Aseară, la emisiunea Chestiuni de lămurit de pe Tv SOMAX, moderatorul Dorin Bejenaru l-a avut ca invitat pe un anume Viorel Coman, de care până aseară n-am auzit. Tânărul, care şi-a declinat vârsta de 41 de ani, face politică liberală de vreo teri ani. A intrat în politică împins de nevoia de a învăţa cum să rezolve problemele cetăţenilor şi să-i înţeleagă aşa cum sunt ei, mai intelectual spus, a intrat în politică mânat de înalte sentimente umaniste şi nicidecum din dorinţa de căpătuială .
După ce a intrat în politică a descoperit că-i judeca greşit pe cetăţeni, dar alături de conducerea partidului şi liderul Florin Ţurcanu a învăţat să-i judece corect. Am mai aflat că Viorel Coman este jurist de profesie şi om de afaceri şi că deţine funcţia de preşedinte PNL de cartier în zona Stejari. O primă ispravă a sa de om politic a fost că a strâns semnături de la cei din cartier şi l-a determinat pe primarul Flutur să nu mai ţină festivalul verii. În opinia sa un festival trebuie ţinut în afara oraşlului, undeva prin pădure.
Îmi permit să-i atrag atenţia tinerei noastre speranţe liberale botoşănene că în lumea civilizată astfel de festivaluri se organizează în centrul oraşului. Carnavalul veneţian în centrul Vceneţiei, festivalul berii şi al cârnaţilor în centrul Dresdei, sărbătoarea sambei în centrul oraşului San Paolo etc. şi astfel de festivaluri ţin zile şi săptămâni la rând.
Chiar la noi, în România, Zilele oraşului Bucureşti nu s-au organizat în pădurea Snagov ci în centrul Capitalei iar la Alba Iulia festivalul verii s-a ţinut în faţa Catedralei Unirii, adică în centrul oraşului şi nici unui localnic nu i-.a trecut prin cat să fie supărat de distracţie. Pe la noi legea o fac nişte boşorogi de activişti PCR şi alţi muncitori ai construcţiei socialismului, acum pensionari care nu înţeleg ce vremuri trăiesc.
Nu cunosc unde o fi profesat ca jurist tinerelul politician, dar din felul în care s-a exprimat n-a demonstrat că are limbaj juridic şi nici cunoştinţe prea profunde din domeniul juridic, mai ales despre puterea administrativă a statului. Nici în privinţa dreptului constituţional n-a excelat, semn că atunci când s-a predat la facultate acest curs a avut preocupări mai importrante şi a lipsit-
Am mai constatat că citeşte comentariile de pe acest blog şi de pe site-ul Jurnalului, pentru că a folosit în discursul său mnulte teze politice lansate de mine, printre care lipsa de implicare a societăţii civile în actul politic şi lipsa solidarităţii sociale în a protesta public faţă de deciziile puterii. Numai că termenii folosiţi n-au fost chiar cei potriviţi, semn că tinerelul nostru politician şi-a început cariera politică cu alte îndeletniciri decât cu limbajul ca formă de comunicare.
Important este că Viorel Coman a aflat că PMNL are o doctrină politică de dreapta şi că vede în deputatul Floorin Ţurcanu o personalitate a vieţii noastre politice, mai ales că este primul cioban autohton care va organiza în zilele de 2 – 3 octombrie o expoziţie cu profil zootehnic ovin şi caprin.
Deşi declarat de dresapta, Coman susţine că în PNl toţi membrii sunt egali, ciobanii pot discuta de la egal la egal cu intelectualii şi chiar pot accede în parlament. Cum n-am simţit nici o nuanţă ironică în voce, îi trag din nou atenţia că în PNL ciobanii sunt şefi ai intelectualilor iar unul cu oi mai multe şi cornute este în parlament şi se numeşte Florin Ţurcanu, şeful său politic.
Cât despre puciul care s-ar spune că l-ar organiza tinerii liberali de afaceri împotriva lui Ţurcanu, tinerelul a spus că-s poveşti, glume şi nimic serios, deşi Ţurcanu a fost cel care a anunţat că în PNL se pregăteşte un puci împotriva sa.
În ce privesc cunoştinţele sale despre personalităţile din PNL, Coman n-a prea avut de rostit nume şi chiar i-a recomandat moderatorului să nu-l mai întrebe de liberalii naţionali, ci de cei locali, pe care am tras concluzia că nu prea-i cunoaşte nici pe ei.
În problema revendicată de revoluţionari privind terenul care li s-ar cuveni n-a demonstrat nici cunoştinţe juridice, nici politice şi nici revoluţionare, aşa că a dat-o pe moralitate, capitol la care i-am dat dreptate, revendicările revoluţionarilor fiind total lipsite de bun simţ. Cunoştinţele sale juridice nu l-au ajutat nici la capitolul privind legalitatea prin care unele terenuri trec de la ADS în proprietatea băieţilor deştepţi.
Mă bucur că tinerelul a confirmat, ca jurist, că cei care fac afaceri cu statul musai trebuie să dea un comision de 30%. Probabil ştie de această regulă de bază de la colegii săi din PNL care căpuşează banul public prin lucrări şi alte învârteli.
Ca o concluzie finală, Viorel Coman este un eminent jurist şi poate sta cu cinste alătuzri de un alt eminent jurist liberal, deputatul Florin Ţurcanu.
În plan politic concluzia aparţine unui intervievat de pe stradă care a afirmat că trebuie să treacă o sută de ani ca să scăpăm de mocirla în care ne-au băgat politicienii de astăzi şi viitorii de mâine..
În ce priveşte aspiraţia sa de a deveni consilier municipal peste doi ani, îşi poate realiza visul, că au avut botoşănenii consilieri şi mainaşpa, precum Vasile Cojocaru şi n-a murit nimeni de prostia acestuia.
written by Ioan Rotundu
Pe seama preotului paroh din Drăguşeni circulă multe fapte care i se atribuie. Prima, şi cea mai împovărătoare pentru preot, este că a fost legatarul testamentar al familiei de profesori Crâşmaru, care i-au lăsat părintelui casa şi o avere inestimabilă constând într-o colecţie de piese arheologice aparţinătoare de cultura Cucuteni.
Că părintele a lăsat o parte din casa primită în dar să se risipească iar cealaltă parte a închiriat-o să scoată un ban în plus pentru sufleţelul său n-ar fi mare păcat lumesc. Păcatul cel mare, extrem de pământean şi totodată penal, este că piese din colecţia donată părintelui au fost găsite la vânzare pe piaţa de antichităţi din Italia, iar intermediarul afacerii pare a fi feciorul său, un flăcăiandru de vreo 27 de ani care s-a chinuit de s-a chinuit, dar în acest an şi-aluat Bacul.
Flăcăul să-i mulţumească Guvernului Boc că a mărit vârsta de pensionare la 65 de ani, aşa că, până la vârsta de pensionare, are timp berechet să absolve şi o facultate.
Revenind la piesele arheologice ce fac furori pe pieţele italiene de antichităţi, povestea pare a fi mult mai încurcată, că doar încurcate-s şi căile Domnului. Cum nici un poliţist sau procuror n-a avut curiozitatea să le descurce, să le lăsăm aşa încurcate cum sunt.
Despre părintele Ioan oamenii locului zic că are metehne catolice. Adică îi place viaţa pe care o duc unii preoţi catolici, acera viaţă pentru care Papa de la Roma s-a dus în Anglia, înfruntând huiduielile contestatarilor săi, ca să-şi ceară scuze pentru poftele sexuale inverse ale slujitorilor săi
Mai are părintele, zic clevetitorii, obiceiul de a fi iute la mânie şi dacă nu păstrezi distanţa corespunzătoare, de-l înfrunţi, te poţi alege cu vreo scatoalcă, două, că nde înjurături nu scapă creştinul nici dacă s-ar adăposti în fundul Raiului.
Părintele nu crede în judecata divină, doar o propovăduieşte în biserică pentru creştinii de rând. Când directoarea de la şcoală i-a rrefuzat nişte ore de religie, părintele s-a dus cu pâra la judecător, nu s-a rugat la Domnul s-o pedepsească pe directoare, de exemplu, ca profesoară de chimie să confunde apa cu vinul de împărtăşanie şi să vină beată la şcoală, strigând că ea mai donează 26% din leafă Guvernului Boc..
Numai că judecătorii au judecat protestul părintelui după Codul penal şi nu după biblie. Aşa că a pierdut procesul şi odată cu el vreo sută şi ceva de milioane de lei. Directoarea l-a executat scurt, trimiţându-i la poartă un executor judecătoresc. Şi Iar Dumnezeu n-a fost de partea părintelui şi l-a lăsat pe executor să-l execute până la ultima para.
Ca să fiu sincer, când am filmat un reportaj despre dispariţia pieselor de arheologie, deşi am fost atenţionat să fiu precaut cu părintele, că-i sare repede muştarul şi-i iute la braţ, n-am prea ţinut seama de sfat. Şi bine am făcut!
Părintele a fost chiar amabil cu mine, a acceptat să filmăm în Casa Domnului, adică în biserică şi mi-a răspuns la toate întrebările fără să dea semne de nervozitate. S-a cam încurcat un pic în răspunsuri, adică la început nu-şi amintea să fi primit ceva de la răposaţii soţi Crâşmaru, dar pe măsură ce îi deschideam ochii minţii cu detalii părintelui îi revenea memoria şi în final a recunoscut totul, cu sinceritate duhovnicească, de parcă eu era preotul şi el creştinul venit la spovedanie.
Ba chiar sunt mulţumit de dialogul meu cu părintele şi nu cred o iotă din ce mi s-a şoptit despre el. Hoţul neprins este negustor cinstit, iar pe părinte nu l-a prins nimeni cu nimic. L-a cuprins doar puţină amnezie, dar şi-a revenit sprinten cu memoria, semn că încă mai poate.
Cât despre metehnele sale catolice, poate oricând obţine binecuvântarea şi iertarea Papei, că doar creştini suntem şi pe deasupra şi cetăţeni europeni care nu mai fac discriminări pe bază de sex.
Sfatul meu ar fi ca părintele s-o ţină tot aşa, iar cârcotaşilor să le aplice „metoda Băsescu”, că una peste bot nu le strică, mai ales dacă durerea le este alnată şi cu o serie de înjurături diavoleşti, că nu se cade să facă aluzie la lucrurile sfinte.
Doamne ajută, părinte!
written by Ioan Rotundu
* săptămâna 20 – 26 septembrie 2010
1.(1) Cătălin Flutur – preşedinte PDL, primarul Botoşanilor (85) 85 puncte
2. (2) Cătălin Alexa – viceprimar PDL de Botoşani (67) 67p
3. (3 Andrei Dolineaschi – deputat PSD (66) 66p
4. (4) Constantin Conţac – independent politic (61) 61p
5. (5) Florin Ţurcanu – deputat PNL, preşedintele partidului /69) 60p
6. (8) Gheorghe Văzdoagă – secretar PSD, consilier municipal (55) 55p
7. (7) Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte CJ Botoşani, vice PNL(57) 55p
8. (6) Mihai Ţâbuleac – preşedinte CJ Botoşani, ice PDL (58) 55p
9 (10) .Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL (53) 53p
19. (9) Dan Humelnicu – senator PDL (54) 53p
11. (11) Gheorghe Marcu – senator PSD, preşedintele partidului (50) 50p
12.(12) Constantin Manolache – vice CJ Botoşani, PSD (50) 50p
13.(13) Mihai Baltă – vicepreşedinte PSD (48) 47p
14. (16) Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM (45) 46p
15. (14) Liviu Câmpanu – senator UNPR (46) 46p
16.(15) Cătălin Buhăianu – deputat PDL (46) 45p
17. (17) Relu Târzioru – vicepreşedinte PNL, primari Săveni( 43) 43p
18. (19) Florin Ghiorghiţă – vice PDL, viceprimar Botoşani (41) 42p
19. (18) Costică Macaleţi – deputat PSD (41) 40p
20. (20) Ioan Diaconu – vicepreşedinte PDL (36) 35p
Au mai fost selectaţi:
21. (22) Constantin Pitorac – PDL, primar Flămânzi( 32) 32p
22. (23) Costel Romanescu – vicepreşedinte PNL, primar Păltiniş (32) 32p
23. (25) Verginel Gireadă – vice PNL, primar M.Eminescu (30) 30p
24. (24) Dinu Secrieru – vicepreşedinte PNL (30) 29 p
25. (21) Dorin Alexandrescu – primar PSD Dorohoi (32) 29p
Notă – cifrele din paranteză indică locul avut în topul anterior şi punctajul
written by Ioan Rotundu
Cu ceva timp în urmă, într-una diun emisiunile sale, Dan Diaconescu, care tocmai venise de la DNA, a făcut o afirmaţie asupra căreia n-am acordat prea mare atenţie. Spunea Diaconescu că DNA-ul are înregistrate vreo opt mii de ore de convorbiri ale lui Dinu Patriciu şi că a început să le prelucreze.
Din ascultarea lor s-a aflat şi despre afacerile la negru cu petrol ale lui Patriciu. Iar Diaconescu a precizat că cei de la DNA au reuşit să afle cine se ascunde sub numele de Ţâbu, o persoană importantă de prin nordul Moldovei, membru de vază al PDL, fost parlamentar al României.
Vineri, săptămâna trecută, am avut o întâlnire cu mai multe persoane din Botoşani, toate cu funcţii grele în trecut sau în prezent. A venit vorba şi de afirmaţiile lui Diaconescu. Una dintre persoanele prezente a afirmat cu multă siguranţă că Diaconescu s-a referit la Ţâbuleac al nostru şi şi-a argumentat supoziţia.
Se ştie că Patriciu a alimentat cu combustibil la negru pe toţi marii producători de alcool. În perioada 1998 – 2004 era la modă producţia de alcool la negru. Iar ca să produci alcool la negru era necesar să ai şi combustibil necontabilizat, adică procurat la negru. Această perioadă se suprapune perfect cu perioada când Mihai Ţâbuleac, ca patron al societăţii Vinalcool Botoşani era acuzat de producerea alcoolului la negru şi comercializarea acestuia în Ucraina şi Republica Moldova.
Mai mult, Ţâbukeac a avut şi o încercare de a recupera TVA-ul pentru alcoolul exportat la negru. În acest sens a apelat la Dinu Secrieru, pe atunci senator al României (înainte de 2000) ca să intervină la şeful vămilor, Nini Săpunaru, să-i elibereze oarece documente nu tocmai în deplină legalitate.
Secrieru a avut un dialog cu Nini Săpunaru, dar acesta a apreciat prea periculoasă implicarea şi n-a muşcat. Supărat că Secrieru nu i-a rezolvat problema Ţâbuleac a părăsit PNL-ul. Avea să revină după 2000 şi să-i sufle lui Secrieru preşedinţia partidului.
Să ne mai amintim că în perioada când se producea alcool la negru Guvernul Năstase a introdus supraveghetori fiscali. Era un mod de a controla producţia la negru şi de a aduna bani la partid. Răposatul Dutcă, şi el producător de alcool la negru şi concurent al Vinalcool, mi-a destăinuit de mai multe ori înainte de-a muri că s-a săturat să producă alcool la negru şi câştigul să-l dea PSD-ului, unor poliţişti (le ştiu numele) şi agentului fiscal iar lui să nu-i rămână mai nimic. Iar Dutcă aducea combustibil la negru de la Patriciu.
Pe Ţânuleac, potrivit spuselor lui Dutcă, îl aproviuziona cu combustibil la negru Mirel Vlas, actualul patron de la Tehnic Asist. Poate aşa se şi explică strânsa legătură dintre Ţâbuleac şi Vlas, preşedintele Ţâbuleac dându-i lui Vlas execuţia drumului judeţean Lozna – Dersca – Mihăileni la un preţ cu 60 miliarde lei mai mare decât câştigătorul licitaţiei, câştigător pe care Ţâbuleac l-a înlăturat printr-o şmecherie.
Dacă Diaconescu a fost corect în informaţie şi cel cu care am dialogat este la fel de informat, înseamnă că DNA-ul îi cam dă târcoale lui Ţâbuleac. Numai că de la presupuneri la fapte concrete este mare distanţă iar preşedintele Ţâbuleac are timp să se mai chivernisească. Cel puţin aşa spun unii primari. Dar despre acest fapt voi comenta ceva mai târziu, că mecanismul său de lucru este unul complex.
written by Ioan Rotundu
Sunt obişnuit să fiu oprit pe stradă de diverse persoane care fie mă felicită pentru vreun articol publicat în Jurnalul, fie, mai nou, pentru vreun reportaj din Lumea lu’ Rotundu. Şi ieri am fost oprit, dar nu pentru a primi felicitări, ci pentru a fi chestionat dacă ce-am filmat în reportajul „Karakul de Botoşani” aparţine cu adevărat inginerului Ionică Nechifor şi nu cumva reportajul a urmărit să-i laude pe oierii liberali, adunaţi în jurul lui Florin Ţurcanu.
Am rămas uimit de aşa o gândire, pentru că în tot reportajul în cauză nu se rosteşte nici o vorbă despre liberali sau despre Florin Ţurcanu. Prin acest reportaj am urmărit să aduc în atenţia publică şi a autorităţilor faptul că cea mai renumită staţiune de cercetări din ţară în domeniul ovinelor şi caprinelor se află într-o situaţie dezastruoasă, dar că rodul muncii de cercetare s-a transferat în domeniul privat, unde este valorificat la potenţialul maxim. Iar inginerul zootehnist Ionică Nechifor este un astfel de întreprinzător, fermier crescător de oi karakul dar şi preşedintele unei asociaţii profesionale în domeniu.
Din aceste motive am ales ca eroul reportajului meu să fie inginerul Nechifor, mai ales că tot el este organizatorul unei importante şi impozante expoziţii dedicată crescătorilor de oi, expoziţie ce va avea loc în 2 şi 3 octombrie la Staţiunea Popăuţi, staţiune care a făcut renumit Botoşaniul în ţară şi peste hotare prin calitatea excepţională a pielicelelor de miei karakul în diverse nuanţe de culoare, de la negru, brumăriu la comor şi alb.
Cei trei berbeci din reportaj sunt proprietatea lui Nechifor şi pot fi văzuţi de către oricine la ferma sa acestuia aflată peste şosea de Staţiunea Popăuţi. Nu i-am adus de la staţiune pentru a-i filma în curtea lui Nechifor, cum a insinuat cel care m-a oprit pe stradă. Nici oile filmate nu aparţin staţiunii, iar locaţia unde le-am filmat poate fi uşor recunoscută. Stâna lui Nechifor se află pe partea stângă a şoselei care urcă dealul Unţeniului, amplasată fiind pe terenul proprietatea acestuia. Oile sunt acolo şi pot fi văzute la orice ord din zi sau noapte.
Şi pielicelele filmate sunt proprietatea lui Nechifor şi au fost scoase de la locul de păstrare chiar în prezenţa mea, rulate şi aşezate pe o masă din curte, după care le-am filmat. Nu sunt pielicele aduse de Nechifor de la staţiune, pentru a se lăuda cu ele.
În ce priveşte caşul filmat în magazin, sunt sute de martori, cumpărătorii zilnici, care port confirma că închegarea laptelui se face cu cheag natural şi nu cu praf sintetic, aşa cum este închegat caşul care se vinde în hala din piaţă.
Nu am obiceiul să-mi regizez filmările, iar cameramanii care lucrează cu mine ştiu foarte bine acest lucru. Nici nu dau detalii despre conţinutul reportajului celui care urmează a fi filmat, tocmai pentru a nu pierde din naturaleţea comportamentului şi a nu-i da posibilitatea să denatureze realitatea. Tot timpul am în vedere două, trei reportaje iar asupra celui ales pentru filmare mă hotărăsc în dimineaţa filmărilor. Şoferul şi cameramanii află unde vom filma numai după ce urcăm în maşină. Asupra reportajului am un plan general dar detaliile şi secvenţele filmate le hotărăsc la faţa locului. Creându-mi această marjă largă de acţiune, pot da supleţe reportajului şi dinamică acţiunii. Şi nu-mi aleg decât teme pe care le stăpânesc, adică dispun de multe informaţii despre acel subiect şi nu pot fi manipulat de către personajele reportajului creându-şi o imagine pozitivă în pofida realităţii.
M-am despărţit de interlocutorul meu cu imaginaţia bogată, poate chiar obsesivă dacă nu cumva maladivă compătimindu-l. Omul este convins că toţi trăiesc după principiile sale de viaţă şi crede că dacă are bani, aşa cum s-a lăudat, poate cumpăra orice conştiinţă. Sunt mulţi oameni cu bani, dar cinstea, respectul şi cultura nu le pot cumpăra pentru că aceste calităţi se dobândesc prin multă muncă şi perseverenţă personală.
Îi garantez încă odată celui care m-a acostat pe stradă că tot ce-am filmat în ferma lui Nechifor aparţine acestuia şi nu staţiunii Popăuţi. Să-şi cheltuiască sănătos banii pe care-i are, dar pe mine nu mă pateu plăti ca să-l fac erou, aşa cum crede el că l-am făcut pe inginerul Nechifor. Doamne, ce poate face invidia din oameni !
written by Ioan Rotundu
Aseară, la emisiunea Chestiuni de lămurit de pe Tv SOMAX, moderatorul Dorin Bejenaru a avut ca invitaţi pe consilierul judeţean, fost vicepreşedinte al CJ, Cristian Achiţei – PDL, Constantin Manolache – vicepreşedinte CJ şi PSD şi Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM cu statut neclar în partid.
Din partea societăţii civile au participat Marius Oroşanu – Cartel Alfa, Vasile Cojocaru – preşedinte al Partidului pensionarilor, un anume Mihăilă ce pretinde a fi preşedintele Partidului Poporului şi doi colonei de armată. Le comentez prestaţia pe rând:
Constantin Manolache a fost imprecis în explicaţii, prea general şi cam pe lângă subiectele abordate. A evitat să discute despre negocierea PSD cu PDL pe seama Legii pensiei, preferând să acuze parlamentarii PDL de fraudă la vot. Nici asupra planului de dezvoltare a judeţului Botoşani n-a demonstrat cunoştinţe profunde. O prestaţie slabă, sub aşteptări, poate şi din cauză că abia s-a întors în activitate din concediu medical.
Dumitru Codreanu nu şi-a dezminţit statutul de demagog rafinat. Printre alte lucruri trăsnite a afirmat că ţara iese din criză dacă cei bogaţi îşi aduc averile în ţară, despre lehamitea românilor de a mai munci nesuflând nici o vorbuliţă. În inteligenţa sa proverbială (să ne amintim de declaraţia sa trăsnită de la televizor făcută când era senator şi a râs tara întreagă) a mai constatat că UE şi NATO ne-au obligat la pensionări premature, din această cauză nemaifiind bani pentru pensii. Despre faptul că Iliescu a pensionat anticipat românii fără darul muncii n-a amintit. Şi-a mai dat Codreanu cu stângul în dreptul, demonstrând demagogia care-l călăuzeşte în discursurile publice, neştiind care sunt principalele directive în dezvoltarea judeţului, deşi este consilier judeţean.
Apoi a amestecat fondurile guvernamentale primite prin Prefectura Botoşani cu banii din FDAR şi fondurile europene. Abia acum a dezvăluit că primarii liberali de la Copălău şi Darabani n-au primit bani la primărie pentru că s-a opus Florin Ţurcanu, şeful lor politic, ca răzbunare personală a acestuia, ceea ce-l face părtaş la măgăriile lui Ţurcanu.
A mai vorbit Codreanu despre turismul cultural şi marele Eminescu, el care a luptat prin toate mijloacele să pună în fruntea Memorialului Ipoteşti un economist în producţia tractoarelor. O nouă dovadă de demagogie şi făţărnicie.
Cristian Achiţei a fost cerebral, chiar dacă vădit incomodat de politica promovcată de partidul său. Liderul de sindicat Marius Oroşanu a şi recunoscut că dintre cei trei doar Cristiasn Achiţei a demonstrat că ştie bine problemele judeţului, a fost exact în afirmaţii şi a explicat la modul concret cum stau unele treburi.
Din păcate pentru el, Achiţei a fost şi inabil în a da unele explicaţii. De exemplu, a afirmat că atunci când a fost înlocuit din funcţia de vicepreşedinte al CJ a lăsat la cheie derularea a două importante programe de dezvoltare: aducţiunea de apă în localităţile judeţului şi colectarea deşeurilor. De atunci a trecut un an iar aceste programe n-au mai avansat cu nimic. A evitat să rostească numele preşedintelui Ţâbuleac ca principal vinovat şi incompetenţa manifestată de acesta. Achiţei n-a dorit să discute nici pe marginea faptului că Ţâbuleac a câştigat alegerile promiţând bani europeni şi n-a adus mai nimic. S-a lăudat cu primarul Flutur, care a adus în Botoşani aproape o sută milioane euro, numai că Flutur n-a adus aceşti bani cu sprijinul lui Ţâbuleac ci pe cont propriu.
Din partea societăţii civile nu pot să nu remarc prezenţa celui mai mare pezevenghi politic postdecembrist care este Vasile Cojocaru. N-am auzit de acest Mihăilă şi Partidul Poporului. Oricum, omul a vorbit ca pe vremuri în şedinţele PCR, încâlcit, amestecând problemele şi a folosit termeni pe care nu-i stăpâneşte, de exemplu „structura judeţului” în loc de infrastructură.
Cei doi colonei de armată, şi ei produşi ai sistemului comunist, au gândit cazon şi egoist, apărându-şi interesele tagmei fără a ţine cont de interesulgeneral şi naţional.
Singurul care a fost pe probleme s-a dovedit a fi liderul de sindicat Cartel Alfa Marius Oroşanu.
Concluzia mea finală: avem o clasă politică ticăloşită pentru că n-avem o societate civilă puternică.
written by Ioan Rotundu
Ieri am avut o dispută pe seama faptului că viceprimarul PDL Cătălin Alerxa se află pe locul doi în topul politicienilor botoşăneni. Partenerul de dialog s-a arătat nedumerit de locul ocupat de acesta şi că Alexa nu poate fi considerat politician. Mai mult, la dezbaterea de luni de pe TV SOMAX, pe nedrept Alexa a primit două puncte în clasament, susţinea interlocutorul meu. Pe nedrept pentru că în calitatea sa de viceprimar Alexa ar fi trebuit să-i amendeze pe toţi locatarii de la bloc care şi-au izolat apartamentul cu lucrători la negru şi fără a avea autorizaţie de la primărie.
Dialogul cu contestatarul lui Alexa n-a avut o finalitate, el fiind nevoit să plece înainte de a-mi exprima şi eu punctul de vedere. O fac aici, pe blogul meu. În primul rând că poziţia din topul politicienilor Alexa a ocupat-o datorită punctajului primit de la toţi cei care au participat la întocmirea clasamentului, şi au fost destul de mulţi. Dacă botoşănenii aşa îl percep, nu pot eu o altă persoană să schimb o situaţie de fapt stabilită de o majoritate? Nu pot, iar dacă aş putea aş face-o într-un mod nedrept.
Cătălin Alşexa este un politician, dar nu unul adept al scandalurilor politice, unul care face declaraţii inconştiente prin conferinţele de presă ale partidului pentru a-şi vedea a doua zi numele în presă sau a se admira la televizor cât de deştept a vorbit el.
Îmi aduc aminte că în campania alegerilor locale din 2004 Cătălin Alexa era membru de vază PNL şi l-a susţinut la primărie pe Cătălin Flutur, împotriva voinţei preşedintelui de atunci al PNL care era Mihai Ţâbuleac. A făcut-o discret dar eficient, iar Flutur a ieşit primar. Iată de cel între Alexa şi Flutur există o anumită relaţie de prietenie politică. Iată de ce în urma alegerilor locale din 2008, Flutur care şi-a reînnoit mandatul de primar l-a susţinut pe Alexa la funcţia de viceprimar.
Ca viceprimarAlexa n-a fost implicat în nici un scandal public iar numele său nu a fost niciodată legat de vreun act de corupţie. Faptul că a luat apărarea locatarilor de la bloc care şi-au anvelopat apartamentul cu lucrători la negru şi nu cu firmele agreate politic şi lacome, demonstrează că Alexa este un politician de fineţe şi un membru al Executivului Primăriei Botoşani cu capul pe umeri.
O firmă de construcţii anvelopează apartamentul cu sume între 89 – 100 milioane lei, pe deasupra lucrând şi prost. Lucrătorii la negru cer 40 – 50 milioane lei şi lucrează mult mai atent. Nu este treaba viceprimarului să-i urmărească pe cei care lucrează la negru sau sunt neautorizaţi. Pentru aceasta există Inspecţia teritorială de Muncă.
Să mai clarific şi problema autorizaţiei de anvelopare a apartamentului. Ca să dau cu var în apartament sau pe afară, nu este necesară autorizaţia primăriei pentru că nu modific formatul construcţiei. Nici la anvelopare nu trebuie autorizaţie. Legea are două moduri de aplicare, moduri care sunt complementare. Litera legii şi spiritul acesteia. Poate că litera ia-r fi permis viceprimarului Alexa să dea amenzi, dar spiritul l-a oprit. Nu poţi amenda pe omul necăjit, când legea este zilnic încălcată începând de la preşedintele ţării, la parlamentari, procurori, judecători şi tot ce înseamnă reprezentant al puterii în stat. Alexa a gândit în spiritul legii şi pentru asta i-am dat două puncte la clasament. Am făcută în direct, în faţa a zeci de mii de telespectatori şi mi-am explicat decizia. Consider că am procedat corect.
written by Ioan Rotundu
Ieri am filmat pentru Lumea lu’ Rotundu reportajul „Karakul de Botoşani”, reportaj care va fi difuzat pe Tv SOMAX joi, ora 20.30. Eroul reportajului meu este Ionică Nechifor, un inginer zootehnist îndrăgostit de creşterea oilor. Practic, pentru el oile fac parte din universul vieţii sale.
M-a impresionat trăirea sufletească cu care mi-a vorbit despre cum creşte el oile din rasa karakul, pasiunea cu care se dedică acestei ocupaţii. Ionică Nechifor este un specialist în domeniu, un specialist care după 1990 n-a clacat ca mulţi alţii din breasla profesiei sale. Obişnuit cu creşterea oilor din familie, de la părinţi, el face parte din marea şi renumita familie a crescătorilor de oi din comuna Unţeni.
„Specialiştii” din Direcţia Sanitar – Veterinară a judeţului au interpretat abuziv normele europene din domeniu şi au desfiinţat pur şi simplu sectorul zootehnic al judeţului nu numai la nivel de fermă ci şi din gospodăria ţăranului, lăsând cale liberă importului de produse animaliere din Uniune, bine garnisite cu E-uri. Ionică Nechifor nu s-a lăsat răpus de birocraţia excesivă şi interpretările abuzive ale „specialiştilor” şi a pus bazele unei ferme zootehnice prospere. Ferma sa cuprinde câteva sute de oi karakul şi vreo 20 de vaci, toate de rasă.
Berbecii săi sunt renumiţi nu numai în judeţ dar şi prin ţară. pielicelele obţinute sunt de valoare ridicată şi-ţi răpesc inima privindu-le. Însă cel mai mult m-a impresionat modul simplu prin care valorifică laptele.
Valorificarea o face în sistem tradiţional, într-o cămăruţă sumar amenajată dar care respectă regulile igienice de bază. Laptele este închegat numai cu cheag obţinut de la miei sacrificaţi pentru pielicele şi are gustul celui cunoscut tinereţii mele, când părinţii erau de rând la stână iar eu furam câte o felie de caş verde de pe comarnic şi o mâncam împrăştiind sare grunzoasă peste ea.
Iar ca totul să fie făcut cu adevărat gospodăreşte, Nechifor are şi un magazin în Botoşani prin care-şi vinde produsele. Fiind caş, smântână, caşcaval, urdă etc. obţinute prin preparare tradiţională clienţii nu-i lipsesc. Ba se întâmplă să fie întocmită şi listă din vreme, ca oamenii să fie siguri că nu rămânând fără produsele dorite.
Una peste alta, Ionică Nechifor este unul dintre puţinii specialişti în zootehnie care poate sta de la egal la egal cu oricare fermier european. Mai mult, le poate da lecţii în creşterea oilor din rasa karakul şi valorificarea eficientă a produselor obţinute. Din nefericire, nu toţi oierii din judeţ au avut şi au şansa lui Nechifor, majoritatea lor fiind victime ale politicii economice dezastruoase promovată de Guvernul Boc.
written by Ioan Rotundu
* săptămâna 13 – 19 septembrie 2010
1.(1) Cătălin Flutur – preşedinte PDL, primarul Botoşanilor (83) 85 puncte
2. (3)Cătălin Alexa – viceprimar PDL de Botoşani (65) 67p
3. (2)Andrei Dolineaschi – deputat PSD (68) 66p
4. (5) Constantin Conţac – independent politic (61) 61p
5. (4) Florin Ţurcanu – deputat PNL, preşedintele partidului /63) 60p
6. (10) Mihai Ţâbuleac – preşedinte CJ Botoşani, ice PDL (53) 58p
7. (6) Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte CJ Botoşani, vice PNL(58) 57p
8. (7) Gheorghe Văzdoagă – secretar PSD, consilier municipal (55) 55p
9. (9) Dan Humelnicu – senator PDL (53) 54p
10 (8) .Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL (53) 53p
11. (12) Gheorghe Marcu – senator PSD, preşedintele partidului (48) 50p
12.(11) Constantin Manolache – vice CJ Botoşani, PSD (50) 50p
13.(14) Mihai Baltă – vicepreşedinte PSD (48) 48p
14. (15) Liviu Câmpanu – senator UNPR (46) 46p
15.(13) Cătălin Buhăianu – deputat PDL (48) 46p
16. (16) Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM (45) 45p
17. (18) Relu Târzioru – vicepreşedinte PNL, primari Săveni( 41) 43p
18. (17) Costică Macaleţi – deputat PSD (43) 41p
19. (19) Florin Ghiorghiţă – vice PDL, viceprimar Botoşani (41) 41p
20. (20) Ioan Diaconu – vicepreşedinte PDL (36) 36p
Au mai fost selectaţi:
21. (22) Dorin Alexandrescu – primar PSD Dorohoi (30) 32p
22. (21) Constantin Pitorac – PDL, primar Flămânzi( 31) 32p
23. (25) Costel Romanescu – vicepreşedinte PNL, primar Păltiniş (30) 32p
24. (23) Dinu Secrieru – vicepreşedinte PNL (30) 30 p
25. (24) Verginel Gireadă – vice PNL, primar M.Eminescu (30) 30p
Notă – cifrele din paranteză indică locul avut în topul anterior şi punctajul
written by Ioan Rotundu
Vineri, săptămâna trecută, în cadrul emisiunii Chestiuni de lămurit de pe Tv SOMAX, moderatorul Dorin Bejenaru i-a avut ca invitaţi pe parlamentarii botoşăneni senator PDL Dan Humelnicu şi deputatul PSD Andrei Dolineasci iar din partea PNL pe Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani. Ca temă de discuţie a fost propusă expulzarea ţiganilor de prin ţările Uniunii Europene şi în mod special din Franţa şi Italia.
Din partea societăţii civile au participat lideri de sindicat dar şi Semiramida Balan, ţiganca ce deţine funcţia de consilier prefectural pe problemele ţiganilor dkin cadrul Prefecturii Botoşani.
Încă de la începutul dezbaterii m-a şocat atitudinea deputatului social-democrat Andrei Dolineaschi. Deputatul s-a exprimat foarte vehement şi supărat la adresa preşedintelui Băsescu şi a premierului Boc că nu s-au urcat în avion şi nu s-au dus la Paris imediat ce pe aeroportul Otopeni a aterizat primul avion cu ţiganii expulzaţi.
Dacă această atitudine şi opinie politică ar fi exprimat-o „Gogoşica parfumată” cum, mai este poreclită Cătălina Lupaşcu, nu m-aş fi mirat. Poate că aş fi exclamat ca un personaj anecdotic dintr-o povestioară a lui Petre Ispirescu: Minte de femeie! Dar acuzaţia a fost formulată de un politician cu pretenţie, care se învârte prin Bucureşti în cele mai înalte cercuri ale PSD şi ale Parlamentului României, ceea ce mă face să crede că deputatul Dolineasci şi-a creat o falsă aureolă de politician ce dă speranţe botoşănenilor.
Nu putea nici Băsescu şi nici Boc să se ducă la Paris, pentru că cei doi reprezintă poporul român şi un astfel de gest ar fi însemnat umilirea noastră ca naţiune. Reprezentanţii unui popor nu se duc la şeful de stat al altui popor decât numai când le sunt asigurate condiţiile şi garanţiile că vor fi primiţi pe picior de egalitate şi nu de inferioritate.
La Casa Albă, fie că vine preşedintele Albaniei sau al Germaniei, Barack Obama îi primeşte cu acelaşi protocol. Dacă Băsescu sau Boc s-ar fi dus la Paris, ar fi trebuit să aştepte la uşa preşedintelui Sarkozy să fie primiţi, ceea ce ar fi însemnat o gravă umilinţă adusă nouă, o umilinţă care ar fi devenit lecţie prin marile universităţi de profil ale lumii de cum să nu faci în diplomaţie.
O vizită la nivel de şefi de stat sau premieri se pregăteşte de către serviciile diplomatice şi de protocol ale ţărilor implicate şi se anunţă din timp, ea creând un impact diplomatic în marile cancelarii ale lumii.
În situaţia cu ţiganii expulzaţi din Franţa, orice învăţăcel în ale diplomaţiei ştie că trebuia convocat în rghim de urgenţă la Ministerul de Externe al României ambasadorul Franţei şi înmânată acestuia o notă de protest iar ambasadorul nostru la Paris să fi cerut audienţă la Ministerul de Externe al Franţei şi să-şi fi exprimat dezacordul asupra măsurii luate, uzând de drepturile conferite cetăţeanului european şi recunoscute de CEDO. Aceasta era calea oficială de a se proceda în cazul ţiganilor expulzaţi din Franţa.Sunt informaţii care fac parte din cultura generală a celor cu aplecare spre cunoaştere.
Nu s-a procedat aşa pentru că Ministerul de Externe al României a ştiut din timp de măsura care se va lua iar preşedintele Băsescu a fost informat de ce va urma. Dovadă protestele noastre neconvingătoare, formale. Ne-au pus în încurcătură mai mare protestele politicienilor europarlamentari ale altor ţări europene care au acuzat Franţa de discriminare rasială. Ne-au pus în încurcătură protestele societăţii civile franceze. Însă şi protestele europarlamentarilor şi cele ale societăţii civile franceze sunt motivate de interese politice proprii şi nu de grija ţiganilor români sau de aiurea. Ţiganii sunt mijlocul prin care politicienii europeni vor să-şi atingă scopul.
Repet, ţiganii sunt povara noastră istorică şi nu avem nici un drept ca să cerem primarului din Roma, oraş considerat capitala civilizaţiei lumii, ca să accepte în oraş sau împrejurimi taberele insalubre ale ţiganilor români. Cum nu putem cere primarului Parisului, oraş considerat centrul cultural al lumii, ca să tolereze în preajma turnului Eiffel sau împrejurimi cohorte gălăgioase de ţigani care nici pe departe n-au ajuns acolo pentru a munci.
Aşa privite lucrurile, domnul deputat Dolineaschi a dat cu bâta în baltă şi s-a cam făcut de râs, necunoscând cele mai elementare uzanţe diplomatice. În ce-o priveşte pe ţiganca Semiramida Balan, acesta a molfăit tot timpul două cuvinte a căror sens nu-l înţelege şi nici nu-l va înţelege: politici publice.
Poate că ar fi fost mai nimerit să fi spus ţiganca ce-a făcut pentru ţiganii săi din Baranca Hudeşti, Baranca Cristineşti, Pîrlita – Băluşeni, Balta Arsă – Corni sau Şupitca – Coşula, cum a cheltuit banii primiţi de la guvern şi UE pentru integrarea socială a ţiganilor şi care sunt rezultatele acestor eforturi financiare.
Înb curând şi Botoşanii vor avea o mare problemă cu ţiganii. Una extrem de importantă pentru imaginea oraşului nostru. Dar despre acest aspect voi comenta într-un articol de viitor.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments