|
Jul 11
|
|
Jul 09
|
Joi seară, în cadrul emisiunii „Chestiuni de lămurit” difuzată de către postul Tv SOMAX Botoşani, l-am avut ca invitat pe deputatul liberal Florin Ţurcanu. Înainte de a intra în emisie, am avut cu acesta o discuţie de complezenţă. Aşa am aflat enigma pentru care primarul de Dorohoi, social-democratul Dorin Alexandrescu, nu a fost de găsit în noaptea inundaţiilor, respectiv de luni spre marţi, săptămâna trecută.
Potrivit relatării deputatului, Dorin Alexandrescu s-a speriat de potopul care a năvălit peste municipiul Dorohoi şi a dispărut din primărie, închizându-şi telefonul. Tot greul a rămas pe umerii viceprimarului liberal Sorin Clim, care s-a urcat într-o barcă şi a cutreierat toată noaptea străzile inundate, ajutându-i pe cei aflaţi în dificultate.
Primarul a apărut freş marţi dimineaţă, fără să aibă habar ce s-a întâmplat peste noapte şi că la Dorohoi au fost oameni înecaţi de ape în propria lor casă.
Nu este de mirare că primarul Alexandrescu s-a înspăimântat şi a fugit din faţa potopului. Altfel a fost el instruit şi construit pentru viaţă. În primul rând, cât la lucrat la fosta uzină socialistă dorohoiană, IMUGDP, n-a fost niciodată vioara întâia, ci a treia şi cel mult a doua. La IMUGDP nu făcea nimic fără aprobarea secretarului de Comitet PCR pe uzină. Ca primar, neavând cui să ceară aprobare să se ocupe de inundaţi, la judeţ funcţia de prim-secretar PCR fiind desfiinţată de „nenorociţii” ieşiţi în stradă în decembrie 1989, omul s-a dus acasă de şi-a schimbat chiloţeii muruiţi de spaima trasă de pe urma ploii. A revenit dimineaţa cu chiloţei curaţi şi parfumaţi de la detergent.
Cunosc caracterul personajelor de teapa lui Alexandrescu. Am văzut mulţi trepăduşi la viaţa mea care se bucurau imens dacă vreun activist PCR îl muştruluia, mai ales de faţă cu alţii. După ce pleca activistul cu limbajul de lemn, care cuvânta la fel chiar dacă se afla într-o porcărie de CAP, o fabrică de textile sau una de tractoare, trepăduşul se înfoia în faţa celorlalţi cu pleftureala primită, după care îi punea la treabă, că, vezi Doamne, din cauza lor a primit el perdaful.
Alexandrescu n-a mai avut parte de o păruială a unui activist PCR din decembrie 1989. Cu premierul Boc i-a mers, la îmbrobodit cumva, lăudându-se cu munca şi acţiunile întreprinse de viceprimarul Clim.
Pe preşedintele Băsescu, care l-a binoclat cum numai el ştie, n-a reuşit să-l păcălească. Dacă este adevărat ce mi-a spus deputatul, primarul va cam da cu subsemnatul în faţa procurorilor pentru neglijenţă în funcţie. Iar ordinul ca primarul să fie anchetat pare să fi venit de la marinarul ce navighează între Cotroceni şi diferite restaurante din Bucureşti.
I-aş recomand primarului social-democrat să uzeze de tertipurile înaintaşilor săi de la Bucureştii. De exemplu, când Parchetul l-a băgat în corzi pe Năstase patru case, acesta a scos-o la înaintare pe mătuşa Tamara. Alexanderescu n-are mătuşă, dar are un alt as în mânecă. I-a spus premierului Boc că el nu s-a descurcat defel cu Codurile galbene şi roşii, aşa că poate invoca în apărare boala numită daltonism. Ca martor îi poate pune pe viceprimarul Clim, galben la culoarea politică şi deputatul PSD de Dorohoi Andrei Dolineaschi, roşu la originea carnetului de partid: iar dacă aceşti doi martori nu vor fi suficienţi, să aplice metoda amestecului de culori, aşa cum a făcut înaintaşul său Sergiu Lşungu. Galben cu roşu dă un portocaliu, culoarea care l-a protejat şi pe Lungu tot în faţa procurorilor. Pe când membru PDL, Dorine?!
|
Jul 08
|
Ieri am fost oprit de un cunoscut şi întrebat de ce am scris negativ despre jocul supoerbingo şi Voiculescu, pentru că este jocul şi omul care face fericiţi pe mulţi români. N-am polemizat cu concetăţeanul. N-avea rost. El a fost în repetate rânduri victima jocurilor de noroc, începând cu primul salariu din viaţa sa pe care l-a jucat la loz în plic şi a pierdut totul. A urmat Caritasul, pe la Focşani, SOV Invest iar acum trage tare la bingo şi 6/49 sperând să nia potul cel mare. Cu un astfel de om este dificil să polemizezi raţional, pentru că la el primează patima jocului, mirajul câştigului.
Revenind la comentariul meu anterior referitor la jocul de biongo reluat de Voiculescu la Antena 1, nu pot să nu remarc naivitatea oamenilor de a spera în câştiguri iluzorii, Logica lui Voiculescu este una psihologică. El mizează pe faptul că preţul de 3,3 lei al unui bilet pare nesemnificativ pentru omul de rând, dar adunând de la milioane de jucători suma este uriaşă.
Iar omul sărac renunţă la o pâine şi cumpără un bilet atras de panarama celor doi comici ce fac de ruşine umorul românesc. Odată intrat în joc, speranţa câştigului îl ţine aproape şi-l determină să cumpere bilet după bilet. Voiculescu ştie acest lucru şi-l speculează la maximum., mai ales că sărăcia este prietenul bun al jocurilor de noroc iar românii sunt săracii Europei.
Ese profund imoral să exploatezi falsul sentiment al îmbogăţirii pe fondul unei sărăcii naţionale, dar când vine vorba de Voiculescu morala nu poate fi invocată ca etalon valoric uman.
Jocul de bingo este precum clopotul lui Gauss: un set de valori pe un interval dat, valori care urcă şi coboară. Jocul de bingo a pornit modest şi a urcat în ritm accelerat, cota maximă fiind atinsă în momentul în care se acorda un premiu separat pentru cumpărătorii de topuri. De săptămâni bune acest premiu a fost retras, pentru că nu se mai vând topuri care să-l justifice. Altfel spus, vânzările de bilete scad tot atât de repede de cum au crescut.
Am şi un exemplu. În Botoşani, pe Calea Naţională, de la piaţa centrală şi până la gară erau şase vânzători de bilete, acum este doar unul, în zona Stadion. Însă argumentul forte al decăderii jocului l-a constituit nevoia organizatorilor de a extinde vânzările de bilete în mediul rural. Este tactica pe care a practicat-o şi Caritasul de la Cluj. Când jocul a trecut în afara arcului Carpatic, a fost semnalul că piramidalul se prăbuşeşte.
Trecerea vânzărilor în mediul rural este un semnal asemănător.
Sunt şi alte semnale, pentru cine priveşte jocul cu ochii minţii şi nu cu emoţia că se va îmbogăţi, aşteptând să fie sunat de Tociu şi Palade.
N-am jucat şi nu joc la astfel de jocuri de noroc, aşa că pot privi la ele la modul cerebral, detaşat şi nu sub stare emoţională. I-am spus cunoscutului că eu am şi pus o cruce mare jocului de superbingo. Înmormântarea poate fi luna aceasta, cel mult în două luni. Doar dacă românii nu se lecuiesc şi vor continua să joace. Pentru că oricâţi de puţini jucători vor fi, Voiculescu va fi cel care va câştiga. Iar în tot acest timp cei de la Antena 3 o vor face pe lupii moralişti!
|
Jul 07
|
Ne caracterizează ca români să profităm din orice şi de pe urma la orice. Oportunităţile ivite pe seama sinistraţilor n-au scăpat profitorilor. Să încep cu ajutoarele. De prin colţuri neaşteptate ale ţării s-au trimis ajutoare pentru sinistraţii din Dorohoi. O parte din ajutoare au fost aduse direct de cei care le-au acordat, altele prin grija trustului Intact, mai exact al Fundaţiei lui Voiculescu, pe care eu îl consider cel mai mare profitor de pe urma sărăciei românilor şi un şarlatan fără pereche.
În sacii cu haine, cei care i-au primit au găsit fel de fel de zdrenţe inutile sau haine prea mici ori prea mari, başca şi obiecte de îmbrăcăminte intime nespălate.
Apoi, cei cu gura mare şi hapsâni au luat din toate şi pe îndestulate, chiar şi lucruri de care nu aveau nevoie. Cei mai cu bun simţ şi cu frică de Dumnezeu au primit ce le-au dat cei din comisie, o comisie formată după ştiinţa şi priceperea primarului Dorin Alexandrescu.
Dacă prin Primăria Dorohoi ar fi fost o minte limpede şi cu putere de judecată, ar fi găsit în tot oraşul o hală în care să fie descărcate şi primite toate ajutoarele. O comisie ar fi inventariat fiecare familie sinistrată cu nevoile sale de primă urgenţă şi le-ar fi introdus în serii de cinci sau zece persoane în hala respectivă pentru a primi cele trebuincioase. Aşa s-ar fi evitat ca profitorii şi hrăpăreţii să ia în dauna celorlalţi. Fiecare şi-ar fi ales hainele potrivite şi totul ar fi fost în regulă. N-a fost să fie, aşa că prin piaţa din Dorohoi au apărut la vânzare obiecte din ajutoare.
Nici la nivelul autorităţilor lucrurile nu stau altfel. De exemplu, în şedinţa de Consiliu judeţean s-au repartizat nişte bani comunelor grav afectate de inundaţii. Printre beneficiari au apărut şi primari de comune unde inundaţiile n-au produs pagube însemnate. Pentru ce s-au dat bani la Săveni? Poate doar pentru că apele Podrigăi şi ale Başeului au spălat găinaţul gâştelor de pe izlaz. Să spună preşedintele Ţşâbuleac câte case a inundat apele Siretului în comuna Corni? Iată, dar, că profitorii sunt peste tot.
Să mai adaug că abia suntem la începutul afacerilor pe seama inundaţiilor, când s-au răsuflat puţine din aranjamentele puse la cale.
|
Jul 06
|
Sunt mulţi cei care-şi petrec ore întregi din viaţă în faţa Antenelor lui Dan Voiculescu, sporindu-i astfel averea. Cel puţin cei de la Antena 3 plâng pe umerii sinistraţilor de dimineaţă până seara şi prezintă fel de fel de scene lacrimogene. Numai că în spatele acestei aparente dureri sociale se află o întreagă industrie de făcut bani: publicitatea.
Dan Voiculescu nu se sfiieşte să scoată bani din necazurile românilor, iar angajaţii săi sunt extrem de abili de a masca adevăratul scop al emisiunilor lor.
Numai că din când în când nu pot să rabde să nu se laude cu anumite recorduri de reting. Ce nu spun şi trec sub tăcere este suma intrată în buzunarul lui Voiculescu de pe urma creşterii audienţei. Şi campania de ajutorare a sinistraţilor are menirea de a spolia imaginea lui Voiculescu şi totodată de a obţine bani din publicitate.
În primul rând că ajutoarele adunate de Antene sunt de la oamenii săritori şi nu din banii lui Voiculescu. Dar cine dintre cei care primesc aceste ajutoare mai gândeşte la faptul că în spatele acestora se află o megaafacere?
Cu neruşinare, din când în când însuşi Voiculescu se proţăpeşte pe câte un scaun la emisiunea lui firea sau Gâdea, de pe care plânge cu lacrimi de crocodil pe seama sărăciei în care trăiesc românii, făcând să-i curgă un şir de promisiuni dacă va fi votat să reviină la putere. Şi iar trebuie să remarc că modul său de a se manifesta prinde la români, aducându-i şi mai mulţi bani din publicitate.
Nu mai departe jocul de superbingo, un joc care prinde numai în perioade de sărăcie socială. Profitând de sărăcia românilor, Voiculescu a rerintrodus jocul de bingo, după ce s-a asigurat că are exclusivitate. Cohorte de români cumpără bilete în speranţa că va deveni bogat. Numai că adevărata bogăţie nu la ei se adună, ci tot la Voiculescu.
Şi iar întreb, retoric fireşte, câţi socotesc sumele săptămânale de bani care se adună şi care se acordă apoi sub formă de câştiguri? O socoteală sumară ne arată că săptămânal se încasează cam 100 miliarde lei vechi, iar câştigurile acordate sunt până în 15 miliarde. Restul dispare. Unde? 20% pe impozite la stat, o asumă, nu semnificativă, plata celor care vând şi restul în visteria lui Voiculescu.
Lultima parşivenie făcută de Voiculescu este că a mutat acordarea câştigurilor spre miezul şi după miezul nopţii. Ştiţi de ce? Lumea se cultă şi nu mai răspunde la telefon. În loc de un miliarde de lei se aleg cu cinci milioane, iar Voiculescu face economii în avantajul său.
În urmă cu două săptămâni, din 15 telefoane, 6 n-au răspuns la telefon. În loc de şase miliarde, s-au acordat doar 30 milioane lei- Nu v-aţi întrebat de ce nu se acordă premiu de consolate suma minimă de câştig, adică 500 milioane lei vechi, de vreme ce omul a avut biletul care i-a ieşit din urnă? Pentru că şmecheria este ca să se mai reducă din câştigurile acordate.
Zilnic, la Antene realizatorii de emisiuni plâng sărăcia românilor Numai că cel îmbogăţit este Voiculescu iar săracii tot săraci rămân. Important este că vor continua să stea cu ochii pe Antene, crescând ratingul, minunându-se cât de uman este Dan Voiculescu şi ai lui şi cum le mai plânge ei pe umeri de milă!
Chiar când scriam aceste rânduri, al Antena 3 trăgea tare social-democratul Bănicioiu, cel care când era preşedintele OTPSD era supranumit armăsarul partidului. Trăgea tare pe prefectul de Botoşani care cică nu se pricepe la Coduri. Ticăloşia lui Bănicioiu şi a realizatorului de emisiunea consta în faptul că cel încurcat în coduri era primarul de Dorohoi, DorinAlexandrescu, primar social-democrat. Cine a urmărit emisiunea a rămas cu informaţia că prefectul de Botoşani este un incompetent. Şi câte alte ticăloşii se comit zilnic!
Aşa văzând eu lucrurile, mă întreb cine sunt mai ticăloşi: Băsescu, Boc şi restul din PDL sau Voiculescu şi ai lui? Iar răspunsul meu este că toţi sunt la fel de ticăloşi.
|
Jul 05
|
După ce pe meleagurile dorohoiene au năvălit apele căzute din înaltul cerului, marii noştri conducători ai „iepocii Băsescu” au venit şi ei să admire isprava naturii dezlănţuite.<br>
Mai întâi a călcat prin apropierea caselor de ţigani, inundate, micuţul Boc. N-a intrat prin ele că nu l-au lăsat vajnicii SPP-işti, care au mirosit interioarele precum cânii de vânătoare urma vânatului şi simţind miros de ţigan i-au făcut semn micuţului că nu-i cazul să treacă pragul. .<br>
Bietul premier, mai bine nu venea prin zonă. Văzându-l oamenii cât este de firav şi micuţ, au renunţat să-l mai înjure şi să-l ameninţe. N-au aruncat în el nici cu ouă clocite, că nu se merita. .<br>
După ce micuţul a plecat grabnic spre Capitală, din urma sa a venit blonda de la Cotroceni. Dorohoienii s-au adunat ca la urs, s-o admire, s-o evalueze, să-i stabilească parametrii sexuali. Nici Lenuţa n-a impresionat. Văzând-o dorohoienii cât este de micuţă la trup, s-au întrebat de ce atâta vâlvă pe seama ei. Un moşneguţ mai hâtru chiar a făcut remarca, fără jenă, că nu şi-ar trăda baba pentru „fundişorul” deloc atractiv al Elenei Udrea. Mă rog, chestie de gust moşnegesc, că cei tineri au privit-o cu alţi ochi, grăitori a păcătoasei pofte.
Nici n-a plecat Lenuţa cea celebră pentru unii şi o mare dezamăgire pentru alţii, mai ieşiţi prin lume, că la Dorohoi a venit şi Zeus. A venit intempestiv, cum îi este şi caracterul. Bietul prefect mai că n-a înnebunit când a aflat că vine Zeus. Nu i s-a spus nimic de către nimeni, nu l-a sunat nimeni să-i spună când vine, pe unde vine, ce vrea să vadă. .<br>
Şi-a făcut curaj şi a venit la Dorohoi, să-l aştepte la scara elicopterului. Zeus nu l-a prea băgat în seamă. A ascultat din mers cele câteva informaţii, s-a rotit precum curcanul înfoiat prin curte, a emis câteva judecăţi tulburi în raţionament şi-a plecat de unde a venit. .<br>
În toată această succesiune de personalităţi venite să admire boarfele ţiganilor scoase la uscat, eu aş spune la aerisit cu această ocazie, un alt fenomen a putut fi remarcat, pentru cine a avut ochi să vază.
Este vorba de cuplul Florin Ţurcanu – Roxana Marandiuc, cunoscuta sa amantă. Fata asta vrea s-o imite pe Elena Udrea. Are dorinţe mari de putere, simte şi trăieşte cu înalte aspiraţii de a pătrunde în înalta societate a clasei politice ticăloşite. Dacă mă refer la caracter, are toate elementele constitutive de a fi demnă de clasa noastră politică ticăloşită. .<br>
Cu Ţurcanu după ea, îmbrăcată elegant, cu formele aţâţătoare bine puse în evidenţă, Roxana n-a ratat întâlnirea cu micuţul Boc, a admirat-o cu veneraţie pe Udrea şi s-a afişat cu formele-i apetisante în preajma lui Zeus. Adică a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să se facă remarcată. Nu de prostimea adunată gură cască, ci de cei care-i pot deschide drumul vieţii pe noi căi, cele ale puterii. .<br>
Privind la fata asta, tare mi-i teamă că va curge multă cerneală prin presă despre următorii săi paşi în viaţă. Şi tare mi-i teamă că Florin Ţurcanu este numai puntea pe care va păşi în viaţa cea spre care râvneşte. După care îl va trata ca pe o hârtie igienică. Acum Ţurcanu nu realizează, că mai este util Roxanei, şi că-l acceptă cu toate apucăturile sale ciobăneşti. Când Roxana va avea o bucăţică de lume la picioare, Florin va se va dezmeteci din falsele farmece ale Roxanei şi poate că se va întoarce la prima sa dragoste, Maura, nevasta credincioasă încă. .<br>
Florin Ţurcanu este pentru Roxana precum Cocoş pentru Udrea. Dar dacă Roxana vrea să devină precum Udrea, îi trebuie un Zeus. N-am habar cine poate juca pentru Roxana rolul lui Zeus, dar promit să privesc mai atent în jurul său, că fata are ambiţii mari şi pe cineva trebuie să fi pus ochii.
|
Jul 02
|
Invitat la Dorohoi să intre în casa inundată a unui ţigan, premierul Emil Boc n-a primit avizul SPP-istului să intre. SPP-istul s-a uitat pe geam, a mirosit aerul din interior, iar la mirosul de ţigan a stâmbat din nas. Semn că nici inundaţiile nu spălat mirosul istoric de ţigan.
Trecând peste acest moment, hazliu pentru SPP-ţst şi jenant pentru premier, trebuie remarcat faptul cî cei mai afectaţi de aceste inundaţii sunt ţiganii. }n Dorohoi, str. Dobrogeanu Gherea, cea mai inundată, este locuit[ de-o parte şi de alta de ţigani. Casele sunt vechi, pline de igrasie, mizerabile. Am intrat în câteva şi am putut constata că mizeria existentă nu se datora numai inundaţiilor ci şi modului lor de viaţă. Iar mirosul la care a strâmbat nasul SPP-istul face parte din acest mod de viaţă
Ieri, din nou strada dorohoiană arăta ca un bazar. Mobile, covoare, haine erau expuse pe trotuar la uscat. Un peisaj nu tocmai potrivit cu cel cu care este obişnuită Elena Udrea la Bucureşti Cu toate acestea, n-a ezitat vsă intre într-o casă. Ce-i drept, de români.
Pe valea Miletinului, la Coşula şi Pădureni, casele inundate tot ţiganilor aparţin. Pe Sitna, în coada iazului Dracşani, casele inundate ale satului Pârlita sunt locuite de ţigani. La Măşcăteni, comuna Albeşti, apele Jijiei tot în casele de ţigani au intrat.
Pe Jijia în sus, în comuna Ungureni, satul Borzeşti este dominat de ţigani. Pe şeful Jijiei, de treci vara, vezi câmpuri întregi pline cu nişte turte din balegă. Sunt turtele de tizic, lemnul de foc pentru iarnă al sătenilor. N-au mai apucat să-şi salveze „lemnele” aşa că apele Jijiei le-a înghiţit pentru totdeauna.
Dacă la Dorohoi mai putem vorbi de case, fiind construite din cărămidă, casele ţigăneşti de la sate seamănă mai mult cu nişte bordeie, fiind construite din chirpici sau nuiele umplute cu vălătuci din lut şi paie.
În judeţul Botoşani ţiganii au un reprezentant al lor la Prefectura Botoşani. Ţiganca Semiramida Balan n-a fost văzută pe la locul inundaţiilor. În schimb este prezentă ori de câte ori are de învârtit vreun program cu finanţare europeană.
Această Semiramida Balan, ce are în jurul său un grup de ţigani şmecheri foc, a tocat banii multor programe destinate îmbunătăţirii vieţii ţiganilor. Numai că ţiganii tot în sărăcie şi ignoranţă trăiesc, chiar dacă pe hârtie cifrele consilierei prefecturale lui Balan arată că viaţa lor este cât se poate de prosperă.
Dacă ţiganii din Baranca au case mai arătoase, nu lui Balan o datorează, ci lui Băsescu, care se afla în 2008 în plină campanie prezidenţială. Stă în firea ţiganilor să ducă un trai al contrastelor. Când au un ban mănâncă găina cea mai grasă, iar când n-au de unde face rost stau şi rabdă. Este specific ţiganilor să vină la primărie cu ghiul de aur pe deget şi în maşini luxoase şi să încaseze ajutorul social. După care să se întoarcă la mizeria lor materială şi morală.
Să mai adăugăm faptul că ni s-a dus buhul prin Europa tot datorită ţiganilor. Ceva trebuie făcut şi cu ei, dar nu are cine.
|
Jul 01
|
Despre dezastruoasa întâlnire dintre premierul Boc şi oficialităţile judeţului Botoşani, de marţi, la Dorohoi, am scris un comentariu. Astăzi vreau să fac cunoscute o serie de discuţii din culisele acestei nefericite întâlniri. Nefericită pentru premierul Noc cât şi pentru noi.
Întâlnirea era programată iniţial la Casa de cultură din Dorohoi, locaţie unde s-a desfăşurat şi o şedinţă de analiză a evenimentelor generate de inundaţiile care au avut loc în zona Dorohoi dar şi în alte zone ale judeţului. Până la urmă s-a desfăşurat în clădirea primăriei.
După şedinţă, pentru că Boc întârzia să sosească, cei prezenţi, şefimea, s-au dus la un bar din apropiere unde s-au cinstit cu câte o votculiţă neaccizată şi au mâncat mai toate stiksurile găsite. Bineînţeles că presa n-a fost invitată, că nu era de nasul lor zoiosul bar. Cu sângele pus în mişcare de votca neaccizată, aşteptarea lui Boc a fost mai uşoară.
Când premierul a sosit, întreg staff-ul s-a retras într-o cameră la discuţii ferite de ochii presei. După câteva minute de la începerea discuţiilor şi-a făcut prezenţa deputatul liberal Florin Ţurcanu însoţit de amanta sa Roxana Marandiuc. Mândru ca un curcan, Ţurcvanu a dat SPP-ul de-o parte şi a intrat în sală. Din spatele său, Roxana a dat să-l urmeze, dar Florin, crescut la ţară, a tras repede uşa după el prinzându-i mâna. Scena, hazlie în felul ei, n-a scăpat ziariştilor prezenţi.
După ce Dorin Alexandrescu, primarul Dorohoilor, a îndrugat câteva vorbe premierului despre situaţia inundaţiilor din judeţul Botoşani, care pentru primar s-au limitat la cele din Dorohoi, premierul a pus o serie de întrebări. Iar primarul Alexandrescu, în loc să-i prezinte realitatea celor întâmplate la Dorohoi, cu ochii scânteind de la votculiţă, a măsluit realitatea şi a indicat drept ţap ispăşitor pe colonelul Anton şi pompierii săi. Aşa a ajuns ca Boc să creadă că vinovaţi de dezastrul de la Dorohoi ar fi pompierii care n-au acţionat organizat şi la timp, lucru total neadevărat.
Nimeni dintre cei de faţă, nici subprefectul Daniel Moruzi, nici preşedintele Ţâîbuleac n-au intervenit pentru a se spune realitatea şi a nu-i lăsa pe pompieri să fie învinovăţiţi pe nedrept. După discuţie, Boc a fost dus de primarul Alexandrescu şi deputatul PSD dorohoian Andrei Dolineaschi să vadă numai ce-au dorit cei doi.
Pe tot traseul Boc a fost înjurat în tot felul, băgat şi scos, ridiculizat, strigăte de care SPP-ul nu l-a mai putut apăra.
Invitat să intre într-o casă inundată, Boc n-a primit avizul celor de la SPP, care s-au uitat pe geam, au văzut mizeria de pe urma inundaţiilor şi i-au făcut semn lui Boc să nu intre. La Pădureni, lângă Dorohoi, s-a mers în coloană. Coloana a fost încheiată de maşina Primăriei Dorohoi, numai cu şoferul. Despre şofer se spune că este un preferat al secretarei Florea, de unde i se trage şi porecla de „subsecretar”.
Pe tot parcursul întâlnirii subprefectul Moruzi şi preşedintele Ţâbuleac au fost faţă de primarul Alexandrescu şi deputatul Dolineaschi într-un con de umbră. Ce mai, s-a cunoscut lipsa prefectului Cristian Roman, care, dacă ar fi fost prezent, ar fi organizat totul şi într-o manieră mult mai avantajoasă pentru Botoşani. N-a fost să fie!
Recent Comments