Ieri, pentru că vicepreşedintele Constantin Manolache a fost schimbat din funcţie, consilierii PSD au părăsit sala în semn de protesc. Cu o zi înainte ei declarau că nu beste corect ca Manolache să fie schimbat din funcţie pentru că el reprezintă, alături de vicele liberal Cătălina Lupaţşcu, forţele opoziţiei în Consiliul Judeţean Botoşani, asigurând funcţionarea mecanismului democraţiei.
Târziu au realizat social-democraţii că atunci când l-au schimbat din funcţia de vicepreşedinte al CJ pe Constantin Conţac au deschis cutia Pandorei, dând cale liberă la schimbat vicepreşedinţii ori de câte ori va apărea un interes de partid sau de grupuri de influenţă.
Social-democraţii au uitat repede că în ianuarie 2009 şi-au unit voturile cu cele ale democrat-liberalilor şi au schimbat-o din funcţia de vicepreşedinte pe liberala Cristina Bahrin. Atunci totul li s-a părut moral, corect politic şi legal. Acum, când liberalii au votat alături de democrat liberali, gestul lor nu mai este moral, politic şi legal.
Când social-democraţii au votat schimbarea liberalei Cristina Bahrin, prof. Mircea Dănuţă a fost singurul consilier judeţean PSD care s-a opus acestei decizii. Declara atunci Dănuţă că „Am votat cu puţin timp în urmă pentru ca Bahrin să fie vicepreşedinte. Nu pot acum să mă dezic de ce-am votat” .
A mai declarat Dănuţă, cu gura sa aurită: „Colegii liberali nu ar trebui să se supere. Suntem la început de mandat şi se pot constitui şi alte alianţe”, Şi iată că prezicerea profesorului s-a împlinit. De atu8nci social-democraţii au mai votat şi pentru schimbarea vicelui democrat-liberal Cristian Achiţei, cel care a luat locul lui Bahrin. Social-democraţii au votat alături de liberali, după ce au votat împotriva omului lor.
Acum, social-democraţii se plâng că au fost nedreptăţiţi. Nu, n-au fost. Au primit doar ce-au oferit la rândul lor.
Instabilitatea lor în decizia politică au plătit-o acum cu vârf şi îndesat. Şi încă ceva! N-au nici un motiv să-l plângă pe Constantin Manolache. Să facă bine social-democraţii şli să-şi amintească că pentru a ajunge consilieri judeţean şi apoi vicepreşedinte, au dat deoparte, din calea lui Manolache, alţi vreo cinci membri de partid care ar fi meritat să fie validaţi consilieri judeţeni.
Cei din PSD n-au jucat cinstit nici cu colegii lor de partid. Aşa că n-au dreptul de a emite pretenţia să fie respectaţi de către celelalte partide. N-aui dovedit decât că sunt nişte cozi de topor, spărgători de funcţii eligibile şi oportunişti. Iată că viaţa s-a răzbunat pe ei, împlinindu-se proorocirea profesorului Dănuţă, şi el o victimă a celor din PSD.
Cred că fiecare dintre noi, cei de la oraş, a observat că ţevile care transportă agentul termic, din loc în loc sunt frânte, fac o deviere scurtă de la drumul lor liniar. Acest procedeu este necesar pentru a preveni acele lovituri de berbec pe care apa fierbinte le provoacă în drumul lor prin ţevi. Dacă puterea acestei lovituri care se creează pe traseu n-ar fi diminuată prin acest procedeu tehnic, atunci s-ar ajunge în situaţia ca datorită loviturilor de berbec ţevile să sară din pământ ca nişte aşchii de lemn, atât de puternice ar fi aceste lovituri.
Aidoma loviturilor de berbec din ţevi, fără nici o aluzie la îndeletnicirea sa de crescător de oi, şi liberalul Florin Ţurcanu loveşte de-o bună bucată de vreme în preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac.
Am mai scris un comentariu per această temă, încercând să descifrez ce se ascunde în spatele atacurilor pe care Ţurcanu le lansează cu consecvenţă asupra lui Ţâbuleac. Mai ales că tot Ţurcanu a declarat de curând că el se consideră un prieten al lui Ţîbuleac, de unde şi prezenţa sa în casa acestuia în unele zile de week-end. Sincer să fiu, m-aş lipsi de o asemenea prietenie. Dar preşedintelui Ţâbuleac pare a-i prii de vreme ce-l acceptă pe Ţurcanu, sâmbăta sau duminica, musafir în familie iar apoi acesta să-l atace public acuzându-l de fel de fel de fapte necinstite.
Nu mai departe la sfârşitul săptămânii trecute Ţurcanu iar l-a lovit, ca un berbec, pe Ţâbuleac. Mai întâi a lăsat să se înţeleagă că actualii manageri de spitale aflate în subordinea CJ au ajuns în aceste funcţii cu sprijinul direct şi nemijlocit al preşedintelui Ţâbuleac. Motiv pentru care Ţurcanu îşi propune ca prin consilierii săi judeţeni să iniţieze un proiect de hotărâre prin care să se numească în fruntea acestor spitale un manager unic. Iniţiativa, la prima vedere, pare una utopică. Dar nu este aşa.
În urma înţelegerii dintre Ţurcanu, ca preşedinte PNL, şi Cătălin Flutur, ca preşedinte PDL, în Consiliul judeţean s-a format o nouă majoritate care poate vota orice. Iar dacă Flutur îşi dă binecuvântarea, consilierii judeţeni democrat-liberali, şi aşa ostili lui Ţâbuleac, vor vota cu amândouă mâinile iniţiativa lui Ţurcanu. Atunci mă întreb, precum Moromnete, pe ce se bazează prietenia dintre Ţurcanu şi Ţâbuleac? Mai ascunde această prietenie ceva scopuri politice comune celor doi? Este Flutur cel tradus? A mai afirmat Ţşurcanu, lucru grav, că preşedintele Ţâbuleac s-a înfruptat îndeajuns din banii publici şi că este timpul să i se blocheze accesul spre această sursă de îmbogăţire. Nu ştiu cum îl va opri Ţurcanu pe Ţâbuleac de a mai dirigui banul public, de vreme ce el este ordonatorul de fonduri la nivel de judeţ şi nu alttcineva. Dar să luăm seama la acuzaţia lui Ţurcanu, o acuzaţie care ar trebui să-l fi determinat pe Ţâbuleac să ia foc. Ori Ţâbuleac nu numai că n-a luat foc, dar nici n-a avut vreo reacţie publică. Ştie ceva Ţurcanu ce presa încă n-a aflat? Este posibil. Dar dacă este posibil aşa ceva, atunci preşedintele Ţâbuleac este şantajabil.
Deocamdată, dacă privim faptele aşa cum le declară Ţurcanu, atunci nu numai că ele sunt încurcate, dar sunt mai grave decât bănuiam. Adică banii Consiliului judeţean sunt dijmuiţi sistematic de către o grupare controlată de preşedintele Ţâbuleac. În asemenea condiţii, dacă Ţurcanu spune adevărul, atunci şi el este într-un anume fel părtaş. Ştie cum se dijmuiesc banii publici dar nu ne spune pentru că ori prea partea sa, ori vrea să ia totul.
Nu ştiu când, dar sper să aflăm adevărul pentru care Ţâbuleac rabdă loviturile de berbece ale lui Ţurcanu, acceptă umilinţa publică, acceptă să fie cârpa cu care Ţurcanu ştere pe jos podeaua murdară a scenei politicii botoşănene.
Sâmbătă, în biroul primarului Cătălin Flutur, s-au adunat floarea ceas vestită a liberalilor botoşăneni şi a democrat-liberalilor. Evenimentul poate fi considerat un pas spre refacerea Alianeţi DA.
Negocierile dintre Flutur şi Ţurcanu au fost dure dar fiecare dintre cei doi lideri a cam obţinut ce şi-a propus. Flutur a obţinut sprijinul consilierilor liberali ca să-l schimbe doin funcţie pe vicepreşedintele CJ, social-democratul Constantin Manolache. Despre această schimbare am scris cu ceva timp în urmă, când am comentat pe seama faptului că duşmănia declarată dintre Ţurcanu şi Ţâbuleac a fost înlocuită din nou cu jurăminte de prietenie veşnică. Desigur, veşnicia jurămintelor între politicieni ţine de joi până mai apoi, adică până apar noi oportunităţi de a acapara segmente ale puterii.
Însă ce nu credeam că se va întâmpla ca Ţurcanu să fie de acord, cu înlocuitorul lui Manolache. Scriam tot atunci că Achiţei nu este dorit de Ţâbuleac ca vicepreşedinte, pentru că l-ar incomoda în gestionarea banilor alocaţi pentru modernizarea drumurilor şi podurilor şi mai ales în organizarea licitaţiilor cu dedicaţie.
Iată că Flutur a reuşit să obţină sprijinul lui Ţurcanu pentru ca viitorul vicepreşedinte al CJ să fie chiar Achiţei. De ce a fost de acord Ţurcanu să-i bage lui Ţâbuleac în casă cuiul lui Pepelea, nu-mi dau seama. Cred că acest mister ar puttea fi dezlegat dacă vom privi cu mai multă atenţie către celălalt vicepreşedinte, liberala Cătălina Lupaşlcu. Fata asta întrupează perfect mâţa blândă care zgârie rău şi are ambiţii de mărire.
Cu inteligenţă de blondă, ea este şi mai periculoasă. N-am aflat ce a obţinut Ţurcanu în schimbul sprijinului politic ce-l va acorda lui Achiţei, dar gândul mă duce tot la liberala Lupaşcu. Presimt că revenirea lui Achiţei pe postul de vicepreşedinte nu se va face cu atribuţiunile ce le-a mai avut, adică să coordoneze investiţiile legate de drumuri şi poduri. Cred că va prelua actualele atribuţiuni ale vicelui Manolache, ceea ce nu-l va avantaja prea mult. În schimb, Flutur va avea în preajma lui Ţâbuleac un om de încredere. Şi are nevoie de aşa ceva, mai ales că viitorul va aduce ample schimbări de viziune asupra numelui candidaţilor la Primăria Botoşani şi preşedinţia CJ.
Ca şi la nivel central, şi la Botoşani se joacă un poker politic, miza fiind funcţiile din structurile puterii şi accesul la fondurile publice. Cine are acces la banii publici, va obţine şi puterea, valabilă fiind şi reciproca.
Vineri, săptămâna trecută, sub controlul şi îndrumarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani (?!) s-a ales conducerea Comitetului de părinţi la nivel de judeţ.
Printre cei care au candidat la funcţia de preşedinte al acestui Comitet s-a aflat şi Cătălin Rotundu, fiul meu, viceprimar PDL de Dângeni şi membru al Comitetului de Organizarea şi Desfăşurarea Alegerilor la nivel de judeţ în PDL.
Nu-mi explic de ce alegerea conducerii Comitetului de părinţi se desfăşoară sub controlul IŞJ, al inspectorului general în spacial, de vreme ce acest organism nu este subordonat acestei instituţii, nu este unul politic, ci aparţine de societatea civilă. N-am găsit o explicaţie logică în acest sens, dar nu despre acest aspect mi-am propus să comentez.
Premergător acestor alegeri, Ada Macovei, inspectorul general al IŞJ, a dus o luptă pe viaţă şi pe moarte în rândul conducerilor de şcoli din judeţ ca să desemneze delegaţi din rândul părinţilor care să voteze candidatul susţinut de persoana sa. Referitor la băiatul meu, Macovei a încercat mai întâi să-l folosească ca mijloc de a mă convinge că nu mai scriu critic la adresa sa.
Pentru că n-a putut obţine de la mine o astfel de promisiune, a încercat prin orice mijloace de a bloca alegerea lui Cătălin.
Strategia sa de a-mi închide gura n-a reuşit dar i-a reuşit parţial boicotul în alegerea băiatului în funcţia de preşedinte. Însă, cu toată cerbicia sa de a se opune, cei prezenţi în sală l-au ales pe Cătălin vicepreşedinte. Iar cei care l-au votat în această funcţie au fost părinţii delegaţi din partea şcolilor din Botoşani.
Preşedintele Comitetului de părinţi a fost ales un preot fdin Flămânzi, susţinut de Ada Macovei prin prof. Negrii, directoarea Grupuzlui Şcolar Flămânzi.
Ca mulţumită că a fost ales, părintele a ţinut o predică religioasă şi n-a pomenit nimic despre ce va face el, ca reprezentant al părinţilor, în susţinerea educaţiei elevilor şi care îi este poziţia faţă de mult controversata Legea a educaţiei. Părintele n-a dorit să-şi supere şefa, criticându-i legea promovată de partidul pe care-l reprezintă, adică PDL.
În urma alegerilor de vineri de la sediul IŞJ, se desprinde clar concluzia că aceste Comitete de părinţi sunt un apendice politic al partidului aflat la putere, de unde şi bătălia partidelor politice de a nu fi depolitizată conducerea şcolilor.
În ce mă priveşte, chiar dacă băiatul a fost ales vicepreşedinte al acestui Comitet la nivel de judeţ, nimic nu mă va opri să scriu în continuare despre activitatea infracţională a Adei Macovei.
Căci Ada Macovei este o infractoare în libertate, de vreme ce numirea sa în funcţia de inspector general al IŞJ Botoşani s-a făcut cu încălcarea legii. De la numirea în funcţie şi până în prezent, în mapa sa profesională s-au arhivat şi alte ilegalităîţi. Ada Macovei este şi o infractoare de ordin moral, de vreme ce statutul său de educator şef al judeţului este compromis prin comportamentul său social şi profesional. Dar despre toate aceste aspecte voi scrie la timpul cuvenit.
Aflu surprins, că Florin Georgescu, fostul manager al societăţii Apa Grup, actual şi, probabil, încă vreo doi ani manager şi la Nova Apaserv, după ce a citit comentariul de ieri de pe blogul meu, s-a desţelenit din calmul şi nepăsarea sa proverbiale şi a avut o reacţie violentă.
Nu pentru a repara imoralităţile comise faţă de unii angajaţi, ci pentru a afla cine „l-a turnat la Rotundu”. Iar printre bănuiţii sale s-a aflat şi o anume doamnă Carmen, de a cărei existenţă pe la Nova Apaserv habar nu aveam.
Ieri, m-a sunat foarte agitat Constantin iuacob, fost manager al Apei Grup până prin anul 2000, mai mult să mă oblige să-i spun cine m-a informat, că nevasta-sa are necazuri cu directorul Georgescu. Aproape că uitasem de existenţa lui Iacob, dar dacă tot m-a sunat, să mă răfuiesc mai întâi cu el.
Nici o publicaţie nu-şi divulgă sursele, pentru că dacă ar face-o, acea publicaţie ar ieşi rapid din peisajul mediei. Apoi, eu nu sunt din categoria guguştiucilor de presă ai lui Cristoiu şi nici potârnichea care ciuguleşte din mâna stăpânului lui Georgescu, preşedintele CJ Mihai Ţâbuleac.
Aşa cum am spus, habar nu aveam că soţia lui Iacob lucrează la Nova Apaserv, dar dacă tot am aflat, să-mi spun şi părerea. Deci, Iacob, când era manager, nu a angajat la Apa Grup numai pe hoaţa de nevastă a lui Georgescu ci şi pe nevastă-sa. În loc să se intereseze cine-mi sunt sursele, iacob ar face bine să afle de ce Georgescu i-a micşorat nejustificat leafa doamei Carmen, că aşa mi-a confirmat sursa mea. Iată, dar, că mârlănia de care l-am acuzat ieri pe Georgescu este mult mai grandioasă decât credeam. Iacob i-a angajat lui Georgescu soţia, iar Georgescu, ca mulţumită, i-a redus leafa soţiei lui Iacob. Exact ca-n „Lumea lu’ Rotundu”.
Acum să mă răfuiesc şi cu Georgescu. Nu nevasta lui Iacob toarnă la Jurnalul. Pe vremea când Iacob era manager la Apa Grup, purtătorul său de cuvânt era Viceslav Popescu duşmanul înverşunat al publicaţiilor Jurnalul, cu care s-a judecat. Iacob l-a ascultat cu sfinţenie pe Popescu, aşa că publicitatea societăţii a plecat spre alte ziare locale. Aşa stând lucrurile, când Iacob a concurat din nou la funcţia de manager al Apa Grup, deşi noi am ştiut cine şi de ce l-a tradus la examen, n-am scris, tocmai că nu aveam nici un interes să-l apărăm pe Iacob. Iată de ce nu doamna Carmen este sursa noastră,
Dar dacă tot i-a sărit lui Georgescu muştarul, să facă bine şi să ia lista cu persoanele de la Apa Grup pe care nu le-a angajat la Nova Apa serv. Va găsi cel puţin cinci nume ce pot fi sursele noastre, vreo cinci foşti „bursuci de la Financiar”.
Poate că ar fi fost mai nimerit pentru Georgescu ca în loc să ancheteze cine ar fi sursele noastre, să fi aflat de ce de ani şi ani la rând, la intersecţia străzii Octav Onicescu cu Calea Naţională, de două, trei ori pe an se sparge asfaltul pentru a repara scurgerile masive de apă. Că toată apa risipită din buzunarul nostru o recuperează.
Poate că ar fi fost mai nimerit să facă o vizită pe la punctele de încasare a apei să vadă cum angajatele pe bază de recomandare lucrează cu calculatorul de parcă atunci s-a aşezat în fala lui, venind din Epoca de piatră. Totul pe nervii botoşănenilor.
Repet, şi dacă tot i-a sărit muştarul, să repare nedreptăţile comise, ca pe lumea cealaltă să fie purificat prin foc. În ce priiveşte ciotul informatic de ieri, îl vom dezvolta la nivel de tulpină şi coroană, că sursele noastre sunt nerăbdătoare să se afle ce se ascunde în spatele calmului afişat de managerul Georgescu. Vom scoate la lumină toată negura din sufletul său, ca să-i mai uşurăm din povara morală care-l apasă.
