Hi Speed Ricovery (HSR) Botoşani este societatea pe care consilierii municipali au desemnat-o să ridice de pe străzile din Botoşani autoturismele parcate în locuri nepermise. Încă din primele zile de activitate angajaţii HSR au comis zeci de abuzuri, dar viceprimarul Florin Ghiorghiţă, cel care a moşit această societate, şi consilierii locali n-au avut nici o reacţie de apărare de abuzurile societăţii a cetăţenilor care i-au ales.
Mai mult, în loc să stopeze abuzurile, consilierii locali au votat ca angajaţii HSR să fie păziţi de un poliţist comunitar. Aşa se ajunsese la situaţia total ridicolă ca angajaţii HSR să fie păziţi în abuzurile lor chiar de către cei pe care contribuabilii îi plătesc ca să le apere interesele.
Dar forţa HSR stă în cu totul altceva, necunoscut botoşănenilor, ci numai unui grup restrâns şi cu gura pecetluită de comisioanele ce le primesc de la patronul HSR, un anume Juncanaru. Iată cum stau lucrurile:
Când a luat fiinţă HSR, presa consemna zilnic abuzurile acestora. După vreo două luni de zile nu se mai pomenea prin presa locală de aceste abuzuri, nici în Jurnalul. Ce se întâmplase? Juncanaru dădea bani negri la presă ca să nu se mai scrie despre el.
Aveam pe atunci angajată pe post de reporter pe Diana Florescu, soţia lui Florentin Florescu. Într-una din zile a adus la contabilitate o sumă de bani pentru care susţinea că nu este nevoie de chitanţă. Cum la contabilitatea Jurnalului nu se primesc bani fără chitanţă, am fost sunat şi întrebat ce să facă. Deoarece eram în judeţ, iar Diana plecase în treaba ei, i-am spus să taie chitanţă pe nbumele său, până ajung eu la redacţie şi aflu despre ce-i vorba.
A doua zi Diana mi-a spus că banii provin de la HSR şi nu este nevoie de factură şi chitanţă pentru că aşa fac şi celelalte ziare. Banii urmau să fie încasaţi lunar, vreo 300 lei. Am stabilit cu Diana că orice sumă de bani primită în numele Jurnalului se face numai pe bază de factură şi chitanţă.
Aşa că am emis pe numele HSR factură şi chitanţă, ceea ce nu i-a convenit lui Juncanaru şi a dorit o discuţie cu mine.
Discuţia a avut loc pe terasa staţiei PECO de pe Sucevei, iar şoferul, instruit pentru astfel de situaţii, s-a aşezat la o masă vecină ca şi cum ar fi fost un client ocazional. Din discuţia cu Juncanaru a rezultat că HSR este o societate solidă pentru că are sprijinul celor care trebuie din Primăria Botoşani, inclusiv consilierii locali având partea sa. Mi-a mai spus că-l costă foarte mult protecţia. Dă bani şi la cei din poliţia comunitară, ca să nu-l împiedice în ridicatul maşinii, dă şi la presă ca să nu mai scrie, are şi oameni plătiţi care-l anunţă unde sunt maşini parcate ilegal.
I-am spus atunci că dacă este interesat de publicitate, încheiem un contract de publicitate cu o sumă lunară şi la încasare emit factură şi chitanţă. N-a dosit acest lucru, aşa că am întrerupt orice dialog cu el iar Diana a primit dispoziţie să nu mai primească nici un ban de la HSR pentru Jurnalul.
Am continuat să scriu despre abuzurile HSR, dar acestea deveniseră tot mai puţine. Au izbucnit cu violenţă în primăvara acestui an, când am scris vreo trei zile la rând despre acest fapt. Mai ales că un reporter reuşise să şi filmeze o astfel de operaţiune ilegală consumată în parcarea Centrului juridic der lângă fosta Casa Cărţii. M-a sunat Juncanaru din nou, cumva agitat, să cădem la o înţelegere. L-am refuzat şi nu i-am mai răspuns la telefon.
Aşadar, forţa HSR constă în taxa de protecţie pe care o plăteşte tuturor celor care i-ar putea deranja în activitatea lor. Cum aceşti bani sunt plătiţi la negru, tot la negru trebuie obţinuţi. Să trăiască automatele de taxare că tare utile le sunt!
written by Ioan Rotundu
Senatorul Liviu Câmpanu a fost exclus din UNPR. Excluderea era aşteptată de senator, conştient că votul său pentru moţiune nu putea fi unul de lăudat din partea formaţiunii care se află la guvernare. Sincer să fiu, n-am găsdit o raţiuune pentru care senatorul a votat în favoarea moţiunii, de vreme ce şi un amator în politică ar fi realizat că moţiunea nu are nici o şansă să treacă.
În decizia senatorului a intervenit ceva ăn noaptea de luni spre marţi.
Luni dimineaţă senatorul a plecat din Botoşani spre Bucureşti, fără a avea gânduri de a se răzvrăti împotriva propriului partid şi a Guvernului Boc. Mai ales că Liviu Câmpanu a fost un personaj politic important în formarea UNPR, motiv pentru care a şi fost răsplătit cu funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional.
La Bucureşti a ajuns luni spre seară. Marţi pe la amiază, când am primit fluxul de ştiri al Agenţiei HotNews, am rămas surprins să citesc o ştire prin care se prezenta public declaraţia senatorului PUNR Liviu Câmpanu cum că va vota moţiunea..
Surprinderea mea era cu atât mai mare, cu cât duminică noapte i-am postat pe site-ul Jurnalului, în baza contractului publicitar încheiat, sigla UNPR şi fotografia sa cu menţiunea „senator UNPR dfe Botoşani”. Tot marţi, dar mai spre seară, senatorul ne-a cerut să înlocuim fotografia respectivă cu o alta, de pe care a dispărut menţiunea iniţială.
Am mai scris în aceste zile premergătoare dezbaterii şi votării moţiunii că doi parlamentari botoşăneni portocalii au fost cumpăraţi de PSD să voteze moţiunea. Numai că o minte luminată din PDL a venit cu ideea ca parlamentarii lor să nu voteze, ceea ce a blocat orice posibilitate de trădare. Iată că în altă parte avea să crape buba.
Desigur, o explicaţie pentru plecarea lui Câmpanu din arcul puterii ar exista. Şi încă una solidă. UNPR-ul este considerat partener de guvernare cu PDL. Dar la Botoşani, UNPR-ul n-a primit mare lucru din tortul puterii. Doar un post de subprefect pentru Daniel Moruzi şli cel de şef de vamă la Rădăuţi Prut. Ori, Câmpanu, a solicitat în mai multe rânduri că doreşte să i se dea Garda Financiară, Inspecţia Muncii, IŞJ şi altele mai mărunte. Numai că preşedintele PDL, Cătălin Flutur, nu l-a luat în serios şi n-a acceptat să poarte negocieri pe această temă.
Acum, că Liviu Câmpanu a iueşit din arcul guvernamental, subprefectul Daniel Moruzi şi şeful Vămii Rădăuţi Prut pot să-şi pregătească şi ei bagajele. Nu mai au suport politic pentru funcţiile ocupate.
Interesant va fi şi pasul următor pe care-l va face senatorul Liviu Câmpanu, că independent nu va putea rămâne mult timp, statutul de independent nefiind compatibil cu caracterul său.
written by Ioan Rotundu
În cei aproape douăzeci de ani de presă mi-a fost dat să mă întâlnesc cu multe situaţii hazlii. Nu de puţine ori mi-au venit la redacţie fel de fel de personaje, mai tinere sau mai învârstă, pentru a reclama fel de fel de situaţii. Numai ncă ei voiau ca reclamaţia să fie publicată sub orice alt nume numai al lor nu.
Şmecheri, voiau să împroaşte cu noroi pe unii şi alţii cu care se aflau în conflict, dar răspunderea să rămână pe umerii ziarului. I-am lecuit repede pe aceşti reclamagii de profesie. I-am înregistrat şi chiar fotografiat, după care am publicat textul cu numele lor în clar şi alături fotografia.
Unii au revenit la redacţie să mă convingă că au glumit, că au vrut să se convingă cât de serioşi suntem. Le-am demonstrat că nu aparţinem categoriei de fraieri care să înghită gogoşile lor, după care să rămână fără probe în faţa judecătorului Aşa că i-am lecuit de a mai „glumi” cu jurnaliştii..
A fost şi o categorie care s-a revoltat. Cum ne-am permis să publicăm numele lor şi fotografia, dacă ei nu ne-au dat acceptul. Le-am explicat că de vreme ce au venit din proprie iniţiativă la redacţie, adică în casa mea, eu decid ce trebuie să fac şi nu el. N-au venit la redacţie ca să stăm la bârfe pe seama duşmanilor săi. Au venit să reclame ceva, atunci să-şi asume şi responsabilitatea faptelor.
Ieri m-a sunat Ilie Ivanache, primarul din Ungureni. Omul a intrat într-o mare belea, dar şi-a făcut-o cu propria mână, adică guriţă.
Adrian Sorodoc, jurnalist la Adevărul de seară, l-a sunat să se informeze despre un anume accident petrecut pe raza comunei Ungureni. Informaţiile oferite de p0rimar nu l-a mulţumit pe reporter, aşa că i-a cerut primarului numărul de telefon al şefului de post. Iar primarul, dorind să fie glumeţ, i-a spus reporterului că şeful de post n-are telefon pentru că i-a fost furat.
O astfel de informaţie este pentru un reporter isteţ mană cerească. E de râsul curcilor ca tocmai unui şef de post să-i fie furat telefonul. Aşa că Adrian a preluat subiectul şi a început să-l aprofundeze. A sunat la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani ca să i se confirme furtul. Cum şefii nu ştiau nimic despre furt, l-au sunat pe şeful de post şi l-au luat la beştelit.
Şeful de post a rămas blocat să afle că i s-a furat telefonul, mai ales că vorbea la el. Când s-a dezlegat întreaga tărăşenie, şeful de post l-a sunat pe primar să-i ceară socoteală pentru declaraţia făcută presei. Iar primarul a început să dea din colţ în colţ, neştiind pe unde să scoată cămaşa. M-a sunat să-mi povestească păţania. Faptul fiind deja consumat, i-am recomandat ca pe viitor să nu mai glumească cu jurnaliştii. Că iată ce poate ieşi!
written by Ioan Rotundu
S-a scris prin presa locală că lucrările de reabilitare a Casei Ventura din Botoşani, locaţie în care funcţionează Şcoala Populară de Artă n-au fost încă încredinţate unui executant, motiv pentru care s-a şi întârziat în declanşarea începerii lor. Nu s-a scris însă şi din ce motive s-a ajuns la această situaţie. Nu s-a scris din motive de servilism faţă de persoana preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani care este Mihai Ţâbuleac sau din motive ce ţin de relaţia unor mijloace media cu patronii unor firme de construcţie.
Cum eu n-am a ţine cu nimeni şi n-am a mă umili pe la uşa niciunui demnitar local, nimic nu mă poate opri să scriu cele aflate. Cât sunt şi de adevărate, timpul va confirma sau infirma derularea lor.
Licitaţia cu privire la această lucrare s-a organizat de către Consiliul Judeţean Botoşani şi de ea a fost direct interesat preşedintele Ţîbuleac. Dorinţa preşedintelui era ca lucrarea să ajungă la o anumită firmă de construcţii. Numai că ceva n-a funcţionat în tot mecanismul licitaţiei şi a ieşit câştigător Tonino. Aşa că s-au căutat fel de fel de motive ca Tonino să nu fie recunoscut câştigătorul oficial.
O sursă din CJ mi-a povestit cum Tonino a avut o discuţie cu preşedintele Ţâîbuleac şi sfătuit să se retragă din cursă. Este posibil ca Tonino să se retragă, dacă nu cumva a şi făcut-o. Miza este una mare. Preţul lucrării se va umfla de la vreo câteva zeci de miliarde cât s-a anunţat la 90 miliarde lei vechi. Cu aceşti bani se ridică o construcţie nouă, modernă şi mult mai spaţioasă.
O să-mi spună cineva că este o clădire istorică şi monument totodată. Da, dar şi Primăria Botoşani este o clădire monument istoric şi mult mai mare ca şi Casa Ventura. Ori reabilitarea clădirii primăriei, de la subsol la acoperiş, a costat vreo 30 miliarde lei vechi. Cum se poate ca la Casa Ventura să fie necesară suma de 90 miliarde lei?
Se poate şi lucrurile sunt aranjate. Iată de ce Cătălina Lupaşcu, liberala vicepreşedinte a CJ Botoşani şi şeful său deputatul Florin Ţurcanu vor să înfiinţeze o comisie specială care să verifice toate licitaţiile publice organizate sub egida preşedintelui Ţâbuleac. A mirosit „Gogoşica parfumată” dincotro se poate obţine ceva „mălai” şi la partidul său.
Se mai învârte prin jurul preşedintelui Ţâîbuleac un personaj pe nume Ionescu. Tpul se ocupă cu înregistrarea convorbirilor de care Ţâbuleac este interesat. Sursa mea din CJ crede că acest Ionescu mai „scapă” înregistrări şi pe la alţii, cum ar fiu procurorii DNA. Altfel spus, moartea politică a lui Ţâbuleac poate veni pe banda de magnetofon a lui Ionescu.
Sunt curios cum va interpreta aceste informaţii preşedintele Ţâbuleac, pentru că numai el este în măsură să descifreze şi ce-am scris printre rânduri. Sfatul meu, sincer şi fără să-l coste ceva, este să-l cheme înapoi pe Tonino şi să-i dea liber să înceapă lucrările la suma licitată şi să n-o mai umfle cu vreo 30 miliarde de lei că s-ar putea ca vila de la Putna să-i rămână pustie de Revelion. Mai ales că ieri preşedintele Băsescu a promulgat o lege prin care Codul de procedură penală suferă anumite modificări nu tocmai de neglijat.
Grijă mare, nea Mihăiţă!
written by Ioan Rotundu
Vineri seară am luat parte la o întâlnire de vârf a elitei botoşănene, loc pe unde personaje precum Mihai Ţâbuleac, Florin Ţurcanu sau Cătălina Lupaşcu nu calcă şi nu vor călca vreodată. Am profitat de prezenta unor medici care sunt branduri botoşănene în specialitatea lor şi le-am cerut părerea despre intenţia lui Ţâbuleac de a-l schimba din funcţie pe directorul Spitalului de Psihiatrie Botoşani, medicul dr. Nicolae Vlad. Deşi între medici, ca şi între preoţi, există duşmănie şi invidie profesională, toţi cei cu care am discutat au fost de acord că de se va întâmpla aşa, Ţăbuleac, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, va comite o mare nedreptate şi se va umple de ruşinea cu care istoria ăl va pedepsi.
Nu cred că preşedintele Ţâbuleac ştie ce consecinţe poate avea asupra unei persoane publice pedeapsa istoriei, pentru că dacă ar conştientiza această aspră şi neiertătoare pedeapsă n-ar fi comis alte sacrilegii asupra valorilor umane şi culturale botoşănene.
Amintesc că sub bagheta sa de preşedinte a fost pus în fruntea Memorialului Ipoteşti, în locul; unui cunoscut eminescolog în plan naţional, posesor al titlului ştiinţific de dr. cercetător, un economist în industria tractoarelor. Tot sub bagheta sa, din motive absolut nejustificabile public, dar justificate prin prisma intereselor personale ale sale, s-a desfiinţat Secţia de artă a Muzeului Judeţean Botoşani, deşi Botoşaniul a dat ţării cei mai mari pictori din istoria artei româneşti. Aşa se face că lucrările acestor pictori mucegăiesc acum prin diferite subsoluri de clădire.
La toate aceste impietăţi asupra valorilor umane şi culturale dacă Ţâbuleac ar mai adăuga una, cea cu schimbarea din funcţie a directorului Nicolae Vlad s-ar înscrie în agenda sa de lucru ca ceva firesc, normal.
Nicolae Vlad este o figură proeminentă a ştiinţelor psihiatrice din România, lucrările sale ştiinţifice fiind apreciate şi peste hotare. Vechi director în fruntea Spitalului de Psihiatrie Botoşani, nu se poate spune că n-are şi experienţă managerială. Schimbarea sa din funcţie, indiferent cu cine, umileşte cercetarea ştiinţifică românească în ansamblul ei. O jignire peste care istoria nu poate trece şi-l va pedepsi pe vinovat.
Căci vinovatul nu numai că n-are nici un respect pentru valorile umane şi culturale autohtone, dar când are prilejul de a-şi împlini poftele sale de putere, îşi umileşte propria persoană şi a familiei sale. Eu aşa văd lucrurile şi nu altfel.
Sper ca măcar în al 12.-lea ceas să se găsească cineva prin preajmă şi să-l oprească de la comiterea şi a altor sacrilegii asupra valorilor care fac cinste comunităţii botoşănene.
written by Ioan Rotundu
Aşa cum am scris şi în editorialul din Jurnalul, prin PDL Botoşani au loc pregătiri intense pentru alegerea viitoarei conduceri judeţene. Unul dintre aspiranţii la o funcţie importantă în partid este şi Cristian Achiţei. Acesta se bucură de un sprijin important din partea delegaţilor la conferinţa judeţeană care vor veni în sală din partea organizaţiilor locale. Şi cum conferinţa judeţeană va fi dominată de delegaţi din judeţ şi nu din municipiul Botoşani, Achiţei se poate gândi şi aspira chiar la funcţia de prim-vicepreşedinte.
Achiţei s-a remarcat mai puternic în partid cu ocazia alegerilor locale din vara anului 2008, când a fost mai aproape de candidaţii în alegerile locale la primărie şi consiliu şi i-a sprijinit la modul concret. Apoi, în calitate de candidat la Camera Deputaţilor în Colegiul Săveni la alegerile parlamentare din toamna aceluiaşi an s-a făcut cunoscut mult mai bine în această zonă. Dacă n-ar fi avut ghinionul să-l aibă contracandidat pe liberalul Florin Ţurcanu, Achiţei avea şanse mari de a câştiga alegerile în colegiu. Numai că, în timp ce el şi-a făcut campanie respectând regula jocului, Ţurcanu a mituit masiv atât alegători cât şi primari locali ai PSD şi PDL care au trecut de partea sa.
În scurta perioadă cât a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Achiţei a demonstrat calităţi reale de bun manager în gestionarea proiectelor privind reabilitarea drumurilor şi podurilor şi i-a sprijinit efectiv pe primari în a obţine finanţări guvernamentale şi europene, ceea ce i-a atras multe simpatii din partea aleşilor locali.
Iată că a sosit ceasul ca toate aceste fapte bune ale sale să fie răsplătite, iar delegaţii din judeţ care vor fi prezenţi la conferinţa judeţeană îl vor sprijini cu votul lor. Motiv pentru noi să stăm cu ochii pe Cristian Achiţei şi să vedem ce paşi mai face până la apropiatele alegeri din PDL.
written by Ioan Rotundu
Topul politicienilor care se întocmea pe Tv SOMAX, în direct, în fiecare zi de luni a fost scos din grila de programe ca urmare a deciziei luată de către patronii postului de televiziune Gabriel Oprişanu şi Doru Munteanu. Din ce motive, nu contează, fiind dreptul lor să ia o astfel de decizie..
În urma unor explicaţii sumare pe care le-am oferit pe blogul meu, cititorii mi-au sugerat să preiau continuitatea acestui top. Am decis să fac acest lucru din mai multe motive. În primul rând că topul, desfiinţat la a IV-a ediţie, începuse să-şi facă efectul sub mai multe aspecte. Politicienii aflaţi în top deveniseră mai atenţi cu comportamentul lor politic şi, ce mi s-a părut cel mai important, mai activi, căutând să obţină puncte cât mai multe.
Politicienii care deţin şi funcţii în aparatul de stat deveniseră mai interesaţi de mediatizarea activităţii lor şi mult mai insistenţi la instituţiile centrale de resort pentru a obţine bani sau facilităţi în interesul judeţului. Se crease o luptă bazată pe competitivitate politică şi profesională, ceea ce, zic eu, era spre binele nostru, al administraţiei şi economiei judeţului.
Să mai evidenţiem faptul că politicienii aflaţi în afara topului, unii poate pe nedrept sau pentru că activitatea lor nu era suficient mediatizată, începuseră să devină mult mai transparenţi în activitate şi să-şi prezinte public realizările.
Desigur, aşa cum este specific la români, au apărut şi încercările de manipulare, de mimare a unor activităţi şi decizii politice menite să le aducă puncte nemeritate. Pe cât mi-a stat în putinţă am sancţionat astfel de atitudini iar realizatorul emisiunii, jurnalistul Dorin Bejenaru, m-a susţnut la modul corect şi sincer. Cred că tocmai faptul că nu ne-am lăsat manipulaţi şi influenţaţi a dus la desfiinţarea emisiunii.
Am gândit un altfel de top. În top vor intra numai 10 politicieni. El se va întocmi săptămânal şi va cuprinde numai politicienii care au activitate mediatizată în presa locală. Procedând astfel, fiecare politician are şansa ca după o săptămână de activitate, dacă munca sa este meritorie, să fie ocupantul locului I. Pentru munca prestată politicienii vor primi puncte de la 10 la 100. Vor fi punctate diferit declaraţii8le politice care modifică situaţii de fapt sau iau atitudine faţă de activităţile sau deciziile care produc modificări în viaţa noastră socială şi economică.
Topzul îl voi publica pe site-ul Jurnalului iar cititorii vor avea posibilitatea să-şi expună punctul de vedere, iar dacă acesta va fi bine documentat şi imparţial el va fi luat în consideraţie la întocmirea topului. Pentru ca punctele de vedere ale cititorilor să fie valorificate, în fiecare zi de marţi se va publica topul Jurnalului, iar după exprimarea opiniilor cititorilor, în ziua de miercuri se va publica topul rămas definitiv pentru săptămâna de lucru expirată.
După o serie de patru topuri, punctajele celor intraţi în topuri vor fi adunate şi împărţite la 4, stabilindu-se un fel de top al etapei. Ca să fiu mai explicit, dau un exemplu. Politicianul X a apărut în etapa I numai în două topuri şi a adunat 50 de puncte. Acestea se vor împărţi la 4 şi va rezui8lta o medie de 12,5 puncte, rotunjit 13, care-i va conferi locul meritat. Politicianul Z a fost prezent în toate cele 4 topuri şi a adunat 120 de puncte, ceea ce-i va da un punctaj final de 30 şi totodată locul cuvenit.
Un astfel de top permite ca săptămânal să intre nume noi de politicieni şi să dispară altele. Consider că va fi un top al concurenţei loiale menit să facă cunoscută activitatea celor care muncesc iar pe cei care vor încerca să braveze sau să mimeze activităţi de top îi atenţionez că n-au şanse de reuşită să mă păcălească. Cititorii vor fi un arbitru perfect.
Aşadar, primul top va apărea pe site-ul Jurnalului marţi, 26 octombrie pentru săptămâna 18 – 24 octombrie a.c.
written by Ioan Rotundu
Luni seară mulţi au aşteptat ca pe Tv SOMAX să se poarte noi dezbateri referitoare la topul politicienilor. Mai ales că după patru astfel de ediţii mulţi botoşăneni deveniseră interedsaţi de emisiune şi chiar manifestau curiozitate pentru că urmărind dezbaterile luau act de ce isprăvi au mai făcut politicienii botoşăneni.
Din păcate, luni seară dezbaterile n-au mai avut loc, emisiunea fiind suspendată şi apoi luată decizia renunţării definitive la ea. Ce anume i-a determinat pe „mogulii” Gabriel Oprişanu şi Doru Munteanu să ia o astfel de decizie? Presiunile venite din partea politicienilor. Nu puţini politicieni botoşăneni s-au simţit ofensaţi că nu figurează în top sau că figurează pe un loc nu chiar onorabil.
Deşi „mogulii” n-au rostit nici un nume, realizatorul emisiunii Dorin Bejenaru a pronunţat câteva. Printre care şi el al lui Mihai Ţâbuleac, care şi-a manifestat nemulţumirea că se află în top pe un loc inferior Cătălinei Lupaşcu, liberala care este vicepreşedinte al CJ din partea PNL.
Se mai şopteşte că un rol important în dispariţia topului l-au avut cei din PSD, partid de care aparţine Gabriel Oprişanu. Gheorghe Vâzdoagă a fost unul dintre cei care i-au cerut lui Oprişanu să anuleze orice emisiune politică pentru că prea sunt critice la adresa PSD.
Ce pot spune este că topul a fost realizat pe bune şi că nu s-au făcut nici un fel de manipulări. Poate de aceea au apărut atât de multe nemulţumiri. Mai pot spune că apăruseră încercări de a ne influenţa prin a introduce sau elimina din top anumite persoane, ori nici eu şi nici Dorin Bejenaru n-am cedat unor astfel de propuneri.
Nu-i treaba mea să dau sfaturi „mogulilor” dar emisiunile politice, deşi hulite, fac audienţă iar când le vine timpul aud şi bani.
Problema este ca patronul unui astfel de mijloc media să nu dea dovadă de slăbiciune în faţa presiunilor politice şi să-i sictirească pe toţi cei care se implică în treburile sale de politică redacţională.
Ştiu din experienţă că atunci când cedezi în fala presiunilor politicienilor eşti un mijloc media terminat, pentru că n-ai să mai încasezi bani din sfera politicului, ducându-ţi-se buhul că eşti un tip slab şi ulşor de manipulat.
Sincer, regret că acest top s-a prăbuşit aşa de repede, mai ales că începuse să devină o armă puternică iar ”mogulii” ar fi putut-o folosi pentru a-şi spori încasările că nu-i dau afară banii din studioul SOMAX, ci, dimpotrivă, este mare nevoie de ei!
written by Ioan Rotundu
Prin culisele politicii botoşănene se discută tot mai des de intrarea în PDL a două mari personalităţi ale vieţii noastre politice locale. Primul şi despre care se vorbeşte insistent că deja ar fiu membru PDL este Constantin Conţac. Nu m-aş mira să fie aşa, pentru că pe Conţac lo-am mai întâlnit dând târcoale PDL şi la alegerile prezidenţiale din toamna anului 2009. Să ne amintim că fostul preşedinte al PSD Botoşani a avut chiar şi o întrevedere cu preşedintele Băsescu, după care a declarat public că susţine candidatura acestuia.
În acea campanie prezidenţială cei din PSD Botoşani au minimalizat aportul lui Conţac la susţinerea lui Băsescu, invocând faptul că la Botoşani alegerile au fost câştigate de Mircea Geoană. Da, aşa este, numai că voturile în favoarea lui Geoană au fost mult diminuate prin desprinderea lui Conţac de PSD, ceea ce pe total l-a avantajat pe Băsescu şi a dus la pierderea alegerilor de către Geoană.
Ce anume l-ar atrage pe Conţac la PDL? În primul rând că fiind om de afaceri, este normal să susţină un partid de dreapta. La PSD Conţac a ajuns datorită unei conjuncturi politice, respectiv unificarea cu Partidul Moldovenilor, şi nu prin dependenţa sa de doctrina social-democrată, pe care Conţac, cât a fost preşedinte PSD, n-a prea promovat-o la Botoşani.
Apoi, Conţac nu consideră că şi-a închis cariera politică. Numai că el nu mai vizează preşedinţia CJ, spre bucuria multora, ci şi-ar dori un mandat de parlamentar. Cum la PSD nu mai are nici o uşă deschisă, iar la PNL nu s-ar regăsit într-o colaborare cu actuala conducere, se pare că a ales varianta PDL. Dacă a ales bine sau nu este greu de spus. Avantajul său este că va putea candida la parlamentare în numele unui partid, ceea ce este mult mai avantajos decât independent în condiţiile votului uninominal. Dezavantajul poate fi că PDL riscă să nu mai intre în Parlament, dacă nu va reuşi să scoată România din criza economică şi să- i se ierte păcatele actuale.
O altă personalitate despre care se spune că ar da târcoale PDL, partid cu care poartă în prezent anumite negocieri, este Mihai Baltă. Deşi nimeni din PDL şi nici Mihai Baltă nu confirmă că se duc astfel de negocieri, deţin anumite informaţii căp ele au loc. Iar Baltă ar viza un post de senator, urmând a face echipă cu viitorul candidat la un post de deputat Constantin Conţac.
Informaţiile pe care le deţin ar indica faptul că cei doi ar putea face echipă pe Colegiul Dorohoi la Camera Deputaţilor şi Dorohoi – Botoşani la Senat, pentru a-i bate pe social-democraţii Gheorghe Marcu şi Andrei Dolineaschi. Dacă aşa va fi, iar Conţac cu Baltă vor face echipă la PDL., atunci se anunţă o vie dispută politică pentru alegerile parlamentare din toamna anului 2012. Iar dacă actualul independent Conţac renunţă cu adevărat la a mai candida pentru preşedinţia CJ, atunci şi la această funcţie, în alegerile din vara anului 2012 va fi o bătălie aprigă.
Eu nu pot decât să adresez tuturor politicienilor botoşăneni urarea: Încaieră-i, Doamne!
written by Ioan Rotundu
Presa naţională n-a prea mediatizat faptul că în zilele de 15 – 17 octombrie Bucureştiul a fost centrul Masoneriei mondiale. Ori întrunirea s-a organizat cu multă discreţie, cum fac masonii, ori presa noastră nu prea ştie cu ce se ocupă Comisia Trilaterală. Căci în aceste zile la Bucureşti s-au desfăşurat lucrările Comisiei trilaterale, considerat al treilea organism de lucru în Masoneria mondială, după Consiliul pentru Relaţii Externe, cel care conduce de fapt SUA şi ultrasecretul Club Bilderberg.
Pentru necunoscători, Consiliul pentru Relaţii Externe, organismul care ia cele mai importante decizii la nivel de SUA şi care este format numai din personalităţi masonice de prim rang ;i cu mare putere în finanţele şi politica lumii, a apărut după Primul Război Mondial, ca o necesitate în armonizarea economică şi nu numai dintre Anglia şi SUA.
Prin 1970, David Rockefeller, care deţinea preşedinţia Consiliului pentru Relaţii Externe, adept al globalizării şi susţinător al teoriilor conspiraţiei mondiale, a considerat că, pentru ca globaliuzarea economică să avanseze, se impunea un organism care să adune în interiorul său ţările puternic dezvoltate. Aşa a apărut ideea unei Comisii trilaterale din care să facă parte SUA, Japonia şi ţările Europei de Vest. Comisia trilaterală a primit botezul în 1972, în orăşelul belgian la Knokke-Heist, de la cel mai înalt for masonic mondial Clubul Bilderberg.
Comisia Trilaterală a suferit modificări în momentul în care comunismul a suferit o înfrângere pe plan mondial, Germania s-a unificat iar Rusia şi-a pierdut din puterea militară în favoarea SUA şi NATO. Porţile Comisiei s-au deschis şi pentru restul ţărilor din Uniunea Europeană, aşa că între membrii săi au pătruns şi personalităţi române. Desigur, masoni adevăraţi şi cu mare putere în a influenţa economia ţării. Iar cei doi membri, masoni aflaţi sub protecţie specială, sunt Mugur Isărescu – guvernatorul BNR şi Mihai Tănăsescu, fost ministru al Finanţelor şi acum reprezentantul României la FMI, alt organism controlat de Consiliul pentru Relaţii Externe şi Comisia trilaterală, adică de Masoneria Mondială.
Firesc, se ridică întrebarea ce anume a determinat Comisia trilaterală de a se întruni la Bucureşti? Mai multe aspecte, în majoritatea lor necunoscute nouă. Putem deduce din cuvântul preşedintelui Traian Băsescu, care nu este mason, dar care în calitate de şef de stat a putut participa şi rosti un cuvânt. Din discursul preşedintelui se înţelege că Marea Neagră a intrat în atenţia politicii financiare de vârf ale principalelor organisme mondiale şi că Rusia a început să prezinte un interes aparte, mai ales că actuala criză economică n-a prea afectat economia rusă în profunzimea ei.
Mai putem deduce că o problemă mai veche a globalizării, aceea ca moneda mondială să devină dolarul, este în impas datorită monedei euro. Iar moneda euro, după întrunirea de anul trecut de la Atena a Clubului Bilderberg a suferit o grea lovitură. S-a dezvăluit public, fapte cunoscute numai de cine trebuia, că economia Greciei este una şubredă şi odată cu ea moneda euro. Prin Greciua, mai exact prin economia ei, Clubul Bildeberg a dat semnalul de atac asupra monedei euro şi cale liberă dolarului să devină moneda mondială.
Cine nu crede în aceste decizii mondiale n-are decât să urmărească evoluţia dolarului faţă de euro, începând cu luna mai 2009, adică după lucrările Clubului Bilderberg de la Atena.
Anul acesta Clubul Bilderberg s-a întrunit în iunie Spania. La această întrunire pare să fi participat şi un înalt mason englez, Robert Sillet, care din Spania a venit în România şi special pentru Simpozionul Naţional de Istorie Masonică carte are loc îanual n luna iunie la Botoşani. Interesant este că acest Sillet a venit şi în 2009 la Botoşani, dar de la Atena, imediat după întrunirea Ckubuui Biderberg. Mă opresc aici bcu supoziţiile mele pentru a nu intra în atenţia cui nu trebuie.
Cert este că întrunirea Comisiei trilaterale la Bucureşti este un semnal pozitiv pentru România, mai ales pentru cei care promovează politica de dreapta.
Cine are suficiente cunoştinţe politice, poate lesne să facă legătura între depărtarea PNL de PSD şi lipsa de reacţie a Uniunii Europene la mişcările sindicale din România, considerate lupte politice ale PSD, stânga politică nemaifiind la modă în politica UE şi cea Mondială.
Este de aşteptat ca după întrunirea de la Bucureşti relaţiile României cu Rusia să sufere modificări importante. Dealtfel preşedintele Băsescu a şi declarat că UE trebuie să-şi apropie relaţiile de Rusia şi Turcia, două ţări riverane Mării Negre.
Iar Rusia, chiar înainte de întrunirea Comisiei, şi-a trimis la Bucureşti un important reprezentant din lumea petrolului care a şocat Bucureştiul prin a declara că susţine trecerea celei mai principale conducte de petrol prin teritoriul României.
Iată, dar, că suntem în faţa unor evenimente de politică zonală care cu certitudine sunt verigi intermediare în acţiunea de globalizare.
Are Masoneria română vreo contribuţie la toate acestea? Iată un subiect interesant de abordat, dar nu-i acum momentul, căci Marea Lojă Naţională a României este sub zodia alegerii unui nou Mare Maestru.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments