Oct 15

Alexandru Popescu este un tânăr dărăbănean de vreo 22 de ani caracterizat de mult patriotism local. Flăcăul nostru n-a părăsit oraşul său natal pentru a culege căpşuni în Spania sau struguri în însorita Sicilie, nici măsline prin Grecia uscată de secetă şi bântuită de incendii.
Alex nici nu şi-a asumat rolul de „peşte” pentru a dirija fetele rele de muscă prin intersecţiile şi parcările autostrăzilor europene.
Nimc din toate acestea nu-l caracterizează pe Alex. El a răms în Darabani şi fură de pe unde criza economică nu i-a sărăcit cu totul pe localnici. Tinerelul are fler şi simţul observaţiei. Dacă ai prin casă nişte bijuterii, este suficient lui Alex să treacă prin faţa locuinţei cu pricina şi bijuteriile ajung repede în buzunarul său. Când n-are de unde fura bijuterii se mulţumeşte şi cu lucruri de valoare mai mică. Fură de prin chioşcurile stradale ce găseşte şi el, că nu-i mofturos.
Joi noapte a spart un chioşc din zona pieţei dărăbănene. N-a prea avut ce lua, aşa că s-a mulţumit cu bunuri în valoare de vreo 500 lei.
Alex nu mai ştie câte furturi are la activ, că doar nu intră în obligaţiile sale de hoţ respectabil să întocmească statistici judiciare. Este treaba poliţiştilor şi a procurorilor. Nici poliţiştii nu i-au contabilizat toate furturile, că nu vor să-şi încarce statistica cu infracţiuni locale, nu dă bine în faţa şefilor.
Doar cu vreo zece furturi figurează Alex în evidenţele poliţiei şi tot de atâtea ori a fost plimbat cu cătuşe la mâni până în faţa procurorilor. Iar procurorii, oameni cu suflet şi miloşi din fire, l-au pus în libertate. Cică Alex nu prezintă pericol social ca să stea după gratii.
Există în popor o vorbă: cine fură azi un ou, mâine fură un bou. Pe la Darabani nu mai sun t boi, că-i criză economică şi-s greu de întreţinut.  Aşa că Alex va continua să fure ouă sau echivalentul valoric al acestora. Când se va învrednici şi va fura lucruri mai de valoare, va putea şi el să-şi depună candidatura pentru un mandat de parlamentar. Atunci va intra şi el în rând cu lumea bună a parlamentarilor, va avea de unde fura şi se va putea chivernisi cu o vilişoară modestă, o maşinuţă mai de Doamne ajută, îmbrăcându-se  în ţoale de firmă.
Până când va demonstra că are veleităţi de hoţ parlamentar, Alerx va continua cu găinării la care procurorii vor strâmba din nas şi-l vor lăsa în libertate. Să-i vină mintea la cap şi să se apuce de hoţii mai serioase, ca să aibă de unde da şi lor în compensarea celor 25% din leafa cu care Guvernul Boc i-a jumulit tot pe motiv de criză economică.

written by Ioan Rotundu

Oct 14

Prof.dr. bAda Macovei, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Botoşani, estre anchetată la DNA. Ea trebuie să explice procurorilor de la DNA cum s-a potrivit aşa de bine că la cele două licitaţii organizate pentru efectuarea unor inbvestiţii de la sediul IŞJ, de fiecare dată a câştigat societatea TRIDEX.
Sursa care mi-a dezvăluit acest fapt, un fost angajat dat afară de Macovei în cadrul reducerii numărului de personal, susţine că licitaţiile au fost câştigate de societatea TRIDEX pentru că aşa a ordonat deputatul PDL Cătălin Buhăianu.
Numai că Buhăianu n-a semnat nici un document, toate actele licitaţiei fiind întocmite pe spuza Adei Macovei.
Acum, că cei de la DNA au intrat pe fir, Buhăianu e evită pe Macovei, lăsând-o să se descurce singură. Cam laş acest deputat, ce ziceţi!?
Acum depinde de Macovei dacă va recunoaşte cât comision a încasat de la societatea TREIDEX şi cât i-a fost partea deputatului Buhăianu, că doar nu degeaba i-a cerut acesta Adei să declare societatea TRIDEX câştigătoarea celor două licitaţii.
Aşadar, strânsa amiciţie dintre Ada şi Buhăianu s-a destrămat din cauza procurorilor DNA. Ce oameni răi, procurorii ăştia, au distrus o idilă ce concura serios la popularitatea medievalei povestiri Tristan şi Isolda.

written by Ioan Rotundu

Oct 13

conac-mavrocordat.jpg Filmând la reportajul „Haiducul Coroi – legendă şi adevăr”, am ajuns şi la conacul fostei familii de boieri Mavrocordat. Conacul este situat în satul Strahotin, comuna Dângeni, pe un deluşor care străjuieşte apele râului Jijia, în mijlocul unui parc ce în urmă că vreo 20 de ani constituia o mândrie a locului.
Conacul l-am găsit într-o stare jalnică. Uşile şi geamurile au fost furate de localnici. Copacii din parc, consideraţi rarităţi şi protejaţi prin lege, cad sub topoarele şi drjubile sătenilor. Cuprins de buruiene, acum conacul nu se mai vede din grămezile de crengi ale copacilor tăiaţi.

medicamente.jpg Acest conac a rezistat sub comunişti, nefiind demolat ca multe alte clădiri boiereşti. El a fost transformat în sediul IAS Dângeni şi îngrijit. Parcul era întreţinut, aleile pietruite şi împrejmuite cu straturi de flori. Printre copaci se aflau bănci pe cate te puteai odihni şi respira aerul curat, bucurându-te de ciripitul păsărilor. La poalele deluşorului, chiar la poarta de intrare se afla un lac pe a cărui maluri erau amplasate bănci. Acum lacul cu apa limpede a deveit un iezuşor îmburuienat şi înnămolit.
O vreme într-o anexă a conacului a locuit un agent de poliţie. Acesta s-a pensionat, iar în urma lui, într-un grajd de animale, au rămas depozitate sute de sticle cu substanţe toxice devenite un pericol public. Nicio  autoritate publică, mai ales cei de la Mediu şi Cultură, nu s-au arătat interesate de soarta acestui conac şi a parcului din preajmă, deşi ambele sunt declarate monumente protejate prin lege.

conac-mavrocordat-2.jpg Conacul a fost revendicat, dar noul proprietar nu şi-a făcut prezenţa şi nu l-a luat împrimire. Nici n-ar avea de la cine, căci ăn momentul de faşă conacul este al nimănui. Localnicii râd şi spun că noaptea conacul este bântuit de fantome.
Da, este bântuit de fantome în carne şi oase. Fantomele fură şi resturile de tocuri de uşi şi geamuri încă nefurate, taie din arborii ocrotiţi şi nici că le pasă de distrugerile care le provoacă.
De vreme ce autorităţile privesc indiferente la tot ce se întâmplă, mă între de ce le-ar mai păsa sătenilor. Mai ales că fură de ani de zile şi nimeni dintre ei n-a simţit pe pielea sa puterea legii.
Când acele substanţe toxice aflate în grajdul cu pricina vor produce vreo catastrofă, poate atunci vor lua măsuri şi cei de la Mediu. Până atunci să stea liniştiţi în birouri şi să întocmească statistici cu care să se laude în faţa presei câtz sunt ei de harnici. Halal hărnicie!

written by Ioan Rotundu

Oct 12

Săptămâna 4 – 10 octombrie 2010
1.(1) Cătălin Flutur – preşedinte PDL, primarul Botoşanilor (82) 84 puncte
2. (2) Cătălin Alexa – viceprimar PDL de Botoşani (67) 66p
3. (3 Andrei Dolineaschi – deputat PSD (66) 63p
4. (5) Constantin Conţac – independent politic (60) 61p
5. (4) Florin Ţurcanu – deputat PNL, preşedintele partidului /63) 61p
6. (6) Mihai Ţâbuleac – preşedinte CJ Botoşani, ice PDL (58) 58p
7. (7) Gheorghe Văzdoagă – secretar PSD, consilier municipal  (56) 56p
8. (9) Dan Humelnicu – senator PDL (54) 54p
9. (11) Gheorghe Marcu – senator PSD, preşedintele partidului (50) 52p
10 (10) .Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL (52) 52p
11. (9) Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte CJ Botoşani, vice PNL(53) 52p
12.(12) Constantin Manolache – vice CJ Botoşani, PSD (50) 49p
13. (16) Florin Ghiorghiţă – vice PDL, viceprimar Botoşani (44) 46p
14.(13) Mihai Baltă – vicepreşedinte PSD (46) 45p
15.(14) Cătălin Buhăianu – deputat PDL (46) 45p
16. (17) Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM (44) 44p
17. (15) Liviu Câmpanu – senator UNPR (45) 43p
18. (18) Relu Târzioru – vicepreşedinte PNL, primari Săveni( 42) 41p
19. (20) Ioan Diaconu – vicepreşedinte PDL (37) 39p
20. (19) Costică Macaleţi – deputat PSD (39) 38p
 Au mai fost selectaţi:
21.
(21) Constantin Pitorac – PDL, primar Flămânzi( 34) 34p
22. (22) Dorin Alexandrescu – primar PSD Dorohoi (31) 311p
23. (23) Costel Romanescu – vicepreşedinte PNL, primar Păltiniş (31) 30p
24. (0) Stelică nStrugaru – deputat PDL (0) 29p
25. (0) Paul Onişa – preşedinte PC (0) 29p
26. (24) Verginel Gireadă – vice PNL, primar M.Eminescu (30) 27p
27. (24) Dinu Secrieru – vicepreşedinte PNL (28) 27 p
Notă – cifrele din paranteză indică locul avut în topul anterior şi punctajul

written by Ioan Rotundu

Oct 11

Unii dintre politicienii noştri ne iau drept proşti, drept nişte ţugulani needucaţi şi ne ameţesc cu fel de fel de gargare politice, crezând că ne dau pe spate cu inteligenţa şi declaraţiile lor sforăitoare făcute prin sediul partidului de care aparţin.
Nu mai târziu două astfel de exemple le avem la sfârşitul săptămânii trecute şi ele vin din partea unor personaje controversate ale PSD, personaje a căror imagine politică este departe de a fi una respectabilă şi onorabilă.
Deputatul Costică Macaleţi a declarat vineri, la conferinţa de presă a PSD, că premierul Emil Boc, poreclit şi „piticul atomic” este un mincinos pentru că a promis că nu va diminua lefurile şi pensiile şi nu s-a ţinut de cuvânt. Dacă aceste vorbe le-ar fi rostit cineva de la PNL sau chiar PRM, le-aş fi acceptat ca declaraţii politice normale venite din partea unor partide de opoziţie.
Dar venite de la un pretins lider al PSD, astfel de declaraţii sunt dezgustătoare şi producătoare de vomă. Macaleţi a uitat prea repede, nu şi noi, că PSD-ul a ajuns la guvernare minţind cu neruşinare că va majora lefurile profesorilor cu 50% şi n-au făcut-o. Uită Macaleţi că PSD-ul era la guvernare când Boc a început să declare că reducerea lefurilor bugetarilor este iminentă, ca o soluţie anticriză şi atunci n-a scos nici o vorbă spre a-l contrazice.
Amnezia deputatului Macaleţi este şi mai mare dacă avem în vedere că a trecut aproape anul de când Boc a redus lefurile bugetarilor iar el abia acum a aflat şi s-a umflat în pene, declarându-l pe „piticul atomic” un mincinos. Fără îndoială că Boc este mincinos, dar a declara acest lucru după ce presa şi-a consumat toată cerneala tipografică scriindu-l este de acum făţărnicie politică, ca să nu-i spun că este o dovadă a neruşinării faţă de alegători.
O altă declaraţie a venit din partea social-democratei Mihaela Huncă. Fata asta are mult tupeu să iasă în faţa botoşănenilor cu declaraţii politice critice la adresa actualei conduceri a Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani şi a generalei Ada Macobei, după ce a dijmuit banii publici şi a plecat cu coada între picioare din funcţia avută la Casa Corpului Didactic Botoşani.
Huncă vorbeşte de pedelizarea învăţământului botoşănean, ea care a muncit din getu la pesederizarea acestuia, ea care, împreună cu madam Bărculeţ, fostă general adj. la IŞJ cât PSD-ul a fost la guvernare cu PDL, a promovat directori de şcoli numai oameni de încredere ai PSD.
Dacă Ada Macovei pedelizează acum conducerile de şcoli, nu face decât să aplice lecţia dată de social-democraţi, când au fost ei la putere, nu face decât să depedeserizeze instituţiile şcolare, punând directori portocalii la conştiinţa profesională. Dar când tu ştii că ai făcut din Liceul cu Program Sportiv Botoşani, împreună cu soţul, o feudă de familie, măcar ai bunul simţ şi taci, stai în rândul din spate şi nu mai ieşi ca păduchele în frunte.
Cei din PSD cred că dacă fac astfel de declaraţii vor câştiga simpatizanţi şi apoi viitoarele alegeri, pentru a ajunge la mult râvnita putere de unii singuri, ca să nu mai ştim ce fac, aşa cum s-a întâmplat şi sub Guvernul Năstase. Numai că ne-am mai deşteptat şi noi, iar declaraţii sforăitoare gen Macaleţi sau Huncă nu ne mai prostesc. Tare mă tem că nici la viitoarele alegeri PSD-ul nu se va cocoţa la guvernare singuri, cum îşi doresc. Ba există şanse mari să nu ajungă defel la guvernare.
Priviţi cine sunt cei care conduc PSD Botoşani! Nişte relicve politice postdecembriste care nu urmăresc decât avantajele puterii. Iar cei tineri sunt nişte şarlatani gen Răzvan Rotaru sau Aura Simion care vor să ne reprezinte în plan naţional. Sper din toată inima ca aceste progenituri ce se vor tinere vlăstare social-democrate să nu mă reprezinte niciodată. Iar ca mine sunt mulţi cei care gândesc aşa.

written by Ioan Rotundu

Oct 09

„Gogoşica parfumată”, cum mai este poreclită liberala Cătălina Lupaşcu, are mari coşmaruri din cauza mea. Ea s-a plâns celor din conducerea PNL că este pârâtă la Rotundu, care apoi o critică în Jurnalul sau pe al său blog. Iar ca vorbele sale să aibă şi greutate, Gogoşica a găsit şi turnătorul în persoana colegului său de partid Mircea Calistru.
Aşa stând lucrurile, m-am trezit cu un telefon de la Calistru care mi s-a plâns că este acuzat de fapte care nu-l caracterizează şi să iau atitudine. Păi, eu ce atitudine să iau, că orice mesaj i-aş transmite Gogoşicii tot nu-l va pricepe. Când cizmarul se ridică de la funcţia de educator de grădiniţă la calapodul de vicepreşedinte al CJ, fără ca tolba inteligenţei să-i permită pătrunderea tainelor vieţii politice şi sociale, îi dai cizmarului una peste bot şi-l cobori sub nivelul calapodului, adică acolo unde îi este locul.
Totuşi, ca nu cumva s-o lase coşmarul, îi ofer Gogoşicii câteva posibile surse de informare din interiorul PNL. Cu Calistru mă întâlnesc din anul 1968, de când a devenit elev la Şcoala Tehnică de Cooperaţie Oradea, unde eu eram în anul II de studii iar el tocmai fusese admis în anul I. Apoi, am fost colegi de muncă vreme de mulţi ani, timp în care i-am cunoscut tata şi mama, am dormit în casa sa, am mâncat şi m-am distrat.
De exemplu, într-o noapte de iarnă şi în ajun de Crăciun m-am nimerit în casa sa tocmai când a tăiat porcul. O noapte întreagă ne-am chinuit cu o pulpă de porc şi o damigeană cu vin, dar până în zori am reuşit să frigem pe plită şi pulpa să bem şi damigeana, ajutaţi şi de un vecin, nimerit şi el pe acolo la pomana porcului. Era prin anii ’80, la acea vreme Gogoşica fiind poate spermatozoid dornic de fecundare.  Astea fiind relaţiile mele cu Calistru, m-aş situa în categoria celor la care Sf. Petru n-a mai avut minte în cazan şi le-a pus căpăcelul de i-a trimis pe pământ, dacă m-aş folosi de Calistru ca sursă de informare din PNL.
Aplic politica dihorului, adică nu mănânc păsări din curtea unde am culcuşul, ci din coteţele  vecinilor. Iar vecini în PNL, slavă Domnului, am cu duiumul. Dacă Gogoşica ţine neapărat să-mi afle sursele, îi ofer o parte de indicii, ca să-i mai îndulcesc coşmarul. Soţia mea este ucraineană din Cândeşti şi de acasă se numea Iavorenciuc. În PNL există Gheorghe Iavorenciuc, tot din Cândeşti, văr cu nevasta. Ar putea Ghiorghiţă să-mi fie o sursă? Ar putea. Cu Dinu Secrieru sunt amic din 1996, când i-am fost consilier pe probleme media, el fiind senator. Trec periodic pe la Cabinetul său de executor judecătoresc şi discut politică. Ar putea să-mi fie o sursă? Ar putea.
Verginel Gireadă este o sursă mină de aur. El se laudă oricui este dispus să-l asculte cât de informat este el cu problemele de la vârful PNL. Verginel are un „cuibuşor de nebunii” într-un bloc pe Tomoroveanu, unde trage din când în când cu o blondă cu picioare lungi. Acolo discută cu blonda politică, după care, încă fierbinte, blonda toarnă totul la noi.
Să închei potenţialul surselor mele chiar cu Gogoşica. În conferinţele de presă debitează atâtea trăsnăi, că de asculţi banda sonoră te apuci cu mâinile de cap şi te întrebi dacă este adevărat că la Caracal s-a răsturnat o celebră căruţă.
Iată, dar, că Gogoşica are toate motivele să se plângă de coşmaruri. De mine n-are a se teme, că de faptele alea „uşoare” n-am obiceiul să scriu nici când am probe indubitabile şi nu testimoniale. Dacă nu cunoaşte termenii, care sunt juridici, să-şi consulte şeful politic, pe Florin Ţurcanu, licenţiat în drept.
Închei cu urarea „Coşmaruri uşoare, Gogoşico!”

written by Ioan Rotundu

Oct 08

Ieri, prof. pensionar din activitate şi politică Mircea Dănuţa s-a dus la Tg. Mureş să-şi cumpere o nouă armă de vânătoare. La cei peste 70 de ani ai săi Dănuţa a avut o viaţă zbuciumată şi plină de aventuri în mai toate domeniile vieţii.
Dacă în politică a intrat după 1990, el nefiind membru al PCR, ambiţia sa de a deveni o personalitate naţională a vieţii noastre politice prin a obţine un mandat de parlamentar  nu i s-a împlinit.
A rămas un politician de talie judeţeană care se poate lăuda că a brevetat mai multe mijloace de luptă politică, de la conferinţele locale de presă la migrarea a mii de susţinători de la un partid la latul. Despre unele împliniri şi neîmpliniri politice ale sale am scris în cartea mea „Politică, alcool şi tutun”.
Însă partea cea mai plăcută a vieţii profesorului, în afară de dragostea pentru femeile frumoase, a fost vânătoarea. Această pasiune i-a adus multe bucurii dar şi necazuri.
De exemplu, cei care i-au fost elevi la Liceul industrial din Botoşani încă n-au uitat cum erau „angajaţii”c lui Dănuţa la partidele sale de vânătoare, făcând-o pe hăitaşii, numai pentru a se asigura că nu vor avea probleme cu matematica, obiectul ce-l preda Dănuţa. De aici i se trage şi  porecla de „Jupânul”.
Înainte de 1989, când viaţa de vânător nu era uşoară, miliţia fiind cu ochii pe orice cetăţean posesor de armă, Dănuţa a  făcut faţă tuturor exigenţelor şi nu şi-a pierdut arma, deşi, chiar singur recunoaşte, de multe ori bracona numai pentru a avea o bucată de carne în casă, că la hala de carne sau magazine nu se mai găsea.
A avut şi întâmplării hazlii. Într-una din zile vâna pe iazul din Costeşti,. A văzut un grup de raţe şi a crezut că-s sălbatice. A tras şi a ologit un răţoi. De pe mal un ţânc a început să răcnească cât îl ţinea gura:
- Mamaia, domn’ profesor ne-a împuşcat răţoiul cel mare!
Dintr-o curte au început ţipete de femeie:
- Aracani de mine, săriţi vecini, mi-a împuşcat raţele nenorocitul dracului.
A plătit raţa dublu cât costa numai să tacă femeia şi ţâncul şi să nu cheme miliţia. Femeia a luat banii dar şi răţoiul, după care l-a luat şi peste picior:
_ Dom’ profesor, cred că a murit de spaimă săracul, că nu văd unde a fost împuşcat.
A tăcut Dănuţa, n-avea încotro!
După 1990 a avut multe partide de vânătoare de pomină şi multe necazuri create de către ing. Vasile Dabija, şeful vâătorilor, care l-a suspectat în mai multe rânduri de braconaj. Dar şocul cel mai mare l-a avut Dănuţa când a împuşcat o căprioară, care se mai zbătea şi plângea. Moartea căprioarei l-a impresionat puternic. A jurat să nu mai vâneze. Într-un exces de mărinimie şi-a donat prietenilor tot echipamentul de vânătoare şi şi-a vândut cele două arme celebre: o Bereta italiană şi o puşcă americană semiautomată cu glonţ de război.
La nici un an l-a prins dorul de vânătoare, aşa că iar şi-a cumpărat un întreg set de echipamente, inclusiv măcăitoare electronice italiene, un fel de raţe mecanice care plutesc pe apă şi măcăne din când în când.
Şi iar a avut o aventură neplăcută şi iar s-a lăsat de vânătoare, donând sau vânzându-şi echipamentul şi armele. De atunci au trecut vreo doi ani. Ieri am aflat că iarăşi l-a prins dorul de vânătoare şi iar şi-a cumpărat armă. Din 2 noiembrie sae deschide sezonul de vânătoare la iepuri şi alte animale mari. Retras din politică, Dănuţa nu rămâne robul pasiunii vieţii sale. vânătoarea. Semn că mai are de pătimit!

written by Ioan Rotundu

Oct 07

Costache Alexa a fost unul dintre renumiţii comercianţi ai judeţului din sectorul alimentaţiei publice. În vremurile grele ale comunismului, când criza produselor alimentare şi industriale se accentuase, la Cabana Stejarul găseai produsele mult râvnbite: alune la cutie, curmale, smochine, portocale, lămâi, banane. măsline, delikat şi plicuri sau cutii cu cubuleţe de supe concentrate, lapte condensat, ţigări scumpe precum Kent, Marlboro, BT, Danhill şi multe sortimente de săpunuri de lux sau spray-uri parfumate ori sortimente de conserve din carne străine, băuturi extrafine pe care privilegiaţii vremurilor comuniste le consumau pe săturate.
Dacă aveai norocul de un bon din partea lui Costache Alexa, omul său de încredere, Georgel, te servea imediat. Puţini ştiu însă cum se învârtea Alexa să aibă la Stejarul aceste sortimente de mărfuri care existau şi în reţeaua comerţului de stat, dar la care aveau acces numai înalţii demnitari ai PCR de la judeţ şi municipiul Botoşani.
În timp ce prin restaurantele cu pretenţii din Botoşani nu găseai decât un borş cu fasole şi afişele celebre cu „Nici o masă fără peşte!”, la Stejarul puteai servi celebrul „cotlet turist” sau gustosul cabanos cu garnitură de cartofi prăjiţi, pastramă proaspătă de porc, cârnăciori bine condimentaţi, mici la discreţie şi dacă aveai noroc, câte o fleică de porc mare cât o zi de post.
După 1990, când s-a trecut la economia de piaţă, Cabana Stejarul a avut o perioadă prosperă, după care a intrat într-un declin economic din care n-a mai ieşlit nici în momentul de faţă. Ce s-a întâmplat? Preşedintele Cooperaţiei de consum Botoşani a ajuns Gheorghe Vâzdoagă, un personaj simpluţ la gândirea economică, fără viziune asupra viitorului  şi duşman declarat al prosperităţii capitaliste. Văzdoagă n-a acceptat ca pe seama Cabanei Stejarul să se îmbogăţească Alexa, aşa că l-a împiedicat să ia o serie de măsuri care să-i permită cabanei să reziste concurenţei care apăruse din partea sistemului privat.
Neînţelegându-se cu Vâzdoagă, Alexa a cumpărat laboratorul de carmangerie, din care a făcut un brand al preparatelor pe piaţa Botoşanilor. O perioadă de timp, în hala de carne a Botoşanilor toată lumea căuta preparatele lui Alexa, care erau naturale şi tradiţionale. La magazinul alimentar „Dona” din Primăverii de asemeni botoşănenii îşi făceau cumpărăturile, pentru că produsele erau marca Alexa.
Sunt multe de scris pe seama iniţiativelor economice ale lui Alexa, mai ales după 1990, despre curajul său de a înfiinţa prima societate privată din Botoşani „CDA2”angajând de la BCR Botoşani, bancă de stat, un credit de un milion de lei, sumă enormă la nivelul anului 1990, dobânda la acea vreme fiind de 3%.
Numai că de o bucată de vreme despre Alexa nu se mai vorbeşte în Botoşani. De ce? Un mare necaz l-a scos din activitate. Acum un an şi ceva, Costache Alexa mergea la volanul maşinii sale către Cabana Satejaul. În sensul giratoriu de la ieşirea din Botoşani spre Suceava, autoturismul său extrem de scump a intrat în coliziune cu un altul. În urma acestui accident nefericit, ceva profund şi grav s-a produs la nivelul puterii de a raţiona şi percepe lumea înconjurătoare. Alexa şi-a pierdut o mare parte din memorie, nu mai cunoaşte oamenii cu care a lucrat o viaţă întreagă, nu-şi mai aminteşte nimic din trecutul său, nu mai ştie cine este şi vrea. Practic, este o epavă umană vie, un robot biolog care se mişcă omeneşte dar care nu are suficienţă inteligenţă să poată comunica cu mediul înconjurător.
Păcat, mare păcat!

written by Ioan Rotundu

Oct 05

săptămâna 26 septembrie  – 3 octombrie 2010
1.(1) Cătălin Flutur – preşedinte PDL, primarul Botoşanilor (85) 82 puncte
2. (2) Cătălin Alexa – viceprimar PDL de Botoşani (67) 67p
3. (3 Andrei Dolineaschi – deputat PSD (66) 65p
4. (5) Florin Ţurcanu – deputat PNL, preşedintele partidului /60) 63p
5. (4) Constantin Conţac – independent politic (61) 60p
6. (8) Mihai Ţâbuleac – preşedinte CJ Botoşani, ice PDL (55) 58p
7. (6) Gheorghe Văzdoagă – secretar PSD, consilier municipal  (55) 56p
8. (7) Cătălina Lupaşcu – vicepreşedinte CJ Botoşani, vice PNL(55) 54p
9. (10) Dan Humelnicu – senator PDL (53) 54p
10 (9) .Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL (53) 52p
11. (11) Gheorghe Marcu – senator PSD, preşedintele partidului (50) 50p
12.(12) Constantin Manolache – vice CJ Botoşani, PSD (50) 50p
13.(13) Mihai Baltă – vicepreşedinte PSD (47) 46p
14.(16) Cătălin Buhăianu – deputat PDL (45) 46p
15. (15) Liviu Câmpanu – senator UNPR (46) 45p
16. (18) Florin Ghiorghiţă – vice PDL, viceprimar Botoşani (42) 44p
17. (14) Dumitru Codreanu – consilier judeţean PRM (46) 44p
18. (17) Relu Târzioru – vicepreşedinte PNL, primari Săveni( 43) 42p
19. (19) Costică Macaleţi – deputat PSD (40) 39p
20. (20) Ioan Diaconu – vicepreşedinte PDL (35) 37p
 
Au mai fost selectaţi:
21. (21) Constantin Pitorac – PDL, primar Flămânzi( 32) 34p
22. (25) Dorin Alexandrescu – primar PSD Dorohoi (29) 311p
23. (22) Costel Romanescu – vicepreşedinte PNL, primar Păltiniş (32) 31p
24. (23) Verginel Gireadă – vice PNL, primar M.Eminescu (30) 30p
24. (24) Dinu Secrieru – vicepreşedinte PNL (29) 28 p
Notă – cifrele din paranteză indică locul avut în topul anterior şi punctajul

written by Ioan Rotundu

Oct 04

Dărăbănenii vorbesc tot mai urât la adresa senatorului Liviu Câmpanu, Cu cât senatorul vrea să promoveze mai mult noul partid la care a migrat de la liberali, UNPR, cu atât mai multe vorbe urâte se rostesc la adresa sa.
Sâmbătă am dat o nouă raită prin Darabani. Printre cei cu care am stat de vorbă s-a aflat şi un domn Mesler, din câte am înţeles angajat al Inspecţiei Teritoriale de Muncă pe post de inspector. Domnul Mesler are un fiu medic, care fiu şi-a deschis cabinet în Darabani.
Nimic rău până aici, numai că tânărul medic a găsit de cuviinţă să respecte programul, să trateze pacienţii cu toată seriozitatea, să-i viziteze la domiciliu şi să le vorbească aşa cum trebuie să vorbeşti cu un om bolnav aflat la necaz. Toate aceste calităţi i-au dus veste medicului Mesler, ceea ce a făcut ca la uşa cabinetului său să se creeze aglomeraţie.
Soţia senatorului Câmpanu, şi ea posesoare a unui cabinet medical şi a unui spital privat amenajat la un parter de bloc s-a trezit că tânărul medic îi „fură” pacienţii. Aşa că, în loc să fie prezentă la program ziu şi noapte, cum stă bine unui medic, ea şi-a pus soţul senator s-o scape de concurenţă, adică să-i facă papucii din Darabani medicului Mesler.
Iar senatorul a apelat la gestapovista de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Botoşani, medicul portocaliu Rodica Huţuleac care a declanşat un întreg arsenal terorist asupra tânărului medic, cu speranţa că acesta va ceda şi va pleca de bună voie. Chiar gestapovista în persoană s-a deplasat la Dsarabani şi l-a controlat pe medic. N-a găsit nimic care să-i dea posibilitatea de a-l îndepărta de dărăbăneni, aşa că s-a întors la Botoşani cu coada între picioare. Dar atacurile asupra lui Mesler continuă, spre nemulţumirea locuitorilor din zonăp, bucuroşi că în sfârşit au şi ei un medic care se ocupă de nevoile lor medicale şi poate fi găsit oricând la program.
În Hudeşti se rostesc alte vorbe urâte la adresa domnului senator. Se spune că senatorul Câmpanu ar fi primit de la un olandez câteva mii de euro ca să amenajeze o farmacie în spaţiul dispensarului din Hudeşti, aflat în clădirea vechiului conac boieresc. Spun hudiştenii că olandezul a, luat ţeapă. Câmpanu a pus mâna pe bani, dar nevasta acestuia n-a mai amenajat farmacia.
Unii, poate cu răutate, spun că banii olandezului se pot găsi în vila pe care Câmpanu a cumpărat-o în cartierul Alfa Land al Botoşanilor. Poate că este adevărat, poate că nu, dar de vorbit se vorbeşte, iar pe la noi stăruie zicala că nu iese fum fără a nu fi fost făcut focul..
Cu puţin timp în urmă, senatorul a lansat o serie de atacuri dure la adresa deputatului de Darabani Stelică Strugaru. Deşi UNPR sprijină din toate puterile sale Guvernul Boc, la Darabani nu există colaborare între cei doi parlamentari.
M;ărul discordiei pare să-l constituie Strugaru. Deputatul s-a cam implicat prin zonă şi a adus de la guvern nişte bani pe la primării, bani cu care s-au mai astupat din nevoile comunelor.
Câmpanu nu numai că n-a sprijinit primăriile din Colegiu, dar nici nu mai apare prin zonă decât foarte rar. Aşa că în Colegiul Darabani deputatul Strugaru creşte în popularitate iar senatorul Câmpanu scade.
Am discutat şi cu deputatul Strugaru. Acesta nu este îngrijorat de atacurile senatorului. El crede că este bine să-şi vadă de treburile ssale de a ajuta primăriile şi că oamenii din zonă îl vor judeca după fapte şi nu după vorbele senatorului Câmpanu.
Spre deosebire de Câmpanu, Stzrugaru nu vrea să iasă în presă şi nici pe la televizor. El crede că sunt suficienţi politicieni mincinoşi pe la televizor, aşa că unul mai puţin nu strică. Preferă să tacă şi să facă, decât să se laude la televizor c-a ouat o mărgică. Este şi acesta un mod de-a privi lucrurile!

written by Ioan Rotundu