Nov 11

Cine l-a felicitat luni, de Sf. Mihail şi Gavril, pe preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, a fost invitat de către acesta la masa festivă pe care a organizat-o la „Casa Boema” din Cătămărăşti Deal.n Iar invitaţii au fost unul şi unul, numai VIP-uri botoşănene
De ce la „Casa Boema”? Este adevărat că putea să organizeze masa festivă la preţuri foarte avantajoase şi cu mâncare multă şi gustoasă la Popasul Cucorîăni. Dacă voia ca să nu pună invitaţii în dificultatea de a alege să bea sau să conducă, ori să bea şi să conducă la risc, putea organiza masa în Botoşani la eleganta Sală „Eminescu” a Restaurantului Rapsodia sau la stilatul interior al restaurantului Belvedere ori la sala de protocol a Hotelului „Maria”.
Ori dintre toate aceste avantaje, care de care mai ademenitoare, sărbătoritul a ales Pensiunea „Casa Boema”. De ce oare?
Pentru că patronul pensiunii este amicul său Mirel Vlas, nimeni altul decât patronul societăţii Tehnic Asist, societate care se înfruptă la greu din banii publici gestionaţi prin Consiliul Judeţean Botoşani. Pentru că între Mirel Vlas şi Mihai Ţâbuleac există o strânsă prietenie încă din perioada când Ţâbuleac patrona societatea Vinalcool iar Vlas îl aproviziona cu combustibil lichid ca să iasă cât mai muiltă votcă Săniuţa. Cel puţin aşa au afirmat cunoscătorii, mulţi dintre ei cititori ai Jurnalului şi comentatori pe „Blogul lu’ Rotundu”.
Unul dintre invitaţi mi-a destăinuit multe din cele petrecute la această masă festivă. Mă limitez să spun că s-au servit băuturi fine şi că meniul a fost unul special. Normal, de vreme ce şi sărbătoritul a fost unul „special”
De discutat nu s-a discutat nimic interesant. Au fost discuţii de complezenţă, amicale, cu multe banalităţi şi chiar plictisitoare pe alocuri. Nu s-au abordat discuţii profesionale, gen cine va suporta paguba creată de pe urma inundaţiilor la drumul judeţean Lozna-Dersca-Mihăileni, pagubă estimată la câteva miliarde de lei, mai ales că operatorul de asigurări nu vrea să despăgubească societatea Tehnic Asist pe motiv că aceasta n-a respectat anumite cerinţe tehnice.
Nu s-a discutat nici despre nisipul îndoit cu lut pe care Tehnic Asist îl foloseşte la asfaltarea uliţelor din localitatea Copălău. Nimic din toate acestea! Nici nu s-ar fi cuvenit ca o astfel de sărbătoare să fie umbrită cu astfel de preocupări mărunte şi sâcâitoare ale presei botoşănene. 
Cât l-a costat masa pe Ţâbuleac, mă întrebaţi? Ca între prieteni, mână pe mână se spală şi împreună obrajii.

written by Ioan Rotundu

Nov 10

Fără îndoială că PDL-ul are multe şi solide motive să rămână în istorie ca fiind partidul cu cele mai multe recorduri de activitate. Amintim doar câteva. Spre exemplu, PDL-ul este partidul care a dat ţării un premier specialist în drept constituţional, care specialist a semnat cele mai multe iniţiative legislative neconstituţionale. Sau partidul care a promis românilor un program de măsuri economice menit să învingă criza, care program a şubrezit până la prăbuşire activităţile economice private.
Dar cel mai puternic motiv de-a intra şi rămâne în istorie este recordul atins în privinţa schimbării bordurilor stradale. O astfel de iniţiativă, lansată la Bucureşti de portocaliul Videanu, s-a transformat repede într-o activitate de rang naţional.
Precum holera sau ciuma bubonică în vremurile Evului mediu, aşa s-a extins de molipsitor şi schimbarea bordurilor stradale, că n-a rămas localitate românească să nu fi fost atinsă de acest microb. Printre recentele victime ale molimei bordurilor se numără şi Ada Macovei inspectorul general al IŞJ Botoşani.
După ce, dirijată din umbră de sfetnicul şi mentorul ei politic Cătălin Buhăianu, a făcut fel de fel de reparaţii la sediul IŞJ, reparaţii de pe urma cărora, susţin invidioşii, a scos comisioane frumuşele, Ada şi mentorul său au ajuns la concluzia că bordurarea curţii instituţiei ar fi o nouă sursă de comisioane. Aşa că, în momentul de faţă curtea IŞJ s-a umplut de borduri iar buzunarul Adei de comisioane.
Tot pe surse am aflat că Adei nu-i plac suvenirurile şi alte cadouri cu care multe femei pot fi ademenite să facă sau să nu facă ceva unui bărbat. Ei îi sticlesc ochii la euroi sau frăncuşori a căror cifră de pe bancnotă este urmată măcar de două zerouri. Ada este o pragmatică, aşa cum stă bine unui dr. în chimie. Ea nu umblă după aur, ca alchimiştii medievali. Dacă are bani, poate avea şi aur oricând şi oricât va dori. Şi. Apoi, Ada are încredere în moneda europeană li leul românesc şi mai puţin în dolarul american.
A ajuns aşa de expertă, că simte foşnetul euroilor încă de cât cel aducător a trecut de poarta instituţiei.
La IŞJ şi arieratele au regula lor. De exemplu, sunt facturi neplătite din perioada Guvernului Tăriceanu, dar sun facturi achitate chiar anticipat din perioada de când a fost numită ea general cu grad de dr.
Totul se plăteşte după cum beneficiarul foşneşte plăcut la urechea Adei.
S-au găsit prin IŞJ pe invidioşi care s-o reclame presei pe Ada, cum ar fi monseniorul Carmocanu sau monsenioara Mihaela Huncă. Cum să nu devii invidios când vezi cum bogăţiile se adună în poşeta Adei şi nu a ta sau a colegului tău de partid?
Numai că Ada are propria sa politică. Huncă şi Carmocanu latră, ea îşi vede de poşeta ei. Sugerez Adei şi celor din PDL ca în locul răsuflatului slogan prezidenţia „Să trăiţi bine!” să promoveze sloganul
„Vreţi să trăiţi bine ca noi,
Puneţi multe borduri noi!”

sau

“Vreţi să trăiţi ca Videanu,
Schimbaţi bordurile şi la anu!”

written by Ioan Rotundu

Nov 09

Trebuie să recunosc că m-am înşelat în privinţa liberalului Florin Ţurcanu şi democrat-liberalului Mihai Ţâbuleac. Faptul că Ţurcanu, în mai multe rânduri, l-a atacat public pe Ţâbuleac mi-a dat impresia că între cei doi s-a produs o ruptură şi că războiul dintre ei va duce la dezvăluiri publice despre afacerile oneroase care se consumă în Consiliul Judeţean Botoşani din vara lui 2008 încoace.
Ceva îmi spunea că tot acest scandal dintre cei doi este doar de faţadă, că în realitate altfel stau lucrurile. Nu am dat crezare simţului de conservare şi rău am făcut.
Pe surse, am primit informaţia cum că duminică după amiază pe strada Puşkin din Botoşani, unde-şi are vila Mihai Ţâbuleac, şi-a făcut prezenţa un oaspete de seamă. Iar oaspetele era chiar pe fruntaşul liberal Florin Ţurcanu în persoană. Fiind cam ora 18.00, post meridian, adică ora cinei, se pare că s-a consumat o cină de taină la care s-au pus la cale viitoare mişcări politice şi financiare la nivel de PDL şi CJ.
Dacă loucrurile s-au petrecut cum mi le-a relatat sursa, am acum explicaţia de ce Ţurcanu se certa la cuţite cu Ţâbuleac, dar când venea vorba de vot, consilierii liberali votau alături de cei social-democraţi şi în susţinerea dorinţei preşedintelui Ţâbuleac şi totdeauna împotriva intereselor PDL.
Aşadar, toate declaraţiile făcute presei de liberala Cătălina Lupaşcu cum că vrea să verifice activitatea preşedintelui Ţâbuleac şi mai ales modul de organizare a licitaţiilor n-a fost decât un teatru ieftin, potrivit cu statutul de „Gogoşică parfumată” al acesteia.
Şi este posibilă colaborarea celor doi. În PDL urmează a fi alegeri iar Ţâbuleac nu şi-a anunţat vreo intenţie de a candida, ceea ce mi se pare total nefiresc pentru ambiţiile sale. Apoi, Ţurcanu şi-a anunţat candidatura pentru 2012 la preşedinţia CJ, adică va fi un concurent al lui Ţâbuleac. Cu toate acerstea Ţâbuleac îi deschide uşa, în primeşte în vilă, îl aşază la masă. Altceva coc cei doi, iar Cătălin Fluture ar trebui să fie interesat de jocurile acestora. Nu de alta, dar traversăm o perioadă când laşitatea politică şi trădarea face multe victime.

written by Ioan Rotundu

Nov 08

Este regretabilă moartea poetului Adrian Păunescu. Fără îndoială că el şi-a asigurat deja un loc onorabil în istoria literaturii româneşti dar şi a culturii naţionale. Opera sa literară, în timp se va aşeza valoric acolo unde se cuvine iar personalitatea complexă a poetului va genera multe scrieri din partea istoricilor şi a biografilor.
Însă m-a uimit să aud în aceste zile, când poetul era deja aşezat în sicriu, că el poate fi asemuit lui Eminescu, că opera sa nu este cu nimic mai prejos decât întreaga creaţie eminesciană. Iar aceste aprecieri au venit din partea unor nulităţi umane, politicieni de doi bani şi culturnici ce-şi duc viaţa într-un deplin anonimat creativ, dar care în aceste zile au invadat posturile de televiziune pentru a se „remarca” public prin declaraţii care mai de care mai inepte şi lipsite de etalonul valoric al credibilităţii şi cunoaşterii.
Păunescu este un geniu al literaturii române iar opera sa poate sta la fel de respectată ca şi cele ale clasicilor noştri Coşbuc, Arghezi, Goga sau contemporanului Nichita Stănescu. Dar sub nici un chip nu-i putem aşeza opera la acelaşi nivel cu cea eminesciană. Şi mă explic de ce.
Eminescu a cântat în versurilor sale iubirea la cele mai înalte cote artistice şpi emoţionale. Versurile sale sunt simple dar extrem de profunde în sensibilitatea lor. Apoi avem poezia filozofică, acea poezie care ne luminează asupra sensului existenţei noastre, care ne extrage din neamul universal secretul cosmogonic al spiritului şi materiei, dând întâietate spiritului.
Patriotismul din poezia eminesciană este unul liric şi extrem de emoţional, care străpunge inima şi generează lacrimi de durere pentru soarta neamului românesc care de-a lungul existenţei noastre istorice nu ne-a fost prielnică de fiecare dată. Publicistica lui Eminescu este una tăioasă la adresa politicienilor şi fără rabat de la realităţile existente, ceea ce pare să-i fi adus şi moartea prematură.
Opera păunesciană este cu totul altfel construită. În primul rând că n-are profunzime filozofică, ci doar lustruieşte filozofia pe la exterior, fără să-i pătrundă în măruntaie. Patriotismul său este mai mult închinat sistemului social în care s-a născut şi format ca om de cultură. Nu este un patriotism peren şi independent de forma de guvernare. Poezia lirică se bazează pe aspectul speculativ al sentimentelor de filiaţie: mamă, tacă, bunici, fii cu toţi nostalgicii după pierderea celor dragi. În ce priveşte publicistica, aceasta a fost una de curte faţă de conducători deşi, trebuie să recunoaştem, cu unele accente critice disimulate abil prin versificaţii cu sensuri multiple.
Puneţi în oglindă aceste opinii ale mele despre Eminescu şi Păunescu şi spuneţi-mi dacă greşesc atunci când afirm că Eminescu nu poate fi egalat în titanica sa operă lăsată moştenire acestui popor. Mai trebuie să avem în vedere că Eminescu a murit, sau a fost omorât, în puterea creaţiei iar Păunescu ne-a părăsit spre senectute. Opera eminesciană generează înţelepciune, cea păunesciană inteligenţă, contrat vârstei lor.

written by Ioan Rotundu

Nov 06

UNPR – Filiala Botoşani trăieşte o mare dramă politică. Plecarea senatorului Liviu Câmpanu din fruntea partidului a dus şi la demisia subprefectului Daniel Moruzi. Ajuns în funcţia de subprefect datorită lui Liviu Câmpanu, Moruzi a demisionat iumediat ce senatorul a părăsit UNPR-ul.
Demisia lui Moruzi trebuie privită ca un gest de onoare, el nemaiaşteptând să fie demis pentru a face loc unei alte persoane. Numai că demisia lui Moruzi a luat prin surprindere pe cei care au rămas la cârma UNPR Botoşani. Pe surse am aflat căî celor din UNPR li s-a cerut să desemneze o nouă persoană care să ocupe funcţia. Numai că prin partidul lor micuţ n-au o asemenea persoană.
Trebuie precizat că funcţia de subprefect este considerată de înalt funcţionar public în stat şi pentru ca cineva să poată ocupa această funcţie trebuie să aibă o pregătire specială.
Să ne amintim faptul că imediat după alegerile parlamentare din toamna anului 2008, când la guvernare s-a format alianţa PDL – PSD, Viorica Afrăsânei a fost desemnată subprefect din partea PSD. Deşi a fost parlamentară vreme de două mandate, ea a fost nevoită ca imediat după numire să urmeze un curs de specialitate.
Pentru că cei din UNPR n-au un înlocuitor al lui Moruzi, ei au venit cu varianta ca să aducă o persoană din afara judeţului, adică de la o altă filială din ţară. Numai că propunerea lor nu este agreată nici de PDL Botoşani, nici de Guvernul Boc.
Cei din PDL Botoşani n-au cum să accepte un subprefect din import pentru că ei au socotelile lor. Vor ca postul de subprefect să le revină lor, iar UNPR-ului să i se dea post la un alt judeţ. În acest sens se trag sforile politice.
Dar nici cei UNPR Botoşani nu vor să piardă postul, aşa că sunt în căutarea unei persoane potrivite, care să accepte să se înscrie în partidul lor. Lupta este deschisă, putâînd ieşi învingătoare oricare dintre tabere.
6.11.2010

written by Ioan Rotundu

Nov 05

Gheorghe Dănilă, prin votul consilierilor judeţeni liberali şi social-democraţi a fost pus şef interimar la Camera Agricolă Botoşani. Iar şefia i-a venit lui Dănilă ca un fel de răsplată pentru nota 3 pe care a luat-o la examenul de titularizare pe acelaşi post.
Dănilă a ajuns şef interimar împotriva voinţei portocaliilor, respectiv a preşedintelui CJ Mihai Ţâbuleac, care l-ar fi vrut şef pe un anume Miriţă. Mult s-au bucurat consilierii judeţeni liberali şi social-democraţii că au reuşit să-l impună şef pe Dănilă dar mai mut s-a bucurat Florin Ţurcanu, deputatul liberal care face şi desface anumite jocuri politice în CJ prin avanpostul său poreclit „Gogoşica parfumată”.
Acum, deputatul liberal trage sforile ca Dănilă să fie titularizat, chiar dacă ştie agricultură doar de nota 3. Îi recomand lui Florin să se grăbească cu titularizarea, că de mai întârzie mult s-ar putea să i-o ia înainte cei de la DMNA şi să-l umfle pe conu Ghjiţă pentru mai multe matrapazlâcuri făcute pe banii publici şi europeni.
Pe siurse, am informaţii că portocalii, deşi învinşi de coaliţia liberalo-social-democrată n-au renunţat la şefia Camerei Agricole.
Dar ca să scape de concurent, l-au cam dat pe mâna celor de la DNA. Portocalii şi-au amintit că am scris prin Jurnalul despre cum s-a înfruptat Gheorghe Dănilă din banii primăriilor şi subvenţia europeană la păşune. Am scris eu că în calitatea sa de şef al Oficiului de Consultanţă Agricolă, Dănilă a dirijat primăriile şi crescătorii de animale din judeţ către soţia sa să le întocmească documentaţia de organizare în asociaţii şi astfel să poată pune mâna pe subvenţia europeană la hectarul de păşune.
Cum documentaţia nu s-a întocmit gratuit, familia Dănilă s-a rostuit cu ceva bani, cam mulţişori. Cei de prin PDL abia acum şi-au dat seama că Dănilă şi soţia sa erau incompatibili în a întocmi astfel de documentaţii de asociere, aşa că au mers cu pâra la DNA. Care DNA este cam tot portocaliu la culoare, aşa că în loc de şefie cu acte în regulă la Camera Agricolă, conu’ Ghiţă ar putea intra într-o mare belea penală.
Lăcomia strică omenia sau iată ce se poate întâmpla când cizmarul se ridică peste calapod:: nemulţumitului i se poate lua darul. Când şi-o face omul cu mâna lkui, nici Florin Ţurcanu împreunat politic cu Gogoşica parfumată nu-l mai poate salva.

written by Ioan Rotundu

Nov 04

Dacă s-ar face un top al pezevenghilor, conu’ Mişu Pârvu ar deţine primul loc fără drept de apel. De când mă ştiu, conu’ mMişu este şeful peste „sufletele moarte” care stau aşezate frumos rânduite în bibliorafturile din biroul său de cadre din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani.
Nu există prin reţeaua de sănătate a judeţului Botoşani suflare omenească cu patalama de angajat care să nu fi trecut prin ciurul conului Mişu. Iar cine a ajuns în ciurul său, a fost bine cernut, că Mişu nu lucrează superficial. Şi, mă rog, de ce ar fi superficial, când de pe urma fiecărui dosar de angajare s-a ales cu câte ceva. De la cei mici, auxiliarii, mai puţin, de la funcţionarii mai maşcaţi ceva mai mult iar de pe urma unor medici, ehe!, trai nineacă!
Pe conu’ Mişu nu l-a doborât sistemul comunist, nu l-a doborât nici cel capitalist. El este un învingător din naştere şi a învins ambele sisteme, rămânând şef la personal cu continuitate, aşa cum îi stă bine unui funcţionar conştiincios.
Când vreunui şef i s-a părut că Mişu prea stă de mult timp pe scaunul de şef al cadrelor şi a încercat să aplice principiul rotirii cadrelor, acesta n-a pregetat să scoată din mapa sa secretă nişte informaţii compromiţătoare. Aşa că, cel plecat din instituţie era şeful, nicidecum conu’ Mişu.
Ultimii şefi pe care i-şa avut nici nu şi-au mai bătut capul cu el. Ştiau că pot face price prin instituţia DSP dar de Mişu n-au cum a se lega că-i bai mare şi se lasă cu desituire. Nu a lu’ Mişu, ci a şefului.
De curând, ceva s-a petrecut în sufleul lu’ Mişu. Ceva de ordin moral, sentimente pe care în mod curent le numim remuşcări. Poate că s-a plictisit omul să tot facă angajări pe mici atenţii, când vede în jurul său cum anumiţi şefi au venit la DSP sau prin spitale săraci lipiţi pământului  iar acum au câte o vilişoară de-i mai mare drafgul s-o priveşti.
E drept, soţia sa a cam tuns ceva bani de pe urma lucrărilor efectuate la anumite obiective din sănătate, dar obrazul subţire cu cheltuială se ţine, iar obrazul conului Mişu are pieliţa fină şi subţire, subţire de tot. Tenul său alb spre roz îţi sugerează că prin venele sale ar curge sânge albastru. Ioc, curge sânge roşu, de pezevenghi originar de prin Suliţa!
Dorind să scape de mărunţişul cu care s-a obişnuit la cadre, conu’ Mişu pofteşte la şefia Spitalului de Psihiatrie. Punct ochit, punct lovit! Spitalul are ceva secţii exterioare de pe urma cărora se poate mânca cozonac. Nu mai departe,  când a fost pe la Podriga, de-a organizat un concurs de angajare cu ocuparea posturilor în aceeaşi zi de anunţarea concursului, n-a ieşit în pagubă. Nici nevastă-sa n-a ieşit cu pagubă de pe urma unor lucrări executate tot la Podriga. Dar astea-s nişte mizilicuri despre care promit să scriu săptămâna viitoare în Jurnalul.
Făcând-o pe Moromete, l-aş întreba pe conu’ Mişu pe ce se bazează că va deveni manager la Psihiatrie. Iar el mi-ar răspunde timid şi cu voce dulceagă: Pe tizul meu Mişu Ţâbuleac!
Mai puneţi pofta-n cui coane Mişu, postul este juruit altcuiva iar matale ai să mori, dacă nu ieşi la pensie, pe scaunul de şef la cadre. Mulţumeşte-te cu puţin, c-ai adunat îndeajuns, iar lăcomia strică omenia. La Psihiatrie poţi ajunge dar pentru un control de specialitate ca să fii convins că remuşcările care te-au cuprins nu-ţi vor juca vreun renghi şi în loc de şef să ajungi la Psihiatrie în calitate de pacient. Nu-ţi forţa norocul, coane Mişu, c-ai să intri cu mâinile în rahat românesc!
4.11.2010

written by Ioan Rotundu

Nov 02

Părintele Ioan Manoliu de la parohia Drăguşeni are probleme cu duhurile rele, care se ţin scai de el şi-i provoacă numai necazuri. Localnicii spun că părintele s-ţar afla sub blestemul soţilor Crâşmaru, acea familie de profesori care şi-au închinat viaţa studiilor arheologice din zonă şi care şi.-au lăsat averea părintelui cu dorinţa ca acesta s-o pună în valoare în favoarea comunităţii locale.
Astfel, soţii Crâşmanu i-au lăsat părintelui Manoliu casa şi o valoroasă colecţie arheologică formată din piese aparţinând culturii Cucuteni şi chiar mai vechi.
Numai că părintele n-a prea avut grijă nici de casă, nici de colecţie. Casa stă a se prăbuşi iar piese din colecţie au fost descoperite la vânzare pe piaţa de antichităţi din Italia. Cei de la Poliţia de Frontieră cred că piesele au ajuns în Italia prin fiul părintelui, tânărul Iustin, care a reuşit să-şi ia Bacul anul acesta, la frumoasa vârstă de 25 de ani.
De când părintele a intrat în posesia casei soţilor Crâşmaru, necazurile s-au ţinut lanţ. Mai întâi, hoţii au spart casa în căutarea unor obiecte de valoare. Ceva or fi ştiind ei, că n-au spart degeaba şi nici nu ar sparge cineva o casă goală.
Pentru că de pe urma casei părintele nu câştiga nimic, una din camere a închiriat-o Poştei Botoşani. Banii de pe chirie au intrat şi continuă să intre în buzunarul părintelui, timp în care pereţii abia se mai ţin în picioare.
Recent, alţi hoţi au furat contorul electric. Aflând ce-au mai furat hoţii, mulţi s-au minunat, ştiindu-se că un astfel de obiect devine inutil imediat ce a fost desprins de la locul lui.
Mai spun oamenii că de treci noaptea pe lângă această casă, se aud fel de fel de zgomote şi umbre ciudate se strecoară printre pomii din curte. Probabil că noaptea se adună duhurile rele, care joacă ţonţoroiul spre a-i face în ciudă părintelui Ioan Manoliu.
Mai susţin unii localnici că şi părintele ar fi stăpânit de duhurile rele. Când l-apucă, câteodată din senin, părintele îi blagosloveşte pe cei din jur cu vorbe pentru care şi dracii sunt invidioşi. Iar dacă cei din jur nu dispar, ca duhurile necurate la cântatul cocoşilor în zori de zi, părintele mai are obiceiul de-a da cu palma şi pumnul.
Cu duhurile rele nu-i de joacă! Recomand părintelui să stropească casa şi terenul din jur cu agheasmă de la Bobotează iar sfinţia sa să facă o baie cu apă sfinţită, în cadă urmând a pune şi 666 boabe de porumb, o legăturică de peliniţă culeasă la miezul nopţii  de-o babă cucernică îmbrăcată ca şi Eva înainte de-a gusta din fructul oprit.
Dacă acest tratament naturist nu va da rezultate, atunci să-l roage pe Ivan Turnincă să vină şi să doarmă o noapte în casa cu pricina. De nici aşa nu va scăpa de duhurile rele, atunci părintelui nu-i mai rămâne decât calea cea dreaptă. Iar calea cea dreaptă ar fi să repare casa soţilor Crâşmarui şi s-o transforme în muzeu, aşa cum şi-au dorit aceştia şi cum părintele le-a promis pe patul lor de moarte.
De va proceda aşa, nici un duh rău nu va mai da pe acolo, pentru că şi duhurile rele au legile lor. Amin!

written by Ioan Rotundu

Nov 01

Reprezentantul Jandarmului Financiar al Lumii care este FMI-ul, îngâmfatul şi arogantul  Jeffrey Franks a venit în România să-şi bată joc de noi. În primul rând că a impus Guvernului Boc o serie de măsuri care n-au nimic în comun cu relansarea economică a ţării ci mai mult cu instigarea poporului la revolte sociale.
Pentru că Franks n-a fost de acord cu reducerea cotei unice de impozitare, măsură menită să dea avânt dezvoltării economice prin înfiinţarea de noi societăţi, dezvoltarea producţiei celor existente şi, astfel, crearea de locuri de muncă. El a impus Guvernului Boc menţinerea salariilor reduse la bugetari, plata arieratelor guvernamentale în defavoarea investiţiilor, reducerea numărului de personal bugetar etc.
Toate aceste măsuri au menirea de a diminua consumul, ceea ce înseamnă lipsa cererii pentru sfera producţiei şi în final lipsa creşterii economice. Nu trebuie să fii economist de marcă pentru a-ţi da seama că toate aceste măsuri impuse de Franks au menirea de a ţine în loc dezvoltarea economică. Este politica FMI faţă de ţările europene, faţă de politica monetară a UE prin euro.
Este ştiut faptul că acest Franks, prin modul său dur de negociere în acordarea de împrumuturi a falimentat mai multe ţări din lume. Şi Ungaria a negociat cu el. Dar când a constatat că cerinţele sale sunt împotriva intereselor economice ale ţării, i-au dat un şut în cur şi l-au expediat acasă.
Cred că ar trebui să ne inspirăm şi noi din modul de a proceda al Ungariei şi să-i dăm un şut în cur, trimiţându-l la FMI-ul său. Avem economişti cu prestigiu internaţional care susţin că România are potenţialul economic şi financiar de a-şi reveni din criză dacă se aplică un pachet de măsuri corespunzător. Să facă bine Guvernul Boc şi să folosească priceperea acestor economişti şi să-l ţină departe de ţară pe acest Franks care are cu totul alte ordine de la şefii săi decât cele pe care lasă să se înţeleagă.
Să  nu uităm că FMI-ul este un organism financiar care are în spatele său forţe oculte ce susţin teoria unui Guvern Mondial. Un astfel de Guvern se clădeşte pe cadavrele ţărilor falimentate economic. FMI-uil este cel care a falimentat Grecia. Am putea spune că proverbiabilul dar otrăvit al grecilor este un mic puişor de şarpe veninos faţă de darul otrăvit al FMI.
Aşa că un şut în cur dat lui Franks ne va feri de darul otrăvit al FMI!

written by Ioan Rotundu