Oct 07

Costache Alexa a fost unul dintre renumiţii comercianţi ai judeţului din sectorul alimentaţiei publice. În vremurile grele ale comunismului, când criza produselor alimentare şi industriale se accentuase, la Cabana Stejarul găseai produsele mult râvnbite: alune la cutie, curmale, smochine, portocale, lămâi, banane. măsline, delikat şi plicuri sau cutii cu cubuleţe de supe concentrate, lapte condensat, ţigări scumpe precum Kent, Marlboro, BT, Danhill şi multe sortimente de săpunuri de lux sau spray-uri parfumate ori sortimente de conserve din carne străine, băuturi extrafine pe care privilegiaţii vremurilor comuniste le consumau pe săturate.
Dacă aveai norocul de un bon din partea lui Costache Alexa, omul său de încredere, Georgel, te servea imediat. Puţini ştiu însă cum se învârtea Alexa să aibă la Stejarul aceste sortimente de mărfuri care existau şi în reţeaua comerţului de stat, dar la care aveau acces numai înalţii demnitari ai PCR de la judeţ şi municipiul Botoşani.
În timp ce prin restaurantele cu pretenţii din Botoşani nu găseai decât un borş cu fasole şi afişele celebre cu „Nici o masă fără peşte!”, la Stejarul puteai servi celebrul „cotlet turist” sau gustosul cabanos cu garnitură de cartofi prăjiţi, pastramă proaspătă de porc, cârnăciori bine condimentaţi, mici la discreţie şi dacă aveai noroc, câte o fleică de porc mare cât o zi de post.
După 1990, când s-a trecut la economia de piaţă, Cabana Stejarul a avut o perioadă prosperă, după care a intrat într-un declin economic din care n-a mai ieşlit nici în momentul de faţă. Ce s-a întâmplat? Preşedintele Cooperaţiei de consum Botoşani a ajuns Gheorghe Vâzdoagă, un personaj simpluţ la gândirea economică, fără viziune asupra viitorului  şi duşman declarat al prosperităţii capitaliste. Văzdoagă n-a acceptat ca pe seama Cabanei Stejarul să se îmbogăţească Alexa, aşa că l-a împiedicat să ia o serie de măsuri care să-i permită cabanei să reziste concurenţei care apăruse din partea sistemului privat.
Neînţelegându-se cu Vâzdoagă, Alexa a cumpărat laboratorul de carmangerie, din care a făcut un brand al preparatelor pe piaţa Botoşanilor. O perioadă de timp, în hala de carne a Botoşanilor toată lumea căuta preparatele lui Alexa, care erau naturale şi tradiţionale. La magazinul alimentar „Dona” din Primăverii de asemeni botoşănenii îşi făceau cumpărăturile, pentru că produsele erau marca Alexa.
Sunt multe de scris pe seama iniţiativelor economice ale lui Alexa, mai ales după 1990, despre curajul său de a înfiinţa prima societate privată din Botoşani „CDA2”angajând de la BCR Botoşani, bancă de stat, un credit de un milion de lei, sumă enormă la nivelul anului 1990, dobânda la acea vreme fiind de 3%.
Numai că de o bucată de vreme despre Alexa nu se mai vorbeşte în Botoşani. De ce? Un mare necaz l-a scos din activitate. Acum un an şi ceva, Costache Alexa mergea la volanul maşinii sale către Cabana Satejaul. În sensul giratoriu de la ieşirea din Botoşani spre Suceava, autoturismul său extrem de scump a intrat în coliziune cu un altul. În urma acestui accident nefericit, ceva profund şi grav s-a produs la nivelul puterii de a raţiona şi percepe lumea înconjurătoare. Alexa şi-a pierdut o mare parte din memorie, nu mai cunoaşte oamenii cu care a lucrat o viaţă întreagă, nu-şi mai aminteşte nimic din trecutul său, nu mai ştie cine este şi vrea. Practic, este o epavă umană vie, un robot biolog care se mişcă omeneşte dar care nu are suficienţă inteligenţă să poată comunica cu mediul înconjurător.
Păcat, mare păcat!

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Un sfârşit tragic şi nemeritat”

  1. 1. zazania Says:

    Domnule Rotundu, aveti acceptul familiei ca sa publicati aceste randuri?

  2. 2. ema Says:

    dai inainte asa zici bine domnule Rotundu……..

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia