Am avut duminică o mică dispută cu un amic legat de evenimentele din Egipt. I-am spus că nu cunosc prea multe despre lumea islamică, despre legile lor nescrise vechi de pe vremea când arabii au inventat cifrele, dar că evenimentele din Egipt nu trebuie privire izolat, adică stric la politica internă a actualului conducător.
Amicul a încercat să mă convingă că şi în Egipt, ca şi în România, oamenii s-au săturat de dictator şi vor să-l dea jos. Un adevăr parţial. Rămân la punctul meu de vedere că evenimentele din Egipt nu pot fi izolate de actualele tendinţe mondiale economice şi politice. Dimpotrivă, şi evenimentele din Egipt sunt o verigă a unui mecanism mondial aflat în plină reformare.
Căderea comunismului n-a fost rodul revoltelor interne ale cetăţenilor statelor comuniste. Starea lor de nemulţumire putea să dăinuie mult şi bine, pentru că guvernele comuniste aveau o securitate, sun sistemn de represiune, bine organizate. Scânteia revoltei a fost pusă din afară, iar vatra potrivită a fost considerată colosul numit Uniunea Sovietică iar Gorbaciov omul potrivit, care s-o transforme în vâlvătaie.
Căderea comunismului a dat o gură nde oxigen economiei ţărilor Occidentale şi a amânat criza economică care le dădea târcoale. Amânată câteva zeci de ani,. criza a venit totuşi, iar acum se caută ieşire, se caută portiţa prin care să se intre în spaţiile geografice a ţărilor care pot deveni pieţe de desfacere, adică combustibilul care să alimenteze motorul economiilor aflate în criză.
Ţările arabe pot deveni o uriaşă piaţă de desfacere. Dar ele sunt controlate de lideri dictatori. Îndepărtarea acestora de la putere este primul pas spre „amenajarea pieţei de desfacere”. Tunisia a fost considerată ţara prin care să se creeze o breşă spre lumea islamică.
A mers! Acum este la rând Egiptul. Munarak ori va accepta reforma care i se impune din afară, ori va avea sorta dictatorilor, adică un sfârşit tragic.
Numai că lumea islamică este una complicată. Este posibil ca scenariul pregătit din afara ei să nu se poată realiza, iar finalul să fie o lume islamică puternică, controlată religios de liderii săi şi, astfel, să se nască o nouă forţă mondială care să încurce rău jocurile marilor puteri.
Lupta se dă pe mai multe fronturi.
Europa vrea piaţa de desfacere a lumii islamice care este în majoritate controlată de americani. Ori americanii nu sunt dispuşi să cedeze controlul şi puterea sa de influenţă asupra lumii arabe, cât aceasta mai are de unde livra petrol.
Cuiul lui Pepelea pentru lumea rabă este Israelul. Dacă americanii îşi pierd influenţa asupra Orientului Mijlociu, Israelul va avea zoile grele cu lumea arabă şi va fi scos în afara istoriei, cum de-a lungul miilor de ani s-a mai întâmplat.
Observaţi că Ruia n-a adoptat o poziţie oficială clară asupra evenimentelor din Tunisia şi Egipt. Ea aşteaptă ceva. Ştie cineva ce? Putem intui doar. SUA nu mai este jandarmul lumii, nu mai este simbolul democraţiei mondiale, nu mai este economia cea mai stabilă şi dezvoltată. Pe americani nu-i uneşte decât banul, iar când banul lipseşte, tot patriotismul lor sforăitor se va duce de rîpă.
Nu poţi fi patriot într-o care n-are istorie, pe un teritoriu luat altora cu japca şi prin crime şi cu o naţiune formată dintr-un amalgam de alte naţii. Se apropie momenrtul când SUA va deveni o amintire.
Priviţi spre China. Este ţara care deja a băgat spaima în economia americană, în cuceririle lor cosmice, în tehnica militară şi în cueriurile ştiinţifice. SUA lucrează cu creiere din import, plătite, China cu creiere autohtone, ambiţioase să ridice prestigiul ţării.Iar când doi coloşi ca SUA şi China se concurează, un al treilea colos stă la pândă: Rusia.
În acest context mondial, economic şpi p0olitic, trebuie privite evenimentele din Egipt şi lumea arabă. Când treburile în Orientul Mijlociu şi lumea arabă vor fi rezolvate, prin împărţirea zonelor de influenţă, va urma Africa. Deja Sudanul fierbe.
Încotro se îndreaptă lumea? Spre un imperiu economic şi politic mondial. ONU deja şi-a pierdut din importanţa sa decizională. Alte foruri mondiale se pregătesc să-i ia locul, organizate după alte reguli şi urmărind alte interese.
written by Ioan Rotundu
A fost odată ca niciodată (şi sincer nici nu mi-aş dori să se mai repete), a fost un cioban care se credea mare şmecher pe tarlaua sa… avea în păstorie npe lângă sute de mioare şi… 20 de elefanţi care trimeteau cuvântul ciobănesc în toate colţurile tarlalei.
Dezvoltatorii, animale cu inbiţiativă, au simţit imediat gustul caşului pe care marele cioban promiţea a-l împărţi în stânga şi dreapta, dar…cel mai bine se înfipsese în coasta ciobanului BURSUCUL. Ciobanul era fericit că bursucul (fie vorba între noi, fără multă minte şi grozav de mincinos) pupa ghiulul ori de câte ori i se cerea. Sar să nu mai pierdem timpul şi să vedem ce au pus la cale CIOBANUL şi BURSUCUL, cu gândul de grabnică şi facilă împărţire-
Era acum un an jumătate înaintea erei noastre (a erei trandafirilor), cam la vremea când trebuia împărţit caşul către toţi elefanţii din tarla. CIOBANUL, fără scrupule, se prezentă în faţa mai marelui înaripat al tarlalei FLUTURELE care veghea de sus trraseul caşului din toată tarlaua.
- Zii ciobănel (zise FLUTURELE)
- Oăii, hai să luăm noi caşul anul acesta şi să-l împărţim cum vrem, iar la trandafiri să dăm doar zerul (zise CIOBANUL sprijinit în bâtă).
- CIOBANE, eşti şeful meu… tu hotărăşti (zise FLUTURELE, bătând uşor din aripi pe ghiulul ciobanului.
- Zis şi făcut.
- Bursuce…Am hotărât cu insecta cu anu aista pentru drumurile de pe tarla dau cam jumătate la fiecare elefant. Turma se-ntoarce la mine, ştii tu…, nevasta tânără, obligaţii mari, iar restu… Bursuce…tu amu duci piatră la fiecare elefant de-al nostru. Profitul…. Bursuce jhumi-juma (zise CIOBANUL triumfător).
- Stăpâne, dacă calculez eu bine juma de caş x 20 = cam cu 10 caşuri întregi… nu-i cam mult?…Şi mai vrei şi jumătate din profit? (zise Bursucul oarecum nedumerit).
- Taci Bursuce!!! Erai mic şi te-am făcut mare, erai slab şi te-am făcut tare… şi nu mă mai enerca c-acu te exclud din turmă (aşa tună Ciobanul ameninţător).
- Gata, gata stăpâne! (se închină Bursucul).
Consiliul de tarla a aprobat alocarea caşului cum se plănbuise pricinuind o mare fericire în familia Ciobanului.
- Oxy, draga mea…în sfârşit îmi iese şi mie ceva după ani de aşteptare… poate ne întoarcem la UDUM la căsuţa noastră şi ne luăm şi noi un elicopter EXXUS cum au toţi ciobanii avuţi, că-n OGAN greu mai încap (zise CIOBANUL ţopăind de fericire, xa Mircea la alegerile prezidenţiale).
- Iubi, bea şi un RED BIULL ca să faci faţă diseară… ah… sunt în extaz. (şopti printre buzeOXXy).
Cum toate păreau bune, deşi nu plătise de mult redevenţa la primărie, BURSUCUL înfipsese cupele excavatoarelor în albia râului adunând adunând piatra pentru drumurile elefanţilor.
Între timp elefanţii se-nfăţişară la marele CIOBAN pentru a pupa ghiulul şi a mulţumi8 pentru caşul alocat. Erau toţi: GINEL…, OMĂNESCU, BACARIU, GUREANU cel meşteşugit la versuri…, până şi marele rebel elefant ELLU.
- Să puneţi chiatră şi-n câmp elefanţilor, pân’la popuşoiu oamenilor… şi aveţi grijă o maşină dusă…două pontate ca să mănânce şi Bursucul ceva. (zise CIOBANUL elefanţilor).
Toate bune, armonie totală, fericire generală… CIOBANUL şi ELEFANŢII făceau calculul fericirii lor, … cum în toate poveştile există şi un dar, mai marii CIOBANULUI şi TRANDAFIRILOR au pus de-o alianţă, hotărând schimbarea înţelegerii de pe tarlaua XIOBANULUI nostru.
CIOBANUL era îmbrăţişat cu OXXY într-o dulce tandreţe când sună telefonul.
- Lasă drafă că răspunzi mai târziu (zise OXXY dând galeş ochii peste cap.
- Oăii, poate îţi dau un „vot de blană” pişti cap, tu nu vezi că-i domnu’ CRIN… (răspunse CIOBANUL).
Da! Răspunse sigur CIOBANUL la telefon… Da Dom. Preşedinte… Da m-am înţeles cu FLUTURELE… bine, bine am să folosesc plicul cum vreţi dumneavoastră.
- Care-i treaba? Întrebă nerăbdătoare OXXY.
- Să-mi bag… Bâta (apucă să mai zică CIOBANUL, izbucni9nd într-un plâns isteric).
- Iar ai ratat? Întrebă OXXY care se prinse că ceva nu-i în ordine).
- Îhî, îhî (zise printr5e sughiţuri CIOBANUL).
- Incompetentule… neisprăvitule… depravatule… niciodată nu-ţi iese nimic… şi ai şli bâta mică (zise OXXY)… şi apropos, de la începutul povestirii umkblşi cu săgeata-n f… dos… de ce?… ce s-a întâmplat?
- Eeeee ce s-a întâmplat!… un fleac. M-AU CIURUIT!
Rotundu: Povestea este tipărită într-o broşură de lux, pe hârtie cretată iar textul este însoţit de caricaturi color. Neîndoielnic este că tipărirea ei a costat bani mulţi şi ar fi interesant de aflat cine a suportat costul. Mai este cert că broşura a apărut pe piaţă din interiorul PSD şi chiar din cuprins reiese clar că autorul textului este un social-democrat. Stă în firea social-democraţilor, ca urmaşi ai comuniştilor, să-şi lucreze adversarii pe la spate ca să şi-i facă prieteni şi părtaşi la caşcaval.
Morala:: După înţelegerea dintre Crin şi Ponta, caşul se va împărţi între liberali şi social-democraţi, pedeleii fiind alungaţi de pe tarla.
written by Ioan Rotundu
Vă mai amintiţi de social-democratul Bivolaru, cel care a devalizat o bancă românească şi apoi s-a dat la fund prin Anglia? După ce o perioadă a stat fugit pe la englezi, Bivolaru a revenit în ţară iar PSD-ul, prin Adrian Năstase, l-a pus la adăpost de lege oferindu-i un loc eligibil în Camera Deputaţilor. Când imunitatea parlamentară i-a dispărut, procurorii, pe atunci cei din Parchetul Naţional Anticorupţie, l-au arestat.
Furioşi că le-a fost arestat „sponsorul” partidului (la cât furase, Bivolaru îşi permitea să finanţeze PSD-ul) social-democraţii de marcă, în frunte cu Adrian Năstase, s-au adunat în faţa sediului PNA, forţându-i pe procurori să-l elibereze. Dibaci, p0rocurorii n-.au turnat gaz pe foc şi l-au eliberat.
Când apele s-au liniştit iar presa a sancţionat aspru gestul lui Năstase de a se asocia cu escrocii, procurorii l-au arestat din nou şi l-au ascuns pentru vreo opt ani de zile.
De atunci au trecut ani, dar social-democraţii nu şi-au pierdut obiceiul solidarităţii de breaslă, obicei moştenit de la regimul comunist. Iată că PSD-ul a „sângerat” din nou. Adică „roşii” s-au adunat să protesteze din nou împotriva aplicării legii cu aceeaşi măsură tuturor infractorilor.
Ieri, în faţa Tribunalului Piteşti, parlamentari, primari şi consilieri locali ai PSD s-au adunat să protesteze pentru arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, membrul lor de bază şi baron local de frunte.
Căci nu trebuie să uităm, baronii au apărut ridicându-se din rândurile social-democraţiei. Ei sunt acei membri ai PSD care au primit dregătorii publice sub Iliescu şi Năstase şi care au supt bine la ţâţa bugetului public şi au făcut aeri colosale. După moda baronilor PSD au apărut baroni şi în rândul celorlalte partide. Dar PSD-ul este partidul care a pus bazele clasei baronilor.
Protestele de ieri ale aleşilor PSD n-au fost ca legea să fie aplicată corect şi fără discriminare politică. Ei au protestat că de ce le-a fost arestat baronul, pe care-l consideră om cinstit şi, curat ca lacrima, bun de cheie la biserică.
Primarul Iaşilor, Gheorghe Nichita, şi el un baronaş local, a declarat că baronul de Argeş a fost arestat din ordinul lui Băsescu, ca să bage groaza, spaima printre aleşii PSD.
Are dreptate Nichita. Mai ales că el are de ce se înspăimânta. Afacerile sale cu un anume om de afaceri rus pe seama ieşenilor sunt extrem de oneroase şi păgubitoare ieşenilor. Nichita ştie că DNA-ul este pe urmele sale, aşa că aplică cunoscuta regulă şi strigă din toţi rărunchii „hoţii!”.
Preşedintele CJ Argeş .Constantin Nicolescu n-a rezistat tentaţiei de a băga mâna ăn banii publici. A crezut că partidul îi va fi scut inexpugnabil în faţa legii şi că nimeni nu va îndrăzni să-l tragă la răspundere. Iată că procurorii DNA au avut curajul să-l bage la zdup. Şi de vreme ce judecătorii au validat mandatul de arestare pentru 29 de zile, adică pentru perioada maximă prevăzută de lege, înseamnă că vinovăţia lui Nicolescu este evidentă şi certă.
Faptul că social – democraţii au „sângerat” ieri din nou pentru a-şi apăra baronii, confirmă pe deplin faptul că „ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă”. Altfel spus, de vreme ce PSD-ul este vlăstarul PCR-ului, se comportă ca şi comuniştii. Ei vor ca legea să fie aplicată, dar numai celor care le sunt împotrivă.
Acest partid are pretenţia de a prelua puterea îăn România. Iată cam la ce ne poutem aştepta din partea lor. În loc ca Ponta să spele partidul de ruşinea adusă de iliescu şi Năstase, s-a lăsat şi el muruit în această ruşine. Păcat de el, că-i tânăr şi ne dăduse ceva speranţe de viitor!
written by Ioan Rotundu
Ministrul Sănătăţii Ceke Atila ;i apoi preşedintele României Traian Băsescu au acuzat medicii de familie că şi-au umflat listele cu asiguraţi pentru a încasa cât mai mulţi bani de la Casele de Asigurări pentru Sănătate. Spunea preşedintele Băsescu că potrivit listelor de asiguraţi întocmite de către medicii de familie, populaţia României ar fi dublă ca număr.
În plan judeţean, medicul Rodica Huţuleac, directorul Casei Judeţene de Sănătate a acuzat, la rându-i, pe medicii de familie că şi-au umflat listele cu numărul pacienţilor asiguraţi încasând astfel sume de bani necuvenite.
Pornind de la aceste acuzaţii, în opinia mea destul de grave dacă avem în vedere că la mijloc sunt bani publici încasaţi prin falsuri, am făcut un raid anchetă printre medicii de familie din judeţ pentru a le afla şi punctul lor de vedere..
Romică Coşoveanu este medic de familie la Avrămeni dar şi membru în Colegiul Medicilor de la Botoşani. Întrebat cum comentează aceste acuzaţii, Coşoveanu a dat o explicaţie care m-a lăsat fără replică.
Despre ce este vorba? Medicul de familie are obligaţia ca atunci când primeşte pe listele sale un nou pacient, să comunice la CAS numele acestuia şi datele de identificate. CAS are un program informatizat prin care în mod automat un pacient înscris pe lista unui medic trebuie să-l radieze de pe lista medicului unde a fost asigurat anterior.
Pentru că acest program care a costat milioane de euro nu are funcţionalitatea sperată, adică nu operează corect toate modificările comunicate de către medicii de familie, s-a ajuns în situaţia ca un pacient să figureze pe listele mai multor medici.
Şi atunci de ce aceste acuzaţii aduse medicilor de familie? Simplu, prin a arunca anatema asupra acestora cei din minister şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate încearcă să acopere eşecul cu programul implementat şi care a costat enorm de mult.
Iar preşedintele Băsescu, aflat tot timpul în stare euforică sau de mahmureală, a preluat aceste acuzaţii pentru că eşecul cu programul aparţine şi partidului PDL, care l-a implementat prin Guvernul Boc. Adică la comision a avut cotă parte şi PDL, de unde complicitatea tuturor împotriva medicilor de familie.
Explicaţiile date de medicul de familie Romică Coşoveanu au fost întărite şi de Mirela Maftei, medic la Manoleasa dar şi de familia de medici moldoveni Liuba şi Vitalie Munteanu care acoperă comunele Ripiceni şi Manoleasa.
Aşadar, în privinţa umflării listelor cu pacienţi de către medicii de familie vina este exclusivă a celor de la CAS, numai că ei strigă cel mai tare „hoţii!” care nu cumva să fie descoperiţi.
written by Ioan Rotundu
Politicienii ne-au dat o nouă jucărie pe care s-o morsocăm cum vom vrea. În tot acest timp ei îşi văd de ale lor. Este vorba de proiectul de lege depus la Senat prin care se urmăreşte modificarea legii alegerilor locale în sensul ca primarul şi preşedintele Consiliului judeţean să fie aleşi dintr-un singur tur. Iniţiativa aparţine unui grup de parlamentari ai puterii dar poartă şi semnătura unor parlamentari social-democraţi şi liberali.
Altfel spus, şi puterea şi opoziţia par a fi înţeleşi din acest punct de vedere. Motivaţia că numai aşa se vor crea economii la buget este total falsă şi se constituie în praf aruncat în ochii noşt6ri. În realitate, prin această modificare a legii se urmăreşte ca viitorii primari aleşi să aparţină partidului sau alianţelor politice puternice şi să curăţe eşichierul politic de partiduleţele mici, care obţin până în cinci primari într-un judeţ.
Este bine, este rău o astfel de modificare a legii?
În primul rând trebuie precizat că la nivelul de degradare la care a ajuns clasa noastră politică nu mai contează ce prevede legea. Nu democraţia primează la noi ci puterea financiară a partidului cu care va cumpăra voturile necesare.
Aşa privite lucrurile, chiar că economia de bani care se face prin eliminarea turului II al alegerilor este bine venită.
Dar să vedem cum s-a ajuns la o astfel de înţelegere putere – opoziţie, cum cred ei că-şi pot împărţi posturile de primari.
PDL-ul ştie că este un partid sfârşit, că nu mai are nici un fel de priză la electorat, Şi atunci, ca să se salveze şi să intre în parlament în urma alegerilor din toamna anului 2012 are nevoie de susţinere locală, susţinere care se poate asigura prin primari şi preşedinţi ai Consiliului judeţean.
Candidaţii PDL sunt în majoritate tineri, până în 45 de ani, lucru care s-a observat şi în alegerile din 2008, când PDL-ul a avut succes. Exemplul din Botoşani este elocvent, PDL având marea majoritate primari şi viceprimari tineri şi foarte tineri.
Pe ei mizează PDL şi în 2012 să obţină rezultate. Candidaţii PDL se vor lupta cu candidaţii Alianţei de Centru – Dreapta, care se naşte acum prin unirea PNL cu PSD – PC.
Alianţa va veni cu candidaţi vârstnici, şi la PSD şi la PNL fiind o tradiţie în acest sens. Ori babalâcii politici nu mai sunt la modă. Mai ales că în alegerile locale partidul conta mai puţin şi candidatul mai mult.
Aşa că şi puterea şi opoziţia şi-au făcut calculul că din primul tur vor obţine cei mai mulţi primari, tur în care se pot face şi jocuri murdare precum cumpărarea de voturi sau numărătoarea falsă ori anularea voturilor adversarului.
Cine va câştiga mai mulţi primari va câştiga şi alegerile parlamentare din toamna anului viitor. Iată de ce politicienii sa-au înţeles asupra modificării legii. Practic, dacă lucrurile evoluează în acest sens, după alegerile locale din vara anului 2011 vom avea două categorii de primari: democrat-liberali şi cei ai ACD.
Iar mă întreb dacă este bine aşa sau este rău? Cred că cheia acestei şarade politice este în mâna noastră. Depinde cum vom vota noi.
written by Ioan Rotundu
Victor Ponta a fost sâmbătă în Botoşani. Chipurile pentru a susţine candidatul PSD la Primăria Corni. În realitate pentru că la Botoşani sunt mari probleme cu privire la viitoarea colaborare dintre PNL şi Alianţa PSD – PC.
La Corni, Victor Ponta s-a bucurat de graţiile oamenilor învârstă, adică a electoratului de care s-a bucurat şi Ion Iliescu. Oamenii din Corni, ca şi mai toti românii, aşteaptă să primească ajutoare sociale, gândul de muncă la câmp fiindu-le departe.
Iar liderii PSD sunt darnici în promisiuni. Ponta a promis că dacă ajung la guvernare vor majora pensiile militarilor. Aşa au promis şi cu salariile profesorilor, iar când au intrat la guvernare au dat-o cotită.
Desigur, adevăraţii săraci trebuie ajutaţi, dar când ţăranul s-a dezis de a mai lucra pământul pentru care şi-a vărsat sângele secole la rând strămoşii săi, nu de ajutoare sociale poate fi vorba. De sprijin în lucratul pământului da. Numai că Ponta nu le-a vorbit ţăranilor din Corni cum îi va sprijini PSD-ul să lucreze pământul, dacă revine la putere. Le-a turnat promisiuni cu carul, demonstrând că şi el este un politicianist ca toţi cei de teapa lui.
După baia de mulţime de la Coirni, Ponta s-a interesat de situaţia politică în plan judeţean. I s-a raportat că Flutur nu se înţelege cu Ţâîbuleac şi nici PSD-ul cu sturlumbaticul liberal Ţurcanu. Nu ştiu ce strategie a stabilit Ponta pentru ca şi la Botoşani să se înfăptuiască alianţa PNL – PSD, dar ştiu din surse social-democrate că întreg efortul PSD se va concentra asupra lui Ţurcanu.
Aşadar, Ţurcanu pare să fi devenit berbecul de prăsilă pentru viitoarea alianţă PML – PSD, considerată a fi Alianţa de Centru-Dreapta. Am mai spus-o: nu cred în această alianţă, nu cred în succesul ei, nu cred că electoratul liberalilor îl va vota pe Năstase, cel de la care a pornit răul în România.
În ce priveşte declaraţia lui Ponta că viitorul candidat al alianţei la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani va fi desemnat prin sondaj, stau şi mă întreb cine poate fi acest candidat. Privesc în curtea PSD şi nu găsesc nicun candidat capabil să câştige alegerile în mod cinstit. Nici pe la liberali nu găsesc vreo persoană. Ar putea fi Gheorghe Sorescu, dar este prea moale şi prea crud pentru a rezista unei bătălii politice de proporţie. De vreun candidat venit din partea Partidului Conservator nu poate fi vorba.
Un lucru este clar: preşedinţia CJ va fi câştigată de o persoană care se bucură de popularitate şi mai puţin va conta partidul în numele căruia bva candida. Iar dacă alianţa PNL – PSD se va realiza la Bucureşti, la Botoşani „berbecul de prăsilă” se va dovedi impotent.
N-are în el vlagă de nici un fel.
written by Ioan Rotundu
Victor Ponta, liderul naţional al PSD, şi-a anunţat pentru astăzi prezenţa în Botoşani. Ce anume îl mână la Botoşani nu-i greu de dedus. Cu siguranţă vrea să facă o evaluare a forţelor politice dintre PSD şi PC. Pe de o parte, şi PNL de partea cealaltă.
Acum, că s-a combinat cu partidul lui Voiculescu într-o nefericită alianţă care nu va aduce PSD-ului nici bun spor electoral, doar acces liber în studiourile Antenelor unde să aducă acuzaţii Guvernului Boc fără a pune ceva în loc, vrea să măsoare forţele din teritoriu ale PNL pentru a lărtgi alianţa moşită deja.
Sincer să fiu, eu n-am încredere că între PNL şi PSD se va realiza vreo alianţă politică solidă. Poate doar una de conjunctură, pentru a da jos Guvernul Boc. O alianţă electorală solidă nu poate avea loc din mai multe motive.
În primul rând să luăm în analiză doar un element major care a împiedicat de fiecare dată o alianţă PNL – PSD; cota unică de impozitare.
PSD continuă, chiar cu încăpăţinare, să se revină la o cotă de impozitare graduală, ceea ce PNL nu acceptă şi pe bună dreptate. Deja cota unică s-a încetăţenit în economia românească, se simte acasă, dă rezultate bune şi ar fi o prostie să se renunţe la ea. Dacă PNL ar renunţa la cota unică, o mare parte din electoratul său va fi împins către PDL, pentru că nu va accepta nici în ruptul capului să voteze PSD.,
Apoi, vine rândul oamenilor de afaceri, pentru care PSD-ul are în vedere o cotă de impozitare mai mare de 16%. Aceştia nu vor vota cu eventuala alianţă PNL – PSD şi se vor duce tot spre PDL. Bugetarii, care sunt preponderent votanţii PSD, nu vor accepta să voteze şi în favoarea PNL, partidul care nu le-a majorat salariile în perioada Guvernului Tăriceanu.
Iată un argument extrem de puternic care împiedică o alianţă PNL – PSD. Dacă, totuşi, împotriva firii politice alianţa se va realiza, de câştigat va avea PDL-ul. Sau poate asta şi vrea cineva, că-.i plină România de cozi de topor politice.
Un alt argument contra alianţei ar fi paritatea locurilor pe listele alegerilor locale şi parlamentare, paritate cerută de PNL. Dacă PSD va acepta forma jumi-juma, din jumătatea sa va trebui să dea şi PC-ului, ceea ce va produce mari nemulţumiri în partid.
Pentru PNL o astfel de împărţire matematică ar fi avantajoasă.
Este posibilă o unire de forţe politice pentru dărâmarea Guvernului Boc dar nu şi pentru a se merge comun în alegeri. În PSD şi PĂNL sunt multe orgolii umane care nu vor renunţa să iasă în media cu declaraţii, ori o alianţă comună cere un lider de toţi acceptat. Cine poate fi acest lider? Ponta sub nici o formă, cum nici Antonescu. Sunt două săbii care n-au loc în aceeaşi teacă. Un al treilea lider nu văd de unde să apară.
Aşa că, Ponta vine azi la Botoşani doar ca să dialogheze, eventual, cu Ţurcanu. Iar dacă Ţurcanu va accepta dialogul îi va spune că nu poate face alianţă cu Marcu pentru că are dosare la DNA şi pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosare de care numai PDL-ul îl poate apăra.
Ca să fiu elegant în exprimare, Ponta va veni la Botoşani bărbat şi va pleca femeie.
written by Ioan Rotundu
A fost o vreme când între social-democratul Marcu şi liberalul Ţurcanu curgea un râu de lapte şi miere iar prin Consiliul Judeţean Botoşani cei doi făceau şi desfăceau jocuri politice după cum le era vrerea..
Acum cel care regretă acele vremuri este Gheorghe Marcu, el tânjind după prietenia cu Ţurcanu, de care ar avea mare nevoie în momentul de faţă.
Numai că Ţurcanu nu mai zburdă politic cum zburda acum un an sau chiar câteva luni. Nu că n-ar avea energie. Energie are, că dacă n-ar avea l-ar lăsa amanta Roxana şi şi-ar găsi altul mai viguros, mai ciobănesc la pat. O piedică a apărut în calea iubirii celor doi lideri politici, o piedică greu de înlăturat.
Ţurcanu s-a pricopsit cu un dodsar penasl pentru mai multe infracţiuni pe care procurorii le-au adunat cu migală vreme de aproape doi ani. Crezând că partidul este un fel de stână a familiei sale iar membrii oiţele bune de muls, ciobănaşul şef al liberalilor s-a apucat de substituit oile în turmă, fără a mai ţine cont de rangul lor dat de lumea oilor. Nemulţumite, babanele l-au reclamat pe baciul şef la protectorii lor. Aşa se face că în prezent Ţurcanu strigă prezent din boxa acuzaţilor în faţa judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dar nu numai acest proces este singura piedică care-i stă stavilă în calea dragostei cu social-democraţii. Datoriile adunate în urma campaniei alegerilor parlamentare din toamna anului 2008 n-au fost achitate, iar unii creditori, cum este Cooperativa de credit Suliţa îi face zile negre presându-i familia să dea banii înapoi.
Pe la brutăria sa cu pâine „Poieniţa” au apărut nişte cecuri neonorate la plată iar cei fraieriţi s-au plâns celor care încă mai împart o brumă de dreptate în România, deşi o fac cu ochii legaţi şi o balanţă strâmbă.
Colac peste pupăză, nici viaţa cu amanta nu mai este aşa dulce ca la început. Pretenţiile Roxanei cresc de la o zi la alta iar punga baciului deputat este tot mai pustie. Aşa că, la ceas de noapte, în loc de fructul râvnit Roxana îl serveşte cu reproşuri.
Strâns ca într-o menghină de toate aceste mici neplăceri ale vieţii şi carierei sale politice, neplăceri ce pot deveni peste noapte majore, Florin Ţurcanu s-a refugiat în tabăra portocaliilor, de unde behăiede zor că „Am încredere în justiţie!”. Toţi care ajung în situaţia sa declară sus şi tare că au încredere în justiţie, numai că încrederea lor trece prin tabăra puterii.
Câtă vreme Ţurcanu va purta aceste dosare în cârcă şi câtă vreme PDL-ul va fi la putere, Marcu nu va mai putea repeta idila cu Ţurcanu. Să-i intre bine în cerebel acest fapt. Dacă Ţurcanu iese din cuvântul PDL, cupola portocalie nu-i va mai fi bun avocat în faţa judecătorilor.
Pentru că lucrurile cam aşa stau, Marcuz să facă bine şi să-i ia gândul de a-l mai schimba pe vicele Achiţei cu un social-democrat al său aflat pe la coda listei cu consilierii njudeţeni.
Câteodată tot răul este spre bine. În cazul de faţă răul care a dat peste Ţurcanu este spre binele nostru şi ca o adiere de vânt şi pentru PSD, ferindu-l de a mai păcătui ca şi în cazul cu Manolache, când e eliminat de pe listă cinci consilieri eligibili pentru a-io face loc acestuia.
written by Ioan Rotundu
Vă mai amintiţi de Vişan de la Bucecea? Şi el a făcut evaziune cu alcool, ca apoi să sfârşească într-un mod extrem de trist.. Omul şi-a pierdut nevasta, averea şi acum este destul de bolnav. Vişan a pornit o afacere tot pe bază de alcool. La început a lucrat cinstit faţă de stat. Dar într-o zi i-a venit o echipă nde control de la Garda Financiară din Botoşani. Comisarii l-au luat la purecat şi pentru că n-au prea avut de ce se lega, n-au plecat decât numai după ce i-a închis uşa la hala de producţie. Aşa le-a ordonat şeful lor din acea vreme.
Ca să nu piardă chiar totul, Vişan şi-a negociat libertatea afacerii. A fost prima mită dată puternicilor statului. Odată cutia Pandorei deschisă, au venit şi alţii să se înfrupte. Aşa că, în loc de o afacere cinstită şi curată Vişan a trecut la evaziune fiscală. Şi s-a tot afundat în afaceri murdare până într-o zi când banca i-a spus: STOP!
Toţi cei care primeau mita lunară s-au evaporat din preajma sa. Nimeni nu i-.a sărit ăn ajutor, dimpotrivă, cei mituiţi au început să fie cuprinşi de simţul datoiriei şi să-i calculeze şi ei obligaţii fiscale la stat. Sfârşitul lui Vişan a fost unul dureros pentru familia sa dar indiferent pentru cei care l-au obligat să intre pe un drum greşit.
Şi Amişculesei a fost cinstit la început. Şi el avea o afacere curată şi făîră probleme cu Fiscul. Dar tot de la comisarii Gărzii Financiare i s-a tras. Un control de la Bucureşti a năvălit cu ani în urmă la Botoşani pentru a-i controla „la sânge” pe producătorii de alcool. Era un control politic, pentru că se urmărea adunarea de bani pentru partid. Mană curată şi pentru cei de la Finanţele locale, care au simţit mirosul unui câştig substanţial.
Toţi procesatorii botoşăneni de alcool au fost adunaţi în sala de protocol de la Hotel „Maria”. Un important om din Finanţele locale le-a spus deschis că dacă nu vor contribui cu minim 50 mii euro fiecare, afacerile lor vor fi blocate iar ei vor da „cu subsemnatul”. Dumnezei dă-l ierte, Liviu Manole mi-a povestit cu lux de amănunte cum a decurs acea întrunire.
Alcooliştii au dat suma cerută, iar de atunci Amişculesei a intrat pe făgaşul evaziunii, ca să-şi scoată pârleala. Iar odată înscris cu afacerea pe drumul evaziunii tot trebuie să dai. Iar ca să dai trebuie să ai de unde. La mita dată mai trebuie să-ţi asiguri şi partea ta de câştig. Şi, uite aşa, intrat în malaxorul mitei nu mai ai cale de întoarcere.
În cazul lui Amişculesei mecanismul n-a funcţionat la o rotiţă. Ori n-a dat cât i s-a cerut, ori cei care-l ciuguleau au constatat că este epuizat şi, atunci, ca să-şi salveze pielea pentru orice consecinţe ce puteau apăra, l-au sacrificat.
La ce bun averea pe care a adunat-o familia?! Chiar dacă sunt liberi, drumul lor de acum înainte este unul al nenorocirilor. Se va alege praful din toată averea, căci le-o vor mânca avocaţii şi ce va mai rămâne va lua Fiscul. Se spune că nenorocirile care s-au abătut asupra familiei Amişculesei sunt blestemul celor trei botoşăneni omorâţi de nora sa, care a intrat cu maşina pe troturar, în zona străzii Împărat Traian. Poate!
Cine a eliberat clanul Amişculesei? Simplu, judecătorii Curţii de Apel Suceava! Vechi cunoştinţe încă din dosarul nurorii sale, care deşi a omorât trei persoane nevinovate n-a făcut o zi de aresta iar judecătorii io-au fost bună pavăză. Vechile cunoştinţe judecătoreşti, mulţumite cu ce-au primit de pe urma dosdarului nurorii, i-au sărit în ajutor. Sub acest aspect, preşedintele Băsescu are dreptate. Şi judecătorii sunt o castă profesională ticăloşită, nu numai politicienii. Deosebirea este doar că Băsescu vrea ca aceşti ticăloşi să se afle şi în slujba sa, aşa cum are Procuratura.
Să nu fim indignaţi că familia Amioşculesei se află în libertate. Libertatea lor este chinul iadului. Mai multă linişte ar fi avut după gratii şi poate ceva mai la adăpost. Căci cei care s-au înfruptat din banii săi vor face presiuni să nu le apară numele prin declaraţii de ordin penal.
Ţăranul are o vorbă înţeleaptă: ce-a venit de haram, de haram se duce! Averea lui Amişculesei se va risipi tot aşa cum a fost adunată. Un motiv în plus să nu-i condamnăm, ci să-i compătimim.
written by Ioan Rotundu
Dumitru Amişculesei şi cei doi fii ai săi împreună cu alţi patru arestaţi pentru evaziune fiscală cu alcool şi o altă suită de infracţiuni au fost eliberaţi, ieri, de către judecătorii Curţii de Apel Suceava. Firesc, ne întrebăm cine a greşit în toată această acţiune de combatere a crimei organizate: procuorii sau judecătorii?
Supravegherea clanului Amişculesei de către procurori se face de mai mult timp. În toată această perioadă s-au adunat probe care să demonstreze activitatea de evaziune fiscală. Iar pentru administrarea acestor probe s-au cheltuit uriaşe resurse umane şi financiare.
Când procurorii au trecut la percheziţia locuinţei familiei Amişculesei, a spaţiilor de producţie şi depozitare, a percheziţiilor la cei aflaţi pe filiera distribuţiei producţiei ilegale de alcool se presupune că prin această acţiune ei au trecut la faza finală. Adică aveau suficiente probe adunate ca cei ce urmau a fi arestaţi să stea mult şi bine după gratii.
Iată că n-a fost aşa.
Dacă la Botoşani judecătorii Tribunalului au validat reţinerea şi au emis mandat de arestare pentru 29 de zile, la Suceava judecătorii Curţii de Apel au invalidat mandatul arestării şi i-au eliberat pe toţi cei arestaţi.
Un comentator care a citit despre arestarea clanului scria că nu are convingerea ca aceştia o să stea după gratii. Iată că îndoiala sa s-a adeverit.
Care poate fi cauza eliberării? Exclud din capul locului că procurorii şi poliţiştii n-au lucrat cu profesionalism. În schimb corectitudinea judecătorilor, mai exact a unora, de la Suceava este îndoielnică.
Avocaţii botoşăneni aproape la unison susţin că un proces dificil se poate câştiga doar dacă ajungi la Curtea de Apel Suceava, care să fie instanţă finală, adică să dea soluţie definitivă şi irevocabilă. Se poate câştiga procesul numai dacă ai o cunoştinţă să intri pe filiera avocat – judecător, căci la Curtea de Apel Suceava există avocaţi care lucrează pe-o mână cu anumiţi judecători.
Plăteşti tariful şi ai câştigat procesul fără ca partea învinsă printr-un proces inechitabil şi măsluit să mai aibă vreo posibilitate de atac.
Iată că mecanismul sucevean a funcţionat şi în cazul clanului Amişculesei. Au pierdut ei la Botoşani dar au învins la Suceava!
Despre această filieră suceveană ştiu şi procurorii de la DNA. Inexplicabilă este lipsa lor de reacţie, că de probe nu duc lipsă. Se pare că mecanismul sucevean este ceva mai complex, mai solid şi mai sigur.
În ce priveşte clanul Amişculesei, o breşă s-a produs în activitatea lor infracţională. Soarta lor este cumva pecetluită ca şi a evazionistului bucecean Vişan. Voi reveni..
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments