Hi Speed Ricovery (HSR) Botoşani este societatea pe care consilierii municipali au desemnat-o să ridice de pe străzile din Botoşani autoturismele parcate în locuri nepermise. Încă din primele zile de activitate angajaţii HSR au comis zeci de abuzuri, dar viceprimarul Florin Ghiorghiţă, cel care a moşit această societate, şi consilierii locali n-au avut nici o reacţie de apărare de abuzurile societăţii a cetăţenilor care i-au ales.
Mai mult, în loc să stopeze abuzurile, consilierii locali au votat ca angajaţii HSR să fie păziţi de un poliţist comunitar. Aşa se ajunsese la situaţia total ridicolă ca angajaţii HSR să fie păziţi în abuzurile lor chiar de către cei pe care contribuabilii îi plătesc ca să le apere interesele.
Dar forţa HSR stă în cu totul altceva, necunoscut botoşănenilor, ci numai unui grup restrâns şi cu gura pecetluită de comisioanele ce le primesc de la patronul HSR, un anume Juncanaru. Iată cum stau lucrurile:
Când a luat fiinţă HSR, presa consemna zilnic abuzurile acestora. După vreo două luni de zile nu se mai pomenea prin presa locală de aceste abuzuri, nici în Jurnalul. Ce se întâmplase? Juncanaru dădea bani negri la presă ca să nu se mai scrie despre el.
Aveam pe atunci angajată pe post de reporter pe Diana Florescu, soţia lui Florentin Florescu. Într-una din zile a adus la contabilitate o sumă de bani pentru care susţinea că nu este nevoie de chitanţă. Cum la contabilitatea Jurnalului nu se primesc bani fără chitanţă, am fost sunat şi întrebat ce să facă. Deoarece eram în judeţ, iar Diana plecase în treaba ei, i-am spus să taie chitanţă pe nbumele său, până ajung eu la redacţie şi aflu despre ce-i vorba.
A doua zi Diana mi-a spus că banii provin de la HSR şi nu este nevoie de factură şi chitanţă pentru că aşa fac şi celelalte ziare. Banii urmau să fie încasaţi lunar, vreo 300 lei. Am stabilit cu Diana că orice sumă de bani primită în numele Jurnalului se face numai pe bază de factură şi chitanţă.
Aşa că am emis pe numele HSR factură şi chitanţă, ceea ce nu i-a convenit lui Juncanaru şi a dorit o discuţie cu mine.
Discuţia a avut loc pe terasa staţiei PECO de pe Sucevei, iar şoferul, instruit pentru astfel de situaţii, s-a aşezat la o masă vecină ca şi cum ar fi fost un client ocazional. Din discuţia cu Juncanaru a rezultat că HSR este o societate solidă pentru că are sprijinul celor care trebuie din Primăria Botoşani, inclusiv consilierii locali având partea sa. Mi-a mai spus că-l costă foarte mult protecţia. Dă bani şi la cei din poliţia comunitară, ca să nu-l împiedice în ridicatul maşinii, dă şi la presă ca să nu mai scrie, are şi oameni plătiţi care-l anunţă unde sunt maşini parcate ilegal.
I-am spus atunci că dacă este interesat de publicitate, încheiem un contract de publicitate cu o sumă lunară şi la încasare emit factură şi chitanţă. N-a dosit acest lucru, aşa că am întrerupt orice dialog cu el iar Diana a primit dispoziţie să nu mai primească nici un ban de la HSR pentru Jurnalul.
Am continuat să scriu despre abuzurile HSR, dar acestea deveniseră tot mai puţine. Au izbucnit cu violenţă în primăvara acestui an, când am scris vreo trei zile la rând despre acest fapt. Mai ales că un reporter reuşise să şi filmeze o astfel de operaţiune ilegală consumată în parcarea Centrului juridic der lângă fosta Casa Cărţii. M-a sunat Juncanaru din nou, cumva agitat, să cădem la o înţelegere. L-am refuzat şi nu i-am mai răspuns la telefon.
Aşadar, forţa HSR constă în taxa de protecţie pe care o plăteşte tuturor celor care i-ar putea deranja în activitatea lor. Cum aceşti bani sunt plătiţi la negru, tot la negru trebuie obţinuţi. Să trăiască automatele de taxare că tare utile le sunt!
Senatorul Liviu Câmpanu a fost exclus din UNPR. Excluderea era aşteptată de senator, conştient că votul său pentru moţiune nu putea fi unul de lăudat din partea formaţiunii care se află la guvernare. Sincer să fiu, n-am găsdit o raţiuune pentru care senatorul a votat în favoarea moţiunii, de vreme ce şi un amator în politică ar fi realizat că moţiunea nu are nici o şansă să treacă.
În decizia senatorului a intervenit ceva ăn noaptea de luni spre marţi.
Luni dimineaţă senatorul a plecat din Botoşani spre Bucureşti, fără a avea gânduri de a se răzvrăti împotriva propriului partid şi a Guvernului Boc. Mai ales că Liviu Câmpanu a fost un personaj politic important în formarea UNPR, motiv pentru care a şi fost răsplătit cu funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional.
La Bucureşti a ajuns luni spre seară. Marţi pe la amiază, când am primit fluxul de ştiri al Agenţiei HotNews, am rămas surprins să citesc o ştire prin care se prezenta public declaraţia senatorului PUNR Liviu Câmpanu cum că va vota moţiunea..
Surprinderea mea era cu atât mai mare, cu cât duminică noapte i-am postat pe site-ul Jurnalului, în baza contractului publicitar încheiat, sigla UNPR şi fotografia sa cu menţiunea „senator UNPR dfe Botoşani”. Tot marţi, dar mai spre seară, senatorul ne-a cerut să înlocuim fotografia respectivă cu o alta, de pe care a dispărut menţiunea iniţială.
Am mai scris în aceste zile premergătoare dezbaterii şi votării moţiunii că doi parlamentari botoşăneni portocalii au fost cumpăraţi de PSD să voteze moţiunea. Numai că o minte luminată din PDL a venit cu ideea ca parlamentarii lor să nu voteze, ceea ce a blocat orice posibilitate de trădare. Iată că în altă parte avea să crape buba.
Desigur, o explicaţie pentru plecarea lui Câmpanu din arcul puterii ar exista. Şi încă una solidă. UNPR-ul este considerat partener de guvernare cu PDL. Dar la Botoşani, UNPR-ul n-a primit mare lucru din tortul puterii. Doar un post de subprefect pentru Daniel Moruzi şli cel de şef de vamă la Rădăuţi Prut. Ori, Câmpanu, a solicitat în mai multe rânduri că doreşte să i se dea Garda Financiară, Inspecţia Muncii, IŞJ şi altele mai mărunte. Numai că preşedintele PDL, Cătălin Flutur, nu l-a luat în serios şi n-a acceptat să poarte negocieri pe această temă.
Acum, că Liviu Câmpanu a iueşit din arcul guvernamental, subprefectul Daniel Moruzi şi şeful Vămii Rădăuţi Prut pot să-şi pregătească şi ei bagajele. Nu mai au suport politic pentru funcţiile ocupate.
Interesant va fi şi pasul următor pe care-l va face senatorul Liviu Câmpanu, că independent nu va putea rămâne mult timp, statutul de independent nefiind compatibil cu caracterul său.
În cei aproape douăzeci de ani de presă mi-a fost dat să mă întâlnesc cu multe situaţii hazlii. Nu de puţine ori mi-au venit la redacţie fel de fel de personaje, mai tinere sau mai învârstă, pentru a reclama fel de fel de situaţii. Numai ncă ei voiau ca reclamaţia să fie publicată sub orice alt nume numai al lor nu.
Şmecheri, voiau să împroaşte cu noroi pe unii şi alţii cu care se aflau în conflict, dar răspunderea să rămână pe umerii ziarului. I-am lecuit repede pe aceşti reclamagii de profesie. I-am înregistrat şi chiar fotografiat, după care am publicat textul cu numele lor în clar şi alături fotografia.
Unii au revenit la redacţie să mă convingă că au glumit, că au vrut să se convingă cât de serioşi suntem. Le-am demonstrat că nu aparţinem categoriei de fraieri care să înghită gogoşile lor, după care să rămână fără probe în faţa judecătorului Aşa că i-am lecuit de a mai „glumi” cu jurnaliştii..
A fost şi o categorie care s-a revoltat. Cum ne-am permis să publicăm numele lor şi fotografia, dacă ei nu ne-au dat acceptul. Le-am explicat că de vreme ce au venit din proprie iniţiativă la redacţie, adică în casa mea, eu decid ce trebuie să fac şi nu el. N-au venit la redacţie ca să stăm la bârfe pe seama duşmanilor săi. Au venit să reclame ceva, atunci să-şi asume şi responsabilitatea faptelor.
Ieri m-a sunat Ilie Ivanache, primarul din Ungureni. Omul a intrat într-o mare belea, dar şi-a făcut-o cu propria mână, adică guriţă.
Adrian Sorodoc, jurnalist la Adevărul de seară, l-a sunat să se informeze despre un anume accident petrecut pe raza comunei Ungureni. Informaţiile oferite de p0rimar nu l-a mulţumit pe reporter, aşa că i-a cerut primarului numărul de telefon al şefului de post. Iar primarul, dorind să fie glumeţ, i-a spus reporterului că şeful de post n-are telefon pentru că i-a fost furat.
O astfel de informaţie este pentru un reporter isteţ mană cerească. E de râsul curcilor ca tocmai unui şef de post să-i fie furat telefonul. Aşa că Adrian a preluat subiectul şi a început să-l aprofundeze. A sunat la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani ca să i se confirme furtul. Cum şefii nu ştiau nimic despre furt, l-au sunat pe şeful de post şi l-au luat la beştelit.
Şeful de post a rămas blocat să afle că i s-a furat telefonul, mai ales că vorbea la el. Când s-a dezlegat întreaga tărăşenie, şeful de post l-a sunat pe primar să-i ceară socoteală pentru declaraţia făcută presei. Iar primarul a început să dea din colţ în colţ, neştiind pe unde să scoată cămaşa. M-a sunat să-mi povestească păţania. Faptul fiind deja consumat, i-am recomandat ca pe viitor să nu mai glumească cu jurnaliştii. Că iată ce poate ieşi!
S-a scris prin presa locală că lucrările de reabilitare a Casei Ventura din Botoşani, locaţie în care funcţionează Şcoala Populară de Artă n-au fost încă încredinţate unui executant, motiv pentru care s-a şi întârziat în declanşarea începerii lor. Nu s-a scris însă şi din ce motive s-a ajuns la această situaţie. Nu s-a scris din motive de servilism faţă de persoana preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani care este Mihai Ţâbuleac sau din motive ce ţin de relaţia unor mijloace media cu patronii unor firme de construcţie.
Cum eu n-am a ţine cu nimeni şi n-am a mă umili pe la uşa niciunui demnitar local, nimic nu mă poate opri să scriu cele aflate. Cât sunt şi de adevărate, timpul va confirma sau infirma derularea lor.
Licitaţia cu privire la această lucrare s-a organizat de către Consiliul Judeţean Botoşani şi de ea a fost direct interesat preşedintele Ţîbuleac. Dorinţa preşedintelui era ca lucrarea să ajungă la o anumită firmă de construcţii. Numai că ceva n-a funcţionat în tot mecanismul licitaţiei şi a ieşit câştigător Tonino. Aşa că s-au căutat fel de fel de motive ca Tonino să nu fie recunoscut câştigătorul oficial.
O sursă din CJ mi-a povestit cum Tonino a avut o discuţie cu preşedintele Ţâîbuleac şi sfătuit să se retragă din cursă. Este posibil ca Tonino să se retragă, dacă nu cumva a şi făcut-o. Miza este una mare. Preţul lucrării se va umfla de la vreo câteva zeci de miliarde cât s-a anunţat la 90 miliarde lei vechi. Cu aceşti bani se ridică o construcţie nouă, modernă şi mult mai spaţioasă.
O să-mi spună cineva că este o clădire istorică şi monument totodată. Da, dar şi Primăria Botoşani este o clădire monument istoric şi mult mai mare ca şi Casa Ventura. Ori reabilitarea clădirii primăriei, de la subsol la acoperiş, a costat vreo 30 miliarde lei vechi. Cum se poate ca la Casa Ventura să fie necesară suma de 90 miliarde lei?
Se poate şi lucrurile sunt aranjate. Iată de ce Cătălina Lupaşcu, liberala vicepreşedinte a CJ Botoşani şi şeful său deputatul Florin Ţurcanu vor să înfiinţeze o comisie specială care să verifice toate licitaţiile publice organizate sub egida preşedintelui Ţâbuleac. A mirosit „Gogoşica parfumată” dincotro se poate obţine ceva „mălai” şi la partidul său.
Se mai învârte prin jurul preşedintelui Ţâîbuleac un personaj pe nume Ionescu. Tpul se ocupă cu înregistrarea convorbirilor de care Ţâbuleac este interesat. Sursa mea din CJ crede că acest Ionescu mai „scapă” înregistrări şi pe la alţii, cum ar fiu procurorii DNA. Altfel spus, moartea politică a lui Ţâbuleac poate veni pe banda de magnetofon a lui Ionescu.
Sunt curios cum va interpreta aceste informaţii preşedintele Ţâbuleac, pentru că numai el este în măsură să descifreze şi ce-am scris printre rânduri. Sfatul meu, sincer şi fără să-l coste ceva, este să-l cheme înapoi pe Tonino şi să-i dea liber să înceapă lucrările la suma licitată şi să n-o mai umfle cu vreo 30 miliarde de lei că s-ar putea ca vila de la Putna să-i rămână pustie de Revelion. Mai ales că ieri preşedintele Băsescu a promulgat o lege prin care Codul de procedură penală suferă anumite modificări nu tocmai de neglijat.
Grijă mare, nea Mihăiţă!
Vineri seară am luat parte la o întâlnire de vârf a elitei botoşănene, loc pe unde personaje precum Mihai Ţâbuleac, Florin Ţurcanu sau Cătălina Lupaşcu nu calcă şi nu vor călca vreodată. Am profitat de prezenta unor medici care sunt branduri botoşănene în specialitatea lor şi le-am cerut părerea despre intenţia lui Ţâbuleac de a-l schimba din funcţie pe directorul Spitalului de Psihiatrie Botoşani, medicul dr. Nicolae Vlad. Deşi între medici, ca şi între preoţi, există duşmănie şi invidie profesională, toţi cei cu care am discutat au fost de acord că de se va întâmpla aşa, Ţăbuleac, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, va comite o mare nedreptate şi se va umple de ruşinea cu care istoria ăl va pedepsi.
Nu cred că preşedintele Ţâbuleac ştie ce consecinţe poate avea asupra unei persoane publice pedeapsa istoriei, pentru că dacă ar conştientiza această aspră şi neiertătoare pedeapsă n-ar fi comis alte sacrilegii asupra valorilor umane şi culturale botoşănene.
Amintesc că sub bagheta sa de preşedinte a fost pus în fruntea Memorialului Ipoteşti, în locul; unui cunoscut eminescolog în plan naţional, posesor al titlului ştiinţific de dr. cercetător, un economist în industria tractoarelor. Tot sub bagheta sa, din motive absolut nejustificabile public, dar justificate prin prisma intereselor personale ale sale, s-a desfiinţat Secţia de artă a Muzeului Judeţean Botoşani, deşi Botoşaniul a dat ţării cei mai mari pictori din istoria artei româneşti. Aşa se face că lucrările acestor pictori mucegăiesc acum prin diferite subsoluri de clădire.
La toate aceste impietăţi asupra valorilor umane şi culturale dacă Ţâbuleac ar mai adăuga una, cea cu schimbarea din funcţie a directorului Nicolae Vlad s-ar înscrie în agenda sa de lucru ca ceva firesc, normal.
Nicolae Vlad este o figură proeminentă a ştiinţelor psihiatrice din România, lucrările sale ştiinţifice fiind apreciate şi peste hotare. Vechi director în fruntea Spitalului de Psihiatrie Botoşani, nu se poate spune că n-are şi experienţă managerială. Schimbarea sa din funcţie, indiferent cu cine, umileşte cercetarea ştiinţifică românească în ansamblul ei. O jignire peste care istoria nu poate trece şi-l va pedepsi pe vinovat.
Căci vinovatul nu numai că n-are nici un respect pentru valorile umane şi culturale autohtone, dar când are prilejul de a-şi împlini poftele sale de putere, îşi umileşte propria persoană şi a familiei sale. Eu aşa văd lucrurile şi nu altfel.
Sper ca măcar în al 12.-lea ceas să se găsească cineva prin preajmă şi să-l oprească de la comiterea şi a altor sacrilegii asupra valorilor care fac cinste comunităţii botoşănene.
