stradă, o uliţă înfundată şi o casă cu etaj ascunsă discret prin pomii înalţi şi frunzoşi. În curte se afla prima doamnă a comunei Rădăruţi Prut, îmbrăcată ceva mai orăşeneşte. Ne-am recomandat şi am rugat-o să-l anunţe pe domnul primar că avem a-i vorbi. Prima doamnă, de după gard, căci nu ne-a invitat în curte, ne-a informat că primarul este la câmp. Omul are o fermă agricolă puternică şi prosperă. Am cerut să ne spună zona pe unde ar fi, că ne ducem noi după el. N-a fost chip să aflăm.
Continuând discuţia peste gard, prima doamnă la umbra pomului, eu în soarele arzător, am aflat că soaţa primarului lucrează la primărie. „Inspector la impozite şi taxe” a rostit ea cu accent ca nu cumva să credem că-i pe-un post mai bicisnic în schemă. Mi-am dat seama că am în faţă una din acele doamne rurale pricopsită postdecembrist, ceea ce, crede ea, îi dă dreptul la un aer de superioritate. Bani au şi ţiganii, cu cinstea şi cultura au ei probleme!
Văzând că n-am nicio şansă de a afla pe unde l-aş putea găsi pe primar, am întrebat de viceprimar. Mi s-a spus că-l pot găsi în Rădăuţi Prut, acasă.
Am plecat, nu fără a observa că în garaj se afla Jipanul primarului. Cum şi celelalte maşini erau prin preajmă, firesc, ne-am întrebat dacă primarul era cu adevărat la câmp. Mai ales pe o astfel de căldură: Dar dacă prima doamnă nu şi-a schimbat registrul dialogului, ne-am dus la viceprimar.
Pe Gheorghe Uţă l-am găsit acasă, se odihnea omul. Soţia sa, îmbrăcată ca la ţară, tocmai tăiase o pasăre şi o penea pentru a o trimite feciorului la oraş. S-a scuzat şi ne-a invitat în veranda casei, loc răcoros. Am fost serviţi cu căpşune, proaspăt culese din grădină, apoi cu cafea şi apă rece din fântână. Între timp s-a sculat şi viceprimarul, cu care am putut dialoga în problemele care ne-au interesat şi despre care vom scrie în aceste zile.
Am plecat, nu fără a comenta în maşină diferenţa dintre prima şi a doua doamnă a comunei Rădăuţi Prut. A doua, deşi îmbrăcată rural, s-a comportat civilizat şi ospitalier. Chiar s-a arătat bucuroasă că-i suntem musafiri. Iar a doua doamnă a comunei nu este „inspector” la primărie, este învăţătoare. N-are bani, n-are avere personală pe care s-o afişeze opulent şi ostentativ. Ea are ce lipseşte ţiganilor.

written by Ioan Rotundu

Jun 12

Ieri, micuţul Boc n-a mai putut răbda de bucurie şi a ieşit public să anunţe că nefiind depusă nici o moţiune de cenzură, viitoarea legea pensiilor a fost aprobată de Parlamentul României. Mai că nu i-a plesnit vreun neuron de aşa bucurie.
Ca legea să intre în vigoare mai sunt de parcurs două etape: să nu fie contestată la Curtea Constituţională a României şi să fie promulgată de preşedinte. Cum preşedintele PSD Victor Ponta a anunţat că luni va contesta legea la Curtea Constituţională, micuţul Boc a trâmbiţat ieri că prin acest gest de contestaţie Ponta se asociază celor care au pensii nesimţite, demonstrând că baronii n-au dispărut din PSD.
Desigur, micuţul Boc, prin cele afirmate public, crede că-l va descuraja pe Ponta de a mai contesta legea, mai ales că dacă o va face se va dovedi un nesimţit la nevoile pensionarilor. „Pauvre Boc!” ar fi exclamat orice francez care l-ar fi ascultat şi i-ar cunoaşte statutul de umil servitor al preşedintelui Băsescu.
Aflat în aşteptarea verdictului moţiunii de cenzură de marţi din Parlament, micuţul îşi face curaj şi iese la rampă cu declaraţii autoamăgitoare. Strategia preşedintelui Băsescu de a muta dezbaterea moţiunii într-o zi de sâmbătă, în speranţa că sindicaliştii nu se vor aduna la Parlament cum nu se vor aduna nici toţi parlamentarii şi astfel moţiunea să nu treacă, a dat greş. Ieri după amiază s-a purtat un întreg război al scrisorilor între parlamentarii PDL şi preşedintele Senatului Mircea Geoană. Un război inutil şi totodată sfidător la adresa bugetarilor şi a pensionarilor.
Pentru că şi preşedintele Băsescu şi premierul Boc nu vor altceva decât să treacă pachetul de legi cu care Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului, pachet de lefi prin care se diminuează lefurile bugetarilor şi pensiile. În aceste condiţii, firesc se pune întrebarea cine este nesimţitul? Avem un răspuns. Nesimţiii sunt doi; preşedintele Băsescu şi micuţul Boc: Ba nu! Nesimţiţii sunt toţi cei care vor vota împotriva moţiunii. Pentru că picând moţiunea, salariile bugetarilor şi pensiile vor fi diminuate în procentele anunţate.
În ce priveşte viitoarea Lege a pensiilor, ca specialist în drept constituţional micuţul Boc ştie că pensiile nesimţite nu pot fi diminuate, fiind un drept de proprietate câştigat. În schimb, premierul Boc poate oricând emite o ordonanţă de urgenţă prin care să impoziteze pensiile nesimţite, aducându-le la niveluri simţite. N-a făcut-o şi n-o va face, căci el aparţine sferei nesimţiţilor, dar caută să ne prostească cu fel de fel de declaraţii.

written by Ioan Rotundu

Jun 11

Astăzi, de la ora 17.00, pe Tv SOMAX se va difuza reportajul în cadrul emisiunii „Lumea lu’ Rotundu” intitulat „Manifestul otrăvitor”, reportaj realizat în comuna Manoleasa. Din păcate, pentru că durata reportajului este limitată la 50 minute, la montaj n-am putut include tot ce-am filmat. Printre cele la care am fost nevoit să renunţ a fost şi modul în care în satul Flondora s-a construit o şcoală cu bani de la Banca Mondială.
Deşi şcoala face parte din sistemul tipizat al unor astfel de construcţii, ea are o particularitate care stârneşte haz dar aduce şi multe necazuri oamenilor locului. Şcoala a fost ridicată în mandatul primarului social-democrat Ionel Vatamaniuc, învăţător la bază.
Proiectată şi amplasată în zona bisericii din sat, şcoala n-a mai putut fi construită pe amplasamentul iniţiat pentru că terenul era unul mlăştinos, cu pânza de apă freatică la nici jumătate de metru adâncime. Aşa că primarul Vatamaniuc a oferit un teren situat de partea cealaltă a străzii, gard în gard cu biserica satului şi ceva mai la deal de apa Volovăţului.
Numai că nici proiectantul, nici constructorul, nici beneficiarul, adică Primăria Manoleasa n-au observat că prin mutarea construcţii dincolo de stradă, aceasta trebuia întoarsă cu faţa la stradă. Adică cineva trebuia să schimbe pe proiect punctele cardinale astfel ca şcoala să fie cu faţa către miazăzi şi  nu cu faţa către miazănoapte, cum fusese proiectată iniţial.
Aşa că, la Flondora, şcoala este amplasată cu spatele la strada principală. Şi cum WC-ul era amplasat în teren în spatele clădirii şcolii, el a ajuns pe noul amplasament să fie construit lângă stradă şi lângă intrarea în biserică.
Trecem peste faptul că şcoala fiind frecventată de elevi la clasele I – IV, uşile de la WC-u neînchise, trecătorii de pe stradă pot vedea cum aceştia îşi fac nevoile. Problema cea mare apare vara, când este cald. Luni, când am filmat noi, afară era cald iar de la WC-u venea un miros puternic.
Duminica, când la biserică este slujbă, când este adus câte un mort ori are loc vreo cununie religioasă, alaiul trece prin zona cu mirosuri pestilenţiale, miros care nu de puţine ori bântuie curtea bisericii şi chiar, la adieri de vânt, pătrunde în lăcaş.
Am încercat să aflu cine se face vinovat de această neglijenţă. Actualul primar, liberalul Mircea Mihai, a declarat că vina ar aparţine foştilor primari social-democraţi Vasile Nechita şi Ionel Vatamaniuc. Fostul primar Vasile Nechita, profesor şi director şcolar coordonator pe comună, nu-şi mai aminteşte cum a fost cu proiectarea.
Ionel Vatamaniuc, fost primar şi actual învăţător la şcoala din Zahoreni, susţine că şcoala s-a construit cu spatele la stradă pentru că aşa a fost proiectată. Da, aşa a fost proiectată, dar pe un alt amplasament. Era de datoria sa, ca primar, să observe că se construieşte o şcoală cu spatele la strada principală şi să ceară proiectantului să facă modificările de rigoare. N-a făcut-o, iar acum totul este târziu. Afară e cald, iar dacă treci pe drum, locul pute. Pute rău de tot, dar nu atât de rău cât să fi ajuns la autorităţile de profil de la judeţ şi să facă ceva.

written by Ioan Rotundu

Jun 10

Precum s-a anunţat în presa locală, Paul Mustaţă a recâştigat funcţia de director al Agenţiei Naţionale pentru Active Fiscale – Filiala Botoşani. După ce PDL cu PSD au preluat puterea în România, prin Guvernul Boc, Paul Mustaţă a rămas o perioadă în funcţie, susţinut de PSD.
În acest timp, din motive rămase necunoscute. Paul Mustaţă a ordonat mai multe controale asupra afacerilor private ale primarilor, viceprimarilor şi consilierilor PDL.
N-a mai apucat să-şi ducă la bun sfârşit intenţia pentru că PSD s-a retras de la guvernare. Imediat cei din PDL Botoşani l-au înlocuit de la conducerea ANAF Botoşani, numind un şef interimar în persoana economistului Alupoaie. Când Alupoaie era pe punctul de a fi trimis de PDL la examen pentru a deveni şef cu acte în regulă, cei din PDL au aflat că acesta este bun amic cu liberalul Florin Ţurcanu. Dealtfel, Alupoaie şi Ţurcanu au fost văzuţi în Bucureşti, într-un restaurant, punând la cale strategia de conducere a ANAF.
Aşa stând lucrurile, cei din PDL Botoşani au blocat numirea lui Alupoaie ca şef. Şi bine au făcut, pentru că între timp Curtea Constituţională a declarat neconstituţională ordonanţa Guvernului Boc prin care a schimbat din funcţie directorii instituţiilor deconcentrate. Aşa că vechii directori numiţi de Guvernul Tăriceanu şi PSD s-au întors pe funcţie. Iar odată cu ei şi Paul Mustaţă.
Nici bine nu s-a instalat în funcţia de şef, că Mustaţă a intrat în alt necaz. Anul trecut, beat fiind, la o vânătoare restrânsă el s-a împuşcat în picior. Nici acum nu s-a aflat cum s-au derulat evenimentele, el împuşcându-se deasupra genunchiului, glonţul afectându-i osul piciorului. De atunci tot are necazuri, fiind internat în mai multe rânduri. De această dată s-a internat la o clinică din Tg. Mureş. Se zvoneşte prin sediul Finanţelor că ar avea probleme grave la picior. Nu se ştie cât va rămâne spitalizat, dar deja este lucrat pe la spate, pentru că sunt şi alţii care râvnesc la postul său.

written by Ioan Rotundu

Jun 08

Astăzi dimineaţă biserica din Parcul Tineretului a luat foc. Vâlvătăile s-au ridicat mult deasupra acoperişului. Preotul  Ioan Alupoaie trăieşte o dramă. O mare dramă. Cu ani în urmă, el a adus în Parcul Tineretului o carcasă de tramvai şi a transformat-o într-o bisericuţă pentru nevoiaşii din cartier.
A umblat mult pe la diferite porţi şi a strâns ban peste ban de a ridicat o bisericuţă din lemn.
Numai că, ori a fost vrerea divinităţii, ori locul unde a fost ridicată biserica este un loc blestemat, într-o noapte vâlvătăile au cuprins bisericuţa şi au mistuit-o. Era noaptea de 1 aprilie 2009. Noroc că alături era deja ridicată, la roşu, clădirea unei biserici din ziduri trainice de cărămidă.
Incendiul, conform variantei oficiale, a fost declanşat de o persoană cu probleme psihice. Preotul Alupoaie n-a disperat. A umblat din nou din poartă în poartă şi a strâns bani de-a finalizat biserica cea nouă, care a fost sfinţită cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Mai urma ca biserica să fie pictată.
Nenorocirea s-a produs azi dimineaţă, când un alt incendiu a cuprins noua biserică şi a distrus-o într-o proporţie însemnată. Părerile oamenilor sunt împărţite. Sunt voci care cred că aceste incendii sunt încercări prin care Dumnezeu îi verifică preotului tăria credinţei. Majoritatea consideră că locul este unul blestemat şi că ar trebui să se renunţe la a mai reface biserica.
Mai în şoaptă se spune că incendiile ar avea o cauză cât se poate de lumească, iar în spatele lor s-ar afla preotul de la biserica „Duminica Mare”, lăcaş de credinţă aflat la nici cinzeci de metri de biserica incendiată. Preotul Alupoaie este considerat un preot cu har, cu mult har, iar enoriaşii prezenţi la slujbele sale au crescut la număr, împuţinându-se cei prezenţi la biserica „Duminica Mare”.
Sunt simple zvonuri, sunt bârfe necreştineşti, pentru că între preotul Alupoaie şi cel de la „Duminica Mare” există o relaţie de prietenie şi de sprijin reciproc. Iar incendiul pare să aibă ca autor aceeaşi persoană bolnavă psihic.
 Interesant este ce va urma. Va avea preotul Alupoaie tăria de a reface biserica sau va abandona lucrarea închinată Domnului? Din câte îl cunosc, cred că o va lua de la capăt şi va reface biserica. Are această tărie în credinţa sa faţă de Dumnezeu.

written by Ioan Rotundu

Jun 07

Evenimentele de ultimă oră care s-au consumat în lume ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm dacă România este pregătită să le facă faţă. Numai săptămâna trecută s-au consumat trei evenimente majore, care pot schimba configuraţia lumii în domeniul economic şi militar.
Un prim eveniment care merită atenţie este întrunirea anuală într-o localitate din Spania a Clubului Bilderberg. Anul trecut întrunirea acestui Club a avut loc la Atena, în Grecia, motiv pentru unii jurnalişti să pună situaţia prin care a trecut şi trece Grecia pe seama bilderbergerilor. Întrunirile Clubului sunt secrete, iar dacă transpiră câte ceva în lumea de afară, întotdeauna s-a întâmplat după ce evenimentul s-a consumat.
De această dată regula jocului pare să fie încălcată de către membrii Clubului, de vreme ce s-a aflat că aceştia vor dezbate soarta monedei euro. În comentariile mele am mai arătat că moneda euro a încurcat planurile celor care vor să pună bazele unui Guvern Unic Mondial, cu o monedă unică: dolarul.
Apariţia monedei euro a determinat Sistemul Rezervelor Federale a SUA, o asociere de bănci private care controlează sistemul bancar american fără vreo implicare guvernamentală, să iniţieze, poate să accelereze, acţiuni care să ducă la formarea unei Bănci Federale Mondiale care să controleze sistemul bancar al tuturor ţărilor şi care să aibă ca monedă unică dolarul.
Cum membrii Clubului Bilderberg sunt consideraţi coloana invizibilă a Masoneriei şi cum dolarul american este o monedă pur masonică, discutarea în Spania a sorţilor monedei euro prezintă un interes deosebit. Să mai corelăm acest eveniment cu revigorarea puternică a dolarului faţă de euro, semn că criza economică a priit doar dolarului.
Un alt eveniment important, de această dată de ordin militar, este conflictul dintre Turcia şi Israel pe seama Fâşiei Gaza. Prieteni strânsă dintre Turcia şi Israel este de vreo 15 ani încoace. Numai că de vreo doi ani această prietenie a început a se destrăma. Atacul trupelor israeliene asupra unei nave turceşti cu ajutoare pentru Fâşia Gaza, atac soldat cu morţi din partea turcă, a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
Turcia este ţară NATO, iar un conflict militar Turcia – Israel ar pune SUA într-o situaţie sensibilă. Până una, alta premierul turc Recep Tayyip Erdogan a anunţat că se va duce personal în Fâşia Gaza, însoţit de nave de război turceşti. Dacă trupele israelite va ataca nava turcă în care se va afla premierul, conflictul militar este gata. Iar arabii abia aşteaptă, mai ales Afganistanul.
Mult mai interesant pare a fi gestul politic al Germaniei de a semna, în numele UE, un memorandum privind crearea unei comisii Rusia-UE pentru securitate. Dar ţările UE fac parte din NATO, alături de SUA. Încheierea unui asemenea memorandum ar cam trebui să pună SUA pe gânduri. Rusia nu este şi n-are nici un motiv să fie duşmanul UE. Aşa privite lucrurile, care ar fi rosul memorandumului? Cu siguranţă că ştiu forţele din UE, acele forţe care nu sunt la vedere şi de care puţini ştiu că există şi decid în numele nostru.
Vă invit să meditaţi asupra acestor evenimente şi să le descifraţi sensul. Căci de consecinţele lor vom lua act în curând. Lumea se mişcă. Dacă ar mai fi trăit, Henryk Sienkiewicz ar fi întrebat „Quo vadis?

written by Ioan Rotundu

Jun 05

Deputatul Florin Ţurcanu, după cum cunoaşte întreaga suflare a judeţului, provine dintr-o onorabilă familie de oieri din Dracşani. Vechi politician, cu experienţă în domeniul afacerilor prospere familiei şi cam păgubitoare pentru stat, Ţurcanu a considerat, în urmă cu vreo doi ani, că statutul său de tehnician veterinar şi crescător de oi nu se potriveşte cu statutul de politician. Aşa că şi-a tras cumpărat matricolă de absolvent de facultate printr-un mall din Iaşi, după care a devenit şi licenţiat în drept lq o facultate de prin Alba Iulia, că ardelenii sunt oameni răbdători şi toleranţi, nefiind pretenţioşi cu minte ci doar cu trupul, sub acest aspect Ţurcanu corespunzând din toate punctele de vedere.
Astfel înarmat, cu patalama de deputat, fostul oier a trecut la o etapă superioară a vieţii sale. Ne face educaţie civică, ne dă lecţii de morală şi chiar s-a arătat dispus să ducă o viaţă ascetică, de călugăr tibetan, oferindu-se să locuiască într-un cort, dacă Ţara i-o va cere.
Deocamdată, pentru că Ţara nu i-a cerut-o, locuieşte în eleganta vilă din Hudum, cumpărată cu suma de peste 100 mii euro şi-şi întreţine amanta, investind în vestimentaţia sa, că de miss „Botoşanca” nu mai poate fi vorba, că-i bătrâioară, adică a cam devenit babană, ca să fiu în limbajul specific celor care au pus bazele transhumanţei româneşti.
Nu mai departe, vineri, la conferinţa de presă a PNL, deputatul-oier, pardon!, oierul-deputat, ca să nu confundăm statutul său cu controversata dilemă filozofică „oul sau găina”, a făcut o serie de declaraţii de înaltă ţinută intelectuală şi morală.
Cugetând adânc, că doar „cogito ego sum” nu mai este proprietatea intelectuală a filozofului René Descartes ci proprietate universală, deci şi a lui Ţurcanu, politicianul nostru liberal a ajuns la concluzia logică şi, evident, raţională, că alegerile pentru funcţia de primar la Răchiţi au fost falsificate. Subscriu fără vreo reţinere la această adâncă judecată de valoare politică emanată din cultura mare a onorabilului deputat, aici nemaiîncăpând şi apelativul de oier, pentru că nu se potriveşte.
Subscriu acestei concluzii bazându-mă pe vasta experienţă a deputatului din perioada când mâna oile în strungă şi le număra ca nu cumva vreun lupt cu două picioare să fi poftit la averea familiei sale. Cu o astfel de experienţă nu poţi greşi la numărat.
Mă simt obligat să mai remarc delicateţea comportamentală şi fineţea intelectuală a candidatului PNL, care a pierdut alegerile, nu într-un mod ruşinos, ci poetic. Juristul Alupoaie, căci despre el este vorba, n-a participat la dezbaterile de pe Tv Somax, când trebuia să fiu moderatorul emisiunii, pe motiv că este o fire prea emotivă, prea sensibilă, prea poetică şi nu poate suporta să fie chestionat public asupra intenţiilor sale de viitor primar al Răchiţilor.
Dezvălui în premieră faptul că nici prin cap nu-mi trecuse să dezbat în acea emisiune chestiuni politice, ci voiam ca juristul Alupoaie să explica telespectator cum ar trebui aplicată la primăria din Răchiţi Legea administraţiei publice locale.
Se pare că alegătorii din Răchiţi au luat act de starea emotivă şi sensibilitatea poetică a candidatului liberal şi i-au creat condiţii de a-şi aşterne trăirile poetice pe hârtie, nealegându-l primar, spre supărarea şefului său politic Ţurcanu, şi el reputat jurist, cu doi ani vechime de la licenţiere.
Aşa privite lucrurile, indubitabil că la Răchiţi alegerile au fost falsificate, Vasile Adăscăliţie fiind declarat primar ales din primul tur, răchiţenilor rămânându-le în vistierie câteva miliarde de lei, cât ar fi costat turul doi al alegerilor, ceea ce nu-i drept. Trăim într-o perioadă de criză economică şi economiile nu sunt recomandate. Trebuie să cheltuim ca să stimulăm consumul, iar domnul deputat, care se adapă zilnic de la înţelepciunea colegilor săi parlamentari, ştie foarte bine acest lucru.
Să părăsim alegerile de la Răchiţi, bântuite de duhul necurat al falsificării lor, şi să ne aplecăm cu puterea minţii asupra unei alte declaraţii de sorginte ţurcăneană. Domnul nostru deputat a declarat că este dispus să se mute într-un bordei, numai să nu mai cheltuiască cei 8.800 lei lunar pe cazare la hotelul din Bucureşti. Ranchiunoşii, invidioşii, cei care nu vor atinge niciodată în viaţa lor statutul social de care se bucură deputatul, citind în presă declaraţia acestuia, ne-au acuzat că am comis o greşeală de exprimare: în loc de „bordel” am scris „bordei”.
Dacă observaţia se referă la statutul de politician, cum politica este o curvă, aferim. Dacă se referă la partea sexuală, nu subscriu. Nu vreau să intru în polemică cu amanta sa Roxana, pe care o consider persoană onorabilă, de vreme ce a născut vreo doi copii şi i-a încredinţat fostului soţ spre creştere şi educare, cimentuind încă odată egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Că şi Ţurcanu a procreat vreo trei copii şi i-a încredinţat spre creştere şi educare fostei neveste, sub acest aspect potrivindu-se de minune cu amanta, mie nerămânându-mi decât să le urez „Casă de piatră!”, că nu-i creştineşte să mai stea mult timp fără cununie. Nu se potriveşte cu statutul lor social, dar mai ales cu morala lor exemplară. Aşa să fie!

written by Ioan Rotundu

Jun 04

(Continuare la comentariile Cum putem scăpa de maleficul Băsescu  şi Băsescu a fost arestat. Ce facem mai departe?)
Cum spuneam în comentariul de ieri, cauzele la ceea ce se întâmplă în aceste zile în România nu trebuiesc căutate numai în interiorul ţării, la clasa politică şi guvernanţi. Trăim cu adevărat o criză economică mondială, numai că preşedintele Băsescu şi premierul Boc n-au înţeles acest lucru nici la doi ani de la declanşarea acesteia.
Actuala criză economică mondială nu prea are similitudine cu cele de până acum. Nici cei mai prestigioşi analişti economici, nici cei mai competenţi economişti care se ocupă de fenomenul economic al globalizării n-au putut anticipa apariţia crizei pentru că ea nu s-a manifestat în fazele incipiente cu cele cunoscute nouă.
Omenirea a trăit crize mondiale agricole generate de supraproducţie, crize mondiale de foamete generate de ani agricoli secetoşi sau calamitaţi de fenomenele naturale, a trecut prin crize economice precum cea din 1929 – 1933 sau crize financiare ca cele generate de Primul şi Al Doilea Război Mondial. Absolvenţii de facultăţi de profil economic au învăţat la cursul de Doctrine economice aceste lucruri. Eu le-am învăţat în Facultatea de drept într-o formă restrânsă, sintetică dar relevant pentru a avea o imagine de ansamblu asupra acestui subiect. Am aprofundat subiectul citind şi alte cărţi de specialitate, fiind atras de frumuseţea tezei despre teoria conspiraţiei internaţionale.
Revenind la actuala criză, ea a fost generată nu de supraproducţia mărfurilor ci de o criză financiară bancară generată de supraoferta imobiliară. Băncile, în special cele americane, au acordat credite cu facilităţi incredibile (creditul cu buletinul), stimulând consumul de bunuri şi creşterea investiţiilor imobiliare a căror preţuri a urcat mult peste cel real. Când plasamentul de credite a atins saturaţia, piaţa imobiliară a rămas fără cerere iar preţul investiţiilor realizate s-a prăbuşit. Băncile s-au trezit că garanţiile luate în contul creditelor imobiliare s-au devalorizat şi ele nu mai au căi de recuperare a creditului acordat.
Ce-au făcut băncile? Au stopat acordarea creditelor, ceea ce a redus drastic consumul. Abia după ce s-au consumat aceste faze, au apărut fenomenele crizei cunoscute economiştilor: supraproducţia. Pentru că fabricile s-au trezit cu producţia pe stoc, fiind redusă drastic cererea. Iar patronii au luate măsuri de urgenţă: reducerea forţei de muncă pentru a reduce cheltuielile cu salarizarea.
Ce se caută în prezent de către ţările afectate de criză? Se caută căi de relansarea producţiei şi crearea de noi locuri de muncă. În urmă cu 50 de ani o astfel de blocare în dezvoltarea economică s-ar fi rezolvat în stilul celui de Al Doilea Război Mondial. Un război mondial generează distrugeri de bunuri materiale, reduce populaţia prin pierderi de vieţi dar apoi asigură relansarea economică pentru a se reface ce s-a distrus.
Acum nu putem vorbi de un Al Treilea Război Mondial, care-şi face simţită nevoia pentru că economia mondială a ajuns la saturaţie şi nu mai poate creşte, războaiele locale, regionale fiind insuficiente să asigure relansarea acesteia. Aşa că ţări precum SUA, Germania, Franţa etc. sunt în căutare de pieţe noi de desfacere. Băncile stau şi aşteaptă o creştere a cererii de credite pentru producţie. Aici să băgăm în ecuaţie teoria conspiraţiei.
Lărgirea cadrului geografic şi economic al Uniunii Europene a dăunat grav economiei americane. Introducerea monedei unice, euro, a obligat dolarul să se retragă de pe pieţele ţărilor europene şi să se creeze un excedent de monedă pe care băncile l-au plasat în credite ieftine..
Poate că nu întâmplător criza s-a declanşat din SUA. Poate că nu întâmplător FMI-ul, ca bancă controlată integral de SUA, a încurajat Grecia să mintă în rezultatele sale economice, lovind în moneda euro. Să ne amintim de rolul şi rostul Comisiei Trilaterale înfiinţată de SUA, Japonia şi ţările europene occidentale pentru a colabora economic. Uniunea Europeană a deturnat scopul Comisiei Trilaterale, ceea ce nu putea conveni americanilor.
Fenomenul este mult mai complex şi extrem de incitant. Criza n-a afectat prea mult Japonia şi China, nici Rusia iar SUA îşi revine uimitor. A afectat ţările din Uniunea Europeană, şi nu întâmplător Pentru Uniunea Europeană se conturează două aspecte periculoase: revolte sociale violente precum în Grecia sau degenerarea în conflicte armate. Adevăraţii conducători ai ţărilor europene sunt conştienţi de aceste aspecte şi caută soluţii de relansare economică menite să evite conflictele, oricare ar fi ele.
Revenind la România, preşedintele Băsescu sau premierul Boc habar n-au de aceste complicaţii economice mondiale, deşi avem economişti competenţi care au tras semnale de alarmă, fără să fie luaţi în considerare. Cei din UE sunt îngrijoraţi de măsurile luate de Băsescu pentru că ei nu doresc în România violenţe stradale. FMI-ul s-ar bucura, de aceea a acceptat cu largheţe şi bucurie ascunsă propunerile preşedintelui Băsescu de a tăia din salariile bugetarilor şi pensii. În ambiţiile sale demente de a se răzbuna pe bugetari şi pensionari pentru că l-au votat pe Geoană, preşedintele Băserscu poate declanşa o catastrofă care să depăşească graniţele ţării.
De aceea trebuie înlăturat, indiferent de procedura utilizată. Numai că pentru aşa ceva trebuie curaj, ceea ce cam lipseşte parlamentarilor noştri şi clasei politice. Sunt convins că îndepărtarea lui Băsescu din funcţia de preşedinte nu va stârni proteste din partea UE. Doar cei de la FMI se vor alarma că nu le va reuşi planul care-l au asupra României.

written by Ioan Rotundu

Jun 03

(Continuare la comentariul Cum putem scăpa de maleficul Băsescu)
Pornind de la premisa că preşedintele Băsescu a fost preluat în custodia Armatei, judecat şi  condamnat pentru înaltă trădare a intereselor naţionale şi subminarea economiei naţionale, ce vom pune în loc. Pentru moment, locul său va fi luat de Geoană. Presupunem că preşedintele Geoană formează un nou guvern. Poate cu Klaus premier, deşi nu cred nici o secundă că dacă Geoană ajunge preşedintele României Klaus va fi desemnat premier. Interesele lui Geoană şi ale PSD-ului nu sunt legate de Klaus. Primarul Klaus este jucăria lui Crin Antonescu, iar Geoană, din interes politic şi personal, a mimat că se joacă şi el alături de Antonescu.
Dar de la a mima la a realiza este o cale înfundată cu acest neamţ bun de primar pentru sibieni şi nu de altceva.
Aşadar , Geoană va forma un guvern PSD – PNL. Nu contează premierul, contează ce va putea face noul guvern. Nu va face altceva decât să continue măsurile începute de Băsescu şi Boc, Chiar să le adâncească. Povestea celor din PSD şi PNL că au măsuri care să ne salveze de la diminuarea lefurilor şi a pensiilor nu-i decât o strategie de opoziţie cu puternic accent electoral şi populist.
Economia n-a duduit sub Guvernul Tăriceanu, dar a duduit fals. Creşterea economică s-a bazat pe creditul de consum. Iar consumul nu s-a bazat pe creşterea producţiei interne, pe consolidarea economiei, s-a bazat pe importuri. Iar PSD-ul, care a susţinut la greu Guvernul Tăriceanu a tras cât a putut pentru măsuri populiste: creşteri nefundamentate de pensii, salarii, ajutoare sociale, înmulţirea măsurilor de protecţie socială. Moral, PNL-ul şi PSD-ul este mai vinovat de ce se întâmplă acum decât PDL.
Un guvern PNL – PSD va clama că este nevoit să ia măsuri dure pentru a repara ce-au stricat pedeliştii. Pedeliştii au clamat vreme de doi ani că a luat măsurile inişiate pentru a repara ce-au stricat liberalii susţinuţi de social-democraţi. Şi uite aşa tot noi vom suporta consecinţele. Pedeliştii vor trece în opoziţie fără teama că noi vom afla cât au furat. Noii veniţi, liberali şi social-democraţi nu vin decât să continue furtul început de pedelişti.
Să ne amintim că justiţiarii Băsescu şi Boc au criticat şi critică la greu Guvernul Tăriceanu dar nu ne-a dat pe faţă nici o hoţie de-a guvernului liberal. Cum nici liberalii nu ne-au dat pe faţă nici o hoţie comisă de Guvernul Năstase şi, slavă Domnului, au fost cu duiumul şi încă foarte mari. Contractul cu Bechtel sau privatizarea Petrom sunt numai două exemple..
Iată de ce pedeliştii n-au a se teme că venirea la guvernare a celor din opoziţie le vor demasca furturile. Ei se ceartă, dar totul merge până la masa cu bucate. Acolo înfulecă toţi şi nimeni nu mai reclamă nimic
Problema nu-i cine va veni la guvernare, ci este mult mai gravă. Măsurile luate de pedelişti sunt numai ciupituri. Muşcătura urmează. Va trebui majorat TVA-ul, cota unică de impozitare, cotele de sănătate la angajaţi şi angajatori şi cel mai mult va trebui majorat CAS-ul. Toate aceste măsuri vor fi luate şi fără vrerea noastră. Altfel ne vom prăbuşi în întregul nostru ca naţiune.
Cauzele acestor măsuri nu trebuie căutate numai în România decât parţial. Cauzele principale sunt globale şi de natură ciclică. (Va urma) .

written by Ioan Rotundu