Blogul lui Rotundu

Ieri am fost oprit de un cunoscut şi întrebat de ce am scris negativ despre jocul supoerbingo şi Voiculescu, pentru că este jocul şi omul care face fericiţi pe mulţi români. N-am polemizat cu concetăţeanul. N-avea rost. El a fost în repetate rânduri victima jocurilor de noroc, începând cu primul salariu din viaţa sa pe care l-a jucat la loz în plic şi a pierdut totul. A urmat Caritasul, pe la Focşani, SOV Invest iar acum trage tare la bingo şi 6/49 sperând să nia potul cel mare. Cu un astfel de om este dificil să polemizezi raţional, pentru că la el primează patima jocului, mirajul câştigului.
Revenind la comentariul meu anterior referitor la jocul de biongo reluat de Voiculescu la Antena 1, nu pot să nu remarc naivitatea oamenilor de a spera în câştiguri iluzorii, Logica lui Voiculescu este una psihologică. El mizează pe faptul că preţul de 3,3 lei al unui bilet pare nesemnificativ pentru omul de rând, dar adunând de la milioane de jucători suma este uriaşă.
Iar omul sărac renunţă la o pâine şi cumpără un bilet atras de panarama celor doi comici ce fac de ruşine umorul românesc. Odată intrat în joc, speranţa câştigului îl ţine aproape şi-l determină să cumpere bilet după bilet. Voiculescu ştie acest lucru şi-l speculează la maximum., mai ales că sărăcia este prietenul bun al jocurilor de noroc iar românii sunt săracii Europei.
Ese profund imoral să exploatezi falsul sentiment al îmbogăţirii pe fondul unei sărăcii naţionale, dar când vine vorba de Voiculescu morala nu poate fi invocată ca etalon valoric uman.
Jocul de bingo este precum clopotul lui Gauss: un set de valori pe un interval dat, valori care urcă şi coboară. Jocul de bingo a pornit modest şi a urcat în ritm accelerat, cota maximă fiind atinsă în momentul în care se acorda un premiu separat pentru cumpărătorii de topuri. De săptămâni bune acest premiu a fost retras, pentru că nu se mai vând topuri care să-l justifice. Altfel spus, vânzările de bilete scad tot atât de repede de cum au crescut.
Am şi un exemplu. În Botoşani, pe Calea Naţională, de la piaţa centrală şi până la gară erau şase vânzători de bilete, acum este doar unul, în zona Stadion. Însă argumentul forte al decăderii jocului l-a constituit nevoia organizatorilor de a extinde vânzările de bilete în mediul rural. Este tactica pe care a practicat-o şi Caritasul de la Cluj. Când jocul a trecut în afara arcului Carpatic, a fost semnalul că piramidalul se prăbuşeşte.
Trecerea vânzărilor în mediul rural este un semnal asemănător.
Sunt şi alte semnale, pentru cine priveşte jocul cu ochii minţii şi nu cu emoţia că se va îmbogăţi, aşteptând să fie sunat de Tociu şi Palade.
N-am jucat şi nu joc la astfel de jocuri de noroc, aşa că pot privi la ele la modul cerebral, detaşat  şi nu sub stare emoţională. I-am spus cunoscutului că eu am şi pus o cruce mare jocului de superbingo. Înmormântarea poate fi luna aceasta, cel mult în două luni. Doar dacă românii nu se lecuiesc şi vor continua să joace. Pentru că oricâţi de puţini jucători vor fi, Voiculescu va fi cel care va câştiga. Iar în tot acest timp cei de la Antena 3 o vor face pe lupii moralişti!

written by Ioan Rotundu