Blogul lui Rotundu

Ieri, prof. pensionar din activitate şi politică Mircea Dănuţa s-a dus la Tg. Mureş să-şi cumpere o nouă armă de vânătoare. La cei peste 70 de ani ai săi Dănuţa a avut o viaţă zbuciumată şi plină de aventuri în mai toate domeniile vieţii.
Dacă în politică a intrat după 1990, el nefiind membru al PCR, ambiţia sa de a deveni o personalitate naţională a vieţii noastre politice prin a obţine un mandat de parlamentar  nu i s-a împlinit.
A rămas un politician de talie judeţeană care se poate lăuda că a brevetat mai multe mijloace de luptă politică, de la conferinţele locale de presă la migrarea a mii de susţinători de la un partid la latul. Despre unele împliniri şi neîmpliniri politice ale sale am scris în cartea mea „Politică, alcool şi tutun”.
Însă partea cea mai plăcută a vieţii profesorului, în afară de dragostea pentru femeile frumoase, a fost vânătoarea. Această pasiune i-a adus multe bucurii dar şi necazuri.
De exemplu, cei care i-au fost elevi la Liceul industrial din Botoşani încă n-au uitat cum erau „angajaţii”c lui Dănuţa la partidele sale de vânătoare, făcând-o pe hăitaşii, numai pentru a se asigura că nu vor avea probleme cu matematica, obiectul ce-l preda Dănuţa. De aici i se trage şi  porecla de „Jupânul”.
Înainte de 1989, când viaţa de vânător nu era uşoară, miliţia fiind cu ochii pe orice cetăţean posesor de armă, Dănuţa a  făcut faţă tuturor exigenţelor şi nu şi-a pierdut arma, deşi, chiar singur recunoaşte, de multe ori bracona numai pentru a avea o bucată de carne în casă, că la hala de carne sau magazine nu se mai găsea.
A avut şi întâmplării hazlii. Într-una din zile vâna pe iazul din Costeşti,. A văzut un grup de raţe şi a crezut că-s sălbatice. A tras şi a ologit un răţoi. De pe mal un ţânc a început să răcnească cât îl ţinea gura:
- Mamaia, domn’ profesor ne-a împuşcat răţoiul cel mare!
Dintr-o curte au început ţipete de femeie:
- Aracani de mine, săriţi vecini, mi-a împuşcat raţele nenorocitul dracului.
A plătit raţa dublu cât costa numai să tacă femeia şi ţâncul şi să nu cheme miliţia. Femeia a luat banii dar şi răţoiul, după care l-a luat şi peste picior:
_ Dom’ profesor, cred că a murit de spaimă săracul, că nu văd unde a fost împuşcat.
A tăcut Dănuţa, n-avea încotro!
După 1990 a avut multe partide de vânătoare de pomină şi multe necazuri create de către ing. Vasile Dabija, şeful vâătorilor, care l-a suspectat în mai multe rânduri de braconaj. Dar şocul cel mai mare l-a avut Dănuţa când a împuşcat o căprioară, care se mai zbătea şi plângea. Moartea căprioarei l-a impresionat puternic. A jurat să nu mai vâneze. Într-un exces de mărinimie şi-a donat prietenilor tot echipamentul de vânătoare şi şi-a vândut cele două arme celebre: o Bereta italiană şi o puşcă americană semiautomată cu glonţ de război.
La nici un an l-a prins dorul de vânătoare, aşa că iar şi-a cumpărat un întreg set de echipamente, inclusiv măcăitoare electronice italiene, un fel de raţe mecanice care plutesc pe apă şi măcăne din când în când.
Şi iar a avut o aventură neplăcută şi iar s-a lăsat de vânătoare, donând sau vânzându-şi echipamentul şi armele. De atunci au trecut vreo doi ani. Ieri am aflat că iarăşi l-a prins dorul de vânătoare şi iar şi-a cumpărat armă. Din 2 noiembrie sae deschide sezonul de vânătoare la iepuri şi alte animale mari. Retras din politică, Dănuţa nu rămâne robul pasiunii vieţii sale. vânătoarea. Semn că mai are de pătimit!

written by Ioan Rotundu