Blogul lui Rotundu

Parlamentarii opoziţiei au depus 2400 de amendamente însumând peste 250 milioane euro pentru ca Guvernul Boc să aloce aceşti bani bisericilor din diferite Colegii parlamentare în scop de reparaţii, pictură sau finalizare de lucrări.
Când ţara suferă de foame, când românii sunt concediaţi pe capete, când zeci de mii de societăţi mici şi mijlocii continuă să-şi închidă porţile, când ne împrumutăm ca să plătim pensiile, când bătrânii mor cu zile pentru că nu-şi mai pot cumpăra medicamentele şi nu mai sunt primiţi în spitale a aloca o asemenea sumă pentru biserici nu mai este un gest creştinesc ci o crimă la adresa naţiunii române.
Dar parlamentarilor opoziţiei nu le pasă că cei care i-au ales crapă de foame, ei vor să pozeze în personaje pioase, adânc credincioase şi să-şi creeze condiţii pentru a mai obţine un mandat. Ei speră să-i convingă pe cei care acum mor de foame să-i voteze din nou numai pentru că au adus bani la biserică.
Avem şcoli care s-au închis din cauza frigului, avem elevi care au degerat mergând kilometri întregi pe ger şi viscol la şcoli aflate în alte localităţi, căci ale lor le-a desfiinţat politica lui Băsescu promovată prin ministrul  Daniel Funeriu. Faţă de aceşti copii condamnaţi la frig şi foame parlamentarii opoziţiei n-au vociferat, n-au ieşit din sală, pentru că ei nu le aduc voturi.
Când Băsescu a catalogat clasa politică ca fiind una ticăloşită, n-a greşit cu nimic. Doar că el s-a situat în afarea ei, deşi locul său este în fruntea acestor ticăloşi.
Tot în această perioadă grea pentru români, conducerea Bisericii Ortodoxe Române a solicitat suma de 200 milioane lei noi pentru construcţia Catedralei Neamului. Stau şi mă întreb ce-o fi fost în capul acestor nprelaţi care văd cum aproape zilnic Guvernul anunţă noi împrumuturi de la FMI sau din alte surse ca să poată plăti pensiile şi salariile bugetarilor? Ţara arde şi baba se piaptănă ar spune orice hâtru de la sate.
În loc de solidaritate cu poporul, conducerea BOR dă dovadă de un înalt egoism creştinesc, ştergându-se la fund cu învăţăturile biblice cu care ne împuie capul la fiecare slujbă. Părintele Arsenie a anticipat astfel de vremuri, când oamenii Bisericii se vor întoarce cu spatele către credincioşi atunci când aceştia vor avea nevoie de un sfat, o povaţă sau chiar de un gest de milostenie.
Iată că şi prezicerile părintelui Arseie, ca şi cele ale lui Nostradamus, se împlinesc.
Când mori de foame în casă, în ţară şi prinzi un ban, nu cumperi o icoană spoită cu aur şi argint. Te închini la cea veche, afumată de la flacăra candelei, iar cu banii cumperi mâncare sau îi investeşti pentru a-ţi asigura şi traiul tău de mâine şi al copiilor de poimâine.
Parlamentarii fac parte din clasa politică ticăloşită şi nu ne putem aştepta de la ei la nimic bun. Dar slujitorii Bisericii ar trebui să fie primii care să declare că se solidarizează cu credincioşii şi amână pentru vremuri mai prospere investiţii precum pictura, cumpărarea de odoare scumpe, ridicarea de noi lăcaşuri ş.a.
Dacă n-o fac, mă întreb cu ce se deosebesc ei de politicienii noştri?

Recent. Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor na anunţat că poliţiştii de la comune, oraşe, municipii şi judeţe nu mai au voie să dea relaţii presei decât numai cu aprobare de la  ministerul de resort. Era şi până nacuma o astfel de oprelişte, dar se putea dialoga cât de cât cu purtătorii de cuvânt de la judeţ. Acum nici atâta nu se mai poate.
Măsura a fost luată pentru a proteja imaginea instituţiei Poliţiei. Sincer să fiu, cred că măsura are menirea de a proteja poliţiştii în faţa presei. Poliţiştii sunt proverbiali în prostia de care dau dovadă, aşa că orice ieşire a lor în presă nu făcea decât să aducă noi dovezi prostiei de care sunt capabili. O astfel de măsură pusă în calea aflării adevărului nu va proteja instituţia de imaginea dezastruoasă pe care o are în conştiinţa socială a românilor.
Dacă cumva cei care au pus această barieră în calea adevărului îşi imaginează că ca putea să se răfuiască cu presa dacă va scrie fără punctul lor de vedere se înşeală amarnic. Presa scrie în timpul real al consumării evenimentului şi nu va aştepta săptămâni ca să se screamă cineva din ministre să încropească o tâmpenie de comunicat. Iar de va îndrăzni ministerul să-i cheme în judecată pe cei care scriu fără punctul lor de vedere, acuzaţi fiind de denigrarea imaginii instituţiei, iar se înşeală.
Am garantată libertatea de expresie prin Constituţie şi nu prin ordin al Poliţiei şi nici prin Legea Băsescu iniţiată în Consiliul Sup0rem de Apărare a Ţării. Iar dacă Poliţia vrea să-şi apere imaginea publică, să cheme în judecată poporul român, care a situat în sondaje Poliţia printre cele mai de neîncredere instituţii ale statului.
Dacă măsura luată de Poliţie este dovada celebrităţii prostiei de care dau dovadă angajaţii acestei instituţii, rămâne de neînţeles decizia luată de Biserica Ortodoxă Română de a interzice preoţilor de a mai da relaţii presei. Numai Mitropolia, ca instituţie a Bisericii, are încuviinţarea de a dialoga cu presa.
Dacă în cazul Poliţiei avem de-a face cu prostia, în cazul Bisericii întâlnim intoleranţa la dialogul social.
Biserica a pus căluş omului de rând pentru a nu gândi şi a vorbi la adresa sa atunci când a luat fiinţă Inchiziţia. Sute de mii de oameni nevinovaţi au fost exterminaţi într-un mod violent, sângeros şi de o cruzime greu de imaginat. Acum Biserica, înscrisă în spirala istorică a progresului, a înlocuit mijloacele Inchiziţiei cu birocraţia menită să protejeze imaginea instituţiei.
Presa scrie despre evenimente atunci când ele au loc şi nu după ce se va sclifosi vreun preot de la Mitropolie să înjghebe nişte rânduri menite să  falsifice adevărul, să-l mistifice. Nu poate cel de la Mitropolie să ştie mai bine ca preotul paroh care este adevărul într-un conflict cu credincioşii sau când legea este încălcată. Ca să dea relaţii presei, Mitropolia se va informa de la preot. Iar preoţii implicaţi în conflicte sociale sau de respectare a legii sunt şi vicleni şi făţarnici. Nu prin această barieră birocratică pusă în calea adevărului îşi va câştiga Biserica respectul credincio9şilor.
Un ultim sondaj de opinie indica o situaţie nu prea respectabilă imaginii felor bisericeşti. Căci sondajul indica încrederea românilor în instituţia Bisericii dar nu şi în slujitorii ei care au devenit tot mai lacomi, mai avari, mai intoleranţi, mai dedaţi la relele lumeşti şi tot mai îndepărtaţi de adevărata credinţă ce ar trebui s-o propovăduiască.
Şi Biserica a luat o decizie contrată scopului urmărit. Nimic şi nimeni nu mă poate opri să filmez o clădire de biserică de vreme ce ea este proprietate publică şi nu proprietatea preotului sau a Bisericii. Biserica doar o administrează, dar proprietar este statul. Nimic şi nimeni nu mă poate opri să nu-mi exprim o opinie critică la adresa unui slujitor al Bisericii când voi constata că aceştea se află sau stăruie în păcate lumeşti.
Este dreptul meu de contribuabil la bugetul statului,, buget din care se înfruptă copios şi Biserica, să am acces în lăcaşurile de credinţă şi să comentez ceea ce văd. Cum spuneam, dreptul la libera exprimare este un drept constituţional şi nu mi-l poate lua îndărăt Biserica.
Şi Poliţia, şi Biserica luând aceste decizii de a se opune aflării adevărului prin căi birocratice şi-au făcut mai mult rău şi nici un fel de bine. Biserica se adresează sufletului şi nu are competenţe asupra conştiinţei civice, reglementată de norme sociale şi juridice. A întrerupe sau restricţiona dialogul cu membrii lumii profane este o dovadă a accentuării intoleranţei şi lipsei de dialog social de care Biserica dă dovadă în ultima perioadă Când devii scorţos şi fals în ceea ce pretinzi că eşti, adio încredere!

Ieri, m-am interesat de la primarul comunei Manoleasa cum au mai evoluat lucrurile în cazul tinerei Alis Cireş, din satul Liveni, omorâtă în Portugalia.
Primarul Mircea Mihai a reuşit să vorbească la Ministerul de Externe al României. De aici i s-a dat un număr de telefon al Consulatului Român din Lisabona – Portugalia.
Mai mult de atât n-a putut obţine de la cei din minister.
Primarul a vorbit la telefon direct cu consulul român. I s-a spus la modul direct că ei n-au nici o posibilitate de a se implica financiar, oricât de săraci ar fi părinţii fetei omorâte în oraşul Porto. Singura promisiune pe care primarul a reuşit să i-o smulgă consulului a fost aceea că dacă părinţii fetei vor ajunge în Portugalia, le va acorda consultanţă tehnică în a obţine formalităţile necesare aducerii trupului în ţară.
Între timp primarul a reuşit să obţină şi un număr de telefon de la un român din Porto, la care Alis stătea în gazdă. Aşa a aflat că duminică, 12 decembrie, Alis a primit vizita unui prieten portughez. Acesta a solicitat-o să iasă în oraş. Alis a lăsat răspuns gazdei, dar şi mesaj telefonic unei prietene, că dacă nu se întoarce în câteva ore, să fie căutată. Probabil că fata simţea că ceva nu este în regulă din partea prietenului său.
Pentru că n-a mai apărut vreme de 24 de ore, gazda a anunţat poliţia portugheză. Abia după alte 24 de ore poliţia a început căutările. Au venit cu câinele la locuinţa gazdei şi i-a fost dat să miroase din obiectele personale ale Alisei. De aici poliţiştii au plecat cu câinele la prietenul Alisei. La domiciliul acestuia câinele a luat mirosul şi astfel s-a descoperit o pereche de cercei care au fost recunoscuţi de gazdă ca aparţinându-i Alisei.
De la locuinţa portughezului câinele a luat urma cale de vreo 20 de km, până într-o pădure apropiată de Porto, unde a fost găsit trupul fetei spânzurat într-un copac.
Vestea a fost transmisă primarului din Manoleasa de către românul la care Alis a stat în gazdă, iar primarul a anunţat familia Cireş. Cum părinţii fetei sunt o familie săracă  nu aveau nici o leţcaie să-şi aducă fata în ţară. Aşa că primarul a intervenit la Ministerul de Externe şi Consulatul român din Lisabona să obţină un ajutor financiar. A fost refuzat categoric, pe motiv că statul român nu alocă bani pentru repatrierea românilor morţi în străinătate.
Primarul a ajutat familia Cireş cu 1000 lei iar un alt cetăţean din comună cu o altă mie.
Părinţii fetei au plecat în Portugalia cu doar 2000 lei asupra lor, sumă insuficientă să poată acoperi cheltuielile de repatriere a corpului fetei. Primarul a mai obţinut promisiunea românului din Porto că va ajuta şi el, împreună cu alţi români, familia Cireş, dar că nu vor putea acoperi toate cheltuielile care se ridică la câteva mii de euro.

Familia Cireş din satrul Liveni, comuna Manoleasa trăieşte o mare dramă în acest Ajun de Crăciun. Durerea soţilor Cireş nu are margini şi nici nu poate fi alinată.
În urmă cu vreo trei ani, fiica lor Alis, în vârstă de 20 de ani, a plecat la muncă în Portugalia. De atunci a mei venit pe acasă, susţinând că este angajată la un bar din oraşul Porto. Numai că în cursul zilei de joi familia Cireş a primit trista veste că fiica lor a fost găsită ştrangulată. Într-o locuinţă din Porto.
Familia este una săracă, iar părinţii n-au nici o leţcaie să-şi aducă fiica în ţară. Sicriul, transportul şi formalităţile costă câteva mii de euro.
Ieri am avut o discuţie telefonică cu primarul Mircea Mihai. Omul are toată disponibilitatea de a ajuta familia dar nu prea are cum. Din buzunarul său a scos zece milioane de lei vechi, din cel al primăriei poate da cel mult alte zece, dar cu aceşti bani soţii Cireş dacă abia le ajung să se deplaseze până în Portugalia.
Din discuţia avută cu primarul I-am sugerat să ia legătura cu cei din Ministerul de Externe, care cunosc procedurile în astfel de cazuri şi poate că intervin şi financiar. Şi legătura cu Ambasada României din Lisabona nu-i de ignorat, probabil cei de la Ambasadă fiind deja informaţi de autorităţile portugheze despre acest omor.
Nu ştiu dacă primarul din Manoleasa va putea să ajute familia Cireş să-şi aducă fiica acasă, în sicriu, dar ştiu că nu poate fi durere mai mare decât aceea de a primi vestea că ţi-a fost omorât copilul în chiar Ajunul Crăciunului.