Aseară, la emisiunea Chestiuni de lămurit de pe Tv SOMAX, moderatorul Dorin Bejenaru l-a avut ca invitat pe un anume Viorel Coman, de care până aseară n-am auzit. Tânărul, care şi-a declinat vârsta de 41 de ani, face politică liberală de vreo teri ani. A intrat în politică împins de nevoia de a învăţa cum să rezolve problemele cetăţenilor şi să-i înţeleagă aşa cum sunt ei, mai intelectual spus, a intrat în politică mânat de înalte sentimente umaniste şi nicidecum din dorinţa de căpătuială .
După ce a intrat în politică a descoperit că-i judeca greşit pe cetăţeni, dar alături de conducerea partidului şi liderul Florin Ţurcanu a învăţat să-i judece corect. Am mai aflat că Viorel Coman este jurist de profesie şi om de afaceri şi că deţine funcţia de preşedinte PNL de cartier în zona Stejari. O primă ispravă a sa de om politic a fost că a strâns semnături de la cei din cartier şi l-a determinat pe primarul Flutur să nu mai ţină festivalul verii. În opinia sa un festival trebuie ţinut în afara oraşlului, undeva prin pădure.
Îmi permit să-i atrag atenţia tinerei noastre speranţe liberale botoşănene că în lumea civilizată astfel de festivaluri se organizează în centrul oraşului. Carnavalul veneţian în centrul Vceneţiei, festivalul berii şi al cârnaţilor în centrul Dresdei, sărbătoarea sambei în centrul oraşului San Paolo etc. şi astfel de festivaluri ţin zile şi săptămâni la rând.
Chiar la noi, în România, Zilele oraşului Bucureşti nu s-au organizat în pădurea Snagov ci în centrul Capitalei iar la Alba Iulia festivalul verii s-a ţinut în faţa Catedralei Unirii, adică în centrul oraşului şi nici unui localnic nu i-.a trecut prin cat să fie supărat de distracţie. Pe la noi legea o fac nişte boşorogi de activişti PCR şi alţi muncitori ai construcţiei socialismului, acum pensionari care nu înţeleg ce vremuri trăiesc.
Nu cunosc unde o fi profesat ca jurist tinerelul politician, dar din felul în care s-a exprimat n-a demonstrat că are limbaj juridic şi nici cunoştinţe prea profunde din domeniul juridic, mai ales despre puterea administrativă a statului. Nici în privinţa dreptului constituţional n-a excelat, semn că atunci când s-a predat la facultate acest curs a avut preocupări mai importrante şi a lipsit-
Am mai constatat că citeşte comentariile de pe acest blog şi de pe site-ul Jurnalului, pentru că a folosit în discursul său mnulte teze politice lansate de mine, printre care lipsa de implicare a societăţii civile în actul politic şi lipsa solidarităţii sociale în a protesta public faţă de deciziile puterii. Numai că termenii folosiţi n-au fost chiar cei potriviţi, semn că tinerelul nostru politician şi-a început cariera politică cu alte îndeletniciri decât cu limbajul ca formă de comunicare.
Important este că Viorel Coman a aflat că PMNL are o doctrină politică de dreapta şi că vede în deputatul Floorin Ţurcanu o personalitate a vieţii noastre politice, mai ales că este primul cioban autohton care va organiza în zilele de 2 – 3 octombrie o expoziţie cu profil zootehnic ovin şi caprin.
Deşi declarat de dresapta, Coman susţine că în PNl toţi membrii sunt egali, ciobanii pot discuta de la egal la egal cu intelectualii şi chiar pot accede în parlament. Cum n-am simţit nici o nuanţă ironică în voce, îi trag din nou atenţia că în PNL ciobanii sunt şefi ai intelectualilor iar unul cu oi mai multe şi cornute este în parlament şi se numeşte Florin Ţurcanu, şeful său politic.
Cât despre puciul care s-ar spune că l-ar organiza tinerii liberali de afaceri împotriva lui Ţurcanu, tinerelul a spus că-s poveşti, glume şi nimic serios, deşi Ţurcanu a fost cel care a anunţat că în PNL se pregăteşte un puci împotriva sa.
În ce privesc cunoştinţele sale despre personalităţile din PNL, Coman n-a prea avut de rostit nume şi chiar i-a recomandat moderatorului să nu-l mai întrebe de liberalii naţionali, ci de cei locali, pe care am tras concluzia că nu prea-i cunoaşte nici pe ei.
În problema revendicată de revoluţionari privind terenul care li s-ar cuveni n-a demonstrat nici cunoştinţe juridice, nici politice şi nici revoluţionare, aşa că a dat-o pe moralitate, capitol la care i-am dat dreptate, revendicările revoluţionarilor fiind total lipsite de bun simţ. Cunoştinţele sale juridice nu l-au ajutat nici la capitolul privind legalitatea prin care unele terenuri trec de la ADS în proprietatea băieţilor deştepţi.
Mă bucur că tinerelul a confirmat, ca jurist, că cei care fac afaceri cu statul musai trebuie să dea un comision de 30%. Probabil ştie de această regulă de bază de la colegii săi din PNL care căpuşează banul public prin lucrări şi alte învârteli.
Ca o concluzie finală, Viorel Coman este un eminent jurist şi poate sta cu cinste alătuzri de un alt eminent jurist liberal, deputatul Florin Ţurcanu.
În plan politic concluzia aparţine unui intervievat de pe stradă care a afirmat că trebuie să treacă o sută de ani ca să scăpăm de mocirla în care ne-au băgat politicienii de astăzi şi viitorii de mâine..
În ce priveşte aspiraţia sa de a deveni consilier municipal peste doi ani, îşi poate realiza visul, că au avut botoşănenii consilieri şi mainaşpa, precum Vasile Cojocaru şi n-a murit nimeni de prostia acestuia.
Pe seama preotului paroh din Drăguşeni circulă multe fapte care i se atribuie. Prima, şi cea mai împovărătoare pentru preot, este că a fost legatarul testamentar al familiei de profesori Crâşmaru, care i-au lăsat părintelui casa şi o avere inestimabilă constând într-o colecţie de piese arheologice aparţinătoare de cultura Cucuteni.
Că părintele a lăsat o parte din casa primită în dar să se risipească iar cealaltă parte a închiriat-o să scoată un ban în plus pentru sufleţelul său n-ar fi mare păcat lumesc. Păcatul cel mare, extrem de pământean şi totodată penal, este că piese din colecţia donată părintelui au fost găsite la vânzare pe piaţa de antichităţi din Italia, iar intermediarul afacerii pare a fi feciorul său, un flăcăiandru de vreo 27 de ani care s-a chinuit de s-a chinuit, dar în acest an şi-aluat Bacul.
Flăcăul să-i mulţumească Guvernului Boc că a mărit vârsta de pensionare la 65 de ani, aşa că, până la vârsta de pensionare, are timp berechet să absolve şi o facultate.
Revenind la piesele arheologice ce fac furori pe pieţele italiene de antichităţi, povestea pare a fi mult mai încurcată, că doar încurcate-s şi căile Domnului. Cum nici un poliţist sau procuror n-a avut curiozitatea să le descurce, să le lăsăm aşa încurcate cum sunt.
Despre părintele Ioan oamenii locului zic că are metehne catolice. Adică îi place viaţa pe care o duc unii preoţi catolici, acera viaţă pentru care Papa de la Roma s-a dus în Anglia, înfruntând huiduielile contestatarilor săi, ca să-şi ceară scuze pentru poftele sexuale inverse ale slujitorilor săi
Mai are părintele, zic clevetitorii, obiceiul de a fi iute la mânie şi dacă nu păstrezi distanţa corespunzătoare, de-l înfrunţi, te poţi alege cu vreo scatoalcă, două, că nde înjurături nu scapă creştinul nici dacă s-ar adăposti în fundul Raiului.
Părintele nu crede în judecata divină, doar o propovăduieşte în biserică pentru creştinii de rând. Când directoarea de la şcoală i-a rrefuzat nişte ore de religie, părintele s-a dus cu pâra la judecător, nu s-a rugat la Domnul s-o pedepsească pe directoare, de exemplu, ca profesoară de chimie să confunde apa cu vinul de împărtăşanie şi să vină beată la şcoală, strigând că ea mai donează 26% din leafă Guvernului Boc..
Numai că judecătorii au judecat protestul părintelui după Codul penal şi nu după biblie. Aşa că a pierdut procesul şi odată cu el vreo sută şi ceva de milioane de lei. Directoarea l-a executat scurt, trimiţându-i la poartă un executor judecătoresc. Şi Iar Dumnezeu n-a fost de partea părintelui şi l-a lăsat pe executor să-l execute până la ultima para.
