Dec 21

Recent. Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor na anunţat că poliţiştii de la comune, oraşe, municipii şi judeţe nu mai au voie să dea relaţii presei decât numai cu aprobare de la  ministerul de resort. Era şi până nacuma o astfel de oprelişte, dar se putea dialoga cât de cât cu purtătorii de cuvânt de la judeţ. Acum nici atâta nu se mai poate.
Măsura a fost luată pentru a proteja imaginea instituţiei Poliţiei. Sincer să fiu, cred că măsura are menirea de a proteja poliţiştii în faţa presei. Poliţiştii sunt proverbiali în prostia de care dau dovadă, aşa că orice ieşire a lor în presă nu făcea decât să aducă noi dovezi prostiei de care sunt capabili. O astfel de măsură pusă în calea aflării adevărului nu va proteja instituţia de imaginea dezastruoasă pe care o are în conştiinţa socială a românilor.
Dacă cumva cei care au pus această barieră în calea adevărului îşi imaginează că ca putea să se răfuiască cu presa dacă va scrie fără punctul lor de vedere se înşeală amarnic. Presa scrie în timpul real al consumării evenimentului şi nu va aştepta săptămâni ca să se screamă cineva din ministre să încropească o tâmpenie de comunicat. Iar de va îndrăzni ministerul să-i cheme în judecată pe cei care scriu fără punctul lor de vedere, acuzaţi fiind de denigrarea imaginii instituţiei, iar se înşeală.
Am garantată libertatea de expresie prin Constituţie şi nu prin ordin al Poliţiei şi nici prin Legea Băsescu iniţiată în Consiliul Sup0rem de Apărare a Ţării. Iar dacă Poliţia vrea să-şi apere imaginea publică, să cheme în judecată poporul român, care a situat în sondaje Poliţia printre cele mai de neîncredere instituţii ale statului.
Dacă măsura luată de Poliţie este dovada celebrităţii prostiei de care dau dovadă angajaţii acestei instituţii, rămâne de neînţeles decizia luată de Biserica Ortodoxă Română de a interzice preoţilor de a mai da relaţii presei. Numai Mitropolia, ca instituţie a Bisericii, are încuviinţarea de a dialoga cu presa.
Dacă în cazul Poliţiei avem de-a face cu prostia, în cazul Bisericii întâlnim intoleranţa la dialogul social.
Biserica a pus căluş omului de rând pentru a nu gândi şi a vorbi la adresa sa atunci când a luat fiinţă Inchiziţia. Sute de mii de oameni nevinovaţi au fost exterminaţi într-un mod violent, sângeros şi de o cruzime greu de imaginat. Acum Biserica, înscrisă în spirala istorică a progresului, a înlocuit mijloacele Inchiziţiei cu birocraţia menită să protejeze imaginea instituţiei.
Presa scrie despre evenimente atunci când ele au loc şi nu după ce se va sclifosi vreun preot de la Mitropolie să înjghebe nişte rânduri menite să  falsifice adevărul, să-l mistifice. Nu poate cel de la Mitropolie să ştie mai bine ca preotul paroh care este adevărul într-un conflict cu credincioşii sau când legea este încălcată. Ca să dea relaţii presei, Mitropolia se va informa de la preot. Iar preoţii implicaţi în conflicte sociale sau de respectare a legii sunt şi vicleni şi făţarnici. Nu prin această barieră birocratică pusă în calea adevărului îşi va câştiga Biserica respectul credincio9şilor.
Un ultim sondaj de opinie indica o situaţie nu prea respectabilă imaginii felor bisericeşti. Căci sondajul indica încrederea românilor în instituţia Bisericii dar nu şi în slujitorii ei care au devenit tot mai lacomi, mai avari, mai intoleranţi, mai dedaţi la relele lumeşti şi tot mai îndepărtaţi de adevărata credinţă ce ar trebui s-o propovăduiască.
Şi Biserica a luat o decizie contrată scopului urmărit. Nimic şi nimeni nu mă poate opri să filmez o clădire de biserică de vreme ce ea este proprietate publică şi nu proprietatea preotului sau a Bisericii. Biserica doar o administrează, dar proprietar este statul. Nimic şi nimeni nu mă poate opri să nu-mi exprim o opinie critică la adresa unui slujitor al Bisericii când voi constata că aceştea se află sau stăruie în păcate lumeşti.
Este dreptul meu de contribuabil la bugetul statului,, buget din care se înfruptă copios şi Biserica, să am acces în lăcaşurile de credinţă şi să comentez ceea ce văd. Cum spuneam, dreptul la libera exprimare este un drept constituţional şi nu mi-l poate lua îndărăt Biserica.
Şi Poliţia, şi Biserica luând aceste decizii de a se opune aflării adevărului prin căi birocratice şi-au făcut mai mult rău şi nici un fel de bine. Biserica se adresează sufletului şi nu are competenţe asupra conştiinţei civice, reglementată de norme sociale şi juridice. A întrerupe sau restricţiona dialogul cu membrii lumii profane este o dovadă a accentuării intoleranţei şi lipsei de dialog social de care Biserica dă dovadă în ultima perioadă Când devii scorţos şi fals în ceea ce pretinzi că eşti, adio încredere!

written by Ioan Rotundu


4 Responses to “Bariere birocratice în calea adevărului”

  1. 1. stratulat Says:

    Nu credeti ca masura luata e dovada prostiei celui care a luat-o, nu a Politiei ?

  2. 2. Lindy Says:

    Cine a întâlnit poliţist deştept şi preot cinstit? Ambele categorii sunt o povară pentru români.

  3. 3. Dedal Says:

    Cele mai multe bancuri sunt cu poliţişti. Ei muncesc, nu gândesc. Dacă printre miliţieni erau celebrii Călin şi Nicolau, acum toţi poliţiştii sunt celebri. Singura deosebire între ei este că miliţienii erau analfabeţi cu certificat de opt clase iar poliţiştii sunt analfabeţi cu diplomă de licenţă.

  4. 4. Tralala Says:

    Chiar Fătuloiu cu guriţa sa a declarat că oamenii deştepţi pe care i-a adus în Poliţie au fost daţi afară de poliţiştii de carieră. Poate că le-a făcut un bine. Nu se adună decât cei care se aseamănă iar oamenii deştepţi n-au ce căuta în Poliţie.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia