Aug 16

Fie printr-un fals bine regizat, fie printr-o descoperire arheologică care se întâmplă odată la câteva sute sau chiar o mie de ani, bulgarii au creat mari emoţii lumii creştine. Susţin arheologii bulgari că au descoperit, pe o insuliţă din Marea Neagră, o bucată de craniu şi un dinte ce ar aparţine Sf. Ioan Botezătorul.
Până când lucrurile se vor lămuri dacă aveam de-a face cu un fals sau cu o descoperire autentică, pelerinajul creştinilor din întreaga lume a început. Iar aceasta înseamnă pentru bulgari venituri substanţiale din turism. Imaginaţi-vă  că dacă numai la auzul unei astfel de descoperiri, neatentificată ştiinţific şi nici de Vatican, pelerinajul a început, în momentul în care se va dovedi autenticitatea celor descoperite amploarea pelerinajului va fi demn de cel de la Meca.
Am mai citit că bulgarii au mai făcut un gest care să le crească imaginea în lume şi care să le atragă simpatii. Îi declară cetăţeni bulgari pe toţi străinii care au sponsorizat sau sponsorizează obiectivele şi activităţile culturale.
Aşadar, bulgarii nu scapă nici un prilej de a-şi crea în lume o aureolă de stat civilizat, de talie europeană, care are o cultură şi o civilizaţie ce merită a fi cunoscute la ei acasă. Iar această curiozitate ce-o manifestă străinii va însemna pentru Bulgaria venituri importante din turism.
Ne-au luat bulgarii turiştii de pe litoral, ne iau acum şi bruma de cultură şi civilizaţie care încercăm să ne băgăm în ochii lumii, fără succes.
Poate că bucata de craniu şi dintele respectiv sunt cu adevărat oseminte care au aparţinut celebrului personal biblic, dar noi avem descoperiri arheologice care modifică istoria culturii şi civilizaţiei lumii. Numai că aceste descoperiri ale noastre stau ascunse pe la subsoluri de muzee, fără a fi făcute cunoscute lumii. Şi aceasta pentru că arheologii noştri, istoricii sunt dominaţi de invidie profesională şi boicotează orice descoperire valoroasă dacă nu sunt  făcuţi şi ei părtaşi la ea, pentru a se bucura de celebritate.
O astfel de descoperire este cea de la Tărtăria din judeţul Alba. În acest loc s-au descoperit o serie de tăbliţe de argilă cu o scriere care demonstrează că civilizaţia lumii nu începe la Ur, în fosta Mesopotamie, ci în Transilvania, provincie istorică a României. Mai mult, lângă tăbliţe a fost descoperit un schelet denumit ulterior de arheologi Miss de Transilvania.
Descoperirea a avut loc în 1061, dar ea a stat nepopularizată din cauză că istoricii şi arheologii de prestigiu au considerat descoperirea un fals şi au depozitat anteffactele la subsolul Muzeului din Cluj. Abia recent, nişte arheologi italieni, care s-au interesat de această descoperire, au făcut toate analizele ştiinţifice şi au constatat, cu uimire, că tăbliţele şi scheletul sunt autentice şi că pământul din jur, care le-a acoperit, nu este adus din altă parte, cum s-a considerat.
Nici după această certificare ştiinţifică făcută de străini nu ne-am interesat să punem în valoare această descoperire ce atestă că în spaţiul Carpaţilor a existat cea mai veche civilizaţie umană. Mai veche decât scrierile sumeriene de la Uruk.
Nu ne apreciem valorile culturale, valori care ar motiva străinii să ne calce ţara şi astfel să revigorăm turismul. Umblăm cu frunzuliţe şterpelite de pe Internet, în loc să le arătăm străinilor ce bogăţii preţioase avem. Bulgarii continuă să ne dea lecţii, dar noi nu vrem să învăţăm nimic de la ei. Ne place repetenţia!

written by Ioan Rotundu

Aug 14

Florin Ţurcanu, liderul liberalilor botoşăneni, s-a supărat rău pe preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac. Supărarea lui Ţurcanu a fost atât de mare, că nu s-a mai controlat şi a rostit marele adevăr: acela că Ţâbuleac este de o perversitate maximă. Nu că Ţâbuleac ar fi pervers mă surprinde pe mine, ci capacitatea intelectuală a liberalului de a-l citi atât de exact.
Ţurcanu ar putea fi acuzat că prea ciobăneşte i-a spus-o lui Ţâbuleac. Putea să i-o spună într-un mod civilizat, orăşenesc, de ce nu parlamentar, adică să-i fi spus că-i politician adevărat, adică curvă politică, un fel de pervers cu aer intelectual.
Trec şi peste mitocănia liberalului de a-i spune omului în faţă cum este perceput de către cei din jur şi vreau să descifrez sensul constatării lui Ţurcanu. Când l-a făcut pe Ţâbuleac pervers, ce anume a avut în vedere? Pentru că sunt mai multe laturi de caracter ale lui Ţâbuleac care l-ar fi condus pe Ţurcanu la această concluzie.
Cine l-a observat atent pe Ţâbuleac, a putut constata că este un tip care calcă uşor, felin, săltându-şi fesele gen cântăreţul de muzică populară Anton Achiţei, cel care priveşte cu multă dragoste la bărbaţii virili. Mişcările lui Ţâbuleac sunt elegante, uşoare, mângâietoare, că orice femeie l-ar privi l-ar invidia pentru gesturile sale pline de feminitate. Şi vocea preşedintelui este un suavă, liniştitoare, uşor eunucă.
Să ştie Ţurcanu ceva ce nu ştiu jurnaliştii locali? Oricum, în creierul lui Ţurcanu s-a produs un scurtcircuit care l-a luminat în raţionamente şi i-a dat puterea de a pătrunde, înţelege şi descifra comportamentul uman.
Eu însă nu cred că astfel de  viziuni ciudate şi cu origini de libido freudian consumă neuronii păstorului liberal. Pur şi simplu, când a rostit cuvântul pervers, Ţurcanu n-a făcut decât să sintetizeze prin acest cuvânt tipologia politicianului din zilele noastre. Sau poate patologia politicianului român, că perversitatea politică este pe la români ceva patologic.
Nu exclud nici posibilitatea ca Ţurcanu, când a constatat că Ţâbuleac este pervers, să se fi referit şi la modul în care preşedintele judeţului a pus stăpânire, în mod lacom, pe spitalele abia intrate sub autoritatea sa. Ţâbuleac şi-a impus oamenii săi prin conducerea spitalelor, crezând că le va târnosi mulţi ani de acum înainte. Sanchi! La alegerile din 2012 Ţâbuleac va deveni amintire, o istorie urâtă şi hulită de botoşăneni.
În urma sa va rămâne doar activitatea de acum, corect sintetizată de Ţurcanu: perversă. Indiferent la care din cele trei variante posibile s-ar fi gândit baciul liberal.
 

written by Ioan Rotundu

Aug 11

cocos-1.jpg

1. Încă ţanţoş după primele măsuri de austeritate luate de guvern-iulie 2010

cocos-2.jpg

2. Septembrie 2010… după concediu….

cocos-3.jpg

3.   Decembrie 2010… asteptând sărbatorile de iarnă

  cocos-4.jpg

4.   Şi…după iarna 2010-2011, în martie 2011

written by Ioan Rotundu

Aug 10

Vreme de o lună de zile, cât redacţia noastră a fost în concediul de odihnă, mulţi cititori ne-au simţit lipsa din peisajul jurnalistic botoşănean şi au tânjit în a citi şi despre treburile necurate ale celor puişi să ne conducă, nu numai osanalele pe care le-au ridicat şi continuă să le ridice „mogulii botoşăneni” care îşi fac politica redacţională în raport de cât şi de la cine primesc.
Dacă unii cititori ne-au dus lipsa, cei cu conştiinţa mizerabilă s-au simţit în siguranţă în a-şi continua treburile lor murdare. Le spun că s-au înşelat. Chiar dacă am fost în concediu, nu înseamnă că faptele lor vor rămâne ascunse cititorilor.
Printre cei care s-au bucurat de plecarea noastră în concediu s-a aflat şi heirupistul de la fostul Mecanex, economistul specializat în construcţia de tractoare ajuns director peste Memorialul „Mihai Eminescu” Ipoteşti. Miluţă Jijie, cel educat în spirit muncitoresc şi călăuzit de lozinca muncitorească „Noi muncim, nu gândim!”, a început să-şi dea arama pe faţă.
Ajuns director al Memorialului graţie protectorului său Mihai Ţâbuleac, cel care se consideră ales pe viaţă preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Miluţă a început să muşte mâna stăpânului. Şarpele crescut de Ţâbuleac la sânul banilor publici muşcă acum mâna binefăcătorului său. Dar despre isprăvile lui Miluţă, un fel de ciocoi burghez parvenit din mediul muncitoresc leninisto-stalinist, în curând.
În comentariul de faţă altceva vreau eu să aduc în atenţia publică. Cercetătorul ştiinţific Valentin Coşereanu a fost schimbat din funcţia de director al Memorialului şi sub presiunea unui grup ostil de salariaţi, nu numai din interese politice. Iar acel grup nu voia altceva decât să scape de Coşereanu pentru a-şi promova propriile interese.
Liderul grupului pare a fi restauratorul Marius Ştefănache. Omul l-a reclamat pe Coşereanu că şi-a angajat rudele la Memorial, că face mâncare fără a avea autorizaţie etc.
Acum cel care face afaceri cu rudele pe banii Memorialului este chiar Ştefănache. Chiar acum se desfăşoară la Memorial o acţiune intitulată „Casa maramureşeană”. Acţiunea este finanţată din banii judeţului Botoşani şi promovează în spaţiul eminescian cultura şi tradiţiile maramureşene. Nimeni nu s-a întrebat cum este posibil aşa ceva. Nici că acţiunea a fost iniţiată de Ştefănache împreună cu mătuşa sa, o maramureşeancă ce numai de geniul eminescian nu este interesată.
Să mai adăugăm faptul că acţiunea n-are girul forurilor de resort şi nu se încadrează în spaţiul arhitectural eminescian aşa cum a fost el proiectat. În loc ca la Memorial să se promoveze elemente etnografice din judeţul Botoşani, mai ales că Secţia de etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani a fost desfiinţată iar exponate extrem de valoroase stau depozitate la subsolul muzeului, promovăm cultura maramureşeană. Fără ca Eminescu să fie, în compensare, promovat cu ceva în spaţiul Maramureşului, unde turismul este mult superior judeţului nostru şi unde Eminescu ar merita să fie promovat.
Să mai aducem în atenţie faptul că Memorialul nu este un muzeu al statului, ca să aducem şi să expunem case din diferite zone geografice ale României. Dar cum heirupistul nostru Miluţă munceşte şi nu gândeşte, ciocoiul Ştefănache are mână liberă.
Culmea, tot Ştefănache este cel care acum face mâncare la Memorial, tot fără aprobare. Motiv ca cei de la Direcţia Sanitar-Veterinară Botoşani să aplice Memorialului o amendă de 600 lei. Din banii cui se va plăti amenda, domn’ economist în tractoare şi motoraşe Miluţă Jijie? Am întrebat retoric, nu vreau un răspuns. Îl cunosc! Amenda se va plătit din banii publici. (Voi continua)

written by Ioan Rotundu