Ca să fiu sincer, când am filmat un reportaj despre dispariţia pieselor de arheologie, deşi am fost atenţionat să fiu precaut cu părintele, că-i sare repede muştarul şi-i iute la braţ, n-am prea ţinut seama de sfat. Şi bine am făcut!
Părintele a fost chiar amabil cu mine, a acceptat să filmăm în Casa Domnului, adică în biserică şi mi-a răspuns la toate întrebările fără să dea semne de nervozitate. S-a cam încurcat un pic în răspunsuri, adică la început nu-şi amintea să fi primit ceva de la răposaţii soţi Crâşmaru, dar pe măsură ce îi deschideam ochii minţii cu detalii părintelui îi revenea memoria şi în final a recunoscut totul, cu sinceritate duhovnicească, de parcă eu era preotul şi el creştinul venit la spovedanie.
Ba chiar sunt mulţumit de dialogul meu cu părintele şi nu cred o iotă din ce mi s-a şoptit despre el. Hoţul neprins este negustor cinstit, iar pe părinte nu l-a prins nimeni cu nimic. L-a cuprins doar puţină amnezie, dar şi-a revenit sprinten cu memoria, semn că încă mai poate.
Cât despre metehnele sale catolice, poate oricând obţine binecuvântarea şi iertarea Papei, că doar creştini suntem şi pe deasupra şi cetăţeni europeni care nu mai fac discriminări pe bază de sex.
Sfatul meu ar fi ca părintele s-o ţină tot aşa, iar cârcotaşilor să le aplice „metoda Băsescu”, că una peste bot nu le strică, mai ales dacă durerea le este alnată şi cu o serie de înjurături diavoleşti, că nu se cade să facă aluzie la lucrurile sfinte.
Doamne ajută, părinte!
* săptămâna 20 – 26 septembrie 2010
1.(1) Cătălin Flutur – preşedinte PDL, primarul Botoşanilor (85) 85 puncte
2. (2) Cătălin Alexa – viceprimar PDL de Botoşani (67) 67p
3. (3 Andrei Dolineaschi – deputat PSD (66) 66p
4. (4) Constantin Conţac – independent politic (61) 61p
5. (5) Florin Ţurcanu – deputat PNL, preşedintele partidului /69) 60p
6. (8) Gheorghe Văzdoagă – secretar PSD, consilier municipal (55) 55p
7. (7) Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte CJ Botoşani, vice PNL(57) 55p
8. (6) Mihai Ţâbuleac – preşedinte CJ Botoşani, ice PDL (58) 55p
9 (10) .Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL (53) 53p
19. (9) Dan Humelnicu – senator PDL (54) 53p
11. (11) Gheorghe Marcu – senator PSD, preşedintele partidului (50) 50p
12.(12) Constantin Manolache – vice CJ Botoşani, PSD (50) 50p
13.(13) Mihai Baltă – vicepreşedinte PSD (48) 47p
14. (16) Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM (45) 46p
15. (14) Liviu Câmpanu – senator UNPR (46) 46p
16.(15) Cătălin Buhăianu – deputat PDL (46) 45p
17. (17) Relu Târzioru – vicepreşedinte PNL, primari Săveni( 43) 43p
18. (19) Florin Ghiorghiţă – vice PDL, viceprimar Botoşani (41) 42p
19. (18) Costică Macaleţi – deputat PSD (41) 40p
20. (20) Ioan Diaconu – vicepreşedinte PDL (36) 35p
Au mai fost selectaţi:
21. (22) Constantin Pitorac – PDL, primar Flămânzi( 32) 32p
22. (23) Costel Romanescu – vicepreşedinte PNL, primar Păltiniş (32) 32p
23. (25) Verginel Gireadă – vice PNL, primar M.Eminescu (30) 30p
24. (24) Dinu Secrieru – vicepreşedinte PNL (30) 29 p
25. (21) Dorin Alexandrescu – primar PSD Dorohoi (32) 29p
Notă – cifrele din paranteză indică locul avut în topul anterior şi punctajul
Cu ceva timp în urmă, într-una diun emisiunile sale, Dan Diaconescu, care tocmai venise de la DNA, a făcut o afirmaţie asupra căreia n-am acordat prea mare atenţie. Spunea Diaconescu că DNA-ul are înregistrate vreo opt mii de ore de convorbiri ale lui Dinu Patriciu şi că a început să le prelucreze.
Din ascultarea lor s-a aflat şi despre afacerile la negru cu petrol ale lui Patriciu. Iar Diaconescu a precizat că cei de la DNA au reuşit să afle cine se ascunde sub numele de Ţâbu, o persoană importantă de prin nordul Moldovei, membru de vază al PDL, fost parlamentar al României.
Vineri, săptămâna trecută, am avut o întâlnire cu mai multe persoane din Botoşani, toate cu funcţii grele în trecut sau în prezent. A venit vorba şi de afirmaţiile lui Diaconescu. Una dintre persoanele prezente a afirmat cu multă siguranţă că Diaconescu s-a referit la Ţâbuleac al nostru şi şi-a argumentat supoziţia.
Se ştie că Patriciu a alimentat cu combustibil la negru pe toţi marii producători de alcool. În perioada 1998 – 2004 era la modă producţia de alcool la negru. Iar ca să produci alcool la negru era necesar să ai şi combustibil necontabilizat, adică procurat la negru. Această perioadă se suprapune perfect cu perioada când Mihai Ţâbuleac, ca patron al societăţii Vinalcool Botoşani era acuzat de producerea alcoolului la negru şi comercializarea acestuia în Ucraina şi Republica Moldova.
Mai mult, Ţâbukeac a avut şi o încercare de a recupera TVA-ul pentru alcoolul exportat la negru. În acest sens a apelat la Dinu Secrieru, pe atunci senator al României (înainte de 2000) ca să intervină la şeful vămilor, Nini Săpunaru, să-i elibereze oarece documente nu tocmai în deplină legalitate.
Secrieru a avut un dialog cu Nini Săpunaru, dar acesta a apreciat prea periculoasă implicarea şi n-a muşcat. Supărat că Secrieru nu i-a rezolvat problema Ţâbuleac a părăsit PNL-ul. Avea să revină după 2000 şi să-i sufle lui Secrieru preşedinţia partidului.
Să ne mai amintim că în perioada când se producea alcool la negru Guvernul Năstase a introdus supraveghetori fiscali. Era un mod de a controla producţia la negru şi de a aduna bani la partid. Răposatul Dutcă, şi el producător de alcool la negru şi concurent al Vinalcool, mi-a destăinuit de mai multe ori înainte de-a muri că s-a săturat să producă alcool la negru şi câştigul să-l dea PSD-ului, unor poliţişti (le ştiu numele) şi agentului fiscal iar lui să nu-i rămână mai nimic. Iar Dutcă aducea combustibil la negru de la Patriciu.
Pe Ţânuleac, potrivit spuselor lui Dutcă, îl aproviuziona cu combustibil la negru Mirel Vlas, actualul patron de la Tehnic Asist. Poate aşa se şi explică strânsa legătură dintre Ţâbuleac şi Vlas, preşedintele Ţâbuleac dându-i lui Vlas execuţia drumului judeţean Lozna – Dersca – Mihăileni la un preţ cu 60 miliarde lei mai mare decât câştigătorul licitaţiei, câştigător pe care Ţâbuleac l-a înlăturat printr-o şmecherie.
Dacă Diaconescu a fost corect în informaţie şi cel cu care am dialogat este la fel de informat, înseamnă că DNA-ul îi cam dă târcoale lui Ţâbuleac. Numai că de la presupuneri la fapte concrete este mare distanţă iar preşedintele Ţâbuleac are timp să se mai chivernisească. Cel puţin aşa spun unii primari. Dar despre acest fapt voi comenta ceva mai târziu, că mecanismul său de lucru este unul complex.
Sunt obişnuit să fiu oprit pe stradă de diverse persoane care fie mă felicită pentru vreun articol publicat în Jurnalul, fie, mai nou, pentru vreun reportaj din Lumea lu’ Rotundu. Şi ieri am fost oprit, dar nu pentru a primi felicitări, ci pentru a fi chestionat dacă ce-am filmat în reportajul „Karakul de Botoşani” aparţine cu adevărat inginerului Ionică Nechifor şi nu cumva reportajul a urmărit să-i laude pe oierii liberali, adunaţi în jurul lui Florin Ţurcanu.
Am rămas uimit de aşa o gândire, pentru că în tot reportajul în cauză nu se rosteşte nici o vorbă despre liberali sau despre Florin Ţurcanu. Prin acest reportaj am urmărit să aduc în atenţia publică şi a autorităţilor faptul că cea mai renumită staţiune de cercetări din ţară în domeniul ovinelor şi caprinelor se află într-o situaţie dezastruoasă, dar că rodul muncii de cercetare s-a transferat în domeniul privat, unde este valorificat la potenţialul maxim. Iar inginerul zootehnist Ionică Nechifor este un astfel de întreprinzător, fermier crescător de oi karakul dar şi preşedintele unei asociaţii profesionale în domeniu.
Din aceste motive am ales ca eroul reportajului meu să fie inginerul Nechifor, mai ales că tot el este organizatorul unei importante şi impozante expoziţii dedicată crescătorilor de oi, expoziţie ce va avea loc în 2 şi 3 octombrie la Staţiunea Popăuţi, staţiune care a făcut renumit Botoşaniul în ţară şi peste hotare prin calitatea excepţională a pielicelelor de miei karakul în diverse nuanţe de culoare, de la negru, brumăriu la comor şi alb.
Cei trei berbeci din reportaj sunt proprietatea lui Nechifor şi pot fi văzuţi de către oricine la ferma sa acestuia aflată peste şosea de Staţiunea Popăuţi. Nu i-am adus de la staţiune pentru a-i filma în curtea lui Nechifor, cum a insinuat cel care m-a oprit pe stradă. Nici oile filmate nu aparţin staţiunii, iar locaţia unde le-am filmat poate fi uşor recunoscută. Stâna lui Nechifor se află pe partea stângă a şoselei care urcă dealul Unţeniului, amplasată fiind pe terenul proprietatea acestuia. Oile sunt acolo şi pot fi văzute la orice ord din zi sau noapte.
Şi pielicelele filmate sunt proprietatea lui Nechifor şi au fost scoase de la locul de păstrare chiar în prezenţa mea, rulate şi aşezate pe o masă din curte, după care le-am filmat. Nu sunt pielicele aduse de Nechifor de la staţiune, pentru a se lăuda cu ele.
În ce priveşte caşul filmat în magazin, sunt sute de martori, cumpărătorii zilnici, care port confirma că închegarea laptelui se face cu cheag natural şi nu cu praf sintetic, aşa cum este închegat caşul care se vinde în hala din piaţă.
Nu am obiceiul să-mi regizez filmările, iar cameramanii care lucrează cu mine ştiu foarte bine acest lucru. Nici nu dau detalii despre conţinutul reportajului celui care urmează a fi filmat, tocmai pentru a nu pierde din naturaleţea comportamentului şi a nu-i da posibilitatea să denatureze realitatea. Tot timpul am în vedere două, trei reportaje iar asupra celui ales pentru filmare mă hotărăsc în dimineaţa filmărilor. Şoferul şi cameramanii află unde vom filma numai după ce urcăm în maşină. Asupra reportajului am un plan general dar detaliile şi secvenţele filmate le hotărăsc la faţa locului. Creându-mi această marjă largă de acţiune, pot da supleţe reportajului şi dinamică acţiunii. Şi nu-mi aleg decât teme pe care le stăpânesc, adică dispun de multe informaţii despre acel subiect şi nu pot fi manipulat de către personajele reportajului creându-şi o imagine pozitivă în pofida realităţii.
M-am despărţit de interlocutorul meu cu imaginaţia bogată, poate chiar obsesivă dacă nu cumva maladivă compătimindu-l. Omul este convins că toţi trăiesc după principiile sale de viaţă şi crede că dacă are bani, aşa cum s-a lăudat, poate cumpăra orice conştiinţă. Sunt mulţi oameni cu bani, dar cinstea, respectul şi cultura nu le pot cumpăra pentru că aceste calităţi se dobândesc prin multă muncă şi perseverenţă personală.
Îi garantez încă odată celui care m-a acostat pe stradă că tot ce-am filmat în ferma lui Nechifor aparţine acestuia şi nu staţiunii Popăuţi. Să-şi cheltuiască sănătos banii pe care-i are, dar pe mine nu mă pateu plăti ca să-l fac erou, aşa cum crede el că l-am făcut pe inginerul Nechifor. Doamne, ce poate face invidia din oameni !